1,242 matches
-
la balul îngerilor Cerul cade peste mine... Cine sunt eu? Cine sunt? Un spirit - ostatic al scuarului de fantezie ce se plimbă pe cercurile lui Saturn când corzile harpei se aud în depărtare... Liniște! se aude pasul meu, pulsând în timpanul Cerului Liniște! se aude pasul meu, pulsând în inima Pământului Sunt un spirit pierdut prin Calea Lactee... Unde sunt? prin univers... căutând răspunsul la întrebarea Cine sunt eu? Oare exist? nu e un vis Sunt suflul stelelor ce mă înconjoară o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sunt moarte de sete, s-a dus apoi la ușă, a deschis-o, și atunci deodată s-a auzit un ciripit asurzitor de păsări, am intrat în urma lui Csákány și când m-a izbit căldura dinăuntru, ciripitul care-mi spărgea timpanele și mirosul de pene opărite, m-a apucat durerea de cap, Csákány mi-a spus să închid ușa repede, că iese căldura și mai răcesc bietele de ele, uitându-mă în jur, am văzut că pereții sunt ticsiți de mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Vibrează din nou și mă uit la el câteva clipe. Apoi, cu o gheară în stomac, îl ridic la ureche și apăs pe Răspunde. — Bună. Am vocea spartă. Eu... sunt. — Samantha ? Glasul lui incredul îmi răsună în ureche, spărgându-mi timpanul. Tu ești ? Unde ești ? — Nu știu. A trebuit să scap de acolo. Am... fost efectiv șocată. — Samantha, nu știu dacă mi-ai primit mesajele. Dar... Șovăie. Știe toată lumea. — Știu. Mă rezem de un perete vechi aproape prăbușit și-mi strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la asta. Aș putea să mă duc și să stau la ea, îmi vine un gând. Ce ciudat. Nici măcar nu mi-a trecut prin cap până acum. Deschid mobilul și inspir adânc. — Bună, mamă. — Samantha. Glasul ei puternic îmi sparge timpanul. Cât timp aveai de gând să lași să treacă până să-mi spui de parascovenia pe care ai făcut-o ? A trebuit să aflu de pățania propriei mele fiice dintr-o glumă de pe internet. Articulează cuvintele cu repulsie. — O glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lunganul se frânge în două din cauza tusei, ușa de la laborator se deschide și dinăuntru răzbat acordurile ultimei mișcări a concertului pentru vioară de Beethoven. Ușa rămâne deschisă fără ca nimeni să iasă. Nimeni în afară de Beethoven. Muzica unui surd umple holul, atinge timpanele pacienților, se desprinde de pe pământ, urcă printre coroanele golașe ale castanilor din curte, străpunge norii, părăsește atmosfera, se revarsă în galaxie. Curios, copilul se desprinde din mâna mamei și se îndreaptă spre ușa deschisă. Se aud plescăituri ca de țesuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
rugăm. Rugăciunea lui a fost dintre cele arhicunoscute, cerând curaj în fața mulțimilor potrivnice. Totuși a existat și ceva ieșit din comun, de care nu mai auzisem până atunci, nici chiar în Germania. Fuehrer-ul negru stătea în fundul încăperii aplecat peste un timpan. Toba era învelită - învelită din întâmplare cu imitația de blană de leopard pe care o purtasem eu mai înainte în chip de halat de baie. La sfârșitul fiecărei propoziții din rugăciune, Fuehrer-ul negru dădea o lovitură în toba bine înfășurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
oriental, nu-i așa? — Poftim? făcu ea. — Bineînțeles că-i așa, zise Jones. Se înțelege de la sine, conchise el și destul de tăios o pofti să ia loc. Unde era George Kraft? El stătea printre ascultători, chiar în ultimul rând, lângă timpanul învelit cu blana sintetică. Jones m-a prezentat apoi pe mine, m-a prezentat ca pe un om care n-are nevoie de nici o prezentare. Mi-a spus să nu încep încă să vorbesc fiindcă are pentru mine o surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
e personificarea fațadei, a mierii în care a fost pusă o bombă de zahăr, e omul care radiază extazul și te copleșește, ca o pătură de lână în toiul verii. Vorbește delicat și atent, nu care cumva să-ți rănească timpanele, clipește încet și cu înțelegere, spune da, niciodată nu, decât atunci când slujește un scop pozitiv - îl întrebi ce zici, rămân pe vară, a, nu, face, cum să rămâi, tu ești deștept, înveți și scapi, sigur nu rămâi. Ăsta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
