1,731 matches
-
act pur și necugetat, rod al unei prostii divine”. Proză inedită de Fitzgerald Într-un număr de la sfârșitul lunii iulie al revistei „The New Yorker” apare o proză inedită a lui F. Scott Fitzgerald, găsită de nepoții acestuia printr-un teanc de manuscrise pe care se pregăteau să le scoată la licitație. Cunoscuta revistă îi respinsese de altfel proza publicată astăzi scriitorului american, în 1936, când acesta nu era decât un tânăr debutant; editorul lui Fitzgerald s-a gândit însă că
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4413_a_5738]
-
Covrig Roxana Nae Nicolae, bărbatul care a murit după ce mașina în care se afla a fost lovită de un tren personal, la ieșirea din Capitală spre Pipera, trăia pe un teanc de bani, potrivit declarației sale de avere. O imagine macabră arată ce a rămas în urma lui. Nae Nicolae era patronul echipei de fotbal FC Ștefănești și era supranumit "Regele imobiliarelor" din Ilfov. El era nașul de cununie al manelistului Adi
Imagine macabră! Ce a rămas în urma Regelui imobiliarelor by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77792_a_79117]
-
un ritual ca un prolog, ca o pregătire înaintea întîlnirii cu scene din viața lui. Cu el însuși. Așa cum fiecare are o sumă de gesturi pe care o traversează cu sfințenie înainte de a se apuca de treaba zilnică. Are un teanc de benzi de magnetofon pe care sînt imprimate fragmente din viața lui și interpretările personale asupra lor. Își ascultă vocea înregistrată tot așa cum alții își privesc chipul în oglindă și îi observă modificările din linii, din desenul adîncit în fiecare
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
dimineață, primăvara asta, după ani de muncă în singurătate. A spus: "Vreau să-ți arăt ceva". Am urmat-o în camera de oaspeți, mi-a făcut semn spre măsuța din colț, pe care stătea mașina de scris, flancată de două teancuri de hârtie, cam de aceeași înălțime, ne-am îndreptat amândoi spre mașina de scris, a pipăit toate lucrurile de pe masă, după care mi-a dat teancul din stânga și a spus: "Viața mea". "Poftim?" Am întrebat ridicând din umeri, ea a
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
semn spre măsuța din colț, pe care stătea mașina de scris, flancată de două teancuri de hârtie, cam de aceeași înălțime, ne-am îndreptat amândoi spre mașina de scris, a pipăit toate lucrurile de pe masă, după care mi-a dat teancul din stânga și a spus: "Viața mea". "Poftim?" Am întrebat ridicând din umeri, ea a pus degetul pe prima pagină, "Viața mea", a spus din nou, am răsfoit paginile, cred că erau vreo mie, am pus teancul jos, "Ce-i asta
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
care mi-a dat teancul din stânga și a spus: "Viața mea". "Poftim?" Am întrebat ridicând din umeri, ea a pus degetul pe prima pagină, "Viața mea", a spus din nou, am răsfoit paginile, cred că erau vreo mie, am pus teancul jos, "Ce-i asta?" am întrebat, așezându-i palmele pe dosul mâinilor mele, după care mi-am întors palmele, lipindu-le de ale ei, " Viața mea", a spus ea, atât de mândră, "Am scris-o până în momentul de față. Până
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
a mai publicat demult, vreo trei poezii în R.L. Și pe ea ar ajuta-o în mod real. Cu mine s-a cam terminat distracția! N-o să vă supărați deci, dacă, într-o bună zi, vă veți trezi c-un teanc tamarian. Mi-ar ajuta mie în primul rînd! Treaba nu-i chiar de domeniul fanteziei! O, dac-ați ști cît de sătul sînt de alergătura mea bezmetică de la unul la altul. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 12.IX.1980
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
printr-un act de pietate. Ne facem că nu observăm că efectele acestei pietăți sînt ca și nule, ci o ținem pe valoarea simbolică a gestului. Cu această logică, dacă un admirator al lui Caragiale răpește de la Banca Națională un teanc de bancnote de un milion de lei și lipește bancnotele pe reții Teatrului Național, sub motivul cît se poate de plauzibil că acolo e locul portretelor lui Caragiale, nu în păstrarea băncii sau prin portofelele cine știe căror neisprăviți, ar
Plimbările lui Caragiale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10855_a_12180]
-
mai frumos. Când intrai în bucătărie și le vedeai, strălucitor de albe și în poziție de drepți, ca niște marinari în uniformă de vară, ți se bucura ochiul. Nu ca atunci când erau trântite una peste alta, pe orizontală, ca un teanc de clătite... Da, era o ambiție perfecționistă în această nevoie de logic și de frumos! Ura asemenea cuvinte fiindcă de la ele se trăgea neputința lui de a încheia un text odată început. Nimic, nici o frază nu i se părea îndeajuns
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
mai atentă a Notei asupra ediției din 2004, pe care am impresia că nu a citit-o integral. O pagină pamfletară - după posibilități - îi prilejuiește lui George Corbu transcrierea ultimei strofe din Colind pentru vînători de munte: "Prin zăpezi cît teancul/ Cum ne-a prins Crăciunul/ Colindăm cu tancul și urăm cu tunul", care în ediția mea apare "Prin zăpezi cît tancul". "Să fie o simplă greșeală de tipar?" se întreabă Corbu. Este, răspunde subsemnata. Observ însă că rima teancul/ tancul
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
cît teancul/ Cum ne-a prins Crăciunul/ Colindăm cu tancul și urăm cu tunul", care în ediția mea apare "Prin zăpezi cît tancul". "Să fie o simplă greșeală de tipar?" se întreabă Corbu. Este, răspunde subsemnata. Observ însă că rima teancul/ tancul este la fel de nefericită ca și monorima strigătoare la cer după G. Corbu, tancul/ tancul. Nici în privința judecăților de valoare opinia mea nu coincide cu aceea a lui George Corbu. Acesta consideră că ne aflăm în fața "uneia dintre creațiile reprezentative
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
lucarnă ori strecurate, prefirate printre două țigle ciobite ori desperechiate? Podurile de odinioară erau adevăratele MEMORY MEDIA, adevăratele depozitare ale AMINTIRII. Rătăcit acolo, în căutarea nu știu cărui obiect pierdut, sau bănuit, un nepot ar fi putut descoperi vrafuri întregi de amintiri, teancuri de gânduri și sentimente pe care el n-ar fi putut să le redea chiar dacă le-ar fi povestit și descris în sute sau mii de pagini. Tot ce rămânea de pe urma lui, toate aceste dischete și calculatoare învechite, nu erau
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
tăinuit decît niște nerozii dinainte știute, cel mult niște facturi imemoriale - în orice caz, niște spații perfect rectangulare de beznă. Curiozitatea, cum e și firesc, înflori în întuneric: în fiecare zi tot mai mult, tot mai departe, se gîndea la teancul de scrisori... Artificiul, prudent și la îndemînă, de a-și închipui că ar ști dinainte tot ce acestea ar putea cuprinde a fost lăsat, pe bună dreptate, la o parte; în mod similar, ipoteza excentrică a unei păcăleli din partea mătușii
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
cea mai ușoară adiere le prăbușea într-un morman de cuvinte: ea își tîra trupul recules, se retrăgea din scenă mai năpăstuită decît Iocasta, cîteva zile nu dădea nici un semn de viață - pînă cînd năvălea din nou cu un nou teanc de istorii, toate aburinde, toate în spiritul lui Alexandre Dumas (père sau fils, după caz), și jocul reîncepea... Este de la sine înțeles că prezența lui îi era indispensabilă. Cui i-ar mai fi putut ea povesti pe îndelete - a se
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
de asemenea, la transcrieri, pe foițe de format mic, subțiri, ca de Biblie (nu știu de unde făcusem rost!). Mai tîrziu, avînd o rubrică la un ziar local, în Iași, articolele le băteam direct la mașină, potrivindu-mi Consulul pe un teanc de cărți solide, în pat, cocoșat deasupra clapetelor, atent să nu sfîșii indigoul (stocasem c-o furie crescîndă, de neostoit, coli uriașe de indigo albastru, negru). D.P.: Iar la computer? De vreme ce corespondați lejer prin mail... E.B.: La computer am început
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
sînteți, cum izbuteați să vă "adunați", să vă integrați acolo? E.B.: La Dolhasca îmi aranjasem o masă în mijlocul camerei spațioase, pe ea erau bile de biliard puse în păhărele cu picior înalt, un ceasornic de buzunar, creioane ascuțite cu migală, teancuri de foi albe, un motan siamez nedumerit că scriu, cîteva cărți... Nu stam pe scaun. Încuiam ușa. Mă învîrteam ceasuri întregi în jurul mesei, mă repezeam ca apucat la foaia albă, scriam indescifrabil, spuneam cu glas tare ce am scris. Cînd
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Desigur, peste prima mea locuire a NEC-ului, au mai trecut ani și biblioteci străine. Nici una nu avea savoarea paradisiacă a bibliotecii lui, chiar dacă erau admirabile prin eficiență. La ,noul" NEC, dacă vin, încă mă mai închid în cameră cu teancuri de cărți (în care logica studiului la temă se luptă cu logica pasiunii) și revin la un bioritm fericit, singular și singuratic, nevorbitor, cu fundal muzical baroc, ieșind în lume năucă. Cei ,vechi" înțeleg." Așadar, un fel de han, înclină
