869 matches
-
Mușchi Vase de sânge Grăsime Piele Oase Se extinde la nivelul Unghiilor Culorii Buzelor Părului de pe corp Părului de pe cap Lichid secretat Lacrimi Sudoare Salivă Mucus Urină Miros corporal Acru Pârlit Plăcut Senzual Respingător Temperament asociat Deprimat Labil Obsesiv Angoasat Temător Aromă* Acru Amar Dulce Iute Sărat Sunet Țipăt Râs Cântec Plânset Geamăt Tip periculos de vreme Vânt Căldură Umiditate Uscăciune Frig Anotimp Primăvară Vară Mijlocul verii Toamnă Iarnă Culoare Verde Roșu Galben Alb Negru Direcție Est Sud Centru Vest Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
În funcție de dualitatea impulsivitate - control, la începutul grădiniței este posibil să distingem 3 tipuri de comportament în timpul jocurilor în aer liber: a) cei care participă puțin, se exclud bucuroși și iau puține inițiative. Ei sunt clasificați de Hubert Montagnier în “dominați- temători” care manifestă comportamente de teamă, de retragere; b) printre copiii activi care pot avea adaptări mai mult sau mai puțin eficace unii sunt “activi controlați”, adică acceptă să li se întrerupă activitatea când este necesar. c) alți copii sunt “activi
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
răspuns prin mieunatul ei specific. Într-o secundă a fost jos și a găsit-o băgată în gaura de sub scară de la intrarea în bloc, gaură ce venea din subsol. Era cu capul afară. Era murdară și speriată. Ea prudentă și temătoare găsind această gaură unde să se adăpostească a intrat aici. Dar în subsol sunt alte pericole. Mai trec și șobolani iar ea părea să se fi bătut cu unul din ei. Mai erau și pisici străine, motani periculoși. Dar se
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
publice; de-am avea și mai multe, acest lucru nu poate decât să mă încânte. Dar să nu adoptăm nicidecum acele spectacole exclusive, care închid în mod nefericit un număr mic de oameni într-o vizuină întunecoasă; care îi ține temători și nemișcați în tăcere și inactivitate; care nu oferă ochilor decât pereți, ghimpi de fier, soldați, întristătoare imagini ale servituții și inegalității. Nu, popoare fericite, nu acestea vă sunt sărbătorile! În aer liber, sub lumina soarelui trebuie să vă adunați
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
anunți. —Probabil pe la începutul săptămânii. Am să-ți scriu un e-mail când primesc confirmarea. Darcey dădu din cap. —Ești bine? întrebă el. Dădu din nou din cap și zâmbi jenată. —Ăăă... un singur lucru ar mai fi... —Care? O privi temător. Când am luat prânzul la Harbourmaster... am vorbit despre Aidan și Nieve și despre nunta lor, iar tu mi-ai spus că sunt egoistă... De fapt, o întrerupse el, îmi cer scuze pentru tot. Am exagerat nepermis. Nu, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
țară cu frica de Dumnezeu, încerca sa respecte cât putea mai mult poruncile Lui Dumnezeu, ne vorbea des de ele și din Biblie, uneori ne vorbea de Cuvântul Lui Dumnezeu. Multe lucruri folositoare ne învăța tata. Era om bun și temător de Dumnezeu. A plecat pe 21 martie 1996. Dumnezeu să-l ierte! Îl regret mult că nu-l mai am! Acum dacă l-aș avea, l-aș înțelege mult mai mult ca atunci când era în viață. Trecând prin viață și
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
Vrem neapărat să aflăm unde se află un lucrător de la drumuri pe care-l cheamă Jürgen Bock, cu numărul de stat de plată 30-4-232564. Este posibil ca el să nu poată ajuta la prinderea unui inamic al Reichului. — Da, răspunse temător funcționarul. Ce anume doriți să știți? — Evident, secțiunea de autostradă la care lucrează și dacă va fi sau nu acolo astăzi. — Vă rog să așteptați puțin, mă duc să verific. Trecură câteva minute. Frumos jucat, n-am ce zice, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
O alarmă aeriană. Un baraj care e așezat peste șanțurile inamice, pentru a masca Înaintarea. Exact când mergem pe deasupra lor, chiar peste capetele noastre se dezlănțuie o mare explozie și suflul ei ne culcă pe toți la pământ. Adăpostindu-mă temător Într-o gaură provocată de obuze, plină de broaște arse, cu capul băgat Într-un pian cu coadă, aștept ca zgomotul bătăliei să amuțească... Amețit, m-am simțit tras afară din mașină și apoi pe jumătate cărat, pe jumătate târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
