793 matches
-
mai grav - o diversiune, menită a favoriza indivizi sau grupuri de indivizi nesiguri de propria lor vocație sau animați de resentimente sau felurite oportunisme. Or, Întreaga „teorie” a postmodernismului la noi - „dincolo” ea a Început să apună, ca orice modă tiranică! -, sub argumentele estetice, ascunde, În fapt, nu atât o neputință, cât mai ales o grabă; o ne-stăpânire, o nerăbdare În fața capricioasei zeițe a Gloriei, un fel de a ratrapa „timpul pierdut”, anii irosiți și nedrepți ai ultimei decade a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fapt e o disoluție a acelor elemente esențiale, citate mai sus, ale construcției romanești, Își taie singură creanga de sub picioare. În plus, permit afluența „pe piața romanului” a tot felul de improvizații și experimente, cu un rol de exclusivitate aproape tiranică față de altele, vechile procedee. Aceaste „reflexe” scriitorii și teoreticienii români le-au Împrumutat desigur de la suprarealismul francez care, dintr-un joc și protest antiacademic, a ajuns În capitala Franței să decidă asupra „noilor canoane” În artă, creând grave confuzii, false
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
categorie, cea a celor „cuminți și prudenți”, cea a probabilului, a Îngăduitului, a „bunului simț”, a pus mai degrabă stăpânire pe judecata și acțiunile sale. Nu e nimic reprobabil nici În aceasta, numai că există o lege nescrisă și aproape tiranică, Încă de la Greci, modelul nostru În toate, că cineva care „provoacă destinul”, un „Hercule al posibilului” (o sintagmă dintr-unul din poemele mele!Ă este „blestemat” să nu găsească „odihnă”, În sensul special al acestui cuvânt - adică nu se mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de ceea ce se Întâmplă În jurul nostru, lărgind cu Încăpățânare și nu de puține ori pervertind datele și criteriile realității până Într’acolo Încât, duși de „alcoolul și febra creației”, ajungem chiar să ne Îndoim de existența „ei”, a acestei dominante, tiranice realități. În această neobișnuită Întârziere a puberului și apoi a adolescentului care am fost În categoria numită a Posibilului m-au ajutat, e drept, talentul sau drogul lecturii, care mi-a apărut precoce; pe când aveam În jur de șase ani
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de existență. „Cât pot crea - atât exist!”, Îmi spuneam, parcă, În acea pură și „discutabilă” instinctivitate post-puberală din care s-au născut, pe rând, eul meu „primitiv”, Încrederea nemăsurată În posibil, neîncrederea În probabil - În arma tuturor și a bunului-simț tiranic! - și apoi renașterea „celuilalt eu”, mult mai bogat, mai Îndrăzneț, care, prefăcându-se a acepta regulile probabilului, și-a afirmat, și a „confirmat” existența prin creație. O creație În sfârșit acceptată; valoarea, o spuneam, se afirmă numai În ceea ce numim
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
botezat-o din tinerețe a „nebunilor lași sau murdari”! Nebunii curați, o spuneam cu emfaza oricărui tinerel ce dezvoltă câteva idei „magistrale” zilnic (Camil Petrescu: „Eu văd idei!”Ă, nebunii curați sunt cei care, desfidând cu un curaj „nebun” convențiile tiranice ale societății, Își etalează „credința” și viziunile. Noi, vai, „cei murdari”, ne prefacem și lingușim realitatea - realitatea majorității, deoarece a nu fi nebun nu Însemnă altceva decât a fi asemenea ceilorlalți, cei majoritari! -, jucăm un teatru continuu și complicat și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
României și, după cum o spunea parcă regretatul Marin Sorescu, „părea că În zilele și lunile acelea de la Începutul lui ’90 se sfârșise d’abia războiul!”. Libertatea care, s-a văzut curând aceasta, era Într-un fel un stăpân aproape la fel de „tiranic” ca și foștii stăpâni discreționari ai României, așa-zișii comuniști; noua libertate socială, de expresie, de călătorie și de asociere ne-a zăpăcit, cum era firesc, dar... ce s-a Întâmplat cu țările vecine nouă, de la Nord, cu care am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un mod de a gândi și a acționa care a Împins la stâlpul infamiei, nu importă al cărui secol, nu puțini creatori autentici, care, prin reflexele lor comportamentale, dar și prin opera lor, au Îndrăznit a „provoca” bunul-simț ubicuu și tiranic. Iată cât de puternică, de „devastatoare” poate fi o „lectură” a unui „roman” În care sunt „etalate” resorturile acute și grave, insuportabile uneori, ale firii umane dintotdeauna și de pretutindeni, eterne și anistorice. Adevărul uman care ne atrage, dar care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cale” pierdută mai târziu, În timp și În alte vârste, poluate, cum sunt marile orașe care nu mai au stele În nopțile de august, de interese și necesități de toată mâna, derizorii, spre care ne Împing poftele noastre mărunte și tiranica opinie publică. Adeseori gândesc, cum o zice psalmistul, la cei morți de tineri prin stupidele și interminabilele „noastre” războaie sau chiar și la miile și miile de copii care mor Înainte de vreme (Gustav Mahler are un ciclu superb de lieduri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
