959 matches
-
a fost în perioada interbelică una dintre cele mai populare plaje din Constanța. Aceasta, alături de plajele Duduia și Modern, era frecventată de constănțenii și turiștii care nu-și permiteau deplasarea până în Mamaia. În apropiere se afla Parcul Tataia (pe fostul bulevard Regina Maria), o potecă ducând direct pe plajă. Parcul se întindea inițial pe 94.000 de metri pătrați, fiind înființat de căpitanul Al. Șteflea în anul 1914. Pe plaja respectivă a fost amplasată o baterie de coastă
Plaja Tataia () [Corola-website/Science/327120_a_328449]
-
Hogaș a învins..., ADV, 1937, 16 437; Ovidiu Papadima, Calistrat Hogaș și lumea lui, F, 1937, 10; C. Fântâneru, „Cuconul Ioniță Hrisanti”, UVR, 1938, 29; Ada Calzavaro, La vita e l’opera di Calistrat Hogaș, Roma, 1938; Sidonia C. Hogaș, Tataia - Amintiri din viața lui Calistrat Hogaș, Piatra Neamț, 1940; Călinescu, Ist. lit. (1941), 593-596, Ist. lit. (1982), 666-673; Constantinescu, Scrieri, III, 157-161; Vianu, Arta, II, 117-124; Constantin Ciopraga, Calistrat Hogaș, București, 1960; Cioculescu, Varietăți, 276-294; Negoițescu, Scriitori, 92-98; Vladimir Streinu, Calistrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
Care te țin în contra dorinței tale de a pleca. Ai de muncit ca să construiești cu așa materie o familie. Să construiești o carte. Ce este scrisul pentru mine? Cui să pun întrebarea? Cărui strat al meu? Poveștile mi le zicea tataie. Tinerețe fără bătrânețe, Punguța cu doi bani, David și Goliat, Păcală și Tândală, Noe, Adam și Eva. Cântecele tot el. Mai întoarce, Doamne, roata vieții, Înger, îngerașul meu, Am văzut lumina cea adevărată, Veșnica pomenire. Poeziile le făcea Moșul, tatăl
Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
eu și-acuma o mai am acolo, dacă n-au furat-o între timp frații „Brothers“). Un lanț, cablul de la frână, niște pinioane; nimic. Poate le mai descopereai prin Obor sau la târg, în Vitan-Bârzești, făcute bucăți de la Pegasul lui tataia, dar cine să ți le pună? Ultimul atelier de reparații rămăsese chiar lângă uzina Vulcan; băteai jumate din București ca să ajungi la el, prin troleibuze și pe jos, cu bicicleta-n cârcă. Ăsta nici măcar nu mai apucase „Revoluția“, se închisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
original: l-ar fi făcut invidios pe Honnecker. Țeava de eșapament, piesă de epocă: lungă și subțire, montată strâmb, pe diagonală, cum scrie la plan; scoate niște rateuri, de întoarce tot cartierul capul după ea. Juri că-i mașina lui tataia. Doar când ridici capota, se schimbă problema: motor de Golf GTI, numai pistoane lăcuite și cilindri-n V, pe două rânduri, prize de aer duble, modificate. Mașinile s-au pierdut undeva în față. Am presupus că o să dureze ceva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fără să-și dea jos cizmele. Apoi a apucat bucata de cablu și-a înfipt-o în cutiuță: CLAC! Zgomotul îmi suna familiar. Tipul a mai făcut niște mișcări pe-acolo (parcă înșuruba ceva), înainte să coboare de pe scaun. „Așa, tataie, vezi c-a mers.“ Din ușă s-a mai auzit o voce: „Gata, nea’ Titi? Hai, că pierdem echipele!“ „Gata, gata!“, a răspuns bărbatul, după care-a traversat în grabă biroul și-a ieșit, încuind ușa pe dinafară. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bună-dreptate. „Poetul nostru aviator trăiește-n două lumi sau, mai bine zis, într-o lume cu două seturi de imaginații. Ai auzit de teoria lui Urey?“ „Cine?“, am zis. „Urey, John Urey, chimist și fizician. Prin 1952, pe vremea lu’ tataia, tipul susține că universul originar poate fi recompus. Aduce și schema de-alcătuire inițială, în procente: atâta fier, atâta carbon, atâta hidrogen etc. Pe urmă, anunță că are și toate condițiile de laborator să facă recompunerea.“ „Adică să obțină supa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce fac acolo, reparația dura zile, uneori chiar săptămâni; după ce terminau, plesnea altă conductă. Găurile erau cârpite cu niște cuie mai mari, înfășurate în iarbă uscată (instalatorii îi ziceau „cânepă“: „Ai adus cânepa?“, „Păi cum vrei să-ți închidem spărtura, tataie, dacă n-ai cânepă?!“). Spărturile se astupau cu ziare și cârpe, peste care se turna prenadez sau, dacă aveai noroc să fi cumpărat din timp materialele, un amestec de ipsos cu ciment. „Cânepa“ se mai folosea și la gaze, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
