2,111 matches
-
nu lucrează cu certitudini ci cu probabilități, cu spectre de in-certitudini. Propozițiile teoriei economice sunt deduse dintr-o serie de postulate, care de fapt sunt niște supoziții bazate pe experiență. Experimentele nu prea sunt posibile. Pe aceste postulate se bazează teoremele mai complicate ale analizei economice avansate. Ele au, la rîndul lor, un număr nedeterminat de postulate subsidiare. Adevărul concluziilor deduse din tot acet edificiu depinde de consistența logică a postulatelor în cauză și de întinderea domeniului lor de aplicabilitate. Orice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
adolescentine, a celei a avorturilor și bolilor cu transmisie sexuală, cât și implicațiilor psihosociale pe care toate acestea le au, este cert că educatorul contemporan, chiar În postura lui cea mai neutra, profu' de mate, Paganel cel veșnic absorbit de teoreme ca și instituția școlară de altfel, nu pot să se mai situieze pe poziții de indiferentă. 2.3.2 Caracteristici socio-morale Adolescența este perioada În care se conturează personalitatea , pentru că la această vârstă tânărul are posibilitatea să se autodetermine conștient
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
de a prețui în direct în iunie 2009 o amplă personală a artistului la galeriile găzduite de villa Manin, Passariano-Codroipo, Ud.), Zigaina (n. 1924, Cervignano di Friuli) a avut semnificative relații umane și artistice cu Pasolini, colaborând la filmele acestuia, "Teorema" și "Decameronul". Zigaina este printre altele autor al cărții "Hostia trilogia morții lui Pier Paolo Pasolini" (1995). În această calitate, el recunoaște că Petrol îi confirmă ipoteza de lucru: "moartea scriitorului nu poate fi decât momentul (stilistic) care dă cheia
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
adânc în sufletul său simțea o bucurie sălbatică pentru că acest fenomenal creier (Ramanujan) dispăruse de pe arena Teoriei Numerelor". Doxiadis își prezintă protagonistul străbătând implacabil calea dezînsuflețirii în numele Conjecturii, devenită deja obsesie exclusivă a vieții lui. Nu-și publică rezultatele intermediare ("teorema despre partiții") de teamă să nu ofere celorlalți soluții de acces spre rezolvarea finală, riscând totodată să se rupă de mica, dar selecta comunitate internațională de teoreticieni ai numerelor. Pradă propriei patimi mistuitoare, Petros se detașează de social, de familie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ofereau vise aritmetice, apărându-i personificate ca perechi de gemeni identici. Se anunță, așadar, un veritabil tablou clinic, simptomatologia recăderii e tot mai virulentă. Providențial pentru ieșirea lui cu fruntea sus din arena internațională a matematicii este Kurt Gödel, autorul teoremei incompletitudinii, pe care Petros nu va ezita să dea vina propriului eșec. Consultat de narator, același avocat al diavolului, Epstein, va spune că Petros își plăsmuise, pentru propriul confort, o explicație, o justificare extravagantă și trasă de păr. Simțindu-și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
propriul confort, o explicație, o justificare extravagantă și trasă de păr. Simțindu-și abolite certitudinile și pradă anxietății extreme, matematicianul grec are sentimentul că labirintul în care s-a interiorizat este o infinitate de fundături; arătând totuși cu degetul spre teorema lui Gödel, recunoaște că Conjectura era a priori nedemonstrabilă. Pe fundalul anului 1938, când istoria își iese din țâțâni, orice turn de fildeș se surpă. Intelectualul din patria celei mai vechi democrații refuză să devină cetățean german în al treilea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Hardy, de pildă, rivalul pe care nu ezită să-l denigreze. Pusă față-n față cu fantomele trecutului, supusă unei introspecții chinuitoare, fragila pavăză a bătrânului matematician cedează. Călcâiul lui Ahile era rănit de moarte. Renegându-și vechile acuze privind Teorema Incompletitudinii, într-un acces de mistificare paranoică, Petros moare, răpus de propriul delir, agravat de o probabilă congestie cerebrală. Petros Papachristos, fausticul și luciferianul personaj, impune prin suprafirescul, emoționantul său curaj de a se fi lăsat atras în mrejele de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
iute în reverie, transă, halucinație diurnă, vis și chiar viziune. Cum a fost cea a judecătorului de instrucție în postura unei arătări ispășitoare menite să-i transmită un mesaj. Care îl va ajuta pe Luca să pătrundă în bucla de teoreme a "realiștilor". De fapt o cursă, capcană, labirint. O bolgie a coșmarului entropic, tărâm al luciferienilor și proiectelor lor "științifice" de fericire alchimică, secreție a unor proceduri cel puțin diabolice, grotești și otrăvitoare. Marele Brigand însuși, deposedat de însemnele magnificenței
