732 matches
-
regimentului său, sprijinit viguros de 12 escadroane britanice, a pătruns printr-un întreg corp de armată francez, a omorât și rănit 3.000 de oameni și a capturat 32 de tunuri inamice. A fost decorat imediat cu Crucea Ordinului Maria Terezia. După ce a luat parte la bătăliile de la Amberg și Würzburg în 1796, a fost avansat la gradul de general-maior, iar în 1799 la gradul de locotenent-feldmareșal. La înfrângerea de la Hohenlinden din 1800, promptitudinea și curajul său au salvat flancul drept
Karl Philipp zu Schwarzenberg () [Corola-website/Science/313227_a_314556]
-
încercuit de Napoleon în octombrie el a fost unul dintre bravii membri ai escadronului de cavalerie, sub comanda arhiducelui Ferdinand de Austria-Este, care și-a croit drum printre liniile inamice. În același an a fost numit comandant al Ordinului Maria Terezia și în 1809 a primit Lâna de Aur. Atunci când în 1808, în perspectiva unui nou război împotriva Franței, Austria a decis să trimită un emisar special în Rusia, Schwarzenberg, care era "persona grata" la curtea de la Sankt Petersburg, a fost
Karl Philipp zu Schwarzenberg () [Corola-website/Science/313227_a_314556]
-
trebui căutate mai degrabă în arhivele politice de la Viena, decât în manualele strategiei militare. În orice caz victoria, obținută totuși, a fost atât de completă pe cât își dorea Austria, iar răsplatele sale au fost multe: Marile Cruci ale Ordinului Maria Terezia, o proprietate, poziția de președinte al Hofkriegsrat-ului și, o onoare deosebită, dreptul de a adăuga stema Austriei pe blazonul Casei sale. Dar, curând după aceea, pierzându-și sora Carolina, de care era profund atașat, s-a îmbolnăvit. Un accident vascular
Karl Philipp zu Schwarzenberg () [Corola-website/Science/313227_a_314556]
-
Friedrich Benedikt Freiherr von Melas ( n. 12 mai 1729, Roadeș aproape de Sighișoara - d. 31 mai 1806, Elbeteinitz, Boemia) a fost un general de cavalerie transilvănean, propietar al Regimentului Cuirasieri nr. 6 și deținător al Crucii de Comandor al Ordinului Maria Terezia, care a servit în armata Imperiului Austriac pe durata Războaielor napoleoniene. Michael Melas s-a născut ca fiu al pastorului luteran Bartholomäus Melas din Sighișoara fie la Roadeș, fie la Sighișoara. După ce urmează școala din deal din Sighișoara, intră în
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
două zile mai târziu a ocupat Milano, și cheile orașului iau fost predate de către arhiepiscop și reprezentanții comunei. A avut într-un timp foarte scurt un mare succes. Împăratul la onorat prin atribuirea Crucii de Comandor al Ordinului Militar Maria Terezia. După ce Suvorov a plecat să se lupte cu trupele franceze conduse de André Masséna în Elveția, Melas a condus 40.000 de trupe austriece în bătălia din 4 noiembrie de la Genola, de lângă Fossano, unde a învins trupele franceze conduse de
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
zonă de conflicte, dar și de graniță. Monarhia, deși represivă în privința dreptului la exprimare și credință, era departe de a fi absolută; strângerea taxelor, precum și alte puteri, au rămas la nivel de provincie pentru încă un secol. Lupta împărătesei Maria Terezia împotriva Prusiei în Războiul de Succesiune Austriacă și Războiul de Șapte Ani a declanșat o lungă luptă pentru dominație în landurile germane. Administrația centrală conducea părțile „germane” ale imperiului; Ungaria era condusă de către propria sa „Dietă” (parlament), care se bucura
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
