1,120 matches
-
la care au recurs (constrânși de un motiv sau altul Comarnescu, Noica și chiar Ralea. Revenind la raporturile statornicite între natur și om, trebuie s spunem c sintagma nu se refer la omul abstract, la om în general, ci, chiar teoretizând, Ralea sau Comarnescu, sau oricine altcineva, toți au în vedere personalitatea uman, identificabil prin nume, oper, mentalitți și comportamente, fiind vorba, deci, de oameni vii. C nu exist doi oameni, dou personalitți identice, este normal, pentru c așa cum spunea Bergson
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
delicată: este autorul absolut liber? este reprezentarea total lipsită de constrângeri intrinseci și extrinseci? Fiindcă nu pot relua aici Întreaga polemică, mă voi opri la un detaliu esențial: punerea În intrigă (emplotment; la francezi, conceptul, mise en intrigue, a fost teoretizat la cel mai Înalt nivel de Paul Ricoeur). Potrivit lui Hayden White, care se despărțea astfel de o Întreagă tradiție a speculațiilor despre mimesis, de la Aristotel la postmoderni, autorul e liber să aleagă orice mod discursiv, orice tip de intrigă (emplotment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că nevoile societății în viitor vor fi diferite față de cele din trecut, ne dăm seama că este necesară o modificare a modului în care sunt pregătiți studenții în domeniu fizicii: pregătirea de bază și pregătirea de specialitate. Și ca să nu teoretizez, iată câteva direcții unde s-ar putea asigura un debușeu pentru absolvenții de fizică: mediu, sănătate, bunuri de consum, servicii publice, transporturi, finanțe (economie, în general), timp liber. În aceste domenii, cred să fizicienii pot găsi mai multe oferte de
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
putinței unei pătrunderi în profunzimea manifestărilor artistice prin analiză, înfruntă rutina și vechiul așezându-se în direcția curentului nou, își manifestă „simțul critic" . Istoriografia românească în sensul ei modern are în el pe unul din întemeietorii săi, chiar dacă n-a teoretizat în mod special principiile sale de istoric literar. Literatura română modernă rămâne o operă de viziune originală, o contribuție fundamentală la înțelegerea literaturii noastre până în secolul al XX-lea Densusianu ca istoric literar restabilește o ierarhie a valorilor artistice și
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
noi", poezii numeroase care apar apoi strânse în volumele Limanuri albe (1910) Hronica (1918). Sub stânca vremii (1919), Salba clipelor (1921) și Raze peste lespezi (1924). Prin practica lirică el caută de fapt să demonstreze valabilitatea unui concept de poezie teoretizat de el în critica literară. Poezia solicitată de criticul și poetul Ervin este „acea operă care aduce un fond cu desăvârșire nou.", care este expresiunea prefacerilor continue a aspirațiilor spre ceva nou” poezia nu iartă nimic din ce este inutil
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
care contradicția interior (individ) - exterior (lume) a fost depășită 61. Dar conceptele singulare nu contribuie la extinderea cunoașterii de sine a esenței 62. Numai obiectivat sub forma ideii, a rațiunii că lume a conceptelor, amintind de acel imperiu al scopurilor teoretizat de Kant, conceptul fiind la rândul sau scop, în timp ce obiectul, lumea exterioară că necesitate, este doar mijlocul 63 - conceptul se poate depăși pe șine într-un calitativ superior. Ideea care se creează pe șine începând cu sine: rațiunea în accepțiune
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
G. Bachelard și ale altora, critica existențialistă include teoreticieni de formație și orientare foarte diferită, aleși nejustificat aproape numai dintre francezi, iar orientările lingvistică și formalist organică nu sunt prea bine delimitate. Formaliștii ruși au avut destul de puține preocupări lingvistice, teoretizând, poate primii sistemul operei, omogenitatea și structura ei organică ; I. A. Richards, în ciuda psihologismului său, este și el un organicist premergător lui Wellek însuși, ca și Cleanth Brooks. Pe de altă parte, Croce, prin "monismul" operei și intuiționismul său critic
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
înceta, fiind posibilă o colaborare a metafizicienilor, printr-o întâlnire între concepții opuse. Această cunoaștere antinomică a transcendentului, pe care o propune Lucian Blaga, pare să fie greu de asociat cu vreo altă formă de cunoaștere metafizică ce s-a teoretizat în istoria filosofiei. Ea "se deosebește atât de supracunoașterea evocată de Plotin sau de gânditorii influențați de el, care nu reprezintă altceva decât coincidența mistică a subiectului cu Unul, cu Dumnezeu, cu Ființa supremă (supracunoaștere care depășește nu numai "știința
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
