826 matches
-
o harababură de nedescris. Începea cu: „E vreun călău pe-aici?“. Și o punea pe Mașa să-l caute prin toate ungherele. Apoi continua: „Nu-i nici un călău. Eu sunt. Să fug! De mine? Sunt o nemernică! Sperjurul, cel mai ticălos sperjur, omorul, cel mai ticălos omor, tot ce-i păcat, păcate de tot soiul, mă-nvinuie răcnind: ești vinovată! Nu-i om să-i fie milă dacă mor...“ Cuvintele sunau straniu În gura ei rujată strident. Ghebul de cârpă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu: „E vreun călău pe-aici?“. Și o punea pe Mașa să-l caute prin toate ungherele. Apoi continua: „Nu-i nici un călău. Eu sunt. Să fug! De mine? Sunt o nemernică! Sperjurul, cel mai ticălos sperjur, omorul, cel mai ticălos omor, tot ce-i păcat, păcate de tot soiul, mă-nvinuie răcnind: ești vinovată! Nu-i om să-i fie milă dacă mor...“ Cuvintele sunau straniu În gura ei rujată strident. Ghebul de cârpă pe care și-l agățase pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o nouă minciună pe care situația reală de viață în care se afla o făcea necesară pentru el. Dar din moment ce adevărul ar cere acțiuni hotărâte și rapide din partea acestor oameni, cu atât mai important pentru supraviețuirea lor - inclusiv a celor ticăloși - părea să fie felul în care el ascundea ceea ce știa. Alternativa era să dezvăluie realitatea și, dacă erau urmări, să se străduiască să iasă din încurcătură. Evident, asta trebuia lăsată pe mai târziu, dacă se putea. - Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
într o pauză de lectură, la o bibliotecă. Lucra acolo la o carte a marilor spaime pe care de obicei memoria istorică le uită... „Orice bibliotecă e ca un câmp minat“, spunea, „fiindcă ascunde în ea întreaga gândire binecuvântată și ticăloasă a oamenilor. Iar dacă o idee pierdută prin cine știe ce broșură neluată în seamă de nimeni și-ar întâlni amorsa care zace în altă broșură la fel de ignorată, explozia ar fi în stare să zguduie tot universul...“. Mă plictisea. Îl și vedeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fie uciși toți cei care ajutaseră la îngroparea argintului. El și Kobayashi au dat vina pe fratele lui Endō. În sfârșit a înțeles și Endō de ce nu-i scrisese fratele lui nici un amănunt în legătură cu acuzația... — Ce mlaștină? se răsti Endō. Ticălosule! Ai ascuns lingourile într-o mlaștină? — Nu eu. Kanai m-a pus. — Bine, bine. Care mlaștină? — Mlaștina Mare. Kobayashi a mărturisit totul, bâlbâindu-se. În iulie 1944, cu un an înainte de terminarea războiului, Kobayashi și Kanai s-au întors în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și sărăcăcioase noaptea. N-am înțeles de unde vine curentul și, dealtfel, nici nu pot fi stinse. Nu există nici un întrerupător. Ziua, cele două becuri răspândesc o lumină murdară care ajută doar păianjenii să-și continue opera. Noaptea, însă, această lumină ticăloasă nu e cu totul zadarnică. Întrucât trebuie să vă spun că, noaptea, suflă un vânt continuu și monoton. Pornește curând după asfințitul soarelui și încetează abia spre dimineață. Se văd mai întîi trâmbe de praf, un praf înecăcios și roșu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și cerșeau prin orașe, cum îi văzusem. Pe la răspântiile străzilor cântecul lor trist și amenințător le stârnea poate nostalgia mlaștinilor... Dar de ce ne lăsau în pace în gară? Poate că nu aflaseră despre sosirea noastră. Sau poate că acești cavaleri ticăloși ai fricii știau că, neavând unde să plecăm, oricum îi vom căuta noi când nu vom mai suporta pustietatea gării. Însă pe măsură ce priveam trâmbele de praf roșu ridicate de vânt de pe câmpul din fața peronului, nu mai eram sigur că văzusem
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o baltă și s-a înecat? De câte ori îmi trec prin minte aceste presupuneri, le alung imediat. Nu mai vreau să mă gândesc la ele. Prefer să nu bănuiesc nimic. Îmi închipui uneori cum va arăta gara la iarnă. O zăpadă ticăloasă. Și haite de lupi care cântă colinde. Singurele colinde pe care le înțelege pustiul. Și pe care le merită. Oare ce credeți despre mine acum? Că am prea multă imaginație? Vă înșelați, am prea puțină. Tocmai de aceea când strig
