942 matches
-
s-ar putea concepe existența unui individ atât de desăvârșit, încât să realizeze un echilibru armonic ideal al părților anatomice și al funcțiilor organismului său. Un asemenea individ nu s-ar putea încadra în nici unul dintre cele patru mari tipare temperamentale, pe care firește le-ar depăși, personificând sinteza lor ideală. În realiatea cotidiană însă, fiecare individ este dominant mai mult sau mai puțin, de către una (sau mai multe) dintre cele patru mari funcțiuni fundamentale ale mecanismului vieții: nutriția, respirația, dezasimilația
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
nu a rămas fără urmări, pentru că, chiar în zilele noastre, el continua a supraviețui în unele clasificări moderne. Iată două asmenea tipologii temperament-constituționale ternare, pe baze chimice, tipologii care cunosc o răspândire destul de întinsă în lumea medicală: prima este clasificarea temperamentală a lui von Grauvogl, a doua este clasificarea constituțiilor lui Nebel-Vannier. Temperamentele lui von Grauvogl Von Grauvogl (1868) deosebește trei tipuri temperamentale morbide, pe baza dominanței funcționale chimice: oxigenoidul, hidrogenoidul și carbonitrogenul. Oxigenoidul Corespunde temperamentelor calde: sanguin și bilios. Oxigenoidul
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
temperament-constituționale ternare, pe baze chimice, tipologii care cunosc o răspândire destul de întinsă în lumea medicală: prima este clasificarea temperamentală a lui von Grauvogl, a doua este clasificarea constituțiilor lui Nebel-Vannier. Temperamentele lui von Grauvogl Von Grauvogl (1868) deosebește trei tipuri temperamentale morbide, pe baza dominanței funcționale chimice: oxigenoidul, hidrogenoidul și carbonitrogenul. Oxigenoidul Corespunde temperamentelor calde: sanguin și bilios. Oxigenoidul este tipul arterialului, al basedowianului. El este caracterizat prin exagerarea oxidațiilor și a metabolismului printr-o supraactivitate a schimburilor. Această accelerare a
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
nu poate fi mulțumit de nimic. Are stări emoționale care se schimbă rapid. Copilul este extrem de capricios. Respinge obiectele când i se oferă. Plângăcios și se lamentează la fiecare indispoziție cât de mică. Iritat de nimicuri. Asta duce la izbucniri temperamentale violente caracterizate de: - vrea sa arunce obiecte, - vrea sa bată pe cineva, - aruncă obiecte în cineva, aparent fără o cauză. Chiar când părinții se pregătesc să iasă în oraș, copilul va face o scenă urâtă, ca să le strice planurile. Distructiv
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
a vedea asta este să-l întrebi despre mașini, bicicletă sau scuter. Dorința de a călători corespunde dorinței interioare de schimbare. F. Iritabilitate. Pacienții tuberculinici sunt născuți iritabili și mânioși, plâng și sunt neliniștiți la prima trezire. Ei exprimă accese temperamentale, caracterizate prin violență, lovituri, îi zgârie pe alții, se trântesc la pământ, răcnind atât de tare încât este posibil să primească ceea ce vor. G. Tendința de a distruge la un pacient ne poate face să ne gândim la Tuberculinum. Sunt
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
umplut pereții zecilor de bazilici ale catolicismului! Ușor se poate constata că „departajarea” mea, strict „subiectivă” cum se zice, nu e de ordinul valorii - cei citați mai sus au o pondere egală În clasoarele istoriei creației! -, ci sunt de ordin temperamental. „Realiștii” sunt mai degrabă „flegmatici” - dacă acceptăm cele patru mari categorii temperamentale, strict teoretice, iar „fantaștii”, adepții acelei tabula rasa, sunt „sangvinii”, uneori chiar „sangvino-colericii”. (În splendida carte a lui C.G. Jung, Tipurile psihologice - pe care am descoperit-o Încântat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
departajarea” mea, strict „subiectivă” cum se zice, nu e de ordinul valorii - cei citați mai sus au o pondere egală În clasoarele istoriei creației! -, ci sunt de ordin temperamental. „Realiștii” sunt mai degrabă „flegmatici” - dacă acceptăm cele patru mari categorii temperamentale, strict teoretice, iar „fantaștii”, adepții acelei tabula rasa, sunt „sangvinii”, uneori chiar „sangvino-colericii”. (În splendida carte a lui C.G. Jung, Tipurile psihologice - pe care am descoperit-o Încântat la un buchinist pe malurile Senei când, În anii ’82-’83, tot