așază, se ridică și aproape că dispare, și un bătrîn al satului, probabil o rudă a colegului vostru defunct, care, neavînd subiect de conversație, te Îmbia cu un vin acru. La al treilea pahar te-ai auzit spunîndu-i: Să trăiești, tataie, iar el ți-a răspuns că ar vrea să mai trăiască, dar că acum l-au pus În pămînt. Avea o față scofîlcită, prin șanțurile ei luceau lacrimi, care atîrnau apoi În mustața albă, mare, răsucită. N-ai mai apucat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tonul discuției - ca să compenseze din neajunsurile vîrstei, ale vieții grele. — Îu, Doamne iartă-mă, te pomenești c-oi fi și surd. — Ete că adormi domnu’. Că vruiam să-l Întreb dacă știe ce cultură se vede acia pe geam. — Orzoaică, tataie, zice tipul deschizînd pe jumătate un ochi și privind pe fereastră. Om fi noi de la oraș... Comandantul mă dă pe ușă afară. — Ai fost acasă? Așa ars? Păi și ce mai vrei?... Înseamnă că n-ai nimic. Lasă-mă bă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
optsprezece-douăzeci de ani și conduceau niște camioane prăpădite, care ar fi trebuit date demult la topit și dintre care unele morocănoase, rusești, apucaseră chiar să servească În război. Una dintre acele eroice hodoroage fusese numită cu admirație, respect și căldură „Tataie”; avea pe portiera din dreapta cinci găuri de gloanțe nemțești pe care nimeni nu Îndrăznise să le astupe, căci arătau vitejia și tăria vajnicei fierătanii. Într-o seară, spre toamnă, soldatul de la volan nu izbutise să stăpânească bestia de fier care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încorda cu ajutorul unui mecanism format din câteva roți dințate, un lanț de motocicletă și o manivelă, iar Încărcătura - pietroaie de trei sau chiar patru chile - era azvârlită cu nemaivăzută iuțeală când schimbătorul de viteze al unui camion eroic, numit cândva „Tataie”, era tras cu putere Înapoi. Enin porni către Titel Meșteru. Era cam pe la amiază, drumul de pământ bătut se scălda Într-o lumină călduță și bună și În liniște lenevoasă, căci sătenii se aflau la ora aceea prin porumburi. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
străduit să afle de ce ținuse atâta la ele profesorul dispărut fără urmă și nu făcuseră nici o legătură - de altfel, s-ar fi dovedit de prisos - cu Declarația În care ceștile erau menționate ca fiind distruse de camionul botezat de soldați Tataie și condus În seara În care poetul crezuse că venise Sfârșitul Lumii de către unul, Cătănuță, un tânăr cu sufletul sfâșiat de iubirea pentru o curvă și care, se zvonea, ar fi fost Împușcat pentru subminarea economiei naționale, deoarece cisterna tractată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
condus În seara În care poetul crezuse că venise Sfârșitul Lumii de către unul, Cătănuță, un tânăr cu sufletul sfâșiat de iubirea pentru o curvă și care, se zvonea, ar fi fost Împușcat pentru subminarea economiei naționale, deoarece cisterna tractată de Tataie ajunsese Într-un lan de porumb timpuriu și-l aprinsese, prefăcându-l În cenușă. Zvonul cu condamnarea și cu execuția nu era Întemeiat, Însă Cătănuță cu adevărat a murit câțiva ani mai târziu: s-a atârnat de o grindă din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și pusese să se coasă, pentru Sala de ședințe, draperii pentru geamuri, ca să nu mai arunce orice prost priviri furișate Înăuntru și să vadă cine și cum petrecea pe la feluritele chiolhanuri. Până și pe banchetele străvechiului camion alintat de răcani Tataie fuseseră așternute, În chip de Învelitori, bucăți din pânza căilor ferate. În zbuciumul părăsirii mașinăriei care o luase, de nimeni strunită, la vale pe coasta dinspre Dunăre a satului, soldatul-șofer Cătănuță agățase, azvârlindu-se prin portiera hodorogită Împinsă cu umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de Ministerul Culturii în 2006. Travestit în Păstorel, Radu Părpăuță postează pe un bloog o povestire din care nu lipsește vinul de Cotnar și preaslăvitorul lui - Păstorel: Răsucind o țigară cu Păstorel Zilele trecute mă întâlnesc cu domnul Iurașcu zis Tataia și, nu știu alții, dar mie, când îl văd, îmi vine să tot spun porojănii și să mă veselesc. Veșnic tânăr și ferice, deși de vreun an și-a schimbat prefixul la 8 (dar nu-și face deocamdată griji pentru
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
