1,728 matches
-
sale, vedea în ea un anumit triumf al "geologicului" și "decrepitudinii". Funerarul devine o componentă constantă a peisajului eminescian: doma părăsită, clopotnițele și chiliile surpate: El se opri înaintea unei case, ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii... orice tencuială căzuse de pe ele, încât părea o bucată din ruina unei cetăți." (Sărmanul Dionis) Fascinația "cemeterială"20 nu merge însă niciodată spre morbid, spre descompunerile cadaverice (precum în poezia lui Baudelaire). Eminescu descrie cadavrul în raclele mausole ielor (Strigoii, Gemenii, Avatarii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
te socoti parte a comunității. Dar Baia turcească era și o lume. Și ce lume! Cum să ratez vernisajul! Baia turcească? Da, pe din afară. Pentru că, înăuntru, totul a fost ras. Pereții, răzăluiți, cu mari suprafețe nu demult tencuite, o tencuială de culoarea cenușii vulcanice. Nimic din ce a însemnat cîndva intimitatea unui asemenea lăcaș al lascivităților orientale n-a mai rămas. Ba nu, în incinta de la intrare, cassa încă fanat colorată, ca o sudică moschee. În cîteva locuri, inscripțiile vechi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deprinși să gândească și să observe; Însă vom enunța În mod tiranic și fără să Îl comentăm verdictul nostru suveran, lăsându-le femeilor de bun gust și filosofilor grija de a discuta pe marginea lui: LI Veșmântul este asemenea unei tencuieli; el pune totul În evidență, iar toaleta a fost inventată mai degrabă pentru a scoate la iveală anumite perfecțiuni ale trupului decât pentru a ascunde imperfecțiunile. Așa vom ajunge la acest corolar firesc: LII Tot ce Încearcă o toaletă să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
avea să pătrundă în cabinet ar fi putut constitui un prilej extraordinar de a-și evalua prietenii. Ușa întîrzia însă să se deschidă, iar tremurul pământului părea că nu se mai sfârșește. Văzu o crăpătură îngustă cum brăzdează în zig-zag tencuiala tavanului, lăsând în urmă nori minusculi de praf. Când cutremurul încetă, ochii Abatelui erau scăldați în boarea reținută a unor lacrimi amare. Mulțumescu-ți Ție, Doamne, și ție, Sfinte Augustine, că mi-ați mai arătat o dată cine sunt adevărații mei prieteni
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
acea credință în care Aloim nu are încredere și pe care mi-o neagă. Poate că ăsta e destinul tău, băiete. Eu însă îl am pe al meu... Abatele se opri preț de o clipă privind o crăpătura fină din tencuiala tavanului, care îi aducea aminte de cutremur. ― Astăzi am luat hotărârea să vă rog să vă împărtășiți secretele pe care vi le-am spus fiecăruia. În funcție de răspunsurile pe care le veți da... Aloim se ridică în picioare: ― Stai așa! Vrei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
obținută, devenise obsesivă. Până într-acolo încât este greu de vorbit despre Puțină febră ca despre o carte: ea este un fragment de timp regăsit. Este ceva material. Un material foarte delicat, alcătuit din spații citadine cu asfalt și iarbă, tencuieli de case sărace, interioare cu mobile modeste, trupuri de băiețandri cu hainele lor caste, ochi arzând de puritate și de o complicitate inocentă. Cât de sublim este dezinteresul complet și total arătat de Penna față de ceea ce se întâmpla în afara acestei
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
seisme. Așezați obiectele fragile și valoroase într-un loc mai jos și mai sigur, iar vasele cu chimicale, combustibili, în dulapuri în care să nu se poată răsturna. Verificați periodic starea locuinței, astfel încât la seisme să nu cadă cărămizi, placaje, tencuieli, țigle, ornamente etc. asupra intrării în locuință, stradă sau alei înconjurătoare. Asigurați ușile dulapurilor cu închizători eficiente la oscilații. Depozitați grupat, într-un loc bine cunoscut, o rezervă specială de alimente uscate și conserve, apă de băut, o trusă de
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
