5,413 matches
-
și în timp ce-i povestește fidelului său Sinforiano, nu îi e de niciun folos repetarea: "Taci!, taci!, taci!" Trecută beția primelor zile, risipit norul care din apele științei au stârnit focurile instinctului, începe să vadă adevărul. A fost o cădere, o teribilă cădere în inducție, mai precis o acceptare și folosire în beneficiul viitorului geniu. Acum că o posedă pe Marina, își amintește mai mult de Leoncia, mirosind pletele brănuitei-brunete, visează la cele ale durduliei-bălaie. Dacă le-ar putea uni în una
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vâna nu are sens, pentru că nu se află în rol. Dar ce vrei dumneata să cânte? Doi ori doi, patru; doi ori trei, șase; doi ori patru, opt...! Nu-i așa? Deja i-a sosit ceasul, i-a sosit ceasul teribil al logicii. Acum lasă-l, lasă-l, lasă-l... "Să-l las își zice Avito în stradă să-l las... lasă-l... îl voi lăsa, da, dar repetându-i, deși nu mă înțelege, alte lucruri. De ce vor fi eșuat atâția
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Filosoful insistă să i se dea copilului educație socială, să se formeze în societatea infantilă, să fie lăsat să se joace cu alți copii și la final, Carrascal, deși mârâind mai întîi, cedează. Dar este teribil, oh, este teribil, este teribilă școala! Ce de lucruri învață din ea! Papá, soarele spune planetelor pe unde să meargă... "Of școala, școala! Îi învață antropomorfismul! Că soarele spune...? Și cum îl dezrădăcinez de asta? A dezrădăcina? Dar în ce are rădăcini? A dezrădăcina! Limba
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pentru că sunt mai mic.... Bine, fiul meu, mai bine; mai bine să fii paznic decât tâlhar... Nu, nu este mai bine; tâlharii se distrează mai bine! "Of, această educație socio-infantilă, ce găsește în ea don Fulgencio? Este teribil! Într-adevăr teribil!" Și acum, trecând prin piață, aude cum o mamă îi spune fiului ei care vine plângând după o încăierare: "Mai bine cu mațele scoase decât plângând! Ia o piatră și sparge-le capul!" "Of, copiii, nefericiții copii fără vreo pedagogie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
zoologică este mai lentă dezvoltarea creatu... Fără îndoială, gândesc că dacă fetele vor moșteni inteligența tatălui și voința mamei, și dacă va fi sigur ceea ce ne asigură Schopenhauer că bărbații moștenesc inteligența mamei și voința tatălui... Asta a spus-o teribilul umorist Danzig pentru că tatăl său s-a sinucis și mama sa a scris romane, când din întâmplare sinuciderea a fost romanul tatălui și romanele au fost sinuciderea mamei sale. * Când Rosita, care este foarte capricioasă, plânge, tatăl exclamă: Las-o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
agoniei lasă să-i treacă o umbră de îndoială, de faptul că va muri! Vai de el dacă ajunge să-și zică: Și dacă voi muri?" Pentru că atunci va fi pierdut, mort. Mă jucam așa cu aceste glume, cu spectru teribil. Tu știi că nimic nu se pierde... Legea conservării energiei... transformarea forțelor..., murmură Apolodoro. Nimic nu se pierde, nici materia, nici forța, nici mișcarea, nici forma. Câte impresii are creierul nostru rămase în el înregistrate și chiar dacă le uităm, ele
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Fratelli a su tempo stesso amore e morte ingenero la sorte;22 "Mai înainte, Apolodoro, fă copii, fă copii; caută nemurirea în ei... doar dacă din întâmplare....!" Și ajuns la acest punct al solilocviei, privirea și inima sa, ce spectacol teribil! Într-un colț al străzii zace un sărac epileptic, făcând cele mai grotești contorsiuni, strâmbându-și gura și ochii, mișcând mâna ca și când ar cânta la chitară, înconjurat de cinci copilași care cer de pomană. Hai, Frasquito, cântă malagueñas!23 Și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lui Apolodoro don Fulgencio, Don Epifanio, Menaguti, Federico, Clarita. Începând cu Menaguti, trebuie spus că, atunci când preotul de la Nuestra Señora la Belleza a aflat incidentul în cauză, a început să tremure ca un neliniștit și l-a cuprins o frică teribilă și că la întoarcere într-o zi acasă, obsedat de amintirea lui Apolodoro, trecând pe lângă o bisericuță la acea oră deschisă, a privit în jur și când a văzut că nimeni nu-l vede, a intrat în ea pe furiș
