2,089 matches
-
echilibru între trecut și viitor; astfel, ar fi o eroare de metodă și de acceptare din partea noastră consfințirea unei rupturi în istorie, care, de altfel, este continuitate în sine. O dată acceptată ideea continuității și înțelegerii bi-direcționate temporal a conceptului de tiranie, teoria degenerării politice prezentată de Platon în Republica pare un demers care poate fi studiat cu interes maxim deoarece prezintă tipologia, în sens larg, ca mod de apariție și manifestare, a tiraniei. Filosoful grec descrie întreg parcursul politic și psihologic
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
continuității și înțelegerii bi-direcționate temporal a conceptului de tiranie, teoria degenerării politice prