1,204 matches
-
însemnau pete negre la poalele coastelor de brazi, tivite pe jos cu livezi grase. Lângă poartă, răzimat de uluci, stătea un infanterist foarte murdar și zdrențuros, cu casca pe ceafă, cu o mutră păroasă de maimuță, vorbind cu cineva din tindă, vesel și mulțumit și arătîndu-și mereu dinții albi, lucitori. Privirea lui Apostol vru să-l ignoreze, dar inima lui întrebă: "Cu cine vorbește infanteristul?" Era sigur că tăifăsuiește cu Ilona, și fața i se strâmbă de mânie, aproape fără să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
i se topește încet-încet, răspândind în jurul lui fiori de dragoste. Amurgul cenușiu ploua pe geamuri, printre mușcatele somnoroase, învăluindu-l într-o rețea de fericire... Într-un târziu se smulse din ispita visărilor, își puse chipiul și ieși. În ușa tinzii, infanteristul murdar stătea mereu de vorbă cu un artilerist în capul gol, iar Bologa, văzîndu-i, se bucură. În tindă se mai gândi la Ilona, dar nu se opri și nici n-o căută din ochi. În ogradă de asemenea se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-l într-o rețea de fericire... Într-un târziu se smulse din ispita visărilor, își puse chipiul și ieși. În ușa tinzii, infanteristul murdar stătea mereu de vorbă cu un artilerist în capul gol, iar Bologa, văzîndu-i, se bucură. În tindă se mai gândi la Ilona, dar nu se opri și nici n-o căută din ochi. În ogradă de asemenea se gândi la ea și totuși nu întoarse capul. Răcoarea amurgului parcă-l dezmeticea dintr-o beție. Ajunse în uliță
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din fund și nici nu crâcnește, parc-ar fi înghețat acolo "cine știe de frica cui"... Ziua următoare i se păru strâmbă, sfărâmată și plină de un miros acru. Nu văzu deloc pe Ilona. De-abia seara o întîlni, în tindă. Era gătită. În cap o năframă de mătasă verde ca iarba, iar pieptul strâns într-un lăibăraș de catifea roșie, ca în corset. În cancelarie nimeni; în cealaltă odaie însă Petre horobăia, mormăind rugăciuni. Apostol, care tocmai ieșea din cancelarie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o sărută prelung parc-ar fi dorit să-i soarbă tot sufletul dintr-o dată. Fata, cu brațele moarte, murmură aproape deznădăjduită: ― Doamne... Doamne, iartă-mă... ― Să vii, Ilona... Ilona! bâlbâi Bologa dîndu-i drumul în vreme ce ea, cu pași moi, ieșea din tinda întunecoasă. Apostol Bologa rămase câteva clipe în tindă, aiurit, nesigur dacă a fost aievea Ilona sau poate numai închipuirea lui veșnic nesăturată și-a bătut joc de dânsul. Pe buze îl ardea sărutarea ei și în inimă o fericire atât
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i soarbă tot sufletul dintr-o dată. Fata, cu brațele moarte, murmură aproape deznădăjduită: ― Doamne... Doamne, iartă-mă... ― Să vii, Ilona... Ilona! bâlbâi Bologa dîndu-i drumul în vreme ce ea, cu pași moi, ieșea din tinda întunecoasă. Apostol Bologa rămase câteva clipe în tindă, aiurit, nesigur dacă a fost aievea Ilona sau poate numai închipuirea lui veșnic nesăturată și-a bătut joc de dânsul. Pe buze îl ardea sărutarea ei și în inimă o fericire atât de vie, că începu să strige, în neștire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rămase nemișcat... Ar fi trebuit s-o aștept afară", își zise cu disperare îngrozitoare în suflet. În aceeași clipă pașii ei răsunară în ogradă. El îi recunoscu, deși niciodată nu și-a dat seama că-i cunoaște... Pașii intră în tindă și se înmoaie, apoi se opresc șovăind... Apostol simte șovăirea și iar își aude limpede bătăile inimii... Pe urmă clanța se mișcă fără zgomot și nici ușa nu scârțâie, deschizîndu-se puțin, de-abia atâta cât îi trebuie ei ca să se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
inima și înfricoșat să n-o sperie... "De ce nu închide ușa?" își zice apucat de o nouă disperare. Dar chiar atunci aude zăvorul și sufletul i se aprinde într-o scânteiere de bucurie. Ilona încremeni două minute lângă ușă... În tindă se auziră alți pași, grei, târâți... Bologa și Ilona se cutremurară, ca și când, fiecare în parte ar fi așteptat ivirea unui vrăjmaș pedepsitor... În curând zgomotul din tindă se potoli... "A fost Petre", se gândi Apostol ușurat, auzind îndată foșnet de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aprinde într-o scânteiere de bucurie. Ilona încremeni două minute lângă ușă... În tindă se auziră alți pași, grei, târâți... Bologa și Ilona se cutremurară, ca și când, fiecare în parte ar fi așteptat