puterile intelectului obișnuit 406. 3.4. Reverberațiile matricei stilistice autohtone Racordarea gândirii antinomice blagiene la fondul cultural autohton ar putea să fie primită negativ, ca o formă de închidere. Cu toate acestea, demersul își are îndreptățirea sa. Blaga însuși a teoretizat ideea "matricii stilistice", susținând că orice creație culturală poartă amprenta unor factori ascunși, ce dau configurație culturii unui anumit spațiu. Iată că suntem în situația de a interpreta propria lui creație în lumina acestei idei. Unul dintre cei care au
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rimate îi aparțin lui Victor Eftimiu. În ceea ce îl privește pe Chendi, el poartă un război continuu cu adversari dintre cei mai diverși: cu N. Iorga și cu revista „Sămănătorul”, cu Ovid Densusianu, Al. Macedonski, M. G. Holban, G. Ibrăileanu, teoretizează chiar nevoia de polemică (Luptele literare) și de confruntare ideatică (Plecarea d-lui Iorga de la „Sămănătorul”, Apostolomania, Lipsa de corectitudine, Convingeri... literare, Literatura decadentă, Dușmănii, Pro pudore, Papagali antipatici, Domnul care stă la dispoziție, Suflete sterpe, Răspuns d-lui Iorga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290525_a_291854]
-
creștinismul ortodox, structurînd astfel o vastă zonă geografică, veritabil pivot între Europa și Asia. În Asia, Japonie de după era Meiji cucerește supremația în Pacific, în dispute frecvente cu China, aceasta din urmă preluînd acum dominația zonei. Haushofer, părintele geopoliticii germane, teoretizează o geopolitică continentală imperialistă, divizînd lumea în patru zone de hegemonie, fiecare dominată de cîte o putere din nord : Pan-America, dominată de Statele Unite ; Eurafrica, de către Germania; Pan-Rusia și Orientul Mijlociu, dominate de U.R.S.S. și sfera de co-prosperitate asiatică
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Synthesis”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Euresis”, „Analele științifice ale Universității «Al.I. Cuza»”, „Cahiers Gérard de Nerval”, „Dialogue”, „Oeuvres et critique” (Franța), „Degrés” (Belgia). M. I. stăpânește principalele tehnici actuale de investigare a textului literar, cu deosebire pe acelea teoretizate în Franța. Volumele La Littérature, un modèle triadique (1995) și Literatura, un discurs mediat (1996) pornesc de la premisa că între creatorul și cititorul textului există „praguri” (sau „filtre”), a căror analiză contribuie la o înțelegere nuanțată a literaturii. În consecință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
dar unele ipoteze ale sale nu mai pot fi susținute astăzi (vezi Hașdeu, 1881/1984, p. 45). Mult mai juste sunt reflecțiile despre "limba copilăreasca" (ibid., p. 53). [14] Este lăudabil interesul pe care Hașdeu îl arată pentru onomastica. El teoretizase în Principie de linguistica și conceptul de "limba onomastica" (vezi Hașdeu, 1881/1984, pp. 67-70). Laletica sau fisiologia sonurilor B.P. Hasdeu's Noematology: an Anticipation of E. Coseriu's Skeology 0. În this chapter written în English (intended aș an
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
XIX-lea, dar la acest specialist termenii erau folosiți într-o cu totul altă accepție (una mai degrabă retorica). 18 Să ne reamintim că aceasta ("limba în sine și pentru sine") este o exigenta a lingvisticii, așa cum avea să o teoretizeze mai tarziu Ferdinand de Saussure. 19 Această distincție tripartită fusese deja făcută de Hașdeu cu un an înainte, în Principie de linguistica, unde discutase in extenso și despre termenii meniți să desemneze adecvat știință generală a limbii și diversele ei
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Hașdeu, apreciind că Șăineanu ar fi putut renunța la respectiva taxonomie (care, după părerea lui Windisch, ar fi trebuit corectata). Interesant mi se pare faptul că și lingvistul german remarcă referirea lui Șăineanu pe linia lui Hașdeu la "ideile latențe" teoretizate de Bréal, insă consideră acest amănunt drept ceva minor (mai degrabă "un caz particular lingvistico-psihologic"), considerând că Șăineanu ar fi trebuit să aibă în vedere "miezul primelor studii semasiologice ale lui Bréal" (vezi Windisch, 1991/2006, p. 230). 24 Termenul
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
de memorie și mai mult de alte chestiuni, induse de cunoașterea rezultatului votului. Unii oamenii au tendința de a nu declara că au votat cu partide ori candidați perdanți. Este și asta o formă de manifestare a „spiralei tăcerii”, concept teoretizat de Noelle-Neumann (2004) pentru sondajele preelectorale, sau a fenomenului descoperit la alegerile americane din 1940 de sociologul american P. Lazarsfeld și cunoscut sub denumirea de bandwagon effect - pe scurt, e vorba de sentimentul mai confortabil de a te arăta a
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
americană, unde termenul „măsurare” a devenit omniprezent, fiind folosit chiar și în cele mai simple și clare abordări calitative, ale căror rezultate, oricâtă bunăvoință am avea, nu le putem concepe ca având statutul de măsură. Chiar dacă problema validității a fost teoretizată în principal cu privire la procedurile de măsurare (așa cum se vede din lucrarea de referință a lui Fred KerlingerFoundations of Behavioral Research, din care s-au reprodus în românește două capitole, într-un caiet documentar, la fosta Academie „Ștefan Gheorghiu”), este limpede