i se taie capul! Măria Ta, îndrăzni logofătul Dumitrașcu, dragostea l-a tulburat. Iartă-l Doamne! cerură îndurare și ceilalți boieri din Divan. Doamne, dar pe slugerul Ilie l-ai iertat, de ce pedepsești așa aspru pe sluga Domniei Tale, rosti temător spătarul Vasile. Catrina-i fată de domn și a fost juruită hatmanului Barnovschi! zise Domnul, strângând buzduganul aurit. Tată, strigă Catrina, omoară-ne pe-amândoi! Hotărârea mea-i luată: tu, Catrină, o să pleci la Galata, la sfânta mănăstire, să te rogi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
măsură, din acest punct de vedere tu ești un înțelept, Daniel, pe când eu nu mi-am măsurat niciodată ființa, am dat-o fără grija de-a păstra ceva, am lăsat-o să se întindă pe pereții bisericii, ori pe pânze, temător doar în iubire să nu dau prea mult și să nu-mi rămână pentru iubita cea de taină, pictura! Și uite-mă, astăzi, Daniel! Mi-a cerut și lumina ochilor și eu, nesăbuit, i-am dat-o, Vorbeai de jertfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nouă și bucuria acestui început îmi aducea lacrimi în ochi. În clasa I, curtea școlii mi se părea imensă și în jurul meu șerpuiau valuri din mii și mii de copii. Clădirea școlii părea un palat cu multe încăperi pe care, temătoare dar foarte curioasă, voiam să le cunosc. Mi se părea totul atât de nou încât îmi venea să cred că sunt în pragul unei aventuri. Și acum, în clasa a IV-a, sunt emoționată în prima zi de școală. Împletesc
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
fabula: „Istoria frumoasei noastre verișoare Apuleia Varilia, care își face pieptănături pline de fantezie, iubește bijuteriile și poartă veșminte de in brodate în Aegyptus“. Dar nu era o fabula. „Alaltăieri-seară, în fața multor prieteni, frumoasa Varilia a spus că, din cauza tăcerii temătoare a bătrânilor, tinerii nu știu nimic despre viața Liviei, Maștera. A spus că vrea să ne-o povestească, iar eu o transcriu aici. Când Maștera, acum în vârstă de optzeci de ani, care a distrus familia noastră, a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o capitală mică, absurdă. Dar Gajus se plimba prin galeriile vilei, fără să treacă de granița reprezentată de atrium. Date fiind condiția lui ambiguă de oaspete prizonier, tragica moștenire a numelui și amintirea fratelui ucis, era slujit de doi-trei sclavi temători. El înțelese că, în timp ce îl serveau, se întrebau dacă aveau să-l mai vadă viu a doua zi. Îl întrebau ce dorește și observară că îi plăceau peștele din marea aceea, fructele și prăjiturile cu miere. „Mâncarea unui copil“, comentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dintr-o lovitură: să mă distrez cu provocarea de la casa de marcat și să pun la cale o seară pașnică și relaxantă acasă. Am sunat-o pe Judy pe mobil și am prins-o în mașină, cu un glas deosebit de temător și defensiv- exact starea de spirit în care să poată fi sedusă de gândul că nu trebuie să facă de mâncare. Sincer să fiu, trebuie să recunosc că, de fiecare dată când are glasul acela, o parte din mine își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
te face nefericită, sau te jenează, sau te întristează, sau - asta e o situație foarte ciudată și va trebui să mă ierți dacă par un pic dubios, dar cam bâjbâi în întuneric aici. Am privit rapid la fața ei încă temătoare și am știut că trebuie să continui să vorbesc dacă vreau să mă salvez. Nu voisem să spun altceva decât lucruri plăcute pe drumul spre casa ei: habar n-aveam ce naiba mă pornise în această semiconfesiune, dar știam că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
eu te iubesc pentru chestia asta. În plus, data trecută am vorbit numai despre tine. Acum e rândul meu. Cu un șold în afară, întinse nerăbdător mâna spre asistenta lui, o brunetă zveltă cu ochi de căprioară și o expresie temătoare pe chip, care se grăbi să-i pună în palmă o folie de aluminiu. Adriana oftă și-i făcu semn asistentei să-i mai aducă un cappuccino. — Foarte bine. Tu ce mai faci? — Ce frumos din partea ta să întrebi! Gilles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de lemn, să pună mîna pe sirena de alarmă aeriană și să o facă să sune enunțînd avioanele americane care aveau să vină. Dar prea mulți dintre ei erau asemenea domnului Maxted, și se uitau tăcuți la japonezi. Păreau posaciși temători, bărbații aproape goi În pantalonii zdrențăroși, femeile În rochii de plajă spălăcite și rochii de bumbac peticite, cu ochii lor de bolnavi de malarie, incapabili să privească lumina libertății. În lumina care parcă pătrundea În lagăr prin porțile deschise, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