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Sisteme economice ANANTA. Studii transdisciplinare Colecție coordonată de Tiberiu Brăilean Theodor Codreanu, Transmodernismul, 2005 Tiberiu Brăilean, Grădinile lui Akademos, 2005 Gnoza de la Bilca, 2007 Cassian Maria Spiridon, Aventurile terțului, 2006 Basarab Nicolescu, Noi, particula și lumea, 2007 Transdisciplinaritatea Manifest, 2007 Teoreme poetice, 2007 Thierry Magnin, Între știință și religie, 2007 Tiberiu Brăilean, Fundamente filosofice ale economiei, 2008 Brigitte Chamak, Grupul celor zece, 2009 Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) TIBERIU BRĂILEAN (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Tiberiu Brăilean Sisteme economice EDITURA JUNIMEA IAȘI
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
opresc la parodia devalorizatoare. În textul eminescian, putem vorbi despre auto-parodiere, dacă avem în vedere poezia din nuvelă 87. În orice caz, intratextul recurge la ambele strategii de reinvestire. Aventura lui Dionis are un scenariu organizat conform etapelor demonstrației unei teoreme. Ipoteza lansează eventualități de adevăr, pe care le tatonează empiric cu exerciții ușoare, pentru ca demonstrația propriu-zisă să pună în practică ideile din incipit și nuvela să se încheie cu o concluzie afirmativă și un nevăzut Q.E.D.. Intratextualitatea conferă coerență
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
De lumi ANANTA. Studii transdisciplinare Colecție coordonată de Tiberiu Brăilean Theodor Codreanu, Transmodernismul, 2005 Tiberiu Brăilean, Grădinile lui Akademos, 2005 Gnoza de la Bilca, 2007 Cassian Maria Spiridon, Aventurile terțului, 2006 Basarab Nicolescu, Noi, particula și lumea, 2007 Transdisciplinaritatea Manifest, 2007 Teoreme poetice, 2007 Thierry Magnin, Între știință și religie, 2007 Tiberiu Brăilean, Fundamente filosofice ale economiei, 2008 Brigitte Chamak, Grupul celor zece sau metamorfozele raporturilor dintre știință și politică, 2009 Tiberiu Brăilean, Sisteme economice, 2009 Coperta : Florentina Vrăbiuță (c) ANDREU SOLÉ
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
1.3. Bunurile colective / 212 14.1.4. Teoria optimului de rang secund / 212 14.2. IMPOSIBILA DEFINIRE A UNUI OPTIM SOCIAL / 214 14.2.1. Problema repartiției bunăstării / 214 14.2.2. Funcția bunăstării sociale / 214 14.2.3. Teoremele imposibilității ale lui Arrow și Sen / 216 Capitolul 15. CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ. CRIZA ECONOMICĂ / 221 15.1. CREȘTEREA ECONOMICĂ VERSUS DEZVOLTAREA ECONOMICO-SOCIALĂ / 221 15.2. REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ ȘI ETAPELE CREȘTERII ECONOMICE / 222 15.3. CUM FUNCȚIONEAZĂ O TEORIE ECONOMICĂ
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
austriacă modernă, în operele lui K. Menger, L. Von Mises și F. Hayek. După ei, ceea ce conferă științei economice un loc particular atît în sfera cunoașterii pure, cît și în cea a utilizării practice a cunoștințelor este tocmai faptul că teoremele sale nu sînt susceptibile de a fi nici verificate, nici dezmințite pe bază de experiență. 1.2.2. Raționalismul și formalismul (Walras) Raționalismul pur sau raționalismul cartezian, atît cît a fost el explicitat de Walras (1874), ne apare ca o
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
fapt relativ, în timp ce raritatea individuală sau medie este unul absolut, adică există prin ea însăși. Orice creștere sau scădere a cantității de monedă determină o creștere sau o descreștere proporțională a prețurilor. Circulația monedei de hîrtie nu aduce prejudicii acestei teoreme. A spune că nu mai sîntem în epoca în care cantitățile monetare determinau nivelul prețurilor echivalează susține Walras cu a spune că inima nu mai e în partea stîngă, iar ficatul în partea dreaptă. Walras cere o reformă a sistemului
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
că cererile consumatorilor, pentru prețurile de echilibru, sînt funcții ale acestor prețuri. Walras nu explică repartiția veniturilor, dar rezultă că remunerarea serviciilor productive, salariile, dobînda capitalului, chiria solului se determină ca și prețurile mărfurilor. El neagă problema supraproducției, fiind adeptul teoremei Economii = Investiții. Problematica schimburilor internaționale este abordată numai într-o manieră episoidală. 5.2.4. Alfred Marshall (1842 1924) Marshall a fost creatorul Școlii de la Cambridge, de orientare marginalistă, și unul dintre promotorii mainstream-ului economic. Acesta nu a rupt legăturile
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
o situație în care optimul lui Pareto este atins în toate activitățile). Trebuie deci căutate condițiile unui optimum de rang secund, care limitează cel mai bine efectele perverse ale acestor distorsiuni. În 1956, Richard Lipsey și Kelvin Lancaster au enunțat teorema fundamentală a optimului de rang secund (second best). Ea se prezintă astfel: Dacă nu pot fi respectate condițiile optimului paretian în anumite activități, optimul de rang secund nu este, în general, atins dacă se respectă aceste condiții în celelalte activități
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
grație acesteia, clasarea tuturor alegerilor posibile și definirea celei care maximizează bunăstarea colectivă, ca medie aritmetică ponderată a satisfacțiilor individuale. Printre contribuțiile aduse în acest sens, o reținem pe cea a lui John Harsanyi (în 1955), care a enunțat o teoremă despre forma FBS, asemănătoare cu cea propusă de Bergson și Samuelson. În ce privește conținutul precis al FBS, adică indicii reținuți pentru evaluarea satisfacțiilor individuale, reținem teorema esențială demonstrată în mod independent (în 1976) de către M.C. Kemp și Y.K. Ng, pe