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
în termeni foarte puțin preciși. Așa se face că prima lui sarcină este aceea de a circumscrie foarte clar această problemă, operație care presupune definirea riguroasă a conceptelor de lucru și delimitarea zonei din realitatea empirică supusă investigației. Ca să nu teoretizăm prea mult discuția ce vizează, în fond, o chestiune elementară și ușor de înțeles, să dăm un exemplu foarte simplu. Să presupunem că ni se propune/solicită efectuarea unui studiu asupra „expunerii studenților la mesajele politice dinmass-media”. Chiar și în
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
coloane resorturile ascunse ale acestui act (După asasinarea lui Duca). Literatura publicată aici e consonantă în cea mai mare parte cu atitudinea combativă, cu starea de baricadă a revistei. Expresiile „literatură angajată” sau „revoluționară” sunt adeseori întâlnite. La C.l. se teoretizează mult, dar izbânzile sunt mai puține în plan valoric. În afara câtorva excepții (Ion Minulescu, Geo Bogza), C.l. nu se înscrie printre revistele care au găzduit valori de seamă ale epocii interbelice. Mândria revistei o constituiau reportajele lui Geo Bogza, publicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286618_a_287947]
-
defel cu „săriturile peste cal” ale „mimetismului fals novator”, în care extravaganțele celor ce „se dau în priveliște” conțin riscul denaturării, ca și, în forme ilar-novice, pe acela al prăvălirii în elucubrație. Mai puțin în largul lui când e să teoretizeze, P. își dirijează exigențele, cu o pedală de constantă comprehensiune (cu incidentale înțepeniri în rigiditate), asupra procesului de „translare”, de „eșafodare” a textului dramatic pe scenă, acest „spațiu al semnificațiilor esențiale”. El își exprimă cumpătat și bucuria de a fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
și deciziilor grupului de elevi; în această situație, profesorul nu constituie propriu-zis un lider. Stilul laissez-faire presupune o retragere accentuată a profesorului din prim-plan, pentru a interveni doar când este solicitat sau când situația riscă să degenereze în conflict. Teoretizat la începutul secolului al XX-lea sub influența entuziasmului generat de declararea acestuia drept "secol al copilului" (a se vedea lucrările lui Ellen Key și nu numai), acest stil (care acordă o libertate cvasi-totală elevilor) s-a dovedit mai degrabă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
sunt numeroasele interviuri publicate aici. Astfel, Virginia Hristu se întreține cu ziaristul american John B. Guillemin, Raluca Barac cu Petre Tutea (Egalitatea comuniștilor), dar cei mai mulți parteneri de dialog sunt aceia ai lui Stelian Tănase, care, sub genericul Dorința de a teoretiza, îi are ca invitați pe Mihnea Berindei, Theodor Cazaban, Virgil Ierunca, Mircea Iorgulescu, Monica Lovinescu, Al. Paleologu, Alain Păruit, Mihai Ricci, Sanda Stolojan, Constantin Tacou și Bernard Poulet. Redactorii săptămânalului bucureștean tind să dea periodicului o mai accentuată dimensiune cultural-artistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285172_a_286501]
-
o evoluție conceptuală până în vremea secolului XIV. Bizantinii s-au confruntat din aceste motive cu o necesitate de conștientizare a felului în care era hotărât rolul fiecărui aspect al modului de exercitare al puterii și, mai mult decât aceasta, să teoretizeze satisfăcător motivația sub care stătea acțiunea fiecărei instituții a statului. Iată deci că a fost necesară o punere în teorie, adică ceea ce am putea numi în termeni moderni o ideologie, însă termenul are cu siguranță în acest caz o semnificație
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
calitatea prozodiei (Iezerul, Sihastrul, „poveste poetică” - 1896). Ca și prietenul său Anghel Demetriescu, P., om cu serioasă cultură clasică, informat și cu privire la ideile și arta contemporană, a fost un teoretician tradiționalist, intrând în rezonanță cu autori și opere consacrate. Deși teoretiza insistent asupra preeminenței fanteziei între facultățile generatoare de artă, înțelesul frumosului era, la el, cel clasicist. În contribuțiile lui analizează cvasididactic, citând abundent esteticieni al căror șir pornește din Antichitate, noțiuni precum cele de urât, ridicol și comic, glosează în legătură cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
triplă influență engleză Francis Bacon Thomas Hobbes John Locke) de la linea raționalista inițiată de Aristotel (Despre suflet) înspre empirismul lui Christian Wolff (Psychologia empirica, 1732). Deoarece, în timp ce renascentiștii îl experimentaseră în mod direct, fără a conștientiza complet și fără a teoretiza deloc acest fapt, cultivându-l fericiți în libertatea și plenitudinea vieții și a naturii (sau, se poate adaugă, manifestându-l neliniștiți în condițiile exilului politic, care induce dorința de afirmare și stimulează degajarea potențialului personal), secolul al XVIII-lea l-
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]