1,050 matches
-
apare dintr-o prăjitură), în pastișarea lui Chateaubriand, a Memoriilor de dincolo de mormânt atunci când evocă panoplia armelor în camera tatălui, în parodierea procedeelor poveștii, în menționarea de elemente neverosimile (de exemplu, când se spune că sfântul Iulian merge în ajutorul Templierilor, deși se cunosc luptele îndârjite între Templieri și Ospitalieri)346, ca și în ansamblul acestei povești despre un sfânt catolic care se poartă ca un Oedip orb. La ironia destinului personajului face ecou ironia istoriei care nu ezită să alieze
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Chateaubriand, a Memoriilor de dincolo de mormânt atunci când evocă panoplia armelor în camera tatălui, în parodierea procedeelor poveștii, în menționarea de elemente neverosimile (de exemplu, când se spune că sfântul Iulian merge în ajutorul Templierilor, deși se cunosc luptele îndârjite între Templieri și Ospitalieri)346, ca și în ansamblul acestei povești despre un sfânt catolic care se poartă ca un Oedip orb. La ironia destinului personajului face ecou ironia istoriei care nu ezită să alieze mentalitatea superstițioasă și pulsiunea ucigașă, verosimilul și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
46 (nota trad.). 392 *Trad. rom. cit., p. 65 (nota trad.). 393 *Trad. rom. cit., pp. 65-66 (nota trad.). 394 *Trad. rom. cit., p. 91 (nota trad.). 395 "Rând pe rând, ajută pe Delfinul Franței și pe regele Angliei, pe Templierii de la Ierusalim, pe căpetenia Parților, pe negusul Abisiniei și pe împăratul din Calicut. Se război cu scandinavii acoperiți cu solzi de pește, cu negri înarmați cu paveze din piele de hipopotam, călări pe măgari roșii, cu indieni îmbrăcați în veșminte
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dar se și împinge la dreapta și la stînga, în India, în curînd în America. Cavalerul, nobilul, omul de arme dispărînd prin secolul al XIV-lea, el, care lupta gratuit pro Deo, pentru apărarea văduvei și orfanului sau sub deviza templierilor: "Non nobis, Domine, non nobis sed nomine Tui gloria" (Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău, slavă) militarul devine un om plătit, nu cel care luptă gratuit în onoarea lui Dumnezeu, ci cel care luptă pentru soldă și se
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
un donjon fortificat: Marele Turn al Luvrului. Una dintre principalele misiuni ale cetății era de a supraveghea avalul Senei, această parte fiind una dintre zonele folosite adesea de invadatori încă de pe vremea vikingilor. În 1317, odată cu transferul bunurilor aparținând Ordinului Templierilor către Ordinul Ospitalierilor, vistieria regală, păstrată până atunci în Casa Templierilor din Paris, este transferată la Luvru. Carol al V-lea va transforma ulterior Luvrul în reședință regală cu ajutorul arhitectului Richard du Temple. Nemaifiind de nici un folos, Marele Turn al
Muzeul Luvru () [Corola-website/Science/296810_a_298139]
-
ale cetății era de a supraveghea avalul Senei, această parte fiind una dintre zonele folosite adesea de invadatori încă de pe vremea vikingilor. În 1317, odată cu transferul bunurilor aparținând Ordinului Templierilor către Ordinul Ospitalierilor, vistieria regală, păstrată până atunci în Casa Templierilor din Paris, este transferată la Luvru. Carol al V-lea va transforma ulterior Luvrul în reședință regală cu ajutorul arhitectului Richard du Temple. Nemaifiind de nici un folos, Marele Turn al Luvrului este demolat de către Francisc I al Franței în 1528, iar
Muzeul Luvru () [Corola-website/Science/296810_a_298139]
-
două mari forturi la intrarea în port. Cu timpul, forturile au fost distruse, apărând în prezent doar ca simbol al orașului. În secolul al XIX-lea, orașul a devenit mai mare și mai important și datorită contribuției comunității luterane a Templierilor germani. În secolul al XX-lea, aici a ajuns calea ferată ce pornea de la Mecca și care a fost continuată până la Damasc și Beirut, în nord, și Cairo, în sud. Începuturile așezării și sursa precisă a numelui său nu este
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
însemnătății strategice și economice a Haifei în detrimentul orașului vecin, Acra (Akko). În cursul secolului al XIX lea, orașul s-a lărgit, mai ales prin contribuția a două grupuri de coloniști creștini care s-au stabilit în afara zidurilor. Una era cea a templierilor protestanți din sudul Germaniei, care și-au zidit case în zona de șes, la poalele Carmelului, la sud de coasta mediteraneană, in proximitatea Orașului vechi, și care au încercat să practice agricultura.Mai apoi ei au înființat pe vârful muntelui
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