îngrozea până și să șamponeze căpșorul delicat ale cărui oase nu se sudaseră încă în totalitate. Când trebuia să-l scoată din apă, parcă era și mai rău; în contact cu aerul, copilul ud începea să urle de-ți spărgea timpanele și așa o ținea tot timpul cât Hugo încerca să-l șteargă și să-i dea cu ulei pe corpul care se zbătea de moarte. La finalul acestei etape, ud leoarcă, uleios, sleit de puteri și asudând din cauza fricii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avea să iasă câștigătoare. Făcându-și socoteala că elementul surpriză era singura lui armă, Hugo a așteptat ca animalul să mai urce încă două trepte, apoi a sărit dintr-odată în sus, a scos un urlet de să-ți plesnească timpanele și s-a repezit pe scări, în jos, pe lângă animalul șocat. În următoarele câteva secunde Hugo a alergat pe parchetul din hol, alunecând și, din când în când, împiedicându-se, mai-mai să cadă, în timp ce câinele lătra de-ți îngheța sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gol de mâncare pentru copii și cratița pătată cu roșu. Femeia s-a holbat nevenindu-i să creadă. Oare era posibil ca Hugo să fi amestecat... Tocmai atunci, undeva, deasupra ei, a explodat o serie de lătrături care-ți spărgeau timpanele. Theo a început să urle îngrozit. A urmat o bufnitură, un trosnet și ceva care aducea cu o luptă. Se auzea ca și cum cel mai mare, mai zgomotos și cel mai feroce câine din lume își făcea de cap în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Un scriitor cu imaginație bogată, e drept, dar ratat, țin să precizez. Are în față un viitor splendid, or tocmai acest paradox este extraordinar. Mă bucur ca un copil recompensat cu prăjitura favorită pentru scriitorul ăsta! Vocea misterioasă îi zgârie timpanul urechii stângi. Părea că posesorul acelei voci se plasase în spate, un pic într-o parte, tocmai pentru a putea privi display-ul peste umărul său. Mormăi: - Îți spusesem să taci. Nu vrei. Nici nu te bag în seamă, în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
perete, acum s-a întins pe canapea, mi s-a părut că l-a un moment dat am auzit cum umblă în frigider. În frigiderul MEU. - Cred că asta dorești. Era vocea LUI. Inconfundabilă. Un burghiu paradoxal care îi sfredelea timpanele fără să producă durere. Producea, în schimb, teamă. Mi-e frică de Magicianul ăsta, gândi, mi-e al dracului de frică, miros a frică așa cum miroase un condamnat la moarte înainte de a fi dus către eșafod. - De ce neapărat un eșafod
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bucurie. A amenințare voalată. A certitudine fatală. Scriitorul nu reuși să articuleze niciun cuvânt, dar simți cum o mână uriașă îl apucă de urechi și îl ridică. Reflectoarele de sub cupola circului îl orbiră instantaneu, iar ropotele de aplauze loviră dureros timpanele. - Iată Iepurele, doamnelor și domnilor, primiți-l cu toată atenția cuvenită, reprezentația continuă! Anunțul Magicianului fu întâmpinat cu chiote nesfârșite de bucurie, spectatorii - mulți, foarte mulți, atât de mulți avu senzația că întreg orașul venise să asiste la execuția sa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe CĂutătorul de Povești Pornografice, care Era Dispus să Plătească 100 de Parai ca să Asculte o Poveste Deocheată din Gura unei Puicuțe, pe Bețivul Plin de Talent, care Scrie cu rimă și Declamă cu Voce Baritonală la Cârciumă, Spărgându- ți Timpanele, pe Editorul Dispus să Promoveze Tinere Talente În Schimbul Unui Futai Sportiv, pe Tânărul Absolvent de Teatru care lucrează ca Fotograf la Ziar pentru că Are Copil mic și Îi Trebuie Bani de lapte Praf și de Scutece, pe Câinii Vagabonzi de la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe Căutătorul de Povești Pornografice, care Era Dispus să Plătească 100 de Parai ca să Asculte o Poveste Deocheată din Gura unei Puicuțe, pe Bețivul Plin de Talent, care Scrie cu rimă și Declamă cu Voce Baritonală la Cârciumă, Spărgându- ți Timpanele, pe Editorul Dispus să Promoveze Tinere Talente în Schimbul Unui Futai Sportiv, pe Tânărul Absolvent de Teatru care lucrează ca Fotograf la Ziar pentru că Are Copil mic și îi Trebuie Bani de lapte Praf și de Scutece, pe Câinii Vagabonzi de la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în ce ?” „în tot”) și se expuneau în acel univers umed cu infinit mai multă naturalețe decît o făceam eu. Dacă aș fi putut să-mi adun gîndurile într-un singur fascicol i-aș fi spus următoarele vocii lipite de timpanul meu : nu vezi că marea mea problemă, acum, este mîna dreaptă ? cu mîna stîngă s-a rezolvat, în ea țin paharul cu șampanie, dar mîna dreaptă nu-și găsește nicio utilitate, niciun sprijin, niciun sens, nu reușesc să-i imprim
