8,991 matches
-
sănătos al credinței. S.M.: Într-unul dintre articolele consacrate perioadei patristice, tot Marguerite Harl afirmă că Părinții Bisericii au adăugat „un sens nou textului LXX”. Acest sens ar fi datorat faptului că „citesc aceste texte prin filtrul interpretativ al Noului Testament, mai precis prin cel al lui Pavel”. Își termină ideea spunând că „opera celor LXX a devenit ceea ce nu era: o Biblie creștină”. Noi, cititorii de limbă română, avem acces la această „înstrăinare” produsă de părinții Bisericii prin notele abundente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
noapte de dragoste, prima noapte de război". Ardoarea îmbrățișărilor a fost totală. Patima sărutărilor copleșitoare, deși de undeva, dinspre Nord-Est, se auzea deja șuieratul obuzelor de artilerie. Ultimele cuvinte ce mi le-a spus, înainte de a încăleca, un fel de testament tandru al iubirii noastre, a fost : Dacă va fi băiat aș vrea să poarte numele meu, iar dacă va fi fată să poarte în ea dorul meu pentru voi." Bănuia că port deja în mine fructul dragostei noastre. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
foarte serios și impune respect asistenței. Deschidea un cărțoi vechi pe care nu-l împrumuta niciodată la nimeni. Era, zicea ea, o moștenire scumpă de familie, o comoară de înțelepciune pe care nu putea s-o ofere, din rațiuni de testament, nimănui. O auzeam cum răsfoia fără grabă, gravidă de importanța descoperirii științifice pe care avea s-o comunice în curând. Șoptea rar, ca într-un ritual primitiv barcă, barcă, barcă, barcă, barcă ofta doctoral, începea iar să șoptească barcă, barcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Pitu își simte deja viitoarele vânătăi: "O să luăm mardeală, ca la carte. Cred că o să întrerupem puțin campionatul de table. O să vă fie dor de șase-șase, poartă-n casă, gherlă și celelalte..." Tata are apucături de om care-și face testamentul... Dacă tot sunteți pe-aici, să vă spun ce ne-a lăsat Onuț, pentru că, se pare, vor veni băieții după mine și, vă imaginați, ființă politicoasă cum sunt, o să trebuiască să fiu civilizat cu ei. Se pare că le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
părinții se întorceau de la biserică se servea masa în familie și nu era permis să lipsească cineva. Eu nu aveam voie să plec undeva, pentru că după servitul mesei, trebuia să citesc părinților din diferite cărți bisericești precum și pasaje din Biblie, Testamentul vechi, Testamentul nou. Mă obligau să le citesc zicând că am claritate și intonație. Din când în când mă mai întrerupeau pentru comentarii și discuții libere, mai mult tata, Dumnezeu să-l odihnească în pace, care avea predilecție pentru discutarea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întorceau de la biserică se servea masa în familie și nu era permis să lipsească cineva. Eu nu aveam voie să plec undeva, pentru că după servitul mesei, trebuia să citesc părinților din diferite cărți bisericești precum și pasaje din Biblie, Testamentul vechi, Testamentul nou. Mă obligau să le citesc zicând că am claritate și intonație. Din când în când mă mai întrerupeau pentru comentarii și discuții libere, mai mult tata, Dumnezeu să-l odihnească în pace, care avea predilecție pentru discutarea problemelor de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lungesc în meditații asupra sensului întrebării despre sens, mi se pare important a clarifica repede un lucru: multe secole oamenii nu și-au pus absolut deloc întrebarea despre sensul vieții în acest mod. Pentru oamenii Bibliei ebraice, cei ai Noului Testament și chiar a Evului Mediu, întrebarea despre sensul vieții era irelevantă. De ce? Pentru că plecau de la premiza că o astfel de întrebare avea deja un răspuns dintotdeauna. Sensul vieții era clar: Dumnezeu și observarea poruncilor sale. Iar această credință a individului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se puneau limite celui ce o deținea. Credința religioasă iluminată poate efectiv să reprezinte un răspuns serios la iluzia atotputerniciei oamenilor, pe care psihoterapeutul Horst-Eberhard Richter o numește "complexul lui Dumnezeu". Din principiu aș prefera alte predicate divine ale Noului Testament, precum "cel mai bun dintre toți", "cel mai milostiv dintre toți" (prezent și în Coran). Sau chiar, dacă expresia nu ar fi fost atât de diminuată, "bunul Dumnezeu", ca expresie a ceea ce, văzut dintr-un punct de vedere creștin, ar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pneuma. Spiritul este deci ceva mult diferit de o simplă persoană de sex masculin. Ruah, conform începutului relatării creației în cartea Genezei, este acea "respirație de viață", "suflu", sau "briză" a lui Dumnezeu care plutește deasupra apelor. Pneuma, conform Noului Testament, este