îmi vine să tot spun porojănii și să mă veselesc. Veșnic tânăr și ferice, deși de vreun an și-a schimbat prefixul la 8 (dar nu-și face deocamdată griji pentru asta, în buletinul său scrie clar: „valabil până în 2050”), Tataia mă face atent că zilele acestea, mai p recis pe 30 iulie, se împlinesc 115 ani de la nașterea lui Al.O.Teo doreanu (Păstorel), principele neîncoronat al epigramei românești . Tot an ul acesta se comemorează și 45 de ani de la moartea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
trădători, tot așa se adună aici epigramiștii și cauterizează cu surle și tobe (sau cu turle și sobe) tarele societății noastre. Și, slavă Domnului, au ce împunge cu floretele lor mai ascuțite sau mai tocite... Mă angajez pe dată față de Tataia să scriu un articol pe această temă. Pentru mine Păstorel nu este un autor d e raftul al doilea, cum pare că s-a convenit în istoria literară, și nici de strada a doua, ca să zic așa. Onorata Primărie iașiotă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
înșiruie niște blocotețe ceaușiste cu miros de tocăniță, cu izmene și țâțare atârnând în balcoane. în fine... Mă apuc, așadar, să adun material pentru scri s. Recit esc ce a scris G.Călinescu în „Istoria...” sa despre Păstorel. Prin diligențele Tataiei am primit un studiu sau u n briefi ng, cum se zice în păsăreasca mai nouă a Uniunii Europene, despre Păstorel, întocmit special pentru sărbătorire a mai su s pomenită de domnul avocat Gheorghe Culicovschi. Îl citesc și p e
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de mers ale mașinilor, e un spațiu verde și era un bătrân căzut de dimineață i-a venit rău și, mă rog, l-a luat cineva cu mașina și i-am zis: "Hai, domle, la policlinica Vitan" și "UNde stai tataie?". Zice "La Matei Ambrozie". M-am gândit că stă, fiind în zonă, aparține cu medicul de familie de Vitan. Chiar dacă nu este medicul lui, un prim ajutor acolo, îi dai ceva să nu... Ei, vreau să spun că l-a
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
și a treia variantă în care un astfel de discurs și astfel de cuvinte să fie debitate pur și simplu din prostie ( aici trebuie subliniat faptul că viclenia cîinelui turbat reprezină tot o consecință a prostiei omenești). în acest caz , tataie , este cazul să ți se amintească o vorbă înțeleaptă din popor: dacă ești prost, dacă nu te ajută mintea, mai bine stai acasă ! Nu are rost să mai participi și tu cu prostia ta la sărăcirea populației, să continui a
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
a avut o viață ,,cristal “. Păi în cazul în care nu ți-ai mărturisit nici o măgărie făcută de-a lungul vieții, cînd te-ai prezentat celorlalți ca și un prunc nevinovat, în cazul acesta pentru ce să fii iertat ?! Nu tataie, tu nu trebuie să fii iertat pentru nimic din ce-ai făcut ! Pentru că dacă te-ai scula din nou, ai începe cu fărădelegile de la capăt. Tataie, cine te-a învățat că în viață trebuie să fii șmecher, să calci peste
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
ca și un prunc nevinovat, în cazul acesta pentru ce să fii iertat ?! Nu tataie, tu nu trebuie să fii iertat pentru nimic din ce-ai făcut ! Pentru că dacă te-ai scula din nou, ai începe cu fărădelegile de la capăt. Tataie, cine te-a învățat că în viață trebuie să fii șmecher, să calci peste alții, te-a mințit cu nerușinare. Prostia matale este că ,,ai pus botul ! ” . Noi nu sîntem aici pentru a ne dezvolta viclenia animalică, ci pentru a
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
Câteva nume dintre cei afirmați în această perioadă dar care au dat, însă, măsura valorii lor după 1989: Ioan Baban, Corneliu Bichineț, Simion Bogdănescu, Mircea Ciubotaru, Theodor Codreanu, Mircea Coloșenco, Vicențiu Donose, Ion Enache, Vasile Iancu, Petrea Iosub, Constantin Iurașcu Tataia, Cezar Ivănescu, Gheorghe Lupu, Constantin Manea, Dumitru V. Marin, Ion Mâcnea, Ion Murgeanu, Petru Necula, Traian Nicola, Gruia Novac, Mihai Ogrinji, Ion Patriche, Coriolan Păunescu, Alexandru Poamă, Theodor Pracsiu, Dan Ravaru, Cristian Simionescu, Constantin Slavic, Gheorghe Sofianu, Avram D. Tudosie
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
lent-coloneii - dar dacă nu aduci teancul ăla de date, ca mâine începe războiul și poimâine se desființează și școala de partid». Tălică pricepea. IF-ul era băiat parfum. Oprea câte un amărât pe stradă și îi umplea teșchereaua de sute: Tataie - îi șoptea apucatul - acum tu te duci și-ți cumperi un lucru cum dorește plăcerea ta. O vară și o toamnă luase în grijă un azil de bătrâni. Spărgea și aducea...” Boschetari, skizii lui Marco, „societatea secretă” a pegrei vesele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]