al V-lea- lea între anii 1270-1271 amintește despre aceasta ca fiind o biserică din piatră și prosperă. Din anul 1569 edificiul a fost ocupat de confesiunea protestantă a unitarienilor și restituit catolicilor la 1777 printr-un ordin emis de către Maria Terezia, pentru ca anul următor biserica să fie sfințită de romano-catolici. Revoluția de la 1848 aduce arderea și distrugerea ei, astfel că din anul 1867 biserica este renovată la forma actuală.87 Însă istoria zbuciumată a acestui oraș a reușit să își lase
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
funcționa pe lângă „Biserica 'a veche” , din „Deal” . Cazul nu a fost singular în acele vremuri, el fiind menționat de N.Iorga, care afirma că în satele transilvănene „"se găsea cine să învețe pe copii scrisul și cititul"” . Rescriptul împărătesei Maria Terezia din 9 septembrie 1743 care nu numai că a consimțit dreptul copiilor de iobagi români de a frecventa școala, dar prevedea și pedepse pentru „domnii de pământ” , de care satul nu ducea lipsă, care ar fi îndrăznit să nesocotească înalta
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
și „"ludimagisteri"” , cum au fost Popa Stan și Popa Toader în perioada 1755-1761. Una dintre principalele urmări pozitive ale graniței militare a fost înființarea treptată de școli de diferite grade în toate localitățile militarizate. În urma decretelor emise de împărăteasa Maria Terezia în 1764 și 1766, în fiecare localitate aleasă ca sediu de companie a fost înființată câte o școală trivială, numită și "centrală" sau "capitală", pe care o frecventau fiii grănicerilor din satele aparținătoare companiei respective. Numele acestor școli veneau de la
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
-lea, a dat ordin să se înființeze școli în toate comunele militarizate, aparținătoare regimentului orlățean, în care acestea încă nu existau. În 1776, în sat se citează existența a două școli: ultima fiind înființată în baza unui ordin al Mariei Terezia. Învățătorul ei era "provincialist", salariat din "Fondul de provente" cu 4 florini și 10 cruceri pe lună. În anul următor, 1777, raportul generalului Johann Cristani von Rall întocmit la Sibiu în 20 mai, cu prilejul inspectării Regimentului grăniceresc de la Orlat
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Războaiele napoleoniene, în special la Mannheim, astfel că a fost avansat comandant al noului regiment de vânători călare "Anton Mignot de Bussy". În 1796, pe când era doar căpitan de cavalerie, după luptele de la Frankenthal a fost decorat cu Ordinul Maria Terezia ("Maria-Theresia-Orden") în rang de cavaler. În campania din 1800, s-a distins în Bătălia de la Marengo din 14 iunie 1800, în apropierea localității italiene Alessandria, în calitate de comandant al cavaleriei, fapt pentru care, în anul următor a fost avansat la gradul
Johann Maria Philipp Frimont () [Corola-website/Science/317964_a_319293]
-
și a fost avansat la gradul de "Feldmarschallleutnant". În 1809 a participat din nou la campania din Italia. Pentru chibzuința și curajul de care a dat dovadă în bătălia de la Fontana Fredda, a primit a fost decorat cu Ordinul Maria Terezia ("Kommandeurskreuz des Militär-Maria-Theresienordens") în rang de comandor. În 1812 a comandat în Rusia o divizie de cavalerie din cadrul Corpului de armată "Karl Philipp Fürst zu Schwarzenberg". În 1812 a fost avansat general de cavalerie și numit la comada Corpului de
Johann Maria Philipp Frimont () [Corola-website/Science/317964_a_319293]
-
(n. 20 februarie 1872, Arad, d. 8 martie 1961, Arad) a fost un arhitect arădean. S-a născut la Arad, în data de 20 februarie 1872, în familia reformată a dulgherului Lajos și al soției acestuia Terezia. A urmat cursurile Școlii Elementare și ale Gimnaziului Maghiar din Arad, apoi ale liceului în Budapesta și între 1 octombrie 1890 și 16 martie 1895 a urmat studiile de arhitectură ale Politehnicii din Zürich. În perioada 1 octombrie 1895 - 1