1868 adepți ai "Bisericii lui Mesia" din SUA au fondat un mic cartier în apropierea actualei străzi Eilat din Yaffa -așa numita colonie americană. Mai târziu le-au luat locul germani șvabi din Württemberg,făcând parte din societatea protestantă a Templierilor ,și care au fondat aici o colonie numită Walhalla .În acest cartier ei au construit biserica luterană Immanuel și hotelul cu acelaș nume - care la un moment dat a aparținut baronului rus Ustinov. În 1871 la nord de Yaffa, în
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
În acest cartier ei au construit biserica luterană Immanuel și hotelul cu acelaș nume - care la un moment dat a aparținut baronului rus Ustinov. În 1871 la nord de Yaffa, în centrul Tel avivului de astăzi, o comunitate luterană a Templierilor din regiunea Baden Württemberg au creat o așezare agricolă - industrială numită Sarona (după numele regiunii Sharon ) care a dăinuit, cu întreruperi,până în 1946. Bazele orașului Tel Aviv au fost puse începând din anii 1870 - 1880 de către imigranți evrei, din Europa de est
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
templiere să pregătească suficiente forțe pentru a stopa avansarea mongolă în Bătălia de la Legnica. Regele Ungariei reușește să se retragă pe o flota pe mare unde mongolii nu au acces pentru că nu aveau forță. Armata maghiară, aliații croați și cavalerii templieri au fost învinși de mongoli în Bătălia de la Mohi pe 11 aprilie 1241. După victoria asupra cavalerilor europeni în Legnica și Muhi, armatele mongole au continuat să avanseze spre Kiev, Cnezatul Haliciului, Bohemia, Serbia, Babenberg și au pătruns în Imperiul
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
aproape patru decenii (1115 - 1153). În calitate de abate de Clairvaux, Bernard a întemeiat șaizeci și opt de mănăstiri-fiice sau filiale (dependente de spiritualitatea abației-mamă), răspândite pe întreg cuprinsul Europei. El a făcut să fie în mod oficial recunoscut, în 1128, ordinul templierilor, organizație al cărei inspirator a fost. a avut o contribuție decisivă în aplanarea crizei provocată de Schisma papală din anul 1130 - alegerea simultană pe scaunul pontifical a pretendenților Anaclet al II-lea (1130 - 1138) și Inocențiu al II-lea (1130
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
(în ) a fost un ordin militar asemănător Ordinului Templierilor, ce s-a instituit în zona centrală a Europei. A fost creat de împăratul Sigismund de Luxemburg în anul 1408, în principal pentru a proteja creștinătatea de amenințarea otomană. Printre membrii acestui ordin cavaleresc s-a numărat și voievodul muntean
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
lui Raymond al III-lea de Tripoli, personaj marcant al perioadei, reprezintă perioada de maximă înflorire a comitatului. Raymond al III-lea devine regent al Regatului de Ierusalim, a doi regi, însă este și conducătorul baronilor care nu doreau expansiunea Templierilor în zonă. Dușman declarat al lui Guy de Lusignan, al doilea soț al reginei Sybille, doritor al coroanei regale care nu s-a dat în lături nici de la rebeliune armată pentru a-și urma scopul. Numai moartea regelui Baudouin al
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
violențe. În 1277 Bohémond al IV-lea, pe fondul neînțelegerilor cu sora sa, Lucie (Lucienne) pentru succesiunea tatălui său, reia luptele cu adversalul său Guy al II-lea Embriaco, senior de Gibelet care o sprijinea. Guy caută o alianță cu Templierii, Bohémond răspunde distrugând clădirile acestora din Tripoli. Templierii ard fortăreața Boutron și asediază Tripoli. Când templierii se întorc, contele Bohémond trimite trupe pentru a asedia Gibelet. Guy Embriaco, însoțit de câțiva cavaleri, așteaptă trupele contelui în apropiere de oraș unde
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
fondul neînțelegerilor cu sora sa, Lucie (Lucienne) pentru succesiunea tatălui său, reia luptele cu adversalul său Guy al II-lea Embriaco, senior de Gibelet care o sprijinea. Guy caută o alianță cu Templierii, Bohémond răspunde distrugând clădirile acestora din Tripoli. Templierii ard fortăreața Boutron și asediază Tripoli. Când templierii se întorc, contele Bohémond trimite trupe pentru a asedia Gibelet. Guy Embriaco, însoțit de câțiva cavaleri, așteaptă trupele contelui în apropiere de oraș unde se dă o sângeroasă luptă al cărui singur
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
succesiunea tatălui său, reia luptele cu adversalul său Guy al II-lea Embriaco, senior de Gibelet care o sprijinea. Guy caută o alianță cu Templierii, Bohémond răspunde distrugând clădirile acestora din Tripoli. Templierii ard fortăreața Boutron și asediază Tripoli. Când templierii se întorc, contele Bohémond trimite trupe pentru a asedia Gibelet. Guy Embriaco, însoțit de câțiva cavaleri, așteaptă trupele contelui în apropiere de oraș unde se dă o sângeroasă luptă al cărui singur rezultat rămâne numai pierderile de vieți omenești. După
