1,160 matches
-
obsedează clopotele. Însă metaforele, alegoriile și celelalte sunt expresia "neputinței rostite pe de rost". Singură Muzica sugerează infinitul: "Îmi trebuie un milion de voci / ca să scufund această mare moartă / ce se trezește-n suferința mea..." Neliniștile solitarului copleșit de "obstacole", terorizat de proximitatea "deșertului" sunt, în fapt, servituțile categoriei umane; observatorul din Inflație, "încleștat în contradicțiile înconjurătoare", e centrul speciei in toto: Uscate-atâtea rosturi sunt Doamne! pe pământ, de frig, de foc, regrete, spaimă, neputință, că sângele din mine a început
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
căpetenia, făceam filozofie / și toată lumea desfășura evantaie / de hohote printre amfore cu măruntaie..." Se instaurează fulminant o lume părelnică, răsucită, angoasantă, dar cu toate că apropiat absurdului, universul dimovian se sustrage sistematic morbidului și macabrului, diferențiindu-se de Blaga din Lauda somnului terorizat de vedenii, excedat de semne ale haosului primordial. Labirinticului dimovian i se opune, în subtext, nevoia de "inedit azur" din visurile lui Al. Philippide. Secvențele năucitoare din Baia sau o eternitate iterativă (în Dialectica vârstelor, 1977) se înnoadă și se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
subtextual, se proiectează în fantastic. Câte o notație abnormă are tangențe cu himerele suprarealistului Victor Brauner: "E un om cu un ochi enorm pe umeri. Sau este doar un ochi mergând?"... În poemul titular (Tratat despre Ochiul Orb), arătări apocaliptice terorizează "întregul oraș". Situații similare (în Hagiografii pentru ochiul Orb) se constituie în șapte secvențe cu structură deschisă. Punctul de plecare trebuie căutat la Nichita Stănescu, la care găsim: Șirul de ochi, Lupta ochiului cu privirea, Marele ochi al iernii; sugestiv
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ca membru al familiei și al comunității. Referindu-se la acest aspect, Garabet Ibrăileanu aprecia că procrearea este singurul lucru pe care îl face omul fără nici un sentiment de responsabilitate, deși este acela pe care ar trebui să-l facă terorizat de sentimentul responsabilității. Dacă toți oamenii ar fi conștienți de toate îndatoririle familiale și sociale, ar fi mai puțini copii abandonați în spitale și în centre de plasament, ar scădea numărul de copii ai străzii, nu am mai afla despre
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
acceptarea unor manifestări nepotrivite, considerate drăgălășenii nevinovate sau chiar dovezi de genialitate precoce, toleranță nelimitată. Nevinovățiile infantile se transformă treptat în capricii, lene, dezordine, lipsă de respect față de părinți, nerușinare, încăpățânare, toate făcând din îngeraș un mic dictator care își terorizează părinții și bunicii. Lipsiți de autoritate, aceștia își acceptă dezarmați statutul de sclavi și se subordonează, fără rezerve micului tiran, jucând după cum acesta le cântă. Când încep să-și dea seama că în loc de înger au crescut la sân un șarpe
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
și consumul întreține relații strânse cu problematica timpului existențial. Într-o epocă a consumului emoțional, important este nu atât să acumulezi lucruri, cât să intensifici trăirea prezentului. Avid de mai bine și de senzații noi, consumatorul III este înainte de toate terorizat de „îmbătrânirea” a ceea ce simte, el caută nu atât să oculteze moartea, cât să lupte contra timpilor morți din viață. Conform unei zicale, călătoriile întrețin tinerețea: cât despre hiperconsum, el are ca obiectiv să „întinerească” neîncetat trăirea prin însuflețirea sinelui
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
63. Dacă există o epocă în care sexul era considerat o „corvoadă”, ea trebuie căutată în trecut, când căsătoriile puteau să nu se bazeze pe atracția dintre parteneri, când sexualitatea recreativă era adesea absentă din viața cuplului, când numeroase femei, terorizate de ideea de a nu rămâne însărcinate, nu mai ajungeau și la plăcere. În raport cu aceste epoci, schimbarea este notabilă; toate anchetele de care dispunem arată că, în raporturile amoroase, femeile au devenit mai active și mai hedoniste; în același timp
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Gorgo, să vadă moartea cu ochii, să întâlnească fantomele fără să se transforme într-o piatră, dar, în același timp, și ca omul pe care Gorgo îl învinge în cele din urmă, folosindu-se de arma propriilor spaime, căci e terorizat de imaginea faptelor sale, de propria-i imagine. Înfruntând-o pe Gorgo, el își vede, ca într-o oglindă, propriul chip, vede nu numai moartea, ci și propria moarte. În relația de tragică reciprocitate pe care o are cu Gorgo
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
