1,385 matches
-
rol în denumirea „microscopului” un an mai târziu când colegul lor academician Giovanni Faber a fixat acest termen pentru invenția lui Galileo din cuvintele grecești "μικρόν" ("micron") care înseamnă „mic” și același "σκοπεῖν" ("skopein"). Cuvântul trebuia să fie analog cu „telescop”. Ilustrațiile cu insecte realizate folosind unul dintre microscoapele lui Galileo au fost publicate în 1625 și par a fi prima documentare a utilizării unui microscop. În 1612, după ce a determinat perioadele orbitale ale sateliților lui Jupiter, Galileo a propus că
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
se disipă singur și căderea liberă în vid are o viteză terminală esențială conform greutății specifice după o perioadă de accelerare. "Mesagerul înstelat" ("Sidereus Nuncius") din 1610 a fost primul tratat științific publicat realizat pe baza unor observații efectuate prin telescop. În el, Galileo a arătat următoarele descoperiri: Galileo a publicat o descriere a petelor solare în 1613 sub titlul "Scrisori despre petele solare" în care a sugerat că Soarele și cerurile sunt coruptibile. „Scrisorile despre petele solare” au relatat și
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
clasică denumită transformare galileană și unitatea de măsură Gal, cunoscută uneori sub numele de "Galileo" și care este o unitate non-SI pentru accelerație. În parte pentru că 2009 este al patrulea centenar al primei observații astronomice realizată de Galileo cu telescopul, Națiunile Unite l-au intitulat Anul Internațional al Astronomiei. Dramaturgul german din secolul al XX-lea Bertolt Brecht a dramatizat biografia lui Galileo în piesa sa "Viața lui Galileo" (1943). O adaptare cinematografică intitulată "Galileo" a fost lansată în 1975
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
lansată în 1975. Galileo Galilei a fost ales ca principal motiv al unei monede de colecție de mare valoare: moneda comemorativă de 25 de euro a Anului Internațional al Astronomiei, bătută în 2009. Moneda aniversează 400 de ani de la inventarea telescopului lui Galileo. Pe față apare o porțiune a portretului lui Galileo și un telescop. Pe verso apare unul dintre primele sale desene ale suprafeței Lunii.
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
de colecție de mare valoare: moneda comemorativă de 25 de euro a Anului Internațional al Astronomiei, bătută în 2009. Moneda aniversează 400 de ani de la inventarea telescopului lui Galileo. Pe față apare o porțiune a portretului lui Galileo și un telescop. Pe verso apare unul dintre primele sale desene ale suprafeței Lunii.
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
fiecare provincie și teritoriu este de mai jos potrivit depozițiilor câtorva supraviețuitori atacurile au părut bine planificate versurile feministe se suprapun cu imaginile clare de bondage din videoclip tortură în temnițe forme de androgenitate și eleganță în general astronomii folosesc telescoape sau alte echipamente imagistice pentru a face observațiile de rigoare cei din cadrul acestor trialuri clinice beneficiază de toate tratamentele ce se pot recomanda și vor fi atent urmăriți cercetările întreprinse pe parcursul a zeci de ani nu au putut elucida cauzele
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
aproape de compoziția primordială din Solar Nebula din care s-a format întregul sistem solar. Saturn are o compoziție similară, iar Uranus și Neptun au mult mai puțin hidrogen și heliu. Marea Pată Roșie (GRS) a fost observată prima oară, de către telescoapele terestre, cu mai mult de 300 de ani în urmă (descoperirea ei e atribuită lui Cassini, sau Robert Hooke în secolul al XVII-lea). Este un oval de aproximativ 12000 pe 25000 km, destul de mare să cuprindă trei Pământuri. Alte
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
Marea Pată Roșie și-a redus dimensiunea la 23335 km, iar observațiile realizate de astronomi amatori, începând din 2012, au evidențiat că ritmul s-a accelerat, diametrul reducându-se cu aproape 1000 km pe an. Observațiile realizate în 2014 cu ajutorul telescopului spațial Hubble au confirmat că Marea Pată Roșie măsoară sub 16500 km, cel mai mic diametru observat vreodată. Jupiter are un câmp magnetic uriaș, mult mai puternic ca al Pământului. Magnetosfera lui se extinde pe mai mult de 650 milioane
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
ar putea măcar să arunce o privire pentru a vedea dacă există vreun inel. Toți au crezut că șansa de a le găsi este nulă dar erau acolo. A fost o descoperire majoră. De atunci au fost fotografiate în infraroșu de către telescoapele de pe Pământ și de pe Galileo. Spre deosebire de cele ale lui Saturn, inelele lui Jupiter sunt întunecate. Probabil sunt alcătuite din grăunțe mici de material pietros. Spre deosebire de inelele lui Saturn, acestea par să nu conțină gheață. Particulele din inelele lui Jupiter probabil