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ergotic epilog? Oare nu are, din întâmplare, acest epilog logica sa, o logică să fim sinceri o logică ce îmi dă de mâncare? Și simțind comicul ca pe o infracțiune a logicii și pe logică ca pe tirana noastră, divinitatea teribilă care ne face sclavi, nu este oare comicul un tremur de libertate, un efort de emancipare a spiritului? Sclavul râde, sclavul râde când alt sclav, după un moment de rebeliune, primește peste spinările sale loviturile de bici ale tiranei, sclavul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Gabriel Liiceanu afirma: “Așa cum în tragicul însuși, moartea și suferința nu sunt decât un mijloc de a glorifica viața, în tragedie, pateticul nu are valoare estetică decât în măsura în care este sublim”2. Moartea și suferința, calamitatea socială sau cea existențială, evenimentele teribile ale existenței pe care tragicul le pune în joc sunt transfigurate estetic prin intermediul sublimului și devin prilejuri de afirmare și celebrare a umanului. Făcând aceeași analiză conceptelor de „tragic” și „sublim”, Ileana Mălăncioiu 1 arăta că pentru nici unul dintre marii
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Drăgășani vechi, veritabil. Prafuri de pureci. Curele... Clopote... bomboane , rahat, gogoși... Pălării, testemele. Lume... lume... lume... Apoi închide gazeta și trage concluzia: EFIMIȚA: Vreme frumoasă, dever slab! LEONIDA (intră ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic și o aprobă): Criză teribilă, monșer! (stă la locul lui) EFIMIȚA: Căldură mare. LEONIDA: Aprob pozitiv. (constată fără emfază) O, ce noapte furtunoasă. EFIMIȚA (indiferentă): Ce oribilă tragedie. LEONIDA: Destinul mă persecută implacabil. Totul rămîne într-un silențiu lugubru. O pauză mai lungă. Deodată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
diferite ducînd firește la interșanjabilitatea elementelor dintr-un mereu schimbător tablou mendeleevian al literelor de azi, ceea ce a făcut întotdeauna farmecul textelor lui Horia Gârbea unificînd teorii ale scrisului care nu păreau a comunica în vreun fel între ele este teribila sa aptitudine pentru causeria de înalt nivel. Orice produs al corporației Horia Gârbea poate fi asemănat unui juke-box al spiritualității universale, în care fisele sînt introduse aleatoriu conform capriciilor umorului valah. De aici, un uluitor și mereu ironic "curcubeu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de kilometri buni să împingă jeep-ul către cabană. Roțile încălțate cu lanțuri (le cumpărase cu doar câteva ore în urmă și bine făcuse, chiar dacă prețul i se păruse piperat) sfâșiau nesimțitoare zăpada adunată pe șosea, auzea scrâșnetul înghețat, un teribil geamăt al unei dureri nebănuite, și se gândi că omătul nu putea avea, totuși, dureri omenești, chiar dacă era spintecat de un tăvălug 4x4, vopsit în verde închis, metalizat, alimentat de un rezervor full, cu o poftă incomensurabilă de drum lung
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să nu recunosc?, am văzut fiecare serie de multe ori, chiar din primele rânduri. Plus că Sigourney Weaver este preferata mea. Cum să nu o admiri, mai ales după ce se tunde la zero și reușește să scape din închisoarea aia teribilă? Sacrificiul ei m-a făcut să plâng, nu mi-e jenă să spun, iar când au clonat-o băieții răi am aplaudat ca un copil, unul din acela fericit fiindcă primește cel mai mare cornet cu înghețată. Doare al dracului
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
viața. Sau, mai bine zis, să-i inspire groază și o teamă respectuoasă. Când a văzut că am ars ouăle de șarpe, a judecat probabil gestul ca fiind de rău augur. Așa mi-am dat seama că făcusem un lucru teribil. Multă vreme am fost obsedată de teama că am adus un blestem asupra mamei și nu mi-am putut scoate fapta din minte. Și ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, m-am trezit azi-dimineață, în sufragerie, vorbind de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
lansată la apă. Nu mai am ce aștepta. Să mă duc încotro vrea ea! Astea-mi erau gândurile. Începusem pregătirile de plecare spre Tokyo, când starea mamei a luat o întorsătură neașteptată. Într-o noapte a chinuit-o o tuse teribilă. I-am luat temperatura. Avea 39 de grade. — Poate că a fost prea rece azi, zise mama printre accesele de tuse. Mâine o să-mi fie mai bine. Nu mi se părea c-ar fi vorba doar de o simplă tuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și pe la ora nouă s-a transformat în adevărată furtună cu grindină. Jaluzelele pe care le-am ridicat cu câteva zile în urmă zăngăneau din pricina vântului. Am stat în camera alăturată mamei și am citit, într-o stare de agitație teribilă: Introducere în economie de Rosa Luxemburg. Luasem cartea din camera lui Naoji cu câteva zile în urmă, fără să-i cer voie, împreună cu Opere alese de Lenin și Revoluția socială a lui Karl Kautzki. Le lăsasem pe birou. Mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