individuale, această sintagmă - trăire tip! - ca fiind o șansă a unității, poate ca o unică șansă a acestei râvnite unități Într-o viață și o lume - dar nu sunt toate viețile și lumile oarecum asemănătoare?! - care are mereu tendința, adeseori tiranică, brutală, de a-ți „deconcentra, diversifica” preocupările, necesitățile și aspirațiile, printr-o uriașă și adeseori imprevizibilă mare diversitate de situații și evenimente care Îți fac de multe ori imposibilă, „ne-realistă”, tendința ta de a-ți păstra și respecta principiile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
multe realități care o „căptușesc” pe „cea mare”, pe care o simțim ca o imensă mantie; ba, se zice că albina are vreo 35 de fețe ale ochiului ei poliedric, să fie oare același „caz” cu bine cunoscuta, tocita și tiranica noastră realitate? Și, În definitiv, ce este această mult hulită și mult temută nebunie? Nimeni nu știe cu precizie, de la un secol la altul se schimbă culoarea ei dominantă și, după unii inși inteligenți ai secolului care tocmai a trecut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
justă, aptă de a mulțumi majoritatea comunităților europene, pentru a ne limita doar la continentul nostru. Da, s-ar putea ca acest sistem care și-a arătat timp de secole roadele și chiar calitățile, un sistem bazat nu pe clase tiranic departajate precum Antichitatea, și nici pe onoare, sângele și gloria unor familii ce-i adunau În jurul lor pe acei aliați numiți vasali - ambele, durând mai bine de o mie de ani și lăsând urme penibile, nostalgice și glorioase În inconștientul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Da! existenței, și nu de partea lui Pascal sau a atâtor fermecători și Înțelepți sceptici care domină, trebuie s-o recunosc, În cultură, filosofie, dar și În opinia curentă. Un anume vitalism e vinovat, probabil, un fel de instinctualitate ideatică, tiranică aproape, de această pulsiune spre pozitiv, spre poziția mereu, insistent, dyscolos cum o numește Aristotel, a celui ce vede „sticla mereu pe jumătate plină”, deși ea nu este nici una, nici alta! Sau... și una, și alta! Doar că eu sunt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne-realist În esență, și realitatea socială sau evenimențială a ascultat de „profețiile” mele „dogmatice”, „optimiste”! Nu, noi, indiferent cine am fi, nu suntem și nu putem fi stăpânii Adevărului! El este, cum o constatam mai sus, duplice, profund și tiranic duplice, ambiguu, ceea ce Îi conferă „misterul”, dar și vigoarea seculară, supraumană. Nu, noi putem fi doar „stăpânii propriei noastre firi”, adică consecvenți și lucizi de propria noastră structură temperamentală și ideatică, urmând sfatul vechi al vicleanului și curteanului Înțelept care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acesta: incapacitatea de „adaptare” a unui autor, a unui creator, care-și „transportă” senin și „naiv” ideile năstrușnice, „ne-realiste”, În viața sa adultă, ciocnindu-se de indivizii din jur, „treji și deștepți”, care se supun regulilor curente, generale și tiranice, adesea. Ei bine, cât timp va rezista un poet, un dramaturg, un cercetător, În obstinația sa ce nu numai că pare, dar și este „ridicolă” până când, după o trecere a vremii și a alternanței generațiilor, ea va putea fi acceptată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
flamuri transparente și fâlfâinde de fraze cu Înțeles sau nu, numit existență, viață. În acest „ceva” care Începe și sfârșește, ca orice povestire sau basm, ca orice acțiune Îndreptată spre un scop, ca orice fenomen fizic sau acțiune umană supusă tiranic cauzalității. E adevărat - am citit undeva sau am afirmat-o noi Înșine?! -, se pare, că ar exista fenomene atât de complexe În acest fenomen sau „proces” numit viață - el Însuși de-o complexitate și inextricabilitate ce depășesc adesea marginile și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Goethe, „tocmai prin faptul că-l depășesc, acel fenomen, devin altceva!”. Și acest „altceva”, care ar fi „sensul, scopul” complexului aproape infinit ce este existența - ca și existența umană, pur și simplu! -, Sensul vieții, În speță, scapă, nu se supune tiranicei cauzalități, lege fundamentală a viului, a realului. „Lui”, „sensului vieții”, nu i se poate aplica deci acest instrument absolut, cauzalitatea, cu care „lucrăm” și Înțelegem tot ce este și ce mișcă și nici măcar cu „instrumentele apriorice” ale filosofiei „critice” kantiene