piese no: Koi no omoni (Apăsătoarea povară a dragostei) și Aya no tsutsumi. În varianta tragică, bătrânul, ajuns în pragul nebuniei, se sinucide, iar fantoma lui neconsolată, obsedată de vechea pasiune până și dincolo de moarte, se întoarce pentru a o teroriza pe femeia care îi disprețuise sentimentele. Ky:gen-ul, în schimb, găsește pentru sminteala amoroasă a moșneagului o soluție mult mai blândă și totodată mai glumeață, datorată intervenției unor nepoți. Experiența nebuniei și a morții își pierde aici dimensiunea fabuloasă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
caii nechezau și horcăiala Răniților se auzea. Pe stradă Urlau nălucile 3... Roma devenise locul unde cei vii trăiau de-a valma cu cei morți, unde nimic nu mai despărțea spațiul uman al cetății de spațiul unui univers sălbatic, straniu, terorizat de zgomotele și de spaimele întunericului. Dar oare nu tot într-o noapte asemănătoare, în actul al treilea din Regele Lear, întrebarea inaugurală din Hamlet se va face din nou auzită? O noapte vijelioasă, o noapte când nici măcar jivinele care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
netulburată de prezența fantomelor se strecoară, iată, neliniștitoarea ambivalență a sângelui vărsat cu prilejul funeraliilor. Sânge adus ca ofrandă sufletelor strămoșilor acestor eroi dispăruți și menit să le potolească suferința și să-i îmbuneze, astfel încât cei vii să nu fie terorizați de neașteptatele și înfricoșătoarele lor apariții. Acest sânge sacrificial este însă acela al fiului Tamorei, jertfit, spune Titus, „pentru ca moartea lui să dea satisfacție umbrelor tânguitoare ale celor ce nu mai sunt”. Dar ambivalența sacrificiului nu poate fi evitată: „Nu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu moartea. În făptura ei se aliază albul hrănitor al laptelui și albul funerar. Ea este, rând pe rând, figură vestitoare a morții și simbol al purificării, cum ne-o arată scena fântânii. Personaj cu desăvârșire mut, Lăptăreasa fascinează și terorizează deopotrivă. În spațiul pe care îl traversează, pare a fi incarnarea fantomei acelei tinere fete ce avusese odinioară un rol important în viața bătrânului Hummel: acesta o atrăsese pe malul unei ape, încercând apoi să o înece, căci fusese martora
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
amestec de bizarerie și teroare. În „camera aparițiilor” răsună o „melodie stranie”, care „parcă ar veni dintr-o altă lume”, o melodie pe care personajele o „ascultă extaziate și înfricoșate deopotrivă”, fascinate și, totodată, îngrozite. Dar nu numai auzul e terorizat, ci și văzul: să ni-l amintim pe Battaglia, cuprins de spaimă atunci când, îndărătul peretelui care se întredeschide o clipă, o zărește pe Nebuna îmbrăcată în roșu, scăldată în lumina unui clar de lună de-a dreptul fantastic. Nu este
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
își amintește de groaza pe care o simțea atunci când părinții săi se certau, schimbau cuvinte grele, se loveau... Într-o zi, unul din frații săi a aruncat cu un cuțit spre fața surorei sale, și ea, mică fiind, a fost terorizată la gândul că ar fi putut s-o omoare. Când o vede pe Sylvie certându-se cu fratele său, își amintește de această scenă. Bineînțeles, ea a evitat întotdeauna orice conflict cu fiica sa, care este o persoană amabilă, înțelegătoare
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de sărac. Tatăl său, muncitor necalificat, lua în râs reușita școlară a fiului, considerând totul ca fiind fără importanță, de vreme ce atunci când va crește mare va ajunge tot la „coada vacii”, după cum îi era destinat acestei familii. Această predicție paternă îl „teroriza” pe Jacques care muncea atunci cu și mai multă îndârjire. Mama sa depresivă, nu se mai ocupa de nimic: când acesta se întorcea de la școală, ea îl primea cu un „iată-te și pe tine” indiferent. De altfel, sora sa
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și vinurile fine -, dar și fără a te limita la pâinea și apa epicurienilor ortodocși; plăcerile conversației fără un plan anume, purtată în mijlocul naturii, între prieteni... Hedonismul tragic al lui Lucrețiu se sprijină pe această simplitate virtuoasă, romană. Moartea îi terorizează pe majoritatea oamenilor? Ea trebuie să-l conducă pe filosof la împăcarea cu sine însuși. Neantul îi paralizează pe cei mai mulți? Înțeleptul știe să se sprijine pe acest vid sideral pentru a bascula într-o voluptate confecționată de el însuși. Negativitatea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
face parte. Pedepsele acordate fără discernământ vor înteți impresia de frustrare. O aceeași pedeapsă dată pentru o faptă minimă, ca și pentru o abatere gravă, formează elevului convingerea îndreptățită că pentru orice greșeală (sau insucces) va fi deopotrivă pedepsit; elevului terorizat îi va fi teamă să recunoască pînă și cea mai nevinovată abatere. Pentru a nu-i face pe elevi să-și piardă încrederea în autoritatea părintească și cea școlară, pentru a le forma convingerea că măsurile luate de părinți și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