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pământ, unde și-a găsit sfârșitul, dar duhul său e nemuritor și, acum, se răzbună. Cele două crime cer plată. De la Magistrat la ultima babă, toți sunt vinovați. Nu vor fi iertați nici copiii, pentru că se trag dintr-un neam ticălos. Vreo câțiva, poate, vor scăpa, pentru că în ziua în care Stațiunea o va porni la vale - peste un an, doi sau zece - ei vor alerga să prindă un pui de cerb, alb, ce se va ivi pe creste. Povestea Magistratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
îl rugase să rămână peste noapte, care se înființase la ușa lui când se întorcea de la partida ei de poker săptămânal, fluturându-și genele cu un Iubi, trebuia să te văd. Următorul gând: era cea mai îngrozitoare, insensibilă și nerecunoscătoare ticăloasă că îndrăznea să gândească așa ceva despre Russell. Cu siguranță că acum un an nu era așa de urâcioasă. Când s-a apropiat de ea la petrecerea pe care Brook Harris o dădea în cinstea lui Bill Parcells (care tocmai își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spună ori nu. Doar de Ann și de Întîmplările de la Amsterdam să fi aflat și ar fi fost distrusă; l-ar fi pierdut și pe Thomas, fiindcă nu i-ar fi iertat acestuia niciodată purtarea; l-ar fi socotit ultimul ticălos; din exces de moralitate, l-ar fi și denunțat, unii bătrîni nu pot trece dincolo ducînd cu ei taina unui păcat prea mare, chiar dacă altul e făptașul. Scandal cu Cryos, cu mamele lui Ann sau ce-or fi fost ele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pîrjolul biblic Încoace, dacă o instanță morală supremă ar fi vegheat totul. Pămîntenii erau stăpînii unei grăunțe din univers, făceau și desfăceau după cum Îi tăia mintea pe bobul lor minuscul, Dumnezeu judeca la scară mare, poate erau alte ființe mai ticăloase În nemărginirea lumilor, pe acelea le ardea Domnul mai Întîi. Chiar și El, tocmai de acolo, de sus, cu greu ar fi distins Danemarca; un vîrf de ac pe bobiță, Copenhaga s-ar fi dovedit aproape invizibilă; Thomas, subatomic, ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
faptul că erau în egală măsură poeți și oameni politici. Și poeții care n-au făcut niciodată politică? Situația ar trebui examinată îndeaproape și în orice caz non raggionam di lor, ma guarda e passa! Și sunt alții, cei mai ticăloși, intelectualii prin antonomază, tehnicienii, savanții, filozofii. La 28 iunie 1835, Mazzini îi scria Judithei sale: „Cât despre mine, las totul și mă reîntorc în individualitatea mea, mustind de amărăciune pentru tot ce iubesc mai mult, de dezgust față de oameni, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și își întoarce privirea, fără să spună nimic. Simt cum mă cuprinde disperarea. Poate că am stricat totul. Poate că ar fi trebuit să-i spun adevărul, cu orice preț. Sau să inventez rapid o poveste complicată cu un iubit ticălos. Pășim mai departe în noapte fără să rostim nici un cuvânt. Umărul lui îmi atinge umărul. Apoi îi simt mâna. Degetele i se strecoară printre ale mele, la început ca din greșeală, apoi, încet, împletindu-se cu ale mele. Mă arcuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
te chema Gafton pe-atunci. Sau greșesc? În sfârșit, să trecem peste detalii. Deci, acum ești ziarist la domiciliu. — Asta de unde ai mai... Ziaristul roșise, pălise, ruginise brusc. Nici o nenorocire, panie, nici o rușine. Există și țicneli simpatice, candide, nu doar ticăloase și abjecte. Țicneala dumitale tardivă, ca și cea inițială, e umanitaristă. Acum si simpatică, pentru că e inutilă și neplătită. Deci, dumneata scrii acum ca un corespondent al maselor... buun. Scrisori, în loc de articole. Corect? Corect. Ca polițiștii ăia latino-americani care decid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
după ce fusese delegat oficial să tragă pe video reconstituirea Revoluției de la Județeană. Îl chemau să-i filmeze toți puternicii județului. Numai Goncea îl ignora. Urdinare credea, era ferm convins, că nu era chemat doar pentru că-l lucrase romancierul. Din răzbunare ticăloasă. În 1974 Urdinare îi luase soția romancierului. Fuseseră arestați amândoi cu trei ani mai înainte, pentru o înscenare de atentat la morala socialistă. Urdinare făcuse rost de un aparat cu infraroșii de poza cu el femeile și alea ieșeau goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
era vorba de un divorț, oamenii voiau un ticălos fără scrupule. Stăteau la coadă ca să prindă unul. Iar Barry Sindler era, fără îndoială, cel mai fără scrupule și mai nemilos, mai dornic de publicitate, mai plin de el și mai ticălos avocat de divorțuri din California de Sud. Și era mândru de asta! Nu, Barry nu-și făcea probleme pentru astfel de lucruri. Nu-și făcea griji nici măcar pentru casa pe care o construia în Montana pentru Denise și cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