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
pozițiile stelelor și ale planetelor pe cer. Mai târziu, Kepler și Newton au publicat lucrări despre mecanica cerească, descriind matematic mișcarea corpurilor din sistemul solar și interacțiunea lor sub acțiunea gravitației. Astronomii moderni se folosesc de aceste principii, iar cu ajutorul telescoapelor, spectrografelor, calculatoarelor, observatoarelor astronomice, le este mai ușor de înțeles natura fizică a acestor obiecte cerești. În istorie, observatorii amatori, studiind cerul ca hobby, au jucat un rol deosebit în descoperirea unor fenomene astronomice, astronomia fiind una din puținele științe
Astronomie () [Corola-website/Science/296524_a_297853]
-
aceștia au acces limitat la uneltele performante ale astronomilor profesioniști. Este suficient un binoclu pentru a putea vedea obiecte cerești precum planetele din Sistemul nostru Solar, cometele sau sateliții, dar și câteva roiuri stelare, nebuloase și galaxii mai strălucitoare. Prin telescoape se pot observa nebuloase- "nori de gaz din galaxia noastră", roiuri stelare - "aglomerări de stele" și galaxii. Se mai pot vedea ploi de meteori, petele solare, grupuri de planete (conjuncții), Luna. Mulți astronomi amatori fotografiază cu succes corpurile cerești din
Astronomie () [Corola-website/Science/296524_a_297853]
-
roiuri stelare - "aglomerări de stele" și galaxii. Se mai pot vedea ploi de meteori, petele solare, grupuri de planete (conjuncții), Luna. Mulți astronomi amatori fotografiază cu succes corpurile cerești din Sistemul Solar sau din galaxie. Astronomii profesioniști au acces la telescoape puternice, detectoare, și calculatoare. Întâi, astronomii colectează informații cu ajutorul acestor instrumente, apoi analizează informațiile și apoi le compară cu teoriile existente. Cea mai importantă parte a astronomiei este astronomia computerizată, unde astronomii se folosesc de datele pe care le au
Astronomie () [Corola-website/Science/296524_a_297853]
-
Totuși, această teorie a fost invalidată de observația că Luna se deplasează în fața Pământului, fața Lunii rămâne neschimbată. Alți savanți își imaginează că petele sunt vapori condensați ai unui nor sau emanați de Pământ. Deși Galileo Galilei și-a îndreptat telescopul spre cer și a dovedit realitatea acestor reliefuri, această concepție a sferei perfecte este regăsită în Persia secolului al XIX-lea și în folclorul european din secolul al XX-lea. Conform unor teorii Luna s-ar fi format acum miliarde
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
planetelor extrasolare numai în galaxia noastră — Calea Lactee — ca fiind de cel puțin 100 de miliarde. Din cauza marilor distanțe și lipsei de lumină proprie, planetele extrasolare nu pot fi văzute direct prin mijloace optice. (O excepție o constituie cel mai puternic telescop de la ora actuală (2010), numit "Very Large Telescope" (VLT), al observatorului "European South Observatory" ESO, și aflat în Chile în deșertul Atacama.) Existența exoplanetelor se dovedește în general prin stabilirea unor mici neregularități în luminozitatea unor stele, care au loc
Planetă () [Corola-website/Science/296529_a_297858]
-
zeu suprem timpuriu. Uranus a fost fiul și partenerul Gaiei tatăl lui Cronos (Saturn) și al ciclopilor și titanilor (predecesorii zeilor olimpici). Uranus, prima planetă descoperită în vremurile moderne, a fost descoperită de William Herschel în timp ce scruta sistematic cerul cu telescopul personal pe 13 martie 1781. A fost de fapt văzută de mai multe ori, fiind însă ignorată, deoarece era considerată o altă stea obișnuită (cea mai timpurie semnalare a sa a fost făcută în 1690 când John Flamsteed o considera
Uranus () [Corola-website/Science/298439_a_299768]
-
83% hidrogen, 15% heliu și 2% metan. Ca și celelalte planete gazoase, Uranus are grupări de nori care se deplasează rapid. Dar sunt foarte mici, vizibile numai printr-o mărire semnificativă a imaginilor luate de pe Voyager 2. Observații recente ale Telescopului Spațial Hubble (HST) arată nori mai mari și mult mai bine pronunțați. Observații HST ulterioare arată chiar mai multă activitate. Uranus nu mai este planeta plictisitoare și seacă pe care a văzut-o Voyager. Acum este clar că diferențele au
Uranus () [Corola-website/Science/298439_a_299768]
-
probabil de o mișcare la adâncimi relativ reduse în interiorul lui Uranus. Uranus este uneori abia vizibil cu ochiul liber pe un cer nocturn senin; este însă ușor de reperat cu un binoclu (dacă știi unde să te uiți exact). Un telescop astronomic va arăta un disc mai mic. Există câteva site-uri web care arată poziția curentă a lui Uranus (și a altor planete) pe cer, dar pentru a o găsi cu adevărat e nevoie de hărți mult mai precise. Astfel