și panică, provocând accidente. Dacă vă aflați înlăuntru, rămâneți acolo, departe de ferestre, care se pot sparge; stați înspre centrul clădirii, lîngă un perete cu structură rezistentă. Dacă vă aflați în fața unei clădiri, rămâneți departe de aceasta; feriți-vă de tencuieli, cărămizi, coșuri, geamuri, care se pot prăbuși în stradă. Protejați-vă sub o grindă, toc de ușă solid, birou, masă, iar elevii sub băncile din clase. Sprijiniți-vă cu palmele de podea sau țineți-vă cu mîinile de piciorul mesei
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
în jurul Reichstagului se sărbătorea victoria. Ajunseră prea târziu, iar Pavel nici nu mai avu timp să-și scrie numele pe zidurile mutilate. Ordinul de a urca în camioane era deja dat, iar el nu izbutea să găsească o bucățică de tencuială pe solul plin de cartușe goale și de schije. Regreta mai ales că nu trecuse numele lui Marelst așa cum își făgăduise de multă vreme s-o facă. Simțea că era ceva neterminat în zilele acelea de victorie. Inscripția ratată... Nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Cu aer epuizat și absent, un bărbat cu coif de jurnal lucrează lângă altul țepos ca un arici. Un lucrător se zorește inutil și gălăgios, dispare îndelung și revine cu mâinile în șold, fumând. Scuipând în mistrie, un bătrân șlefuiește tencuiala. Cu toții emană un iz tare, bărbătesc, de băutură înăcrită. O femeie în salopetă și cu buza scurtă are, ca sex, înfățișare neutră. Cu bluza plesnită pe sâni, o țigancă frumoasă fumează îndrăzneț. îl ațâță pe un tânăr prostănac, cu bube
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
În seamă. Înaintează pe străzile șerpuitoare, trecând pe lângă vânzătorii de fructe și pe lângă restaurante, până când ajunge pe altă stradă și intră Într-o biserică. Mai exact: o veche moschee cu minaretul dărâmat și cu inscripțiile din Coran acoperite de o tencuială care servește drept fundal pentru icoanele creștine care se mai deslușesc chiar și acum În interior. Lefty Îi dă o monedă bătrânei care vinde lumânări, aprinde una, o Înfige În nisip. Ia loc Într-o strană din spate. Și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mohorâte, dar utile În felul lor. Nu-mi amintesc numele nici uneia dintre ele. Trecând de Brățările cu Talismane și printre Acele de Kilt, Calliope se duse, șchiopătând, și mai adânc În vestiare. Acolo unde gresia de pe jos era crăpată și tencuiala era Îngălbenită, sub neoanele care pâlpâiau, aproape de țâșnitoarea cu bucata de gumă preistorică În grătarul de scurgere, acolo m-am grăbit eu, acolo unde Îmi era locul, În nișa mea din habitatul local. Nu eram singura din acel an a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eliberarea mea. Dincolo de câmpia din josul râului, În fața Cadillacului lui Milton se Înălța gara Grand Trunk. În 1975 era Încă funcțională, deși doar parțial. Clădirea gării, cândva opulentă, devenise acum doar o carcasă. Fațadele Amtrak false ascundeau pereții cojiți, cu tencuiala căzută. Majoritatea coridoarelor erau blocate. Între timp, de jur Împrejurul nucleului operativ, bătrâna clădire măreață continua să decadă: gresia Guastavino din Sala cu Palmieri cădea, spărgându-se pe pământ, imensa frizerie era acum plină de gunoaie, luminatorul se surpase de la maldărele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
adevăr, lucrau la montarea tablelor antiglonț. Pe unul din ei l-am găsit la etajul doi după ce l-am "căutat" puțin în mințile și amintirile recente ale altora. Ținea în mână un ciocan cât toate zilele și bătea cuie în tencuiala geamului pentru a fixa tabla neagră. Gălăgia și zgomotul erau infernale și nu eram singurul care credea același lucru. Mai mulți Sfetnici erau deranjați. S-au oprit cu toții când am cerut liniște, dar erau debusolați. Ce căutam așa departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lumină până când acestea aproape îl acoperiră. Apoi dispărură și o ruptură se putu auzi până la ei. Începând din acoperiș și până în temelii, bucăți întregi din colegiu se dezlipeau de cele de lângă ele și cădeau. Se prăbușeau! Cărămizi și bucăți de tencuială se desprindeau de zid și se avântau spre pământ, unde cădeau pe zăpada groasă. În mai puțin de jumătate de minut, întreg colegiul era în curs de coliziune cu pământul! Se prăbuși peste el însuși de parcă ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