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Recunosc că l-am iubit pe Cioran din mai multe pricini - pentru geniul său evident;, dar... un geniu este rece, or, Cioran era cald, adesea fierbinte, cald și „umed”, cum mă simt și eu, chit că aceste calități sau caracteristici temperamentale mă Împing În unele „gropi” ale ridicolului, ale unor eșecuri momentane și infantile, ale unei imposturi de moment ce provoacă la nu puținii inși sarcastici din jur trombe de amuzament. Cioran a fost o „ființă chinuită”, În sensul cel mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și au Închis definitiv ultima ieșire din tunelul atâtor sălbăticii și crime de care al douăzecilea ev s-a lăsat, cu atâta generozitate, locuit!... Am insistat asupra marelui, „inegalabilului” - și de ne-urmăritului! - nostru coleg nu numai dintr-o „Înrudire temperamentală pe dos!” pe care o simt cu D-sa, dar și pentru că, la finalul acestei cărți despre Exil, Îl propun ca una dintre figurile reprezentative plurivalente ale secolului de-curând trecut, un secol al nevrozei individuale, cu siguranță!, ale „Românului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a unor idei pivotante care, de fapt, se fac vizibile peste tot, conferind întregului coeziune prin diversitate. Aceste idei se bazează pe principiul coordonator al cercetării obiective asupra fenomenului Eminescu în cultura română, dar și cu destule accente de natura temperamentală care dau un farmec dinamic lecturii. Iau ca sprijin al acestor constatări chiar primul articol, pe care autorul îl recuperează, cu un anumit orgoliu, din anii studenției: Portrete eminesciene. Preluarea lui este argumentată printr-un fel de prioritate personală asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar fi cel îndreptățit sa scotocească toate cotloanele, luminând adevărul întrezărit. Fiindcă Eminescu, cel "nepăsător la impresia produsă în afară" (scria Al. Dobrescu, vezi Chipul și masca, în vol. Butoiul lui Diogene, Ed. Augusta, 2003, p. 90) intră în conflict, temperamental, în primul rând, cu un Maiorescu stăpânit de "voința feroce de a străluci", dovedind optică de premiant (cum intuise G. Călinescu). Om coleric, criticul își construiește grijuliu statuia, disciplinându-și energiile. Nevoia de autoritate este devoratoare. Aspiră spre statutul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și, pare-se, în scop psihoterapeutic, unicul volum din scurta lui viață. Aflat în recluziunea sanatoriului de la Ober-Döbling, Eminescu a primit volumul oferit de corifeul Junimii cu rezerve, dacă nu cu răceală. Însă atitudinea rece e o reacție mai mult temperamentală; poetul Luceafărului, cu volumul Poesii sub ochi, rămăsese mai curând deprimat de ideea selecției. Finitul reprezentat de sortare atentă la Integritatea operei, singura pe care se rezema conștiința lui canonică. Or, Eminescu s-a trezit brusc în fața variantei reduse a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fie prin reacții irascibile. El nu s-a regăsit în nici una din interpretările marilor lui contemporani, uneori prieteni, fără a se fi declarat un neînțeles, oricât de savante sau ingenioase vor fi fost. Explicația cea mai la îndemână era cea temperamentală, pusă pe seama susceptibilității lui morbide, așa cum o face, de pildă, prietenul său, sociologul Nicolae Petrescu în memoriile lui postume. El semnala totuși forța elipticului, a imaginației și a intuiției conversației lui, dar și o labilitate anume. Posteritatea însă, mai ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1989, este cea a lui Mihai Cimpoi "lirosoful". Dar sintagma lui Theodor Codreanu "un heraclitean transmodern" cred că este calificarea care îl prinde perfect în integralitatea vieții și operei sale. "Heracliteanismul" său este unul structural, ține de natura sa intimă, temperamentală, de felul său specific de a se situa afectiv, intelectual, moral, ontologic în raport cu sine și cu lumea, cu eul propriu, cu sémenii săi și cu poezia. Între "improvizația nisipului" și "ningerea la o margine de existență" s-a postat "piramida
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
considerație 53". Și totuși, în relațiile dintre cele două țări nu s-au format curente de înțelegere armonioasă, dimpotrivă, la puțin timp după alegerea lui Mitterrand ca președinte, au ieșit la iveală contradicții și tensiuni generate nu atât de diferențele temperamentale ale personalităților active pe tărâmul relațiilor dintre cele două țări, cât și cu atât mai mult de pe pozițiile politice ale lui Mitterrand și aspirațiile acestuia privind soluționarea problemei palestiniene. Așa cum am lăsat deja să se înțeleagă și contrazicând afirmații cu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
fii competitiv. Te agiți, câștigi și pierzi, devii irascibil. Te enervează obstacolele, te enervează bogăția altora, te enervează tot: faci scandal, mocnești resentimentar, porți ranchiună. Din când în când, resursele tale de uma nitate își iau distanță față de asemenea devieri temperamentale. Îți dai seama că ceva nu e în regulă și te apucă tristețea. E păcatul numărul cinci. Tristețea e starea care survine neîntârziat după un acces de furie, după o pagubă, după o dorință contrariată. Dar există și tristeți fără
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în colegiul șambelanilor cezaro-crăiești, alcătuit până la acea dată numai din înalți nobili austrieci, cehi, unguri sau poloni. Odată cu retragerea sa din viața publică și cu înaintarea în vârstă, documentele care să-l amintească devin tot mai rare. În același timp, temperamentalul Balș de altădată, cel plin de energie și gata de acțiune, cu timpul, a devenit tot mai liniștit. Principala preocupare a sa a devenit păstrarea stării de sănătate. În acest scop, a întreprins adesea călătorii în Moldova, la moșiile nepoților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
