738 matches
-
face rost de două bilete... - Cum să nu, și iată-ne instalați în greoiul vehicul, printre artiști și artiste, necunoscuți, plasticieni, unele nume nu total străine urechilor noastre. În fața noastră, pe cele două fotolii, se aflau Tita Chiper și un tinerel negricios, necunoscut. Tita, o femeie tânără, negricioasă, vioaie, angajată de Paul Georgescu la Gazetă..., „coborând” de la Șantierul hidrocentralei Bicaz unde, se pare, fusese un fel de activist cultural UTM; i se dăduse un mic birou la secția de proză condusă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de Gazeta..., unde, la primul etaj, ocupau un apartament amicii ei literari, Paul Anghel și regizoarea Malvina Urșianu - mi-a oferit ceai și mi-a pus discurile ei preferate. Tita, cum spuneam, se afla în fața noastră în autobuz, alături de un tinerel la fel de negricios care, spre surpriza mea, auzind cele ce discutam noi doi, eu cu Cezar - noi aveam totdeauna una sau două teorii pe care le apăram cu aprindere exagerată! -, s-a întors de vreo două ori spre noi și a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atenția și, voluntar cum eram, l-am întrebat „de unde descinde și... cine e?!”. „Alexandru Ivasiuc”, l-a recomandat Tita și am înțeles că e prietenul ei. În acel moment, Cezar și eu ne-am amintit brusc că-l văzusem pe tinerel vizitând-o, printre alții, pe Tita, la biroul ei de la secția de proză. Văzându-mă interesat de amicul ei care, într-adevăr, câteva ore până am ajuns la „Curtea de Argeș” ne-a uimit cu vocabularul și informațiile sale culturale de excepție
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în Vestul cultural, oglinda și mentorul nostru neînduplecat... De aici, probabil, și strigătul de alarmă al lui Lovinescu - și ne imaginăm azi bucuria, dar și stupoarea sa când el însuși a trebuit să descopere și să lanseze manuscrisul voluminos al tinerelului deșirat și blond, care avea deja un prost renume în Capitală, coborât de la Bistrița-Năsăud, dintr-o măruntă familie de intelectuali de țară, ce propunea de fapt primul roman românesc „care stătea”. Așa cum o statuie trebuie în primul rând „să stea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
primul rând „să stea”, într-un echilibru firesc și armonic, dar și „să stea” în timp, să reziste atacurilor modei culturale, mentalităților și școlilor literare diverse. Iată, în mare și puțin caricată, psihologia și „ambiția” care îl posedau pe acel tinerel între 28 și 31 de ani ce se pregătea să scrie nu numai „un roman” - cu ideea capodoperei, foarte răspândită în România și în țările sudului european, latine mai ales! -, ci să creeze un șir de texte epice, ample și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai ales, apte să absoarbă nu numai marile inovații ale tehnicii și psihologiei genului, dar... și să inoveze! Poate, mai știi, cele peste zece mii de pagini pe care le-am publicat de atunci în proză nu au îndeplinit „ambiția” acelui tinerel, sosit din provincie și prost adaptat limbii și mentalităților sudului țării, balcanului, și, când recitesc capitolașul pe care - cam, în fugă, e drept! - mi-l dedică fostul meu prieten I. Negoițescu și în care îmi reproșează că produc o proză
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care îmi reproșează că produc o proză „imposibilă” la drept vorbind, cu influențe discrepante din Hermann Broch, Dostoievski, Proust, Mann, nu-mi pot stăpâni o undă amară, internă, o îndoială ce nu mă părăsește. Era oare posibil ce voia... acel tinerel?! Nu și-a supraapreciat el capacitățile creatoare sau nu cumva „s-a grăbit”, vrând să intre în polemică creatoare cu prea multe „partide literare”, cu prea diverse și înrădăcinate credințe și tradiții autohtone? Și, mai ales, orgoliul de a vrea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-șef, mi se pare, era Dan Deșliu, urmând să fie înlocuit nu peste multă vreme de viguroasa stea ce răsărea a prozei - dar și a naționalismului comunist! - Eugen Barbu. Depusesem la Gica Iuteș, responsabila cu proza a revistei și șefa tinerelului, blondului și îndrăcit de talentatului Fănuș Neagu, câteva schițe ce zăceau în sertarele secției când, spre uimirea mea, am fost invitat la nou-numitul redactor-șef adjunct, Al.I. Ștefănescu, un omuleț vioi, extrem de agreabil în mimică și aparentă curtoazie umană