eu. Sunt sigur. Voiam să devin un aspru, un puternic - ba nu, un brutal. Credeam că e singura cale de a mă putea considera „prieten al oamenilor“. Nu-mi ajungea că beau. Trebuia să devin prada permanentă a unei amețeli teribile. N-am avut de ales. Am prins gust de droguri. Trebuia să-mi uit familia. Trebuia să mă răzvrătesc împotriva sângelui moștenit. Trebuia să nu mai accept blândețea mamei. Trebuia să fiu indiferent față de sora mea. Simțeam că altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
finitul. Atunci, ca să poată găsi spațiul necesar finitului, infinitul - adică Dumnezeu - a trebuit să se strîngă, să se comprime, și din această strîngere, din această compresie, s-a produs "Marele Bang". Toate ființele, toate viețuitoarele au fost supuse unei zguduiri teribile, totul a fost dat peste cap în învălmășeala care a rezultat, totul a fost dezmembrat, dezarticulat, nimic din alcătuirea inițială nu a mai rămas intact, sufletele mutilate și-au găsit alte învelișuri, capetele alte trupuri, trupurile alte membre - tot atîtea
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
zăduf. Aza nu putea să uite că nu setea provoca moartea, ci excesul de căldură; sângele din vine se îngroșa, fiind incapabil să mai transporte căldura internă a trupului spre piele. De fapt căldura ucidea până la urmă, o dată cu neașteptata și teribila creștere a temperaturii corpului. Era cât pe ce să adoarmă, când a deschis ochii, tresărind speriată. Ce a îngrozit-o a fost tăcerea. Nu se mai auzea nici vântul, nici glasurile mercenarilor, nici zgomotul vehiculelor. Tăcerea absolută era cutremurătoare. Avea
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
prea mulțumit, m-aș fi uitat prea des în oglindă și-aș fi spus că-s foarte talentat, ceea ce nu mi-ar fi fost de mare ajutor. Ne relaxăm prin tristețe și melancolie, după cum ne stimulăm și ne biciuim prin teribila enzimă a nemulțumirii. Eu am oscilat mereu între nemulțumire și melancolie, sau - mai corect - între tragic și melancolie. Mi-am rupt de mai multe ori coaja de pe rană și am zis că în felul acesta, prin jertfa unei mici hemoragii
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
l-am îngroșat în timp și l-am așternut în sufletul său atunci cînd se lupta în cetate pentru ideile mari sau acum, peste memoria lui, cînd aducerea aminte, pentru unii, rămîne o formalitate. A fost bîntuit de o neliniște teribilă, de un soi de curiozitate care i-a dat puteri fabuloase ca să zboare cînd mulți se tîrau și ca să ne înalțe cînd prea mulți ne ispiteau sufletul în fel și chip. Într-o duminică luminoasă, generoasă, bună am primit, ca
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
pervazul unui geam, la îndemîna unor pisici, iar a doua zi, ceea ce mai rămăsese din el a fost aruncat la gunoi, fiind alterat de căldurile mari ale verii toride care s-a întîmplat să fie în acel an. Imaginea este teribilă dacă luăm seama că acesta e fost destinul din postumitatea imediată a cele mai strălucite minți dintre cîte a trăit pe aceste tărîmuri pare-se, totuși, românești. Însă nu avem de ce să ne indignăm prea tare de meschina întîmplare postumă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
definitive. Câtă vreme însă mai simte că lucrurile nu sunt în regulă, că lumea în care supraviețuiește este tulbure, Ioana Olaru rămâne un observator creditabil și un transfocator moral. Conversațiile cu doctorul Cosma o pun la grea încercare, prin dificultatea teribilă de a stabili - în curgerea atât de haotică a existenței sale - raporturile corecte între vorbe și fapte, cauze și efecte, premise și concluzii. Oameni aparent drăguți, manierați se dovedesc deodată niște fiare; după care tot ei, într-un alt moment
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
despre scris, așezarea față de lume, față de sine, m-au sedus. Nu e nimic convențional acolo. După Beckett, găsesc, citindu-l pe Bernhard, un univers perturbat continuu de mișcarea neliniștită a creației. Cu coerențe și incoerențe. Cu patimi. Cu o forță teribilă a cuvîntului. Viscerală, fizică și metafizică. Starea din timpul spectacolului, de după, obsesiile lui Bernhard, ale lui Galgoțiu, forța și fragilitatea unei confesiuni asumate perfect de regizor, obsesiile mele, melancolii de tot felul, viața, teatrul, moartea, scrisul, îndoielile sînt chestiuni majore
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]