milițian”, latri tu cu mâinile În șold, mândru de isprava ta. Și-i mai spui că mâine pleci la București și că acolo e clar că nu există Dumnezeu. Sâc, așa Îi spui. În tot acest timp, marinarii americani continuă, temători și cu prudență, traversarea Polului Nord, pe sub calota glaciară, la bordul submarinului atomic Nautilus. Oameni cu frica lui Dumnezeu. Marți, 1 aprilie 1958 Sovietul Suprem al U.R.S.S. a hotărât Încetarea unilaterală de către Uniunea Sovietică a experiențelor cu arme atomice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Treptat, de la „dacă“ s-a trecut la teorii. Am supraviețuit pentru că am fost precaut. Am supraviețuit pentru că mi-am asumat riscuri. Dar, dincolo de aceste convingeri despre utilitatea unui anumit comportament, mergând mână în mână, dar în sens contrar, era respectul temător față de șansă. Șansa mi l-a adus în cale pe Harry Wolfe - „La fel ca animalul 1, dar cu un «e» la sfârșit.“ spusese el când se prezentase -, însă am profitat de asta. Vreau să spun, de situație. Harry avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Cartea continua să cadă. Era un bolovan gata să se prăbușească, un meteorit care se îndrepta direct spre copiii mei. M-am eliberat din strânsoarea canapelei și am țâșnit spre fiicele mele. Abigail își ridică repede capul, cu o expresie temătoare pe chip. Betsy începu să plângă. Le-am luat în brațe, câte una în fiecare braț, și le-am ținut strâns corpurile surprinzător de grele. M-am uitat în sus. Cartea era tot pe ultimul raft. Trebuia să o scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ușă și spre perdeaua ce despărțea sala de mese de bucătărie. Coborî vocea și șopti: Ar trebui să avem puțină milă. Asta e tot. Fima insistă: —Milă față de arabi sau milă de noi Înșine? Îi zâmbi din nou cu cochetărie temătoare, ca o adolescentă de la țară derutată de o Întrebare neașteptată despre culoarea lenjeriei sale sau despre distanța de aici până la Lună. Răspunse cu grație și viclenie: —Mila e milă. Bărbatul de la masa vecină, care părea stafidit și chinuit, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rapid titlurile, Întinse mâna și băgă cu grijă ziarul Între sticle, pentru că i se părea că acuși va zbura pe stradă. Bătrânul spuse doar: — Nu. Șoin1. Un câine gri-gălbui se apropie dintr-o parte, umil, cu coada-ntre picioare, adulmecând temător marginea pantalonilor lui Fima care era cam Îngrijorat, nu descoperi nimic interesant și se Îndepărtă cu botul În pământ. E posibil, Își zise Fima, ca ăsta să fie fiul fiului fiicei fiicei celebrului câine Balak, care a turbat În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
climei de la noi! „Italiencele“ nu sunt solide, ruginesc. Dar noi ne hotărâserăm să facem o călătorie în Italia și mama zâmbea. Era ca în acele zile când sosiserăm în sat și-și aranjase locuința, agitată și stăpânită de o așteptare temătoare și bucuroasă totodată. A spus atunci o frază pe care am reținut-o, tocmai fiindcă era atât de neașteptată, dar și neliniștitoare. Mama nu se delimitase niciodată de noi printr-un „voi“, în afară de ziua când a murit tata-mare și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu se poate ști ce gândea cu adevărat, ci doar bănui după anumite priviri sau vorbe sau neliniște sau agitație chiar), umblând prin casă, bărbierindu-se și ferchezuindu-se cu mare atenție și fără grabă. Gesturile încete, aproape leneșe, chibzuite, temător să nu lovească, să scape lucrurile, să facă mișcări greșite pe care le-ar face un bolnav, simțindu-se pândit sau părându-i-se că este pândit, devenind și mai precaut, mâncând încet și sorbind rar ceaiul sub privirile furișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
venise să-l ia cu mașina, „hai să ieșim undeva din orașul ăsta, oriunde“, îi zisese, „hai la Snagov“. Străzile erau aproape goale, șoseaua pustie, oamenii dormeau încă sau rămăseseră pe la casele lor după noaptea Anului Nou. Conducea încet, nu temătoare de oglinda de gheață a șoselei, ci doar obosită și bucuroasă de pustietate, își întorcea tot timpul capul spre el, zâmbitoare, fără să-i vorbească. O singură dată îl întrebase cum se simte, apoi nu se auzeau decât torsul egal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]