1,982 matches
-
afară pe verandă, oriunde altundeva decât unde eram. Probabil că tanti Mae a remarcat privirea de pe fața mea, pentru că a spus „Hai să mergem în fața casei“ și în felul ăsta am ieșit din bucătărie. M-am așezat pe scări, iar tanti Mae, pe scaunul unde o găsisem când am venit. Casa doamnei Watkins nu era luminată, probabil că domnul Watkins era și el cu ea. Mă întrebam dacă statul plătea profesorii când erau bolnavi. Dincolo de faptul că doamna Watkins nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
din urmă. S-a pornit o audiere ușoară, pentru ca nu peste mult timp să se transforme în vânt. Era plăcut să stai pe trepte și să privești pinii de pe deal cum se leagănă pe fundalul cerului. M-am uitat la tanti Mae. Părul ei galben i se răsfira pe toată fața, iar ea nu se ostenea să-l îndrepte. Avea ochii ațintiți asupra orașului, nu știu exact pe unde. Privea fix în jos, spre oraș, atâta tot. S-a întunecat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
vânt răcoros care anunța întotdeauna ploaia și nu peste mult timp puteam auzi primele picături mari pe acoperișul verandei, pentru a le simți imediat pe genunchii mei. Loveau lutul cu un zgomot surd și constant și făceau cenușa să strălucească. Tanti Mae și cu mine ne-am ridicat și am intrat în casă. Am urcat în camera mea, m-am așezat pe pat și am început să mă uit pe fereastră la pinii care se legănau în ploaie și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
atât de bine. Capitolul patru Războiul începuse deja de ceva vreme când tata a primit notificarea de înrolare. Nu trebuia neapărat să plece, dar s-a înscris el de unul singur, mai mult sau mai puțin. Mama, eu și cu tanti Mae ne-am dus la gară să-l conducem. Înainte de a pleca, a sărutat-o pe mama și a plâns, iar eu nu mai văzusem niciodată până atunci un bărbat plângând. Trenul a pornit și noi am rămas țintuiți locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Orașul a început să fie foarte liniștit. Apoi au construit o fabrică de război pe marginea râului, nu una mare, doar o mică fabrică de propulsoare. Multe dintre femeile din oraș s-au angajat acolo fiindcă majoritatea bărbaților erau plecați. Tanti Mae a fost una dintre ele și au făcut-o supraveghetoare într-una din secții. În fiecare dimineață când mergeam la școală, ea mă însoțea pe drumul spre oraș purtând pantaloni largi, o basma și o cutie de metal cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Hayworth la cinematograf, dar ea juca numai în tehnicolor și avea cel mai roșu păr pe care l-am văzut vreodată. Am văzut-o și pe Betty Grable într-un film despre Coney Island. Părea un loc foarte frumos, iar tanti Mae mi-a spus că ea fusese acolo și că se găsea în zona golfului. După un timp, au apărut zvonuri peste tot despre o întâlnire evanghelică care avea să urmeze. Nu mai era sponsorizată de predicator, cum se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
capul mare, sau Hitler, al cărui păr atârna într-un fel în care nu-l puteai confunda. În ziua întâlnirii evanghelice, aproape toată lumea a plecat de la școală imediat după ce s-a sunat. Toți mergeau acasă să se pregătească. Mama și tanti Mae nu au pomenit nimic despre asta, așa că mă gândeam că nu mergem. Tot drumul până acasă, de-a lungul străzii principale, vedeam cum se închid magazinele mai devreme. Bobby Lee Taylor stătea la hotel și lumea de înghesuia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