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11106_a_12431]
-
câmp. Van Dorn e mai mult un funcționar care nu se-aștepta să fie trimis încoace, așa că el stă pe o canistră cu apă. Își tot schimbă poziția când mânerul canistrei îi intră prea mult în carne. Pe masă sunt teancuri de cutii cu mâncare la conservă. „După noaptea trecută, chiar am chef de acțiune. Nu știu voi ce părere aveți”, zice Wiggins. „Dac-ar fi după mine, n-aș mai auzi o singură împușcătură cât mai sunt în țara asta
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
poarta mare, cărămizi de văiugă, bârne... tavanul e spart, într-un loc se vede trestia de sub tencuială. Un pavilion de lemn într-o rână, în grădina plină de scăieți. Bucătăria de lângă casă, fără sticle la ferestre. În dreapta mea, sute de teancuri de ziare vechi. Pășim în casă. Pe o masă, resturi de mâncare. În soba mare se află Titus Oancea. „- Aprindeți lumina! ” ne spune, cu o voce stinsă. În încăperea neîncălzită, un miros greu. De sub dună se vede chipul unui bătrân
Agenda2003-43-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281636_a_282965]
-
fata de la bar cinci minute/ sau două ore barul e înfundat în dușumeaua din beton mă uit/ la fata de sub dușumea cumpăr un crenvurșt cu muștar privesc/ crenvurștul cinci minute sau două ore tânărul se așază turcește/ în fața barmaniței pune teancul de ziare sub nasul meu/ privesc ziarele cinci minute sau două ore la fiecare jumătate/ de oră mă uit la cei din jur s-au împuținat cei rămași mă privesc ș.a.m.d." (ai pierdut iar moșule) Cum ar spune
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
ai trecut, te descalifici instantaneu. E, firește, un mare păcat că Ulysses e atât de des invocat și atât de puțin citit. Intrată pe mâna „specialiștilor”, cartea a ajuns un pretext pentru cele mai elucubrante exhibiții intelectuale imaginabile. Răsfoiesc periodic teancul de numere din „James Joyce Quarterly”, deja o publicație venerabilă, editată trimestrial, începând cu 1963, la Universitatea din Tulsa, Ocklahoma, și ezit între uimirea față de inventivitatea abordărilor și subiectivitatea aberantă a discursurilor. Pentru majoritatea exegeților, cartea lui Joyce e doar
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
semn, încă o dată, că eram pe pragul depresiunii nervoase." Soarta celor două exemplare ale bucății va fi, spre bucuria pudică a autorului, tragică. Pe unul îl va arunca la coș, distrată, fiica lui, Domnica. Celălalt va fi rătăcit printre alte teancuri de hârtii de o dactilografă din Niger. Cea de-a doua, încă și mai și, era un roman erotic stimulat de voga pe care o avuseseră în epocă Emanuelle și Histoire d'O: "Să scriu și eu un roman erotic
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
Petre Tănăsoaica Am primit, în ultimul timp, un teanc de cataloage ale unor expoziții de-a dreptul meritorii. Unul dintre ele anunță chiar un eveniment de excepție, care a avut loc la Paris și a fost organizat de o asociație cu nume aproape poetic, Soleil de l’Est. Onorat
Din provincie la Paris și retur by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/4755_a_6080]
-
sarcina să mă crească. Fiul lor mai mic (aveau doi fii, unul cu doisprezece ani, celălalt cu nouă ani mai vârstnic decât mine) tocmai absolvise ultima clasă a Liceului "Mircea cel Bătrân", obținând premiul întâi, și căpătase drept răsplată un teanc de volume publicate în anii "20 ai veacului trecut de E. Lovinescu. Beneficiarul lor virtual a plecat în chiar toamna anului 1929 la studii de medicină în Franța. N-a apucat să deschidă - și poate că nici nu intra în
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
am privit în tavan. Într-un colț, acolo unde doar Michael putea ajunge cu mătura, dacă se urca pe un scaun, păianjenii își țesuseră pânzele. Acum puteau trăi în pace, netulburați. Știam că în fundul unui sertar din dulap era un teanc de scrisori de la o fostă iubită de-a lui. Aveam să le ard fără să le citesc. Oare o iubise la fel cum mă iubise pe mine? Mă temeam să aflu. Nu voiam să știu. Scrisoarea către institut a rămas
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]