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care lucra, Al cincilea anotimp, și să facă tăieturile de rigoare spre uimirea ușor stupefiată a cercului lor de prieteni, scriitori și pictori cu toții afirmați și celebri, care ridicau din umeri la „fixația” pe care o făcuse Ali la acel tinerel brunet, frumușel, verbios, venit de prin Banat sau Ardeal, stângaci, dar și excesiv de impetuos, dezvoltând uneori teorii abracadabrante, amestecând nume - unele „acceptate de noi, de partid, de marxism” și altele de-a dreptul „revoltătoare” precum Nietzsche sau Blaga... Nina a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
necesități, intime sau sociale, ce-ți promit, dacă nu fericirea, oricum o viață calmă, suportabilă. Uitându-mă azi în urmă și „în jos”, mă îngrozesc de nepăsarea mea sinucigașă, cum i-am spus, de „inconștiența” insistentă, fixă, rigidă a acelui tinerel ce-și închipuia nu numai că poate crea artă majoră, fiind în posesia unor date intelectuale și culturale insuficiente, precar provinciale, dar, mai ales - mai ales! - aflat într-un regim, sistem politic extremist de stânga, dușman tradiției culturale de vârf
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pleiadă de regizori, Pintilie, Esrig, Penciulescu ce, în frunte cu Liviu Ciulei, au dat, de fapt, primul semn al înnoirii și revenirii artei românești la parametri antebelici, obținând formidabile succese și în Vest, oferindu-i rubrica de teatru, permanentă, unui tinerel de la ziarul Munca, George Banu, azi profesor de teatrologie la Paris... De fapt, încheiasem un fel de contract cu secretarul c.c. Dumitru Popescu, admirator total al Animalelor bolnave, și dovada acestui contract mutual a fost faptul că eu l-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cei doi maeștri ai literaturii de mai sus, atunci însă, înainte de ’60 și de fuga lui P. Dumitriu, opiniile mele puteau trece pur și simplu drept teorii antirevoluționare, iar în cercul intelectualilor lugojeni, drept teorii bizare și megalomanice ale unui tinerel care întârzie suspect de mult să urmeze o „carieră onorabilă”. Aveam, în anii aceia, premergători, dar și imediat după debutul editorial, „o fire imposibilă”, trăiam cu o anume frenezie extrem de puțin seductivă - ideile, temperamentul meu sangvino-coleric, ca și o anume
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vina mea, eram nestăpânit, îmi pierdeam ușor răbdarea - se pare că acest lucru se mai întâmplă uneori și azi, nu când sunt contrazis, cum se spune, ci când nu sunt ascultat cu atenție și până la capăt! -, dar e adevărat că tinerelul care eram era nemulțumit profund de întreaga stare a literelor și sinuos cum era cel al unor colegi și chiar prieteni, care se infiltrau răbdător și insistent în „magna socială”, preluând și acceptând în primii timpi, cel puțin, ai afirmării
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a lui Ceaușescu, în frunte cu Dumitru Popescu, ideologul și cel care-i făcea discursurile, cel puțin în „perioada cvasi-pozitivă”, lectorul onest, ca și unii dintre puținii prieteni care mi-au mai rămas, îl vor înțelege încă o dată pe acel „tinerel zvăpăiat, idealist” - idealist cu o conotație negativă! - dizgrațios adesea când își susținea o opinie sau o poziție, suspect de-a dreptul pentru cei care nu îndrăzneau să iasă din directivele nespuse, dar cu atât mai tiranice ale unui grup de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
purta numele - de data asta, eu, acum, îi port numele, și eu cred încă o dată, cum am mai scris-o, într-o reală „succesiune de eu-uri” care compun o personalitate, creatoare sau nu, și când „eu” azi vorbesc de tinerelul care am fost și de stângăciile sau de ideile sale, atunci un pic „prea originale”, este pentru că eu însumi, instalat în loja suspect de confortabilă a șapte decenii de existență (în „interiorul propriului meu trup și adesea, din vina mea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o literatură romantică și idealistă!”. Și, oricât le-ar părea unora de neverosimil, nu-mi explic prea bine nici azi tenacitatea „stupidă”, formidabilă, încăpățânarea ridicolă - în ochii multora, dar și în ai mei, adesea - de care a dat dovadă acel „tinerel”. Oare „realizarea”, „cariera” - în sensul ei exemplar! - să aibă nevoie de acest „tip de calități” care se arată, se „prezintă” în primii timpi ca defecte, ca neajunsuri grave în fireasca, „recomandabila” adaptare la normele și valorile (mediiă ale societății?! Oare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atunci... carieră-muncă-vocație-destin!... Într-adevăr, privind în urmă și „în jos”, în „prăpastia” ce e un destin, acea cale, urcuș dificil pe parcursul căruia, cum se întâmplă în ascensiunile alpine, pierzi din vedere pe lungi porțiuni „vârful”, ținta! - trebuie să accept că tinerelul care am fost era extrem, „revoltător” de ambițios, de „lipsit de simțul realității”: a