889 matches
-
să scoată niște icnete, și un potop de vorbe i-au ieșit din gură. Da, știam, voia să iau mâța și să mă car de acolo. Mi-a dat mulți bani. Am colindat toată dimineața cartierul. Același ritual. Aceleași priviri temătoare, aceleași poticneli. Unii dădeau numai câteva mărci, alții, cei mai speriați, scoteau cu zecile. În câteva zile mi-am învățat bine rolul. Am plecat de la muncă, am cumpărat o cutie frigorifică. O țineam sub pat. I-am pus și un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu se poate ști ce gândea cu adevărat, ci doar bănui după anumite priviri sau vorbe sau neliniște sau agitație chiar), umblând prin casă, bărbierindu-se și ferchezuindu-se cu mare atenție și fără grabă. Gesturile încete, aproape leneșe, chibzuite, temător să nu lovească, să scape lucrurile, să facă mișcări greșite pe care le-ar face un bolnav, simțindu-se pândit sau părându-i-se că este pândit, devenind și mai precaut, mâncând încet și sorbind rar ceaiul sub privirile furișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
venise să-l ia cu mașina, „hai să ieșim undeva din orașul ăsta, oriunde“, îi zisese, „hai la Snagov“. Străzile erau aproape goale, șoseaua pustie, oamenii dormeau încă sau rămăseseră pe la casele lor după noaptea Anului Nou. Conducea încet, nu temătoare de oglinda de gheață a șoselei, ci doar obosită și bucuroasă de pustietate, își întorcea tot timpul capul spre el, zâmbitoare, fără să-i vorbească. O singură dată îl întrebase cum se simte, apoi nu se auzeau decât torsul egal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de lemn, să pună mîna pe sirena de alarmă aeriană și să o facă să sune enunțînd avioanele americane care aveau să vină. Dar prea mulți dintre ei erau asemenea domnului Maxted, și se uitau tăcuți la japonezi. Păreau posaciși temători, bărbații aproape goi În pantalonii zdrențăroși, femeile În rochii de plajă spălăcite și rochii de bumbac peticite, cu ochii lor de bolnavi de malarie, incapabili să privească lumina libertății. În lumina care parcă pătrundea În lagăr prin porțile deschise, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Fii tîlmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu, și du pricinile înaintea lui Dumnezeu. 20. Învață-i poruncile și legile; și arată-le calea, pe care trebuie s-o urmeze și ce trebuie să facă." 21. Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmași ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece. 22. Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
o Europă din care Napoleon hăcuia cu nepăsarea ultimului măcelar, în vecinătatea unei Rusii șirete care știa să tragă foloase din orice, călcând peste orice, și a unui Imperiu Otoman slăbit, consumat de lupte și intrigi interioare, vulnerabil, supus influențelor, temător și prost informat; o lume care îndura neputincioasă duplicitatea lui Napoleon, lipsa de scrupule cu care își schimba, pe rând, declarațiile, ba aprobând ocuparea principatelor, ba amenințând Rusia cu pierderea acestor teritorii promise prin tratate, ațâțând, în același timp, curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ce s-a-ntâmplat, Irene fetițo? orăcăi cu mult sentiment vocea de bariton a doamnei Battaglia. — Ignatius. Ce-a mai făcut, dragă? Spune-i lu’ Santa! — Stai o clipă. Vreau să văd dacă-i tot în cadă. Doamna Reilly ascultă temătoare vuietul ca de talazuri care se auzea din baie. Cu o pufnitură ca de balenă, un val răzbătu în hol pe sub ușa jupuită a camerei de baie. E-n regulă. E tot acolo. Nu pot să te mint, Santa. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
devreme acasă. Stai liniștită, Irene. Abia ai ajuns aici. — Să-ți spun drept, Santa, nu cred că vrau să-l întâlnesc pe omu’ ăla bătrân. — De, acu’ e prea târziu. — Ce naiba o să fac eu cu bătrânu’ ăla? întrebă doamna Reilly, temătoare. — Nu te mai frământa atâta, Irene. Mă faci și pe mine nervoasă. Îmi pare rău că te-am chemat la mine. Santa trase pentru o clipă paharul de la buzele doamnei Reilly. Ascultă ce-ți spun. Suferi tare de artrită. Popicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru că promit minciuna, promit raiul, iar raiul e minciună pentru că e-n mîinile lor, doar ei sînt la porțile raiului, Îngerii lor Înarmați cu săbii de foc, ca și judecătorii lor cu balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gîndind că are de-a face cu-n sforar, căutînd Înțelesul ascuns al vorbelor. Căci lumea era deprinsă cu stăpînirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osînda. Și acum Îl pîndeau și pe el, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