opusul "cărnii", realitatea efemeră a creației. Spiritul nu este cum deseori întâlnim în istoria religiilor un suflu magic, o substanță misteriosă supranaturală și de natură dinamică. Nu este ceva spiritual și nici o ființă magică de natura animistică (vreo ființă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o substanță misteriosă supranaturală și de natură dinamică. Nu este ceva spiritual și nici o ființă magică de natura animistică (vreo ființă spirituală sau fantomatică). Porumbelul și limbile de foc sunt doar imagini ale eficacității sale. Ce este deci, conform Noului Testament, Spiritul, Spiritul Sfânt? Nu este altceva decât Dumnezeu însuși, întrucât putere, forță, har. Puterea perceptibilă, dar incomprehensibilă ce emană din Dumnezeu, o forță creatoare, dar și judecătoare. Un har ce dăruiește însă nu este disponibil. Ce este Spiritul "Sfânt"? Este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
atomică capabilă să distrugă omenirea în foarte scurt timp. Nu mă mir că în lumina acestor progrese catastrofice, în special creștinii care susțin o interpretare fundamentalistă a Bibliei caută să intimideze lumea cu viziunile apocaliptice cele mai înspăimântătoare ale Noului Testament (de exemplu Mt., 24, 6-8.29). În America ultimelor decenii, literatura apocaliptică creștină a explodat, înlocuind romanele science-fiction, marcate de optimismul tehnologic, influențând astfel chiar și politica. Spre această tendință, de exemplu, poate fi îndreptată ideea luptei biblice finale împotriva
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
evreilor, noi, creștinii, în timpul serviciului liturgic folosim multe elemente (Psalmi), realizăm multe lucruri fundamentale (rugăciuni, lecturi) și avem momente cu un conținut religios ce derivă din iudaism. Asemenea evreilor, noi creștinii acceptăm Sfintele Scripturi, Biblia ebraică, Tanàkh, parte a Vechiului Testament, care constituie documentul credinței comune, dar și al numeroaselor valori și structuri ale gândirii comune. Asemenea evreilor, noi creștinii respectăm etica dreptății, sincerității și disponibilității, pe baza iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui... În anul 1995, la Tel Aviv, fostul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dogma Sfintei Treimi, formulată prin categorii elenistice și idei care ne sunt străine, pot să o înțeleg în lumina Sfintei Scripturi: nu după speculația augustiniană despre Sfânta Treime după care credință în "1=3" și "3=1", ci conform Noului Testament, drept credință în Dumnezeul unic și Tată prin Isus Cristos, Fiul pe care El l-a trimis în Spiritul Sfânt, Spirit al lui Dumnezeu și Spirit al lui Cristos. Acest spirit schimbă cu ceva viața mea? Da, în măsura în care mă las
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Unui cititor atent al Bibliei îi va fi greu să înțeleagă speculațiile al căror obiect este un Dumnezeu decăzut. Karl Barth mi-a spus odată: "De ce ar trebui să mă simt mai bine eu dacă și Dumnezeu suferă?". Conform Noului Testament, omul Isus, Fiul lui Dumnezeu, îl invocă, strigând pe Dumnezeu, pe Tatăl său, deoarece crede că a fost abandonat în abisul suferinței. Dar nicăieri Dumnezeu nu invocă strigând pe Dumnezeu, nicăieri Dumnezeu nu apare slab, în suferință, crucificat sau mort
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeu, ho théos, care în Noul Testament este totdeauna Tatăl, Deus pater omnipotens. Altfel cum ar fi putut Isus Cristos, abandonat de Tatăl pe cruce, să strige: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit" (Mc., 15, 34)? Conform Noului Testament aici nu are loc o "Vinere sfântă speculativă" (Hegel), o răsturnare sau un "salt mortal" al lui Dumnezeu însuși. Pe cruce este în ciuda vocii ispititoare din celebra relatare a lui Elie Wiesel despre copilul spânzurat la Auschwitz nu "Dumnezeu", ci
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acest lucru face parte pentru mine din arta de a muri. Când va sosi clipa, este corect ca eu, dacă voi fi în măsură, să decid momentul și modalitatea morții, iar în rest va trebui să se țină cont de testamentul meu biologic. Faptul că Parlamentul german, în iunie 2009, a stabilit valabilitatea acestui "testament" pentru medici și pentru cine îi îngrijește pe bolnavi, mi-a confirmat idea. În toți acești ani, în ciuda dezamăgirilor, am reușit mereu să mențin acea încredere
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
clipa, este corect ca eu, dacă voi fi în măsură, să decid momentul și modalitatea morții, iar în rest va trebui să se țină cont de testamentul meu biologic. Faptul că Parlamentul german, în iunie 2009, a stabilit valabilitatea acestui "testament" pentru medici și pentru cine îi îngrijește pe bolnavi, mi-a confirmat idea. În toți acești ani, în ciuda dezamăgirilor, am reușit mereu să mențin acea încredere pe care am deprins-o la sânul mamei mele și pe care am pus
