4,885 matches
-
era încadrat în „Tratatul de jocuri școlare pentru uzul tuturor școlilor de ambele sexe”, și a apărut în anul 1895. În anul 1897, se organizează la Timișoara primele meciuri de fotbal, între echipe de elevi. Ca o coincidență, tinerii fotbaliști timișoreni își disputau partidele pe „Câmpul târgului”, de pe ... „Calea Aradului”... Ca o continuare firească a dezvoltării acestui joc sportiv, în data de 11 iunie 1899 ziarul local „Közlöny” („Informația”) își anunța cititorii că: „La 25 iunie, fotbalul va fi prezentat pentru
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
2 1) de formația clujeană „Victoria”, lipsită de doi titulari. Pe 11 iunie 1922, „Chinezul” a întâlnit la București echipa „C.A.O.” (Oradea) într-o partidă decisivă pentru câștigarea „Cupei Mara”. Meciul încheindu-se la egalitate (0 0), echipa timișoreană a rămas în posesia Cupei cucerite cu un an în urmă. Tot la egalitate (1-1) s-a terminat și partida susținută pe 3 septembrie de reprezentativa noastră la Cernăuți împotriva „naționalei” Poloniei. În primul trimestru al anului 1923, F.S.S.R. se
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
rial (s.a.)" (Crăciunescu: 2000, 72). Tensiunea dinamică pune în mișcare personajele eminesciene, le poartă dintr-o dimensiune în alta, apoi în rai și brusc pe pământ iar. Dar și lectorul este mânat de această dinamică și poate aici consideră criticul timișorean se ascunde explicația actualității paginilor eminesciene în secolul pe care Paradisul infernal și transcosmo logia l-a închis. 4.4. Intratextualitatea transauctorială Pentru a urmări timpul și spațiul din Sărmanul Dionis, propuneam ca punct de plecare Critica rațiunii pure în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
după care a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția teatrologie-filmologie, încheiate în 1972. Este și absolventă a Facultății de Ziaristică din București (1980). Își desfășoară cea mai mare parte a activității ca redactor al revistei timișorene „Orizont” (1972-1990). După revoluția din decembrie 1989 de la Timișoara, la care a participat în primele rânduri, va lucra în București, la Ministerul Culturii (1990-1994 și din 1996) și la Consiliul Național al Reîntregirii (1994-1996). De asemenea, a fost redactor al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
de septembrie”, F, 1986, 10; Cosma, Romanul, I, 277; Petraș, Lit. rom., 165-166; Radu Sorin Cucu, Nu se mai nasc poeți, O, 1999, 5; Florian Chelu, „Ca o spaimă împietrită”, F, 1999, 6; Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori și lingviști timișoreni (1945-1999), Timișoara, 2000, 117-118. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
STUDII DE LITERATURĂ ROMÂNĂ ȘI COMPARATĂ, revista apărută la Timișoara, anual, din 1979, editata de Facultatea de Filologie a Universității timișorene. Din 1982 comitetul de redacție este alcătuit din Alfred Heinrich (redactor responsabil), Corneliu Nistor (redactor responsabil adjunct), Simion Mioc, Livius Ciocârlie, Maria Grozav, Victoria Stroescu, Marcel Pop-Corniș (secretar științific de redacție). Din 1986 redacția are următoarea configurație: Virgil Vintilescu (redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289995_a_291324]
-
un intelectual român predispus la compromisuri morale grave, eșuează lamentabil, pentru el momentul schimbării vremurilor nefăcând decât să mențină o realitate în care lui îi revine rolul de victimă perpetuă. În proză, A. evocă lumea măruntă, dar colorată a periferiei timișorene, dovedindu-se un bun cronicar al banalului, sub care înfloresc himere și se consumă drame neștiute. Maniera este, de data aceasta, realismul magic, care face să coexiste nuditatea vieții cu fabulosul, sentimentalismul cu grotescul. Romanul Ploaia de nisip (1982) a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
redactorul va intra cu autoritățile austro-ungare. Destinată comercianților și țăranilor, S. își propunea să se ocupe numai de chestiunile naționale. Se republică apelul lui At. M. Marienescu adresat învățătorilor români prin gazeta „Pedagogul român”. Se poartă polemici aprinse cu ziarul timișorean „Luminătoriul”. Apar diverse articole pe teme sociale, sunt publicate și câteva schițe, datorate lui Teodor Daul, scenete și povestiri cu caracter popular. Foarte numeroase sunt versurile, mediocre, semnate de N. Țințariu, D. Voniga, I. N. Roman. Cele mai multe sunt însă iscălite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289508_a_290837]
-
Orizont în funcția de corector principal, unde aveam să semnez condica până în luna august a.c. În urmă cu 12 ani, debutam editorial cu romanul Rătăciri de duminică, la EPL București. În urmă cu 10 ani, începeam să semnez în săptămânalul timișorean Orizont, rubrica de aforisme Evrika!. În urmă cu 44 de ani, m-am născut la București, dintr-o familie nevoiașă. Tata a fost muncitor tramvaist, apoi muncitor textilist, paznic, om de serviciu, lucrător cu ziua în prezent decedat. Mama a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
că v-ați edificat asupra neînsemnatei mele persoane și asupra motivelor ce m-au determinat să iau o hotărâre extremă, voi încerca să vă fiu de folos prin optica mea recunoscut sinceră și intransigentă la adresa unor realități românești (în speță, timișorene), asupra cărora nu m-am putut exprima liber pe când eram în țară. Cum lăudătorii regimului se găsesc și la Timișoara cu ghiotura, consider că puțină critică constructivă nu v-ar prinde rău. Începutul l-am făcut prin 78, la una
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se pare, prezența cerșetorilor și, în special, a copiilor cerșetori, în număr jenant de mare, spre rușinea municipalității care are în fiecare mare primar un ilustru anonim. Deși există o decizie a Consiliului Popular Municipal care reglementează acest punct, peisajul timișorean este poluat de această practică; el n-ar trebui să caracterizeze societatea socialistă. Rețineți că ziarul Drapelul Roșu nu a însăilat niciodată vreun articol pe această temă, ca și cum în felul acesta s-ar apăra ștaiful și blazonul nealterat al presei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și prozator. Este fiul Feliciei Rachieru (n. Strilciuc) și al lui Ioan Rachieru, învățători. Urmează Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava și cursurile Facultății de Filosofie, secția de sociologie, a Universității din București (1966-1971). Funcționează ca sociolog la diverse întreprinderi timișorene (1971-1986), apoi în calitate de cercetător științific la Centrul de Igienă și Sănătate Publică (1986-1993), inspector-șef la Inspectoratul pentru Cultură al județului Timiș (1993-1994), consilier la Editura Augusta și profesor la Facultatea de Jurnalistică a Universității Tibiscus. Colaborează la „Orizont”, „Luceafărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
manieră descrisă deja mai devreme. Faza a III-a a expoziției interjudețene a fost găzduită de municipiul Reșița în sala de expoziții a Casei de Cultură a Sindicatelor extinsă până în foaierul teatrului. Vizitând expoziția am rămas blocat în fața tablourilor pictorului timișorean Gheorghe Babeț, care prezenta pe simeze Artă Naivă. Aceste lucrări, care erau atât de diferite de cele văzute până atunci, cum ar fi cele prezentate de Mișu Vintilă sau Ion Pătrașcu Stan, care ulterior a luat porecla de Muzeu. Priveam
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
am fost exclus, în ultimul moment, ca de fiecare dată, ceea ce m-a nemulțumit profound, probabil pentru că eram etnic german. Pe fondul acestei stări de nemulțumire, ziaristul Titus Crișciu mi-a luat un interviu, care a fost publicat în ziarul timișorean Neue Banater Zeitung din 9 iulie 1987. Era în desfășurare o nouă ediție a Festivalului care mi-a adus o nouă dezamăgire. În timp ce se desfășura etapa județeană am fost anunțați că faza interjudețeană nu mai are loc. Drept urmare se selecționează
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
sau a unei vocații tulburătoare, greu de înțeles pentru omul comun?" Sunt întrebări ce sugerează fațete ale personalității scriitorului dar și teme de elucidat pentru un critic, istoric literar sau, mai ales, un geopolitician literar, cum s-ar recomanda profesorul timișorean. Constatarea că "există o presiune a imediatului" care caută "senzaționalul în biografia eminesciană" se dovedește a fi o poartă pentru intrarea pe un teren plin de ascunzișuri, de tentante piste false, de neașteptate dezvăluiri (revelații) ce au stat și continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o perspectivă a stărilor emoționale trăite de un Eminescu provincial predestinat universalității, adică centrului, este, poate, o cale într-adevăr de urmat în receptarea operei și judecarea existențialității sale azi, căci acolo unde "autorii teoriilor conspiraționiste" văd o... victimă, profesorul timișorean vede un damnat al propriei soarte, ce-și presimte, subconștient, apogeul, și tocmai de aceea strălucind orbitor, luciferic, înaintea coborârii definitive în noapte. "Nebunia nu-l introduce pe autor într-un univers al infamiei [...] ci, dimpotrivă, stimulează activitatea limitei". Geniile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Cifor propun analize și sugestii de interpretare sitilistică menite a ilumina prin evidența construcțiilor lexicale la Eminescu, elevația unui discurs liric inovator prin excelență. MEȘTEȘUGUL POTRIVIRII CUVINTELOR (G. I. Tohăneanu) Unul dintre cei mai statornici cercetători ai lexicului eminescian, profesorul timișorean Gheorghe I. Tohăneanu a întreținut în România literară, o lungă perioadă de timp, un atrăgător foileton de analiză aplicată privind "isprăvile