footnote> Brăila-Însurăței alături de părinți și fratele tatei, iar drumul pare anevoios, cu suficiente opriri, poticneli, uneori discuții obositoare, alteori tăcere, doar tăcere. Cred că am trei ani și mă pierd în poala voluptoasă a mătușii mele, o femeie voinică, extrem de temperamentală, căreia îi spun „Mamalita”. Mergem la nunta fratelui mamei, la Însurăței, localitate situată la aproape 55 de kilometri distanță de Brăila, poziționată pe malul drept al râului Călmățui, pe terasele acestuia, în plină câmpie a Brăilei. Mă urmărește planimetria acestei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și trebuiau duse mai departe. Cu mare drag îmi aduc aminte de o scenă ușor comică și-un dialog infantil, nevinovat. Cred că aveam șapte ani, Adi trei ani. Eu slabă, tenul ușor măsliniu, tunsă scurt cu breton și vizibil temperamentală, Adi mic, gras, ten deschis și păr blond, fire docilă, cooperantă. Era ceva din parabola „pat și patașon<footnote mic și îndesat footnote>”. Tot încerca să se urce pe tricicleta sa și-n neputința aceasta repetată îmi ceruse sprijinul : - Mariana
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
frate-meu copil mai docil, extrem de atent, cuminte, receptiv și responsabil. Imaginați-vă cum eram eu, din moment ce mă poziționam pe o structură tipic comportamentală opusă în linii mari fratelui meu. Aveam clocotul acela interior, ardeam puternic asemenea mamei. Suficient de temperamentală, nu-mi puteai impune ceva anume decât în virtutea unor argumente solide. Vreme îndelungată, până pe la opt-zece ani, mama a tot încercat să schimbe ceva din fibra genetic-comportamentală a fiicei sale. A înțeles în cele din urmă, ajutată desigur de înțelepciunea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și conservator-nostalgic, foarte atașat de modelul comunist de organizare a muncii și a societății, care prin comparație cu experimentele social-politice din tranziția românească îi dădeau sentimentul de stabilitate și echilibru. Foarte posibil ca diferențele dintre ei să se datoreze profilului temperamental personal sau modelelor culturale în care au crescut (mama, moldoveancă din județul Botoșani, tata, ardelean de lângă Blaj). * * * După Revoluția din 1989, în societatea românească, s-au perpetuat modelele tradiționale de feminitate și masculinitate, alături de care s-au afirmat noile modele
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
fi al protopărinților, dar și întreaga creație. Dar care era starea care se părăsise? Maxim ne vorbește de o schimbare de temperament (xpamg), căci mai înainte Adam era gol prin simplitate. Adam „nu era purtat încoace și încolo de dispozițiile temperamentale ale trupului care-și sunt contrare și în luptă între ele, ci rămânea egal, fără revărsare și readunare în sine, și liber de prefacerea necontenită prin acestea, potrivit cu dispozițiile predominante.” Datorită acestei stări a temperamentului, Adam era gol, adică avea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Minerva, 1975, p.114 2 idem, p. 117 9 americani sau italieni, fără megalomanii locale ridicule, dar și fără complexe de inferioritate paralizante”1. Perpessicius, Tudor Vianu, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, în pofida diferențierilor de structură temperamentală, de putere expresivă și a rezultatelor concrete în planul exegezei critice, merg umăr la umăr în considerarea operei din unghi estetic, bizuindu-se pe o vastă cultură, pe bun gust și intuiție, probând o exemplară „transparență” (maiorescianăă față de literatura ce
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Editura Minerva, 1972, pp. 611-614 2 idem, p. 612 3 ibidem, p. 613 4 ibidem 89 complementaritatea: „Sceptic dar și surprinzător de afirmativ, iubitor al spontaneității, dar extraordinar de laborios (sau elaborată, vitalist categoric, dar și teoretizator înverșunat, cu „dublete” temperamentale dintre cele mai neașteptate, d-sa oferă o priveliște intelectuală oricând spectaculoasă. Evadat din poezie, se pregătește poet în critică, prin distilarea prețioasă a scrisului, prin modul indirect al expresiei, prin atmosfera ocultă cu care își împânzește adevărurile, tenace urmărite
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
1996, p. 210] O primă problemă pusă în discuție de evaluarea cadrelor didactice este „ce anume se evaluează: profesorul ca persoană/personalitate sau cum predă acesta? Personalitatea unui profesor cuprinde un întreg sistem de elemente cognitive, moral-atitudinale (caracteriale), afective, volitive, temperamentale etc. Este, deci, necesar de precizat ce și cum anume evaluăm în contextul acestui sistem. Comportamentul didactic este, el însuși, determinat de personalitatea profesorului, de circumstanțele concrete ale actului didactic și, nu în ultimă instanță, de elevi. Dificultățile ce apar
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]