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în mod fals, tradiția. Prin urmare tradiția, în opinia lui, se baza pe o născocire, devenită ulterior obișnuință, iar apoi lege. Asemenea definiție ajuta construcțiile sale, în sensul în care în paragrafele ce urmau, Șerboianu arată explicit, pe baza Noului Testament, cum că Iisus Hristos s-ar fi ridicat împotriva tradițiilor greșite (exemplifica prin Evanghelia după Matei). Invocarea tradiției drept argument îi părea un non-sens atâta timp când aceasta se opunea bunului simț, legilor Divinității și ale Progresului. Or, din nou
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lui Cristian Pațurcă ar putea fi invocat, ca demonstrând cu putere perpetuarea situației. Pentru Șerboianu întreaga problematică avea un caracter special, fiind vorba despre o practică larg răspândită la toate categorii sociale și se manifesta, în cazul mioritic, sub formula testamentului verbal, desemnat de "limba de moarte". Spectrul pedepsei, în maniera blestemului, căpăta aici rolul central, excepționalitatea momentului determinând, ca în majoritatea cazurilor, acestea să servească unui ideal comun sau să exprime dorința de iertate și compasiune. Arhimandritul punea problematica în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un instrument prin care lucrează Dumnezeu asupra oamenilor, fie buni, fie răi (Matei III 10-13; VII 19; Luca XIII 7-9, III 9 și 16; Marcu I 8; Ioan XV 6; Apocalips XIX 20; XX 10; VIII 1-13). Dacă-n vechiul Testament Dumnezeu nu găsește alt mijloc mai demn de El, decât focul, spre a Se arăta și vorbi lui Moise, apoi din Noul Testament ne-ncredințăm deplin, că Divinitatea numai prin foc Își manifestă voința, în ceia ce privește fericirea sau pedepsirea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
idei religioase care se găsește la întreg neamul omenesc și care nu diferă decât de felul de manifestare externă și prin puterea de concepții a fiecărei religii. Noi, așadar, suntem moștenitorii unui îndepărtat trecut al înaintașilor noștri, despre al căror testament ne aducem întrucâtva aminte, fără însă a-l executa în totul după voința lor, ci după a noastră proprie. Neexecutarea aceasta era și firească, deoarece omenirea ajunsă la diferite grade de civilizație a trebuit să se supună, chiar și fără
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
după voința lor, ci după a noastră proprie. Neexecutarea aceasta era și firească, deoarece omenirea ajunsă la diferite grade de civilizație a trebuit să se supună, chiar și fără vrere, necesităților timpului cum și mediului social. Am reținut, deci, din testamentul înaintașilor noștri numai ideea de Dumnezeu, de credință într-o viață viitoare și de nemurirea sufletului, pe care le-am îmbrăcat în haina imaginației noastre și le-am dat putere de viață prin așa numitul "ritual", care a fost alcătuit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fie că ea va fi executată întocmai de către cei ce ne supraviețuiesc, fie că nu. Aceasta este realitatea! Răsfoind trecutul neamului nostru găsim pagini de duioase amintiri din care desprindem ideea de bunătate și evlavie, cuprinse în acele "adiate" sau "testamente", cum li se spune astăzi. Ele închid "ultima dorința", pecetluite cu acele cuvinte cutremurătoare: "las cu limbă de moarte... etc.", însoțite și blesteme înfricoșătoare pentru urmașii care nu vor ține seama de executarea întocmai a acestei ultime dorințe. Împărați, regi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
etrangers, Hachette, Paris, 1870, p. 48. 186 Calinic I. Popp Șerboianu, op. cit., p. 1. 187 Idem, "Credința în viața viitoare și incinerarea (IV)", în Flacăra Sacră, V, 12, 1938, p. 4. 188 Ibidem, 189 Ibidem, p. 5. 190 Ibidem. 191 "Testamentul meu. Diverse", în Flacăra Sacră, IV, 10, 1937, pp. 5-6. 192 Maxilimian Costin, "Pe veci când voi închide ochii", în Flacăra Sacră, V, 5, 1938, pp. 1-2. 193 Calinic I. Popp Șerboianu, "Ultima dorință sau "Las cu limbă de moarte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Vladimir Prelipceanu, "Incinerarea morților și teologia ortodoxă", în Studii Teologice, II, XIV, 7-8, august 1926, pp. 414-428. 216 Nicolae D. Necula, Tradiție și înnoire în Slujirea Liturgică, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 1996, pp. 266-269. 217 Vechiul Așezământ sau Testament este dat de Dumnezeu prin Moise și cuprinde întreaga istorie a poporului evreu, cum și planul economiei divine pentru mântuirea omului până la venirea Mântuitorului, care dete Noul Așezământ sau Testament. Ambele fiind opera lui Dumnezeu și având același scop sunt
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]