Lajos Szántay () [Corola-website/Science/323410_a_324739]
-
1759 prefectul iezuit Francisc Polentari. Osemintele lor se află sub pardoseala bisericii, locurile respective fiind marcate cu câte o lespede, prefectul iezuit în mijlocul bisericii, respectiv mareșalul în partea de est. Odată cu întemeierea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea în 1777, împărăteasa Maria Terezia a transferat biserica pentru catolicii români. Cerând episcopul greco-catolic Ignațiu Darabant cedarea complexului pentru un seminar (lucru care s-a și întâmplat în 30 ianuarie 1792, prin împăratul Leopold al II-lea, porunca fiind emanată de Locotenența Regală din Budapesta
Biserica Seminarului Greco-Catolic din Oradea () [Corola-website/Science/319467_a_320796]
-
este una dintre cele douăsprezece episcopii ale Bisericii Romano-Catolice din Ungaria, cu sediul în orașul Székesfehérvár. Ea se află în provincia mitropolitană a Arhidiecezei de Esztergom-Budapesta. Episcopia a fost fondată în anul 1770, printr-un edict dat de împărăteasa Maria Terezia a Austriei. Prin acest edict erau înființate două noi episcopi, una la Szombathely și alta la Székesfehérvár. Orașul Székesfehérvár era încă din secolul al XI-lea un loc foarte important deoarece aici au fost încoronați și înmormântați majoritatea regilor maghiari
Dieceza de Székesfehérvár () [Corola-website/Science/333037_a_334366]
-
Începând cu Evul Mediu, principala activitate din localitate era producerea argintului și aurului. Aici a fost utilizat, pentru prima oara într-o mină, praful de pușcă (1627). O școală de mină a fost fondată aici în 1735, pe care Maria Terezia (1717 - 1780) a transformat-o în "Academie", prima de felul acesta. Ca urmare a creării în 1919 a statului Cehoslovacia, aceasta "Academie" a fost mutată la Șopron, în Ungaria. În anul 1782, era al treilea mare oraș al regatului Ungariei
Banská Štiavnica () [Corola-website/Science/297387_a_298716]
-
i-a recordat privilegiul de oraș liber în 1703 (atât și Pestei, cât și Budei, cea din urmă fiind declarată oficial capitala țării). În acești ani (începutul anilor 1700) orașele au fost reconstruite complet, iar din anul 1749 împărăteasa Maria Terezia a început reconstruirea palatului din Buda. În secolul următor se construiește primul pod permanent peste Dunăre, Podul cu Lanțuri - „Lánchíd” (1839-1849), dar și alte clădiri remarcabile, ca Universitatea Tehnică (1846), Teatrul Național (1837), Muzeul Național (1838). Între anii 1854-59 a
Budapesta () [Corola-website/Science/296866_a_298195]
-
Béla al IV-lea. După regele Matei Corvin a fost denumită Biserica Mátyás din Cetatea Buda. Ocupația otomană de 150 a lăsat urme și în denumiri, Dâmbul Rozelor (Rózsadomb) fiind numit după "Tatăl rozelor", dervișul Gül Baba. Amintirea împărătesei Maria Terezia este vie în denumirea sectorului VI, Terézváros (Orașul Tereziei) și Teréz körút (Bulevardul circular Terezia). Și celelalte sectoare vechi poartă numele împăraților Habsburgi: Lipótváros (Orașul lui Leopold) , Krisztinaváros (Orașul Cristinei), Józsefváros (Orașul lui Iosif), Ferencváros (Orașul lui Francisc). Dar cea
Budapesta () [Corola-website/Science/296866_a_298195]
-
fost denumită Biserica Mátyás din Cetatea Buda. Ocupația otomană de 150 a lăsat urme și în denumiri, Dâmbul Rozelor (Rózsadomb) fiind numit după "Tatăl rozelor", dervișul Gül Baba. Amintirea împărătesei Maria Terezia este vie în denumirea sectorului VI, Terézváros (Orașul Tereziei) și Teréz körút (Bulevardul circular Terezia). Și celelalte sectoare vechi poartă numele împăraților Habsburgi: Lipótváros (Orașul lui Leopold) , Krisztinaváros (Orașul Cristinei), Józsefváros (Orașul lui Iosif), Ferencváros (Orașul lui Francisc). Dar cea mai iubită persoană a dinastiei a fost regina Elisabeta