puteau să fi venit pentru el, dar la fel de bine și pentru întâlnirea evanghelică. Dar cele mai multe erau camioane și știam că nimeni nu ar fi venit de dincolo de deal sau chiar din reședința de district doar pentru o conferință despre Biblie. Tanti Mae și mama șușoteau în spatele meu despre slujba lui tanti Mae de la fabrica de război. Mama îi punea întrebări, iar tanti Mae răspundea ce făcea ea acolo, cum a ajuns supraveghetoare și cât de bine câștiga. Mama spunea: „Serios? Bravo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu ar fi venit de dincolo de deal sau chiar din reședința de district doar pentru o conferință despre Biblie. Tanti Mae și mama șușoteau în spatele meu despre slujba lui tanti Mae de la fabrica de război. Mama îi punea întrebări, iar tanti Mae răspundea ce făcea ea acolo, cum a ajuns supraveghetoare și cât de bine câștiga. Mama spunea: „Serios? Bravo, Mae“ și alte lucruri de genul ăsta. Era mândră de tanti Mae și cred că și tanti Mae era. Apoi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Mae de la fabrica de război. Mama îi punea întrebări, iar tanti Mae răspundea ce făcea ea acolo, cum a ajuns supraveghetoare și cât de bine câștiga. Mama spunea: „Serios? Bravo, Mae“ și alte lucruri de genul ăsta. Era mândră de tanti Mae și cred că și tanti Mae era. Apoi au început să vorbească despre tata. Mama spunea că ultima lui scrisoare fusese expediată de undeva din Italia. Scaunul lui tanti Mae a scârțâit o vreme, iar ele două au tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
îi punea întrebări, iar tanti Mae răspundea ce făcea ea acolo, cum a ajuns supraveghetoare și cât de bine câștiga. Mama spunea: „Serios? Bravo, Mae“ și alte lucruri de genul ăsta. Era mândră de tanti Mae și cred că și tanti Mae era. Apoi au început să vorbească despre tata. Mama spunea că ultima lui scrisoare fusese expediată de undeva din Italia. Scaunul lui tanti Mae a scârțâit o vreme, iar ele două au tăcut. După care tanti Mae a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Mae“ și alte lucruri de genul ăsta. Era mândră de tanti Mae și cred că și tanti Mae era. Apoi au început să vorbească despre tata. Mama spunea că ultima lui scrisoare fusese expediată de undeva din Italia. Scaunul lui tanti Mae a scârțâit o vreme, iar ele două au tăcut. După care tanti Mae a zis: — Acolo se dau luptele cele mai grele, nu-i așa? Mama n-a răspuns, iar scaunul lui tanti Mae a scârțâit mai încet decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cred că și tanti Mae era. Apoi au început să vorbească despre tata. Mama spunea că ultima lui scrisoare fusese expediată de undeva din Italia. Scaunul lui tanti Mae a scârțâit o vreme, iar ele două au tăcut. După care tanti Mae a zis: — Acolo se dau luptele cele mai grele, nu-i așa? Mama n-a răspuns, iar scaunul lui tanti Mae a scârțâit mai încet decât înainte. Bobbie Lee Taylor era deja în oraș de vreo zece zile când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de undeva din Italia. Scaunul lui tanti Mae a scârțâit o vreme, iar ele două au tăcut. După care tanti Mae a zis: — Acolo se dau luptele cele mai grele, nu-i așa? Mama n-a răspuns, iar scaunul lui tanti Mae a scârțâit mai încet decât înainte. Bobbie Lee Taylor era deja în oraș de vreo zece zile când mama s-a decis să meargă să-l asculte. Tanti Mae a spus că e obosită de la fabrică și a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
grele, nu-i așa? Mama n-a răspuns, iar scaunul lui tanti Mae a scârțâit mai încet decât înainte. Bobbie Lee Taylor era deja în oraș de vreo zece zile când mama s-a decis să meargă să-l asculte. Tanti Mae a spus că e obosită de la fabrică și a vrut să se ducă să se culce, dar mamei îi era frică să coboare dealul noaptea numai cu mine. Tanti Mae a fost până la urmă de acord să vină, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
când mama s-a decis să meargă să-l asculte. Tanti Mae a spus că e obosită de la fabrică și a vrut să se ducă să se culce, dar mamei îi era frică să coboare dealul noaptea numai cu mine. Tanti Mae a fost până la urmă de acord să vină, așa că am plecat cu toții după cină. Eram în aprilie, dar încă nu plouase deloc. Vânturile de martie stăruiau încă, măturând dealurile și făcând pinii să se încline. Nu era o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