că fac cercetări, când de fapt nu fac. Pur și simplu cumpără munca altora. Pretind că au costuri de cercetare mari, când ei cheltuiesc cea mai mare parte a banilor pe reclamă. Și apoi ne mint în acele reclame. Vicleni, ticăloși, neglijenți, hrăpăreți. Ar fi un caz gata câștigat. — Nu vorbim aici despre un proces, zise Ellis. Ci despre mama. Tata e bine, spuse Jeff. Să-l lăsăm pe el să se descurce cu ea. Se ridică și plecă de la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nici un mesaj de la Tina... * — Și am început, Frumoasă Neli, repetițiile la Shakespeare, Titus ne omora cu regia lui, Maestrul nu era mulțumit deloc, îmi tot zicea că Regele Lear nu e o piesă despre un bătrân care are două fete ticăloase, nu e numai atât, că spectacolul ar trebui să se joace în sala mică a Teatrului „Cișmeaua Roșie” din București, nu în sala mare, eu n-am înțeles nici acum ideea asta a lui, cum așa un spectacol să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-său aruncând toporul și În timp ce acesta sărea În sus și făcea niște gesturi de mare bucurie și surpriză, trăgea cea mai dură Înjurătură a sa (eleborată În timpul când era șef de post). Vorbea tare, aproape răcnit: ... mamii lor de lepre ticăloase, acesta vă e sfârșitul! Dobitocii și nenorociții care au distrus țara asta În care acum trebuia să se trăiască așa ca În Anglia, Franța și Germania! He, he, de-acum vin americanii! Maria nu Înțelegea nimic decât faptul că toate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ca ultimul derbedeu? Am devenit și eu un derbedeu, un vagabond din mulțimea de vagabonzi care cutreieră lumea, o părticică dintr-un mecanism uns cu toate alifiile, un ratat, un păcătos, un ,,fluireră-vânt, un fu-te lume,, ,cerșetor cinic și ticălos pe care-l pândește doamna cu coasa În ficare clipă, nebun histrionic, logodnicul ghetourilor, Înțeleptul gunoaielor și sihastrul miazmelor. În prima noapte pe care o petrec În cavou Ăcavou rimează perfect cu ghetouă, visez că tatăl meu Îmi dă Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu spor, Zilnic mergeau la păscut pe imaș, Iarba...bună; se produceau lapte, lână și caș, Doar măgarul avea starea de spirit... ciudată: Cică...persoana sa nu prea era... respectată! Drept urmare, Ziua următoare, Într-o cuvântare, Rosti foarte tare: Câini ticăloși! Proaste și...supuse oi! Eu sunt adevăratul stăpân pentru voi ! Turmelor de pe-aici lipsindu-le...măgarul, Nu mă respectați! Îmi sare muștarul! Păi...cine vă scoală dimineața cu goarnă? Cine vă duce-nainte, cine vă-ntoarnă? Cine vă duce și-
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
curățenia absolută a așternutului și aerisirea permanentă a camerei unde este îngrijit. În ce privește instrucțiile publicate în amintitul periodic de "d. arhimedic" Constantin Estiotis, după ce se recunoaște că holera ce a venit din Industan "s-a preumblat în toată Europa, secerând ticăloasa omenire", îi determină simptomele: vărsătură, urdinare, cârcei nesuferiți la toate mădularele trupului..., care de multe ori sfărâmă organismul și ridică viața omului în câteva ceasuri". Medicul mai precizează: "De este lipicioasă sau nu, această dezlegare nu-și are locul aici
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Acela care lucrează în voi, și vă dă după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea. 14. Faceți toate lucrurile fără cîrtiri și fără șovăieli, 15. ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume, 16. ținînd sus Cuvîntul vieții; așa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar. 17. Și chiar dacă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
un nimic. Pacienții nu sufereau de scrupulele lui Celine în a-l distruge pe Luke. Așa că au intrat în horă contribuind cu propriile lor povești despre „Marile Chestionare De Care Am Aflat“. Ne-am regalat cu relatări îngrozitoare despre prieteni ticăloși și iubiți care ne înfipseseră cuțitul în spate prin intermediul numeroaselor chestionare de la Cloisters. Aproape că mă distram. Nu m-a deranjat să fac front comun cu ceilalți pentru că aveam nevoie să vorbesc cu cineva, chiar dacă eu și ceilalți eram la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]