chipul răsturnat peste fața sa, care, Îndoit peste el, Îi lua tot soarele. „Oh, fii binecuvîntat!“ Oare lui, lui Dionisie, Îi vorbea, ori visul sau nălucirea Îi mai jucau o farsă? Privind neîncrezător În ochii tînărului observă cum ochii aceia temători, oarecum rușinați, Îi căutau privirea cu o semeție tinerească. Și văzu Dionisie, privindu-l pierit, văzu cum buza de sus i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tînărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să-i dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
actoria. Primește cinci sute de dolari pe conferință. Exploatarea capitalistă a comunismului. Nu-i așa, căpitane? — Încă nu sunt căpitan, locotenente. — Ha! Dar ai un haz enorm, care se potrivește cu gradul tău. Mal îl studie pe irlandez, mai puțin temător decât fusese ieri-dimineață la restaurant. — Dar tu ce-ai de câștigat de-aici? Tu ești anchetator. Nu vrei slujba lui Jack Tierney. — Poate că nu vreau decât să lucrez cu tine, flăcău. Toată lumea zice că la un moment dat, date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui istovită nici ura față de misionar nu mai avea putere să încolțească. Samuraiul avea sentimentul că Velasco era un om la fel de vrednic de plâns ca și el. De câte ori treceau printr-un sat, oamenii de pe marginea drumului îi priveau cu ochi temători sau îi strigau câteodată cu glasuri voioase, dar japonezii mergeau neclintiți înainte ca și cum nici n-ar fi băgat de seamă toate acestea. Erau aidoma unui convoi de înmormântare mergând în urma sicriului. Seara căzu o ploaie de primăvară. Când se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nefinisat, dar cu un zăvor strașnic de greu. Pe cât era el de greu, pe atât poarta de deschidea mai ușor, pentru că era așezat mai mult de formă. - Tușă Dobriță! se auzi bunica strigată. - Aici-s maică! răspunse bunica, vizibil temătoare, privindu-l iscoditoare pe tânărul necunoscut care o strigase de la poartă. Acesta era îmbrăcat într-o uniformă așa, asemănătoare cu cea pe care o purtau milițienii pe vremea aceea. Tânărul înțelese repede despre ce este vorba și o liniști: - Tușă
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
cât mai complet. Peste 700 de opere ale pictorului, aparținându-le muzeelor din Franța și din străinătate, precum și unor colecții particulare, sunt expuse în primă inițiativa de o asemenea amploare. Una din cele opt expoziții da la iveală un Matisse temător că nu va mai putea pictă, fiindcă își va pierde vederea, si cochetând cu muzica. Pasiunea de moment a lăsat urme pe pânză. Un Matisse iubitor de jazz transpare din altă expoziție, o altă ni-l arată lipind afișe la
Trenul spre Nisa () [Corola-journal/Journalistic/3384_a_4709]
-
în fața dușmanilor mei. Atunci, le-am ascuns identitatea mea. Ți-am ascuns-o și ție, ca și surorii tale vitrege, Delindy. ― Eu sunt fiul dumneavoastră? întrebă Marin cu o voce gâtuită. Delindy e fiica dumneavoastră? Apoi adăugă pe un ton temător: ― Asta i-ați spus lui Delindy... când m-a părăsit? ― Da. Nu observasem că vă întâlneați. A fost o greșeală din partea mea. Marin deschise gura să vorbească, dar era atât de uluit încât nu fu în stare. ― Bănuiesc că în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ușă și spre perdeaua ce despărțea sala de mese de bucătărie. Coborî vocea și șopti: Ar trebui să avem puțină milă. Asta e tot. Fima insistă: —Milă față de arabi sau milă de noi Înșine? Îi zâmbi din nou cu cochetărie temătoare, ca o adolescentă de la țară derutată de o Întrebare neașteptată despre culoarea lenjeriei sale sau despre distanța de aici până la Lună. Răspunse cu grație și viclenie: —Mila e milă. Bărbatul de la masa vecină, care părea stafidit și chinuit, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rapid titlurile, Întinse mâna și băgă cu grijă ziarul Între sticle, pentru că i se părea că acuși va zbura pe stradă. Bătrânul spuse doar: — Nu. Șoin1. Un câine gri-gălbui se apropie dintr-o parte, umil, cu coada-ntre picioare, adulmecând temător marginea pantalonilor lui Fima care era cam Îngrijorat, nu descoperi nimic interesant și se Îndepărtă cu botul În pământ. E posibil, Își zise Fima, ca ăsta să fie fiul fiului fiicei fiicei celebrului câine Balak, care a turbat În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