Budapesta () [Corola-website/Science/296866_a_298195]
-
Buda. Ocupația otomană de 150 a lăsat urme și în denumiri, Dâmbul Rozelor (Rózsadomb) fiind numit după "Tatăl rozelor", dervișul Gül Baba. Amintirea împărătesei Maria Terezia este vie în denumirea sectorului VI, Terézváros (Orașul Tereziei) și Teréz körút (Bulevardul circular Terezia). Și celelalte sectoare vechi poartă numele împăraților Habsburgi: Lipótváros (Orașul lui Leopold) , Krisztinaváros (Orașul Cristinei), Józsefváros (Orașul lui Iosif), Ferencváros (Orașul lui Francisc). Dar cea mai iubită persoană a dinastiei a fost regina Elisabeta (Sisi), după care au fost numite
Budapesta () [Corola-website/Science/296866_a_298195]
-
în prezent TMK-Reșița și U.C.M.R. (Uzina Constructoare de Mașini Reșița) sunt uzinele care au susținut orașul și l-au ținut în viață mai bine de 300 de ani. Primele uzine au fost fondate în 1771, în timpul domniei împărătesei Maria Terezia. La 3 iulie 1771 au fost inaugurate primele furnale înalte de pe actuala vatra a furnalelor din cadrul SC TMK Reșița SA. În trecut au fost cunoscute sub denumirea de Uzinele și Domeniile Reșița sau UDR, așa cum se poate citi pe unele
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
Dumbrăveni, împreună cu Antidie Dunot, trimisiul împăratului Austriei, un tratat prin care se obligă să întrețină armata imperiala. Unul dintre cele mai importante evenimente politice din timpul stăpânirii habsburgice este vizită împăratului Iosif al II-lea Pe când era coregent cu Maria Terezia, acesta a vizitat orașul Dumbrăveni în timpul călătoriei sale în Transilvania. Orașul făcea parte din cele 10 orașe libere regești din Transilvania. La 1 iunie 1773 Iosif al II-lea sosește dinspre Sighișoara la Dumbrăveni. Pe drum participa la exercițiile de
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
stăpân feudal. Numele de Ebesffalwa se va păstra până la începutul secolului al XVIII-lea, cănd localitatea va primi alt nume. Românii îi vor spune în continuare Ibașfalău, până în anul 1918, când va fi denumit Dumbrăveni. În 3 octombrie 1746 Maria Terezia întărește acest privilegiu, iar biserică armenilor va fi subordonată Episcopiei catolice de Albă Iulia. Într-un al treilea privilegiu, din 28 noiembrie 1758, armenii obțin de la Maria Terezia domeniul Ibașfalăului împreună cu satele din jur. În această perioadă se construiește Catedrală
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
anul 1918, când va fi denumit Dumbrăveni. În 3 octombrie 1746 Maria Terezia întărește acest privilegiu, iar biserică armenilor va fi subordonată Episcopiei catolice de Albă Iulia. Într-un al treilea privilegiu, din 28 noiembrie 1758, armenii obțin de la Maria Terezia domeniul Ibașfalăului împreună cu satele din jur. În această perioadă se construiește Catedrală armeneasca, una dintre cele mai frumoase din țară. În anul 2010, mai exact în 15 iulie, s-a deschis la Dumbrăveni Colecția Muzeala a Armenilor din Transilvania din
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
școala este oficial recunoscută de către statul maghiar. Astfel, școala s-a dezvoltat în Dumbrăveni înainte de a lua avânt în alte orașe ale Transilvaniei, unde vor începe să ia ființă școli abia după edictul "Rațio educationis" dat în 1774 de Maria Terezia. În anul 1842, ia ființă gimnaziul romano-catolic "Rafael Alexandru", iar în 1847 Liceul maghiar care funcționează până în anul 1919, când se transformă în Liceul teoretic "Timotei Cipariu". La acest liceu au învățat o seama de personalități române, precum Teohar Mihadaș
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]