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de carton și să-l pun pe primul morman de cărți, astfel încît să fie vizibil imediat ce intră cineva. „Vă rugăm nU atingeți cărțile cu urechea.” Pentru că de cîteva luni situația este jenantă, indivizii vin și aproape că își lipesc timpanele de cărți. Puțini vizitatori le mai răsfoiesc cu mîinile, mai toți vin aici ca la concert. — Vreau și eu... — nu știu, Domnișoară ri, dacă această muzică subtilă poate fi auzită cu una cu două... eu personal am încercat chiar și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe un acoperiș de tablă literele pe care le imprimați pe hîrtie sunt ca niște picături grele care cad care cad care cad buf buf buf pe acoperiș peste noi toți ne inundă nu se mai poate așa avem deja timpanele sfîșiate ne-ați înnebunit vă rog să părăsiți imediat încăperea puțin ne pasă ce ați scris dumneavoastră acolo chiar dacă este vorba de o capodoperă puțin ne pasă chiar dacă este vorba de cea mai uluitoare carte a tuturor timpurilor aceasta este
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
copleșit. în fața lui se deschidea un șantier imens în fața căruia se simțea de fapt destul de dezarmat. Un fel de sistem de autoapărare începu să funcționeze în el, era ca și cum un fel de mic diavol i s-ar fi trezit în timpan și ar fi început să-i spună în șoaptă : „Dă-o dracului de listă. Cu cît o lungești mai mult, cu atît tot tu te vei simți mai vinovat. mai bine întrerupi lista și în felul acesta nu mai ai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
este formată din oameni ca tine care nu au nicio putere pentru a rezolva problemele umanității.” — nu, nu mă pun pe listă. „Pune-te pe listă !” — nu mă pun pe listă. „Pune-te pe listă pentru că altfel te mușc de timpan.” — nu mă pun pe listă, lasă-mă în pace. Pleacă. Pleacă! Domnul Busbib deschise ușa izbind-o cu furie de perete și se precipită în stradă pentru a recupera pubelele golite. mașina de gunoi se îndepărta încet macerînd în pîntecele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
marcat de un roman după ce îl citești. sunt romane care te însoțesc timp de o viață, care rămîn în tine, care durează... Iată de ce spun că un roman bun este o victorie în timp. Vocea domnului Courtois părea lipită de timpanul meu, îi auzeam cuvintele fără să-l văd, dar nu eram nici intrigat și nici iritat, mă interesau acele considerații, singura mea uimire ținea de faptul că nu emanaseră din propriul meu creier. — Vă datoram această frază, mai spune domnul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acestuia cea mai măruntă judecată de ocară, zicîndu-i doar: "Yahveh să te mustre!" Ceas al mustrării care, iată, nu sosise. Spre deosebire de cel de-al treilea țârâit al soneriei, năpădind de undeva dintre măruntaiele de cârpă ale culiselor și înșirînd mulțimea timpanelor prezente pe sforicica sonoră a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere, la parterul lambrisat și aurit, penetrând draperiile, se zvârcoliră pe parchetele întunecate șerpii de lumină vopsiți într-un purpuriu vorace, vătămător. Explodară apoi înăuntru amalgamurile de mirosuri, pomezi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zgomot însă nesfârșit de anemic și neînchipuit de jenant: pîca-pîca!... Am ciulit din nou urechile. Zgomotul s-a repetat, nerușinat, penibil și plăpînd: pîca-pîca!... Am și chestionat-o revoltat pe prietena mea: "Ai spus ceva?", încredințat că ceea ce îmi înregistraseră timpanele fusese un mic 33 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să-și lase bala sa de melc asupra unei noi bulbucături de pe fațadă... Zic și raiul fiindcă, într-un colț al cimitirului, se pripășiseră și niște țigănci murătorese, specialiste la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poate citi În articolul intitulat Gramatică. Iar peste cîțiva ani, Într-una din cele mai patetice confesiuni publicate În revista unu, repudierea convenției va constitui, iarăși, tema fundamentală a reflecției: „Arta [...] pretinde un material luat din neobicinuit, care să supere timpanul convenției, să-i calce În picioare rochiile de mătase, certificatele de studii. Toate raporturile și gusturile admise date de-a valma peste cap, În locul lor instituite altele (aș voi o perpetuă mișcare, neîntronarea nici unei alte formule, dar nu e cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]