ivirea unui vrăjmaș pedepsitor... În curând zgomotul din tindă se potoli... "A fost Petre", se gândi Apostol ușurat, auzind îndată foșnet de fustă apropiindu-se... Fata se opri lângă pat, mereu nehotărâtă și îngrozită. Inima în piept i se zvârcolea atât de aprig, că Apostol îi auzea zvârcolirile... Apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pricepe, ce farmec ar mai avea viața? răspunse Bologa vesel. Mai bine șezi colea, odihnește-te puțin și să ciocnim ouă roșii, că e a doua zi de Paști. Și, în vreme ce Klapka se așeză la masă, aiurit, Apostol ieși în tindă și se reîntoarse apoi împreună cu Ilona, care aducea o farfurie cu ouă roșii și alta cu pască și cozonac. Căpitanul se sculă în picioare și, foarte galant și încurcat, zise către Ilona: ― Adineaori am fost rău-crescut... dar n-am știut
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
văzu că mașina oprește brusc în fața casei. Se întoarse spre Ilona întrebător. In ochii ei, peste rămășițele bucuriei, lucea o spaimă. ― Du-te repede, că te caută pe d-ta! șopti ea, agățîndu-i-se de braț. Apostol ieși, nedumerit, în ușa tinzii. Pe poartă tocmai intra un plutonier înalt, deșirat, cu fața cenușie și uscată, fără mustăți și cu niște favorite sure. Lui Apostol i se păru cunoscut, dar nu-și amintea de unde. ― Ordin urgent de la excelența-sa! raportă plutonierul, salutând respectuos
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
simți o strângere de inimă și murmură chinuit: ― Am uitat acasă... Doamne, ce-am uitat acasă?... Și, drept răspuns, porni mai departe, spre Lunca. Casa groparului de-abia se deslușea în ogradă. Apostol intră grăbit, ca și cum ar fi întîrziat. Ușa tinzii era dată de perete ca totdeauna de când se încălzise vremea. Păși în odaia lui, căută pe masă, în locul obișnuit chibriturile și le găsi. Aprinse și văzu în pat pe Ilona, îmbrăcată, cu ochii deschiși, ca și când I-ar fi așteptat, sigură
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iau!... Crezi? ― Cred! răspunse ea privindu-l în ochi sălbatic. Bologa își puse casca și se uită împrejur. Odaia parcă trăia și respira încet amintiri de fericire. Ilona se zvârli în brațele lui și-l sărută... Apoi Apostol ieși. În tindă se gândi că ar fi trebuit să se îmbrace mai gros și să-și ia revolverul. În mijlocul ogrăzii întoarse capul. Ilona suflase în lumânare. La poartă simți pașii ei grăbiți, desculți, dar nu se mai opri. În uliță îi auzi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
udă la cămașă. Gore, depășit un pic de problema cipurilor - inițial le spusese cipsuri, de căzuse Sandu de pe scaun și vărsase bunătate de Tămâioasă - murmură la rândul lui: Poa’ să plouă, poa’ să ningă, nu-ți dau drumul nici În tindă... Hai, bă, Sandule, că ne strici tot cheful, ce-ți veni cu drăcoveniile alea? Șpriț cere să fie redus sonorul de la combina muzicală, motiv pentru care Gore strâmbă din nas și ronțăie ostentativ o bucată de pește prăjit, fiindcă ziseseră
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
stolo din cursa pentru cotrocenii. Atunci am plâns și eu alături de băse, de-a zis a mea Sandule, nu te mai văzui așa de amărât de când furăm la tata, În Oltenia, și s-a terminat vinul din butoi. Stăteai În tindă, pe scăunel, și oftai de ne ai făcut și pe noi să plângem... Ca proștii. Acu’, ce să vă zic eu, avea dreptatea femeia, mie mi se Înmoaie genunchii dacă n-am vin la cel mult trei metri de mine
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
anexa a butoanelor. Ne apropiem de etapa în care vom fi doctori în știința și analfabeți în cultură. Marele „câștig” al modernizării este alienarea. Vreau să fiu european pe prispa mea și să mă delectez cu ce scriu alții despre tinda lor. Situațiile limită încep să devină tot mai frecvente borne ale epocii noastre. Globalizarea îl va scuti pe om de decizii. Chiar și de opinii. Globalizarea sentimentelor poate fi începutul drumului spre marele rut. Parcă prea repede am ajuns din
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de forme de reciprocitate, de hotărâri arhaice de dependență și supunere, de o economie mizerabilă și de absența unei deontologii administrative adevărate și proprii, e evident că în țările dezvoltate, corupția, „pe lângă practica favoritismelor reciproce și a altor avantaje nemărturisite, tinde, mai înainte de toate, să confere o formă legală abuzurilor sale, să le facă de nedeslușit, ba, încă și mai grav, prin intermediul unor vaste pârghii ale jocului finanțelor, se supune, înainte de toate, unei logici a profitului fără limite”, al cărui unic