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
de armistițiu Guy Embriaco își atacă din nou seniorul. Este încheiat un nou armistițiu încălcat iarăși de seniorul de Gibelet în ianuarie 1282, când, împreună cu rudele și câțiva oameni fideli lui, face o tentativă de lua Tripoli pornind din cartierul templierilor. O neînțelegere între Guy și comandatul templierilor face ca să eșueze tentativa, iar cavalerii se refugiază într-un turn unde sunt asediați de soldații contelui Bohémond. După câteva ore de negocieri cerute de Ioaniți, se ajunge la o înțelegere între cele
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
nou seniorul. Este încheiat un nou armistițiu încălcat iarăși de seniorul de Gibelet în ianuarie 1282, când, împreună cu rudele și câțiva oameni fideli lui, face o tentativă de lua Tripoli pornind din cartierul templierilor. O neînțelegere între Guy și comandatul templierilor face ca să eșueze tentativa, iar cavalerii se refugiază într-un turn unde sunt asediați de soldații contelui Bohémond. După câteva ore de negocieri cerute de Ioaniți, se ajunge la o înțelegere între cele două părți prin care templierii și oamenii
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
și comandatul templierilor face ca să eșueze tentativa, iar cavalerii se refugiază într-un turn unde sunt asediați de soldații contelui Bohémond. După câteva ore de negocieri cerute de Ioaniți, se ajunge la o înțelegere între cele două părți prin care templierii și oamenii lui Guy se predau în schimbul garantării vieții lor. Contele nu își ține cuvântul și îi orbește pe oamenii lui Guy. Guy , fratele și vărul său sunt arestați și duși în fortăreața Nephin unde sunt îngropați până la gât și
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
Sărmanii soldați ai lui Christos și ai Templului lui Solomon (), cunoscuți mai ales sub numele de templieri sau Ordinul Templului (), Au fost unul dintre cele mai cunoscute ordine călugărești militare (catolice) creștine. A luat naștere la inițiativa francezului Hugo de Payens în anul 1119 în Ierusalim, ca o organizație militar-călugărească, cu scopul declarat de a apăra pe
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
catolică, prin acceptarea de către papa Inocențiu al II-lea în 1139 a formei lui de organizare, Ordinul a crescut repede ca număr de membri și putere. Ordinul (Organizația) cuprindea călugări militari războinici, călugări capelani și călugări de serviciu (slujitori). Cavalerii templieri puteau fi recunoscuți la îmbrăcăminte, după o mantie albă cu o cruce roșie, distinctivă, și erau printre cei mai bine echipați, antrenați și disciplinați războinici din perioada cruciadelor. Membrii Ordinului care nu erau războinici au creat o puternică infrastructură economică
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
perioada cruciadelor. Membrii Ordinului care nu erau războinici au creat o puternică infrastructură economică în întreaga creștinătate, introducând pentru prima oară proceduri financiare care au reprezentat începutul sistemului bancar, și au construit numeroase fortificații în Europa și Țara Sfântă. Succesul templierilor era strâns legat de succesul cruciadelor, ei fiind sprijiniți de biserica catolică. Când Țara Sfântă a fost pierdută, iar călugării militari templieri au suferit înfrângeri zdrobitoare, sprijinul pentru existența ordinului s-a stins. Zvonurile despre ceremoniile inițiatice secrete ale lor
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
financiare care au reprezentat începutul sistemului bancar, și au construit numeroase fortificații în Europa și Țara Sfântă. Succesul templierilor era strâns legat de succesul cruciadelor, ei fiind sprijiniți de biserica catolică. Când Țara Sfântă a fost pierdută, iar călugării militari templieri au suferit înfrângeri zdrobitoare, sprijinul pentru existența ordinului s-a stins. Zvonurile despre ceremoniile inițiatice secrete ale lor au creat neîncredere, iar regele Filip al IV-lea al Franței, puternic îndatorat ordinului, a început să facă presiuni asupra papei Clement
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
rug. În 1312, papa Clement, sub presiune din partea regelui Filip, a dizolvat cu forța întregul ordin. Dispariția bruscă a unei componente importante din societatea europeană a acelor timpuri a dat naștere la speculații și legende, care trezesc și astăzi interes. Templierii apar imediat după prima Cruciadă. În 1119, un nobil Francez din regiunea Champagne, Hughes de Payens, împreună 8 cavaleri aleși dintre rudele sale, a creat Ordinul Cavalerilor Templieri. Misiunea lor declarată era de a proteja pelerinii din Țara Sfântă. Cu
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]