un singur mare nor ca să facă ceva. Oamenii mai mergeau încă să-l asculte pe Bobbie Lee Taylor, așa că și în seara aceea erau destul de mulți pe Main Street. Mama nu prea mai cunoștea foarte mulți oameni, dar eu și tanti Mae îi mai știam. Eu am văzut câțiva băieți și fete de la școală și i-am salutat, iar alți oameni au salutat-o pe tanti Mae și i-au făcut semn cu capul. Majoritatea erau tineri sau de vârstă mijlocie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mulți pe Main Street. Mama nu prea mai cunoștea foarte mulți oameni, dar eu și tanti Mae îi mai știam. Eu am văzut câțiva băieți și fete de la școală și i-am salutat, iar alți oameni au salutat-o pe tanti Mae și i-au făcut semn cu capul. Majoritatea erau tineri sau de vârstă mijlocie și doar câteva femei mai în vârstă care îi erau subordonate la fabrică. De-a lungul străzii, camioanele parcau prin șanțuri, iar din ele ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
când s-au așezat. Locurile din jurul nostru au început să se umple. Am văzut doi sau trei bărbați, dar erau bătrâni și-și țineau nepoții pe genunchi. Când m-am întors să mă uit, tot cortul era plin, dar apoi tanti Mae m-a atenționat cu cotul. Un bărbat a venit pe scenă, îmbrăcat într-un costum frumos. O femeie l-a urmărit și s-a așezat la pian. Cred că era cel care dirija cântările. Am știut asta când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
era mult mai rece. Am tras adânc aer în piept. Peste tot prin curtea școlii și pe stradă, lumea vorbea și bea suc cumpărat de la omul cu standul. Noi ne îndreptam spre casă, dar o femeie care o cunoștea pe tanti Mae din fabrică s-a oprit și a început să vorbească cu noi. Mergea în direcția noastră, pe Main Street în jos, așa că ne-a însoțit. Pe marginea trotuarului, copiii și femeile se urcau în mașini și în camioane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fiu și eu unul dintre copiii aceia care mergeau remorcă și-și atârnau picioarele peste tăblia lăstată din spate și să simt cum mă învăluie vântul. Singurul moment nepotrivit pentru așa o cursă era atunci când ploua. Femeia care vorbea cu tanti Mae era genul care nu tăcea deloc. O vreme a vorbit despre fabrică și despre cum n-ar fi crezut vreodată că o să lucreze la vârsta ei, și într-o fabrică, nu alta, care era muncă de bărbat. Spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a venit el în oraș. Se ducea sus de fiecare dată când venea câte un evanghelist în oraș, fiindcă nu poți niciodată să te saturi de asta, zicea ea. Voia să știe de ce nici unul dintre noi n-a urcat, așa că tanti Mae i-a răspuns că încă nu ne hotărâserăm. Ar fi bine să ne grăbim, ne-a zis ea, fiindcă Bobbie Lee va mai fi în oraș doar câteva nopți, și ar fi bine să te ai bine cu Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
câteva nopți, și ar fi bine să te ai bine cu Dumnezeu, la ce vești circulau despre bomba pe care Hitler poate s-o trimită oricând peste noi. Am lăsat-o pe o stradă de pe lângă poalele dealului. După ce a plecat, tanti Mae i-a zis ceva mamei despre ea, dar eu n-am auzit. Când am ajuns noi pe la jumătatea dealului, toate luminile erau deja stinse în cort, iar ultimele camioane începeau să plece. Următoarea dată l-am văzut pe Bobbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Îi puteai vedea pe toți pe la alimentară cum se uită în carnetul de rații încercând să-și dea seama la ce se folosește fiecare cupon. Nimănui nu părea să-i ajungă carnetul, cu atât mai puțin celor cu familii numeroase. Tanti Mae, mama și cu mine nu aveam niciodată suficientă carne sau unt sau altceva din cauză că nu mai aveam cupoane pentru ele. Tot atunci am luat margarină vegetală pentru prima oară. Când am văzut-o, am crezut că era untură. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
începuse deja să arate ca untul. Nu mă deranja gustul. Într-un fel, chiar îmi plăcea, deși era un pic sărată. În noaptea aceea am mâncat pâine prăjită cu margarină și varză cu un pic de carne de la conservă, din cauză că tanti Mae folosise cupoanele de care aveam nevoie ca să ne luăm carne bună ca să cumpere altceva. Carnetul de rații a făcut-o pe mama să coboare mai des în oraș decât până atunci. Ea era singura care știa cum să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]