Uranus () [Corola-website/Science/298439_a_299768]
-
planetară este un obiect astronomic constând dintr-o membrană din gaz și plasmă, formată din anumite tipuri de stele aflate la sfârșitul vieții. Numele iși are originea dintr-o asemănare cu planetele gigant, când acestea sunt vizualizate printr-un mic telescop optic, și nu are legătură cu planetele sistemului solar. Ele reprezintă un fenomen cu o viață relativ scurtă, durând câteva zeci de mii de ani, în comparație cu durata medie de viață a unei stele care este de câteva miliarde de ani
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
cu elemente grele și alte produse ale nucleosintezei (cum ar fi carbonul, azotul, hidrogenul și calciul). În alte galaxii, nebuloasele planetare pot fi singurele obiecte observabile astfel încât să ofere informații utile despre abundențele chimice. În ultimii ani, imaginile obținute cu Telescopul Spațial Hubble au dezvăluit multe nebuloase planetare cu morfologii extrem de complexe și variate. Aproximativ o cincime sunt aproape sferice dar majoritatea nu sunt sferic simetrice. Mecanismele care produc o astfel de varietate a formelor și caracteristicilor nu sunt încă bine
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
neclare ce nu pot fi văzute cu ochiul liber. Prima nebuloasă planetară descoperită a fost Nebuloasa Dumbbell în constelația Vulpecula, observată de Charles Messier în 1764 și listată ca M27 în catalogul său cu obiecte nebuloase. Pentru primii observatori cu telescoape de rezoluție mică, M27 și nebuloasele planetare descoperite ulterior semănau oarecum cu giganții gazoși, iar William Herschel, descoperitorul planetei Uranus, a inventat termenul de „nebuloasă planetară” pentru ei, cu toate că, așa cum știm acum, ele sunt foarte diferite de planete. Natura nebuloaselor
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
planetare se extind, astfel apărând ideea că ele au fost cauzate de straturile exterioare ale unei stele care au fost aruncate în spațiu la sfârșitul vieții sale. Spre sfârșitul secolului 20 îmbunătățirile tehnologice au ajutat la avansarea studiilor nebuloaselor planetare. Telescoapele spațiale au permis astronomilor să studieze lumina emisă din afara spectrului vizibil care nu este detectabilă din observatoarele terestre (deoarece numai undele radio și lumina vizibilă penetrează atmosfera pământului). Studiile în infraroșu și ultraviolet efectuate asupra nebuloaselor planetare au permis determinări
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
infraroșu și ultraviolet efectuate asupra nebuloaselor planetare au permis determinări mult mai precise ale temperaturilor, densităților și abundenței nebuloaselor. Tehnologia CCD a permis măsurarea cu precizie a unor linii spectrale mult mai neclare, acest lucru nefiind posibil anterior. De asemenea, Telescopul Spațial Hubble a arătat că, deși în aparență multe nebuloase par a avea structuri simple și regulate de pe pământ, rezoluția optică foarte mare obținută de un telescop aflat deasupra atmosferei Pamântului dezvăluie morfologii extrem de complexe. În schema clasificării spectrale Morgan-Keenan
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
unor linii spectrale mult mai neclare, acest lucru nefiind posibil anterior. De asemenea, Telescopul Spațial Hubble a arătat că, deși în aparență multe nebuloase par a avea structuri simple și regulate de pe pământ, rezoluția optică foarte mare obținută de un telescop aflat deasupra atmosferei Pamântului dezvăluie morfologii extrem de complexe. În schema clasificării spectrale Morgan-Keenan, nebuloasele planetare sunt clasificate ca "Tip-P", cu toate că această notație este rareori folosită în practică. Stelele care cântăresc mai mult de 8 mase solare iși vor sfârși viețile
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
forma unui inel de gaze care o înconjoară, acesta devenind vizibil datorită excitației provenite de la steaua centrală. Ele se diluează în spațiu în câteva zeci de mii de ani. Aceste nebuloase sunt numite "planetare" deoarece atunci când sunt privite printr-un telescop modest au un aspect circular, asemănător cu o planetă.
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
sunt compuse din particule minuscule, numite molecule și atomi. Lomonosov a fost printre primii care au consemnat solidificarea mercurului. A susținut originea organică a solului și a combustibililor fosili (cărbune, petrol, gaze naturale). Lomonosov a proiectat și a construit un telescop pentru observarea stelelor și a planetelor. Cu ajutorul acestui telescop el a descoperit că planeta Venus este înconjurată de atmosferă ca și Pământul nostru. Astronomii au izbutit să repete această observare după mai mult de o sută de ani. Toată viața
Mihail Lomonosov () [Corola-website/Science/308523_a_309852]