indiscrete: închiderea, până atunci etanșă, a spațiului e acum fracturată, străpunsă, dinamitată. Frontierele intimității își pierd rezistența, omul poate fi în orice clipă „în vizor”. Bănuiala planează asupra caselor de îndată ce pragurile încetează să mai fie o barieră ocrotitoare. Supravegherea își terorizează victimele cu spectrul pătrunderii, oricând posibile, dincolo de pragul casei, într-un interior neprotejat și neprotector. Lipsite de orice apărare, înspăimântate de orice eventuală intruziune în propria lor viață, victimele trăiesc într-o continuă stare de panică. Iată de ce, ca să reluăm
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și să evadeze dincolo de cer. Are un fiu, Ialdabaot, care Îi va zămisli pe cei șase Arhonți; laolaltă, cei șapte formează Hebdomada planetelor 18. Sophia nu pierde nici o ocazie de a-i trage pe sfoară pe cîrmuitorii universului care Îi terorizează pe oameni, În favoarea celor din urmă19. Nefiind Însă În stare să pună capăt despotismului propriului ei fiu, cere ajutor de la Mama celor Vii, care i-l trimite pe fratele ei „de dreapta”, Cristos. Acesta Îi devine partener (syzygos) și asigură
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1859-1991, Humanitas, București, 1991, pp. 90-110. Marius Opreatc "Marius Oprea" Securitatea și moștenirea satc "Securitatea Și moștenirea sa" Instaurarea brutală a comunismului În România În primii doi ani după terminarea războiului a provocat un reflex de lungă durată. Majoritatea populației, terorizată de violențele și omniprezența sovietice, a redeprins modul de viață sub un regim de ocupație, din nefericire Îndelung exersat istoric și de care românii se despărțiseră doar de foarte scurtă vreme. Spre deosebire Însă de regimurile de ocupație din trecut
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
răspicat victimei: „Te văd ca pe un copil pe care îl pot răni după plac. Vreau să îmi știi de frică și astfel să te controlez”, în același fel în care un părinte autoritar încearcă să își domine și își terorizeze copilul speriat. Actul simbolic de violență poartă un mesaj clar: „Vreau să te rănesc”. Schimbarea în bine a lucrurilor Cu toții ne gândim cum s-ar putea îmbunătăți viața la locul de muncă. Rezervarea unor locuri de parcare, de exemplu, ne-
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
este atât nervoasă cât nelămurită. „Veneam la muncă într-o stare mentală neutră - întrucât era vorba numai de o slujbă, încercam să mă achit cât mai bine de îndatoriri pentru ca apoi să mă reîntorc la viața mea. Însă acum vin terorizată de glumele, comentariile și limbajul obscen. Știu că nu vor să zică nimic rău, înțeleg că acesta e modul lor de a comunica la serviciu. Însă eu nu am cerut așa ceva și mă simt inconfortabil. Vrea ca slujba să revină
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
proces de reabilitare, de reevaluare creatoare a poeziei marilor autori ai generației trecute: sunt reconsiderați T. Arghezi, G. Bacovia, L. Blaga și I. Barbu. Însăși conștiința poetică a resimțit probabil o anumită insuficiență, o anumită insatisfacție față de propria-i condiție "terorizată de real" (D. Micu) încercând o optică nouă, profundă și o schimbare la nivelul formelor de expresie, existente în stare de latență. Reeditările marilor poeți sunt dublate de publicarea unor noi culegeri de versuri: T. Arghezi, "1907", "Cântare omului"; Al.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
morale și spirituale. Este partea problematizantă a volumului: cearta cu haosul, izolarea simbolizată de acvariu, trecerea timpului și întoarcerea în cerc: "odată-n acvarium, ca-ntr-o hipnoză,/ am privit înotând un pui de rechin." V. "Orgoliul, singurătatea și arta" Terorizată de real, poeta întârzie în extaz. În realitatea materială, condiția ei este singurătatea și singularitatea: Mi-e dat acest obraz triunghiular, ciudat,/ această săptămână de zahăr, sau această/ figură pentru prora vapoarelor pirat/ și părul lung lunar pe țeastă." Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
propunerii regizorale: Acest Rică Venturiano e o lichea înăscută, cinic și necruțătoar, un Mecky-Șiș care provoacă delirul politic și erotic, care nu are intenția de a se căsători cu Zița... El i-a zăpăcit, i-a năucit pe toți, îi terorizează și îi manipulează atunci când iși salvează pielea în numele democrației și poporului... Iar în finalul spectacolului îi abandonează... lasându-i năuci să citească într-o semiobscuritate sloganele scrise de el în "Vocea patriotului naționale". Râde sarcastic și dispare tot atât de brusc precum a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]