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cea mai atroce și mai repetitivă și chiar și crima care Îl „ajută”, până la umră, pe omul stingher și confuz de a se regăsi, de a „re-Întâlni alți oameni”, pe care, până atunci, În tumultul social și prins de interese tiranice care deodată Își arată fața derizorie, nu-i „văzuse”; Dostoievski, la finele secolului al XIX-lea „descoperă” Încă o dată creștinismul - ca și colegul său Întru genialitate, contele Tolstoi! -, dar Într-o altă formă. Și, această „descoperire”, „revelație”, el ne-o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
După cum se vede, totul poate sluji la ceva, chiar și o boală, un „defect” dacă... dacă te exersezi Într-o anume răbdare cu tine și dacă nu te apleci iute după toate rafalele de vânt social, după modele, atât de tiranice, ale artei. Patosul acesta Îmi vine probabil și de la antecesorii mei nemți, șvabi, deși „ei”, Nemții, Germanii de azi l-au pierdut de mult - În artă, literatură vreau să zic, chiar și În poezie, iar ultimul poet patetic de limbă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și poate nici modul cum spune, ci sunetul celor spuse, o muzică misterioasă și obsedantă, care este numai a lui. Muzicalitatea eminesciană — pe care un neromân, chiar știind românește, cu greu o poate simți pe deplin — are un efect copleșitor, tiranic. De mai bine de un veac, românii se află sub vraja ei. Mitul lui Eminescu cuprinde mai multe ingrediente. Mai Întâi, evident, poezia, fondul ei de idei și imagini, și perfecțiunea formală, sensibil deasupra nivelului literaturii române din epocă. Apoi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
insistat asupra acestui nume și asupra acestui caz pentru a sublinia marile merite ale tinerilor mei colegi citați mai sus care au îndrăznit, la început în reviste apoi în cărți subțiri de proză scurtă, să răstoarne acest model oficial și tiranic, căruia, vai, i-a căzut victimă și maestrul Sadoveanu. Și cu ajutorul unei pleiade de critici, tineri și ei, un Matei Călinescu, Lucian Raicu, Eugen Simion, Mircea Martin, I. Negoițescu, care au sprijinit și uneori, e drept, le-au supraevaluat puțin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mare, importantă „revoluție” și descoperire a orizontului în creația romanului, că eu... omit valul „noului roman” al lui Robbe-Grillet! Iată cum „tinerii noștri” cad, printr-un snobism nu de primă mână, în erorile scenei literare pariziene, dominată de moda aproape tiranică a surrealismului, robbe-grillet-ismului, anecdoticului și naturalismului abia drapat sub valori străvezii, exclusivistă ca orice modă, plătind însă un tribut greu actualității literare pariziene prin fadoare, sterilitate și pierderea din vedere a marilor nume și criterii ale artei secolului al XIX
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
această „nevoie”, Napoleon îl admira pe Alexandru cel mare, Stendhal și Dostoievski, pe Napoleon, iar Shakespeare a devenit „idolul” a nu puțini literați, înainte de a deveni ei înșiși, la rândul lor, „modele perfecte”, traversând generațiile, în ciuda gustului schimbător și uneori tiranic, iconoclast, care e și el, se pare, o regulă a „înaintării”. Evident, după ce Ceaușescu a jucat vreo două decenii farsa grotescă a „omului providențial”, mulți au oroare de această „postură” și de epitetele care o acompaniază, atacându-se chiar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sistem și stat polițist, cel care exclude, minte și asasinează în numele unei idei! Nesocotiți eram, inconștienți, deoarece nu era vorba de curaj, ci pur și simplu de acea iluminare și energie pe care ți-o împrumută un vis. Vis insistent, tiranic, așa cum sunt unele vise ale unor adolescenți care iau în serios, împotriva sfaturilor înțelepților casei sau ai cetății, cărțile, cetățeni instinctivi ai orașului imaginar ce-și are prinții săi - un Cervantes, un Borges... Cărțile, lumea și ideile cuprinse în ele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și temerară - ea era una dintre frumusețile cert virginale ale orașului și vizitele ei la un „crai” cunoscut și singuratec ca mine puteau să-i creeze nu numai dificultăți de conștiință, dar și în familie sau față de opinia atât de tiranică a micilor orășele. Ea se pregătea să-și dea examenul de admitere la Medicină și prietenia noastră a rămas pur platonică; „ceva” care-mi este până azi neclar o atrăgea la acel tânăr, încă ne-celebru, cu o faimă locală
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]