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
sens, o reținem pe cea a lui John Harsanyi (în 1955), care a enunțat o teoremă despre forma FBS, asemănătoare cu cea propusă de Bergson și Samuelson. În ce privește conținutul precis al FBS, adică indicii reținuți pentru evaluarea satisfacțiilor individuale, reținem teorema esențială demonstrată în mod independent (în 1976) de către M.C. Kemp și Y.K. Ng, pe de o parte, și R.P. Parks, pe de alta. Acești autori arată că argumentele funcției W trebuie să fie sau utilități cardinale (și nu ordinale
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
a utilităților individuale, cine va defini ponderea atribuită fiecărui individ și pe baza cărui criteriu? În lipsa unui răspuns obiectiv la această întrebare, teoria economică rămîne incapabilă să definească o soluție unică și socialmente optimală de îndată ce se pune problema repartiției bunăstării. Teoremele lui Kemp, Ng și Parks implică de altfel următorul fapt: conținutul teoretic necesar al FBS este fie imposibil, fie inacceptabil. OFBS democratică este imposibilă dacă ea presupune indivizi capabili să dea o valoare cifrată nivelului lor de bunăstare. Ea este
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
nimic problema indeterminării teoretice a optimului social. De aceea sînt necesare criterii sau alegeri pur politice, iar aceste alegeri nu pot fi guvernate doar de criteriul eficienței (criteriul lui Pareto), nici prin vreo definiție a optimului social. 14.2.3. Teoremele imposibilității ale lui Arrow și Sen În continuarea contribuțiilor lui John Kenneth Arrow, o serie de lucrări au extins problema alegerilor colective, adoptînd o abordare axiomatică și normativă. Sînt definite un anumit număr de postulate ce s-ar dori unanim
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
colective care respectă fiecare din aceste postulate. Aceasta echivalează cu întrebarea dacă normele minimale ce se impun societății sînt compatibile în mod logic și în ce condiții pot fi astfel. Dintr-o literatură mai bogată pe această temă, reținem două teoreme esențiale, cele ale lui J.K. Arrow și A. Sen. Începem cu prezentarea celor cinci postulate minimale care, potrivit lui Arrow, trebuie respectate de orice procedură a alegerilor colective: Postulatul nr. 1: Principiul unanimității (sau principiul lui Pareto). O soluție preferată de către
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
deciziile colective să depindă de întinderea alegerilor avute în vedere. În acest caz, într-adevăr, o putere exorbitantă este conferită celor care definesc numărul de chestiuni puse sau supuse alegerii și maniera de a le pune. 14.2.3.1. Teorema imposibilității a lui Arrow Arrow demonstrează că nu există nici o regulă de alegere colectivă care să respecte simultan ansamblul celor cinci condiții de mai sus. Altfel spus, nu există posibilitatea de a imagina reguli de decizie publică democratică respectînd libertatea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
mai sus. Altfel spus, nu există posibilitatea de a imagina reguli de decizie publică democratică respectînd libertatea de expresie, care să evite alegerile evident ineficace (principiul unanimității) și care să asigure coerența și stabilitatea alegerilor publice (alegeri nonciclice). Forța acestei teoreme ține de natura puțin constrîngătoare și dificil contestabilă a majorității normelor inițiale reținute de Arrow. A majorității, cert, dar nu a tuturor acestor norme. Într-adevăr, ultimul postulat este discutabil și a fost, de altfel, intens criticat în literatura de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
literatura de specialitate. Este adevărat că pare puțin acceptabil faptul de a limita orice alegere publică la o comparație între doar două soluții. Dar chiar abandonînd această condiție contestabilă, nu se rezolvă imposibilitatea revelată de către Arrow. 14.2.3.2. Teorema imposibilității a lui Sen Amartya Sen (în 1970) reia problema pusă de Arrow, renunțînd la al cincilea postulat. Potrivit concepției sale, o regulă a alegerilor colective trebuie să respecte patru condiții: primele trei condiții ale lui Arrow (principiul unanimității, nondictaturii
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
locuit, de a se hrăni, de a-și petrece vacanțele etc., colectivitatea neputîndu-i impune o alegere diferită. Sen demonstrează că nici o procedură de decizie colectivă ce respectă cele patru condiții nu permite asigurarea alegerilor colective nonciclice. Consecința practică a acestor teoreme ale imposibilității este următoarea: alegerile publice coerente și eficace nu pot fi deduse direct din agregarea preferințelor individuale, indiferent de procedura de agregare imaginată. Alegerile publice coerente necesită, într-un fel sau altul, un fenomen de putere, capacitatea unui individ
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]