stau? Arată cu degetul soclul solid al zidului, gros de aproape trei pași. — Mi se pare destul de rezistent. — Aparent, mârâie printre dinți Rufus. Se strâmbă disprețuitor: — Nu e decât umplutură prinsă în ciment. Piatră, spărturi și fragmente din sculpturi. Zgârie tencuiala cu unghia. — Privește, până și cărămizile exterioare sunt tot bucăți refo losite. Germanul cercetează cu atenție. Vede că de ambele părți ale culoarului se deschid încăperi boltite, sprijinite pe contraforți laterali. — Este totuși o clădire bine fixată în sol, rostește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
austrieci, poate chiar nici unul, care să fi căzut la impactul cu ea. Pe drum erau doar trei cadavre și păreau să fi fost uciși În timp ce alergau. Casele orașului erau distruse de bombe și strada principală era acoperită de moloz, de tencuială și de mortar, și mai erau grinzi rupte, bucăți de țiglă și multe gropi, unele Îngălbenite pe la margini de la gazul cu muștar. Erau o grămadă de așchii de la bombe și bucățile de șrapnel erau Împrăștiate În moloz. În oraș nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
noua Americă. Accesul la mecanisme centrale de date ar putea da naștere unui nou Adam.“ Ei, era foarte straniu ce se pomenea domnul Sammler că gândește Întins În camera lui, Într-o clădire veche. Reașezându-se În loc, clădirea Își crăpase tencuiala, și de-a lungul acestor crăpături piezișe el Înscria mintal anumite propuneri. Conform uneia dintre acestea el, personal, stătea deoparte de toate evoluțiile. Dintr-un sentiment de deferență, datorită vârstei, din bune maniere, câteodată se afirma a fi În afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și altfel și că se merita să încerc să mă schimb. Afară nori gri prevesteau venirea ploii. Tot gri și mohorât era căminul în care am ajuns să mă cazez. Pe dinafară semăna a închisoare, fiindcă avea gratii la ferestre, tencuiala se jumulise de la vânt și părea că e o clădire ce stă să se dărâme. Gratiile de la geam dădeau pedagogilor din acea vreme senzația că numai așa pot ține în frâu o hoardă de adolescenți adunați de prin toate colțurile
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată, strângându-mă de braț ori de câte ori bila aceea imensă, după un lung balans, lovea zidul care se îndârjea să rămână în picioare, aruncându-i demolatorului, din când în când, câte o bucată de tencuială, o ciozvârtă de zidărie sau câte o halcă de pietroaie. „Dăm peste câte o făcătură de-asta“, a oftat inginerul, văzându-ne cum urmăream loviturile bilei ruginii, „de ne vine să credem că înadins nu se lasă spartă, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să, și zilnic, vai, câtă durere mai este în lume și noi nu știm, ne bucurăm ca niște fulgi care fug întruna de uitare. Ascultând-o, inginerul își lua și el bucățica lui de triumf. Mă studia ca pe o tencuială pe care atunci parcă o descoperise și constata că mai poartă urme de vopsele de demult, un rest de pictură, poate, chiar din biserica jefuită, pângărită, spre care încă priveam peste umărul lui. Mă compătimea sincer, bărbătește: „Are o meliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
calea cea bună”, anihilându-le voința și aducându-i la același numitor. Acum ei resimțeau victoria lui Oliver ca pe propria lor victorie. Nu era de mirare că, În camera vecină, prestația lui fu răsplătită cu aplauze și zgârieturi În tencuială și pe linoleum. Oamenii-degete și oamenii-unghii se simțeau solidari cu Oliver. Ca și oamenii-gât, de altfel, care strigau: Ura! Nu același lucru se putea spune despre oamenii-mâini sau oamenii-picior, care percepeau lupta lui Oliver ca pe o ofensă. Nemulțumirea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]