neapărat teamă, dar presiune oricum resimți. Iar asta te face să fii cât mai atent la dosar sau poate să scapi cât mai repede de acel dosar. Depinde de la judecător la judecător. Am întâlnit oameni foarte verticali și alții mai temători, dar asta e o chestiune de cultură. Până în 2004, nici n-am avut dosare de mare corupție în România. De ce? Poate că n-am avut procurori curajoși în România, căci riscul era foarte mare. Fiind ancorat politic, trebuia să fii
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
Treptat, de la „dacă“ s-a trecut la teorii. Am supraviețuit pentru că am fost precaut. Am supraviețuit pentru că mi-am asumat riscuri. Dar, dincolo de aceste convingeri despre utilitatea unui anumit comportament, mergând mână în mână, dar în sens contrar, era respectul temător față de șansă. Șansa mi l-a adus în cale pe Harry Wolfe - „La fel ca animalul 1, dar cu un «e» la sfârșit.“ spusese el când se prezentase -, însă am profitat de asta. Vreau să spun, de situație. Harry avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Cartea continua să cadă. Era un bolovan gata să se prăbușească, un meteorit care se îndrepta direct spre copiii mei. M-am eliberat din strânsoarea canapelei și am țâșnit spre fiicele mele. Abigail își ridică repede capul, cu o expresie temătoare pe chip. Betsy începu să plângă. Le-am luat în brațe, câte una în fiecare braț, și le-am ținut strâns corpurile surprinzător de grele. M-am uitat în sus. Cartea era tot pe ultimul raft. Trebuia să o scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
simbol - dintre cele multe și efervescente ale orașului Tokyo. În întunericul acesta nutritiv își trăiesc secundele, minutele și orele indivizi ale căror vieți sunt marcate de traume soft: un cântăreț de jazz indecis, o frumoasă tânără mereu adormită, o intelectuală temătoare, o prostituată hăituită de „gangsteri“ chinezi, un salariat corporatist, a cărui viață se reduce la muncă obsesivă și rare - totuși concentrate - răbufniri comportamentale. Ca într-un show multimedia, simțim în pagină răceala metalică a unei camere de luat vederi ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
în căsătorie ? Încântată de felul în care suna vocea ei în tonalitate romantică ? Cuvintele care ar fi trebuit să-l farmece au ajuns, în felul ăsta, să-i pară o insultă. Jina ar fi trebuit să aibă o expresie mai temătoare în priviri. Mike s-a dus în biroul comun și-a dat drumul la calculator. Câteva secunde mai târziu, pe monitor a apărut unul dintre desenele Jinei. Alt râu; unul care, de data asta, se prelingea sinuos prin mijlocul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cei uitați aveau un loc al lor. Sălbăticia avea grijă de ei. Nu te merit, i-a spus Zach. Pearl a zâmbit. Cocheta din ea încă nu se evaporase în întregime. Ei, sigur că nu. Zach a ridicat o mână temător, apoi a lăsat-o să cadă la loc. Pearl a oftat. În liceu, se credea despre ea că era prea frumoasă ca să fie atinsă de cineva. Toți băieții erau înfricoșați; n-au început să i se ceară întâlniri decât atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spre o emfizemă clasică. Erau acum oroprietari și greutățile bănești erau compensate de schimbările fericite pe care acest eveniment le adusese în caracterul lui Rim. Lina avea acum remușcări că se plânsese cândva de el. Sta 146 subt noul regim, temătoare ca de o minune si cu un fel de jenă, efectul nou al mulțumirii. Prezența Siei era pentru Lina un motiv permanent de stupoare și satisfacție. Bunăvoința lui Rim pentru vărul Lică era un fenomen, ce răspînclea în toate simțurile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se face că, astăzi, imnurile de stat a două țări de pe Mediterana sînt de origine moldovenească. Dar nu ca să ne aducă nouă noutățile muzicale din Țara Sfântă venea Maria Weisz la Satu Mare. Tatăl ei murise, iar pe maică-sa, slăbită, temătoare, decrepită, trebuia s-o interneze Într-un azil de bătrîni În care să-l ducă și pe fratele Jóska cel și o dată fata din Bagdad sărac cu duhul. Altă instituție de protecție pentru astfel de oameni În România Socialistă nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]