vrut, „deodată”, o carieră care să împletească, să confunde chiar cariera cu munca, iar acestea „două” să-i justifice, poate chiar să-i „lumineze”!, vocația, iar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Nietzsche, că orice om, orice individ are, posedă sau, dacă vreți, are acces la o „trăire-tip” - și poate în asta rezidă și explicația noțiunii de „muncă” din esența lui Goethe, dincolo de coloratura ei severă, protestantă. Și, de fapt, ambiția tinerelului zăpăcit care eram înainte de debutul târziu editorial a fost aceea de a refuza orice „muncă” în afara celei care „îmi era destinată”, un orgoliu în discrepanță aproape totală cu o vreme socială în care străduința milioanelor este de a-și găsi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
filonul”, oricum una dintre direcțiile și tonalitățile liricii blagiene. Ambii ne-au cucerit nu numai pe noi, dar și grupul, elitist și el și extrem de exigent, al lui Doinaș și Negoițescu! Ruptura, dezamăgirea de „trădarea lui Adrian”, dar și, probabil, tinerel și sangvin, ușor inflamabil cum eram în acei ani, sau, mai știi, poate și „ideea răzbunării”, dezamăgit de amicii mei până mai ieri, Geo și noul său „scutier” (ce a devenit apoi, destul de repede, „scutierul” președintelui Stancu și apoi, ați
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în ciuda prezentului ostil și opac, ne-a „calmat”, ne-a „otrăvit” și ne-a amorțit iremediabil energia luptătoare, speranța într-o altă patrie, mai încăpătoare, mai demnă, mai „reală”! Adularea excesivă și insistentă a acestei balade mi se părea, pentru tinerelul care eram, un semn, încă o dată în istorie, al unei „hrane otrăvite” tocmai prin frumusețea metaforei și a limbii, o diversiune de la necesitatea luptei și a speranței, fără de care nici indivizii și nici popoarele nu pot dăinui. Amicii mei, se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să așeze această piesă și pe autorul ei pe soclul absolut valoric pe care se află și azi! Or, nu vi se pare că Titu Maiorescu al nostru a creat aceeași „ruptură” de direcție în cultura noastră, trimițându-l pe tinerelul Mișu Eminescu la Viena și Berlin și mai ales la textele scriitorilor și filozofilor nemți?!... Întorcând decis spatele franțuzismelor bonjuriștilor și prestigiosului Basil Alecsandri?!... Născându-se astfel nu numai Luceafărul, dar și propensiunea bardului pentru motivul grav și titanic, eliberarea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mă expulzează ca pe un nespălat... Câtă nedreptate! Early fifty three! Nu sunteți singurii dați afară, îi atrag eu atenția, ca să-i mai treacă amarul. Nici anglicanii, melkiții, luteranii, calviniștii nu prea încap pe aici. Da, dar aceștia sunt niște tinerei. Noi ne-am alăturat lui Isus cu mult înaintea lor. E totuși scandalos, nu-i așa? Consimt că așa e. Too soon, my lord. N-aveați de ce să vă grăbiți. Aduceți-vă aminte, nu eu spun asta primul, cei din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru lucru. Lupu Iancu făcea o gură grozavă (apoi seara chiar a și organizat el manifestație cu mahalale și a ținut discurs!). Croitorii și cismarii își luau în primire lucrul. Vine un bătrân om încă în putere cu feciorul său tinerel voinic, numai de 19 ani. Domnule colonel! se adresează colonelului Burghele, eu mi-am făcut datoria cătră țară (și-și bătea cu palma livretul de serviciu), acuma aduc și pe băiatul meu ca să lucreze aicea ce trebuie. El e leat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bolta cerului, după cum caracterizează G. Durand păsările solare: „Râ, marele zeu solar, are cap de uliu, în timp ce pentru hinduși soarele este o acvilă”. Specie apropiată de cele citate de antropolog, șoimul participă la vânătoarea cu fUncție de consacrare pentru flăcău: „Nicu, tinerel,/ Arcul ce-și gătește,/ Arcul și săgeata/ Ș-un șoimel galben” (Coconi - Ilfov). Hrana ajutorului avimorf este și ea impregnată cu simboluri solare, păsări a căror încărcătură simbolică șoimul o cumulează: „Șoim ce-mi aracnește,/ Cu ce-l hărănește?/ Păsări
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
câmpului” să intre în fântână pentru a fi devorați. „Strategia” se bazează pe lăcomia feciorilor destul de naivi să coboare în puț pentru a căpăta galbenii voinicului, trădat totuși de aparența lui profund nefirească: „Între furcă și-ntre puț/ Zace-un tinerel voinic,/ Cu capul la răsărit,/ Cu picioarele la vânt;/ Ficații i-au putrezit,/ Rinichii i-au mucezit./ Că zace pe paie ude”, „ Între furcă ș-între vizduri/ Zăcea un tânăr voinicî,/Zace-n tină și-n morcilă/ Șî pă nas
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]