1,117 matches
-
complementare, definind, pe ansamblu, conceptul de compoziție muzicală. Eseurile „despre” inefabil, metaforă, capodoperă, „aclimatizează” în plan muzical noțiuni emblematice pentru opera de artă, fiecare categorie integrându-se în concepte estetice și filozofice complexe; la fel, fenomenologia interpretării muzicale, practicată și teoretizată de Sergiu Celibidache, este parte organică a doctrinei filozofice idealiste. Pe de altă parte, Liviu Dănceanu ne oferă și o ostinată expunere binomică a unor probleme, în care termenii, desemnând concepte, sunt într-o aparentă opoziție, ei fiind, de fapt
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
vîrste de peste 60 de ani, care reprezintă grupul de vîrstă cu amintiri vii despre diferitele regimuri nedemocratice, 46% au respins toate aceste alternative. Educația oferă o teorie alternativă a sprijinului acordat regimurilor. Generalizînd pentru grupul democrațiilor stabile, Dalton (1996: 21) teoretizează faptul că indivizii mai instruiți ar trebui să fie mai înclinați spre democrație deoarece sînt mai mobili din punct de vedere cognitiv, adică sînt mai capabili să gîndească pentru ei înșiși. În loc să depindă de elite ca grupuri de referință, cei
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
comicul rezultă din utilizarea improprie a cuvintelor: "N-o mai maltrata domnule, măcar cu o vorbă bună”, "m-a insultat cu palme” și altele. Ticurile verbale reprezintă o manifestare la nivelul limbajului a contrastului dintre viu și mecanic, a automatismului teoretizat de H. Bergson. "Ai puțintică răbdare” al lui Trahanache, "curat” al lui Pristanda constituie astfel de automatisme. Comicul de moravuri este în strânsă legătură cu o anumită realitate socială și istorică. Astfel, comicul de moravuri satirizează viciile societății burgheze prin
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
să se ridice la rangul de clasă națională, să se constituie el însuși ca națiune" (Marx, 1958, p. 485). Marx și Engels ajung astfel la celebra formulă de compromis care va fi ulterior oficializată de constructorii efectivi ai ordinii socio-politice teoretizată de aceștia, național în formă, socialist în conținut: "Chiar dacă nu prin conținut, totuși prin formă, lupta proletariatului împotriva burgheziei este mai întâi o luptă națională" (Marx, 1958, p. 476). Doar după această etapă intermediară, a luptei de clasă în cadrele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de către glorioasa armată sovietică" (Roller, 1952, p. 694). Succesiunea de momente eliberatoare rusești aruncă din nou lumină asupra angrenajelor simbolice puse la lucru în procesul de construcție mitică a memoriei naționale. Observăm în plină funcțiune aceeași "lege a concentrării spațiale" teoretizată de M. Halbwachs, prin care evenimente disparate sunt așezate în aceeași locație geografică. De data aceasta avem de-a face cu o înșiruire de eliberări rusești ale Bucureștiului, ca prefigurări ale marii eliberări de la 23 august 1944, devenit momentul fondator
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de trupele Einsatzgruppen din cadrul Schutzstaffel (SS), sau gazate cu aceeași bestialitate tehnologică și apoi incinerate în crematoriile din rețeaua lagărelor de exterminare, nu au putut fi la fel de ușor eliminate din conștiința publică a societății germane post-naziste. Imediat după sfârșitul războiului, teoretizând din mijlocul ruinelor, Karl Jaspers (2000) [1947] a pus în discuție dificila chestiune a "vinovăție germane" pentru Război și Holocaust, distingând patru forme de vinovăție: a) vinovăția criminală, care revine indivizilor ce au încălcat legea (pe care Jaspers o înțelege
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Una din consecințele consacrării paradigmei constructiviste în gândirea sociologică a ultimei jumătăți de secol a constat în impunerea metaforei masonice în conceptualizarea diverselor fenomene sociale, înțelese acum drept "constructe". Fără îndoială, cea mai populară metaforă prin prisma căreia a fost teoretizat fenomenul memoriei individuale și colective deopotrivă a fost cea a construcției, memoria fiind reprezentată fie ca șantier în lucru, fie ca un edificiu zidit cu cărămizile trecutului. Aceasta a fost concurată de o metaforicitate de factură administrativă, imaginea centrală fiind
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este disipată de îndată ce recuperăm realitatea că unul dintre ele mai importante principii epistemologice aplicate nu doar în sfera științelor naturii, ci și în aceea a științelor socio-politice în lumea contemporană este cel al "încercărilor și erorilor", așa cum a fost acesta teoretizat de filosoful științei și teoreticianul politic liberal-conservator Karl Popper. Practic, fără a limita progresul cunoașterii, acest principiu indică posibilitatea identificării și înlăturării erorilor. În plan socio-politic, aplicarea sa creează condițiile de posibilitate pentru derularea "ingineriei sociale graduale", opusă rigidelor scheme
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