stilistice vrednice să fie amintite", după cum el însuși nota, mici eseuri pe probleme de cultură a limbii pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și apoi în Eminescu sau despre convergență (2009). Cu aceste demersuri începea, în fapt, o altă abordare a publicisticii eminesciene, înțeleasă ca o adevărată operă literară, cu statut de drept în acest sens. Iată că de curând un tânăr cercetător timișorean, Daniel Ciurel, abordează stilistic opera publicistică a lui Mihai Eminescu, într-o cercetarea academică mai întâi (o teză de doctorat), publicată ulterior într-un substanțial volum de marcată analiză prozodică: Oratorul Eminescu. Structuri și strategii retorice în publicistică (Timișoara, Editura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
avea cancer pulmonar ; și astfel diplomatul cu pricina și-a pierdut brusc inte resul pentru mine. Am continuat totuși să împuținez colecția de țigări străine, pînă cînd au mai rămas vreo două pachete. Tot foarte bune erau și alte țigări timișorene : Bega. Bega am fumat numai de la alții - eu n-am găsit niciodată la tutungerie. și asta chiar și atunci cînd proprietarul pachetului îmi spunea : „Du-te, că acum le-am luat !“. Mă duceam și vînzătoarea mă privea cu mult regret
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
toate cadrele didactice și studenții. Au fost momente Înălțătoare pe care le-am trăit cu toți participanții și care mi-au dat noi impulsuri vitale Într-o perioadă În care declinul fizic devenea din ce În ce mai vizibil. Totul s-a datorat colegilor timișoreni care au făcut tot posibilul pentru ca aceste momente din viața mea să devină de neuitat. Le mulțumesc și cu această ocazie și le doresc să treacă și domniile lor prin asemenea stări emoționale. Zâmbete profesionale Septembrie 2001. După o Întrerupere
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
deschis împotriva celor care nu acceptau 'reeducarea'. Muntean a lucrat o perioadă la cabinetul medical, iar în vara lui 1955 a fost transferat la Aiud, unde a trecut și prin reeducare. Vichente ('Tibi') Murărescu Murărescu a făcut parte din filiala timișoreană a organizației anticomuniste conduse de Titus Leonida și avea o condamnare de 7 ani de detenție. A fost torturat într-o cameră cu Grigore Dumitrescu de către Mihai Livinschi, prin martie 1950. Transferat la Gherla în iunie 1950, a fost agresor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
condamnare de doar 3 ani. A executat 4 ani totuși, trecând prin penitenciarele Timișoara, Văcărești, Jilava, Pitești, Gherla și Canal. A fost încarcerat în două celule de carantină înainte de a cunoaște torturile, stând cu cei din lotul său alături de ceilalți timișoreni (Emil Sebeșan, Ion Soare, Ion Angelescu). Într-una din aceste camere au auzit strigăte disperate din altă celulă, așa că s-au înțeles între ei ce să declare în cazul în care nu vor rezista torturii. Imediat au apărut în celulă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pentru a muri în condiții mizerabile în închisoare, fără a-și reveni vreodată sufletește. Gheorghe Popescu Student la Facultatea de Chimie din Timișoara, Gheorghe Popescu s-a născut la Chișinău pe 13 august 1929 și a făcut parte din filiala timișoreană a organizației anticomuniste conduse de Titus Leonida, fapt pentru care primise o condamnare de 8 ani de detenție. A ajuns la Pitești pe 5 noiembrie 1949 și a stat într-o cameră cu Cornel Pop, Murărescu, Lucian Plapșa, Grigorie Frunză
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și Aron Cotruș, iar proză Ion Agârbiceanu. Sectorul publicisticii este bine ilustrat de Cezar Petrescu, Victor Braniște, Ion Agârbiceanu, Nicolae Iorga, Petru Groza. Dens este și compartimentul memorialisticii, al evocărilor și amintirilor. Astfel, Alexandru Vaida-Voevod prezintă activitatea redacțională de la gazeta timișoreană „Dreptatea”, precum și procesul intentat de autoritățile maghiare lui V. Braniște. George Bota evocă figura lui Iosif Vulcan, Al. Ciura pe aceea a lui George Barițiu, I. U. Soricu dă amintiri despre St. O. Iosif, Onisifor Ghibu despre Casian R. Munteanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285289_a_286618]
-
9.VIII.1949, Semlac, j. Timiș), prozator. Este fiul Anei (n. Sfordon) și al lui Petru Bulza, muncitor. După absolvirea Facultății de Filologie, secția română-franceză, a Universității din Timișoara (1972), lucrează ca ziarist și publicist-comentator la diferite ziare și reviste timișorene. Debutează la „Amfiteatru”, în iulie 1977, cu un fragment de roman, Calul alb. Colaborează la „Amfiteatru”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Tribuna României”, „Viața studențească”. În romanele Iulie (1979; Premiul Comitetului Central al UTC) și Casa șerpilor (1982), ca și în culegerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285944_a_287273]