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
generalizez de loc: te invit numai să ai un punct de vedere științific asupra miturilor. Să știm să căutăm piatra bună în moloz. Simbolul e un șperaclu prost în cazul de față, căci cu el intri prin efracție numai în tindă, în podul de rufe, în pivnița cu murături, dar în casă nu. Acolo trebuie să găsești cheia adevărată. Te mulțumești, văd, numai cu aparențele, parcă n-ai mai avea încredere în formidabila putere de pătrundere a minții omenești! Bănuiesc că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Bârladului plâns și jale. Am ajuns la poarta casei părintești. Aceștia ne-au ieșit în cale, le-am sărutat mâna și i-am îmbrățișat cu drag. Urcând pe prispa de lut, amintirile au început să mă copleșească. Am intrat în tindă, apoi în odaia mare. Pe perete se afla icoana Macii Domnului cu Fiul Ei, iar mai la dreapta o candelă aprinsă, semn al credinței ortodoxe și respectului față de Cel Atotputernic. - Catinco, adă ceva bunătăți pentru prima vizită a norei în
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
domeniu, să creeze noi forme de comunitate politică și noi forme de solidaritate umană. Pentru neorealiști, scopul analizei este definit de faptul că anarhia internațională face multe din aceste vederi utopice și periculoase. Pentru mulți dintre oponenții neorealismului, analiza acestuia tinde prea repede să se cantoneze la ceea ce consideră a fi de neschimbat; unul din principalele scopuri ale investigației politicii internaționale este să reziste la fatalismul, determinismul și conservatorismul poziției sale. În acest context, apariția abordărilor critice ale relațiilor internaționale (derivate
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Există revoluții ale privirii, dar totul sugerează că nu poate exista ceva echivalent în auz. Auzul este arhaic prin origine și constituție. Or, audiovizualul temperează detașarea optică printr-un atașament sonor, într-o combinație instabilă în care partea de audio tinde să preia comanda. Tehnic, putem tăia sonorul televizorului, lucru pe care nu-l putem face la cinema. Însă a existat și încă poate exista un cinema mut, în timp ce o televiziune mută este de neconceput. Ne este greu să ne proiectăm
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
363 București 5.810 3.319 10.879 5.936 15.167 6.780 Sursa: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, 2011 O rată ridicată a șomajului este acum în rândul tinerilor, femeilor, iar durata medie a șomajului acestora tinde să crească, fapt ce marchează evoluția raportului de dependență economică 200 și amploarea migrației. Orice om ar trebui să aibă locuință, orice familie care vrea să trăiască decent are nevoie de un anumit confort în locuință și de utilități. Locuința
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
lor tipărite din reg. 4 artilerie, și 12 Dorobanți - Bârlad. Boierul Șipoteanu vedea în țăranul răzeș un element de elită, un titlu nobiliar românesc, păstrătorul bunurilor spirituale și al tradiției de neam. Casele răzeșilor din Șuletea cu două odăi și tindă, cu patru ferestre în față și ușă la mijloc - frumoase și curate, ivindu-se ca niște pete albe prin verdeața copacilor deși. Femeile sunt frumoase și bune gospodine, nu se pomenește a se duce și ele la crâșmă, să bea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
țarina în care hlujii tăiați toamna trecută, erau rezemați de copaci în glugi rare. Un câine flocos, pe prispă, doarme nestingherit de străini, dar care, odată cu lăsarea întunericului, picior de om nu se mai apropia de portiță. Casă veche, cu tindă între două odăițe, lipite pe jos cu lut galben, în capăt un iatac cu un ochi de geam ce dă în livadă, pereții și bagdaliile albe, prispă, de jur-împrejur... În odăița de o austeritate monahală, două laițe pe colț, cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nou se întețea. Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În răstimpuri, pe pale de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni, trântind-o de perete... - Hai, mamai... hai, mai încearcă!... o îndemna bătrâna cu o răbdare de sisif, mângâind-o cu degetele, ușor, pe fruntea scăldată de sudoare. Pădurarului i se frângea inima de mila tinerei lui neveste, dar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]