la nivelul imaginarului social și care, alături de mituri, legende, habitudini, tipare comportamentale și atitudinale , au rolul de a trasa un cadru normativ și acțional cu privire la stilul de funcționalitate al respectivei societăți 4. Dincolo de a fi un prim pas înspre a teoretiza o abordare normativă a ideologiei, definiția redată mai sus permite, în opinia mea, deschideri ulterioare către analiza empirică a modului în care ideologiile particulare au configurat, din modernitate și până în epoca noastră, diferite proiecte de schimbare socială. În acest sens
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
din perioada contemporană, deși liberalismul a suportat, între timp, numeroase avataruri. Tradiția filosofico-politică a avansat diverse seturi de argumente în favoarea principiilor acestei ideologii, încât astăzi putem distinge trei principale linii de gândire. Este vorba, mai întâi, despre doctrina drepturilor naturale, teoretizată în manieră clasică de John Locke și recunoscută în contemporaneitate în demersul teoretico-politic întreprins de Robert Nozick. Semnificația acestei linii de argumentare este aceea potrivit căreia ființele umane pot avea pretenții întemeiate cu privire la libertatea lor, în virtutea existenței unor drepturi fundamentale
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Distincția de mai sus a fost pusă în evidență, pentru prima dată, de filosoful politic Benjamin Constant, într-un celebru discurs din 1819, a fost apoi redată într-o carte (Despre libertate la antici și la moderni, fiind preluată și teoretizată în secolul al XX-lea de către Isaiah Berlin, în eseul său intitulat " Două tipuri de libertate", din cartea Four Essays on Liberty (1969). Desigur, promovând principiul limitării sferei de intervenție a puterii de stat în viața oamenilor, ideologia liberală accentuează
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
triplă influență engleză Francis Bacon Thomas Hobbes John Locke) de la linea raționalista inițiată de Aristotel (Despre suflet) înspre empirismul lui Christian Wolff (Psychologia empirica, 1732). Deoarece, în timp ce renascentiștii îl experimentaseră în mod direct, fără a conștientiza complet și fără a teoretiza deloc acest fapt, cultivându-l fericiți în libertatea și plenitudinea vieții și a naturii (sau, se poate adaugă, manifestându-l neliniștiți în condițiile exilului politic, care induce dorința de afirmare și stimulează degajarea potențialului personal), secolul al XVIII-lea l-
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
o trecere înspre coduri de conduită, ca expresie mai concretă, hard, a culturii ocupaționale. Importantă pentru managementul unei corporații, atât în țara de origine, cât și în țările-gazdă, este cunoașterea tipurilor de culturi locale. Diferențele între culturile locale au fost teoretizate prin două modele cunoscute: cel al lui Hofstede (1991) și cel al lui Trompenaars și Hampden-Turner (1997). Făcând o sinteză a celor două modele, cele mai importante aspecte care diferențiază culturile naționale par să fie: - universalism (relații bazate pe reguli
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
Vattimo sau Lyotard, toate se-nvârt în jurul transcendenței, discursurile contestatare rostogolindu-se în două valuri masive, corespunzând, în linii generale, cu modernismul și postmodernismul. 2. Noul antropocentrism postmodern. Când spun că maniera este fațada nimicului, nu mă refer la manierismul teoretizat de un Hocke, fiindcă acesta, la marii poeți barochiști, nu este manieră. La Góngora, de pildă, e stil. Firește, se poate discuta despre raportarea artei la nimic, atât în sens modernist, cât și postmodernist, relația derulându-se în două trepte
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
acesta, la marii poeți barochiști, nu este manieră. La Góngora, de pildă, e stil. Firește, se poate discuta despre raportarea artei la nimic, atât în sens modernist, cât și postmodernist, relația derulându-se în două trepte. Pe cea dintâi a teoretizat-o, cu largi argumente, Hugo Friedrich în Structura liricii moderne, cunoscutul savant recepționând-o din perspectiva transcendenței goale. De aici începe chiar condiția modernității în opoziție cu transcendența plină a tradiției, când toate stăteau în preajma lui Dumnezeu. Ruptura, pe urmele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dovedită de d-l Negoiță însuși în postură de cibernetician avangardist. El, de fapt, se-ntâlnește nu numai cu logica nicasiană a lui Hermes, ci și cu logica trivalentă a stării T din ontologia lui Ștefan Lupașcu, care fundează transdisciplinaritatea teoretizată în ultimii ani de Basarab Nicolescu, de Edgar Morin și de alții. Eminescu, în plină ascensiune a modernului de tip liberal, nu este doar un "premodern", ci și un transmodern, deși nu s-a numit ca atare, el concepând o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
rândul cunoscătorilor de către Edgar Papu, Paul Anghel și Ilie Bădescu. Așa se și explică, într-o primă fază, ostilitatea primirii din gruparea literară rivală celei de la Luceafărul. Totuși, pe fond, era vorba de paradigme culturale diferite. Svetlana Paleologu-Matta nu a teoretizat niciodată protocronismul, elaborându-și cercetările în plin mediu cultural european, chiar în anii ascensiunii postmodernismului. I-a asimilat pe Derrida, pe Borges, pe Deleuze, pe Eco, pe Allen Ginsberg, pe Nietzsche, pe Heidegger, nume grele agreate de postmodernism sau de-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
rimate îi aparțin lui Victor Eftimiu. În ceea ce îl privește pe Chendi, el poartă un război continuu cu adversari dintre cei mai diverși: cu N. Iorga și cu revista „Sămănătorul”, cu Ovid Densusianu, Al. Macedonski, M. G. Holban, G. Ibrăileanu, teoretizează chiar nevoia de polemică (Luptele literare) și de confruntare ideatică (Plecarea d-lui Iorga de la „Sămănătorul”, Apostolomania, Lipsa de corectitudine, Convingeri... literare, Literatura decadentă, Dușmănii, Pro pudore, Papagali antipatici, Domnul care stă la dispoziție, Suflete sterpe, Răspuns d-lui Iorga
VIAŢA LITERARA SI ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290525_a_291854]
-
pe care le ridică din melancolie în efigie. Ca poet, V. e mai puțin interesant. Scrie o lirică a resemnării în fața vieții, cu accente tragice, consumate pe cont propriu. Versul se derulează în vocabularul vremii și este influențat de simbolismul teoretizat de Ov. Densusianu, atingând înălțimea modelelor numai atunci când poetul pastișează. Un antemergător este Tudor Arghezi, de la care preia modul de a transpune misterul naturii și timbrul de umilință al țăranului, elemente la care se adaugă, în câteva situații, răbufniri amintind
VIZIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290594_a_291923]
-
practica poate fi analizată și descrisă pe baza unei/unor teorii, iar teoretizarea este o generalizare a unor experiențe practice 1. Dar aceasta presupune ca practicienii să devină conștienți de locul și importanța teoriei, să aibă abilitatea de a-și teoretiza munca, iar teoreticienii trebuie să ia ca punct de pornire în teoretizare și în cercetare pentru validarea formală, situațiile și problemele actuale din practică. Introducem, astfel, rolul celui de-al treilea element, cercetarea. Aceasta clarifică, prin investigare sistematică, relația dintre
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
care arată că, dincolo de etapa operațiilor formale, gândirea umană se dezvoltă, parcurgând o nouă etapă. De fapt, Arlin redenumește etapa piagetiană a operațiilor formale ca fiind etapa de rezolvare a problemelor (accentul este pus pe căutarea soluției unei probleme) și teoretizează o nouă etapă (a cincea) numită „de punere a problemelor”, caracterizată prin gândire creativă vizavi de problemele descoperite (Arlin, 1975, p. 603). Alți autori, precum Pascual-Leone (1983), Basseches (1984), Kramer (1983, 1989), consideră gândirea dialectică un stadiu diferit al dezvoltării
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
practica poate fi analizată și descrisă pe baza unei/unor teorii, iar teoretizarea este o generalizare a unor experiențe practice 1. Dar aceasta presupune ca practicienii să devină conștienți de locul și importanța teoriei, să aibă abilitatea de a-și teoretiza munca, iar teoreticienii trebuie să ia ca punct de pornire în teoretizare și în cercetare pentru validarea formală, situațiile și problemele actuale din practică. Introducem, astfel, rolul celui de-al treilea element, cercetarea. Aceasta clarifică, prin investigare sistematică, relația dintre
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
care arată că, dincolo de etapa operațiilor formale, gândirea umană se dezvoltă, parcurgând o nouă etapă. De fapt, Arlin redenumește etapa piagetiană a operațiilor formale ca fiind etapa de rezolvare a problemelor (accentul este pus pe căutarea soluției unei probleme) și teoretizează o nouă etapă (a cincea) numită „de punere a problemelor”, caracterizată prin gândire creativă vizavi de problemele descoperite (Arlin, 1975, p. 603). Alți autori, precum Pascual-Leone (1983), Basseches (1984), Kramer (1983, 1989), consideră gândirea dialectică un stadiu diferit al dezvoltării
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de imagologie, În care lansează conceptul de „miraj” - ca formă specifică de hetero-imagine națională -, termen folosit și astăzi În studiile dedicate alterității. Orientarea imagologică e susținută, după cel de-al doilea război mondial, de către continuatorul său, M.F. Guyard, care o teoretizează În sinteza sa de literatură comparată (1965), la fel cum Îi acordă spațiu alți doi autori francezi ai unui tratat de comparatistică, Cl. Pichois și A.M. Rousseau (1967). Este interesant faptul că, În pofida acestei Îndelungate cariere, Îndeosebi de tradiție franceză
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
interetnice. Problema cauzelor prejudecății și ale discriminării conduce la alte aspecte interesante. Un prim set de explicații, inspirat mai ales de psihanaliză, insistă asupra surselor individuale ale celor două fenomene, atribuind stilul atitudinal etnocentric așa-numitului tip de „personalitate autoritară”, teoretizat de Th. Adorno. Conduita etnocentrică s-ar datora conflictelor afective survenite În timpul copilăriei, care vor dezvolta mai apoi un stil cognitiv marcat de folosirea rigidă a categoriilor sau stereotipurilor. Acesta va Împiedica persoana „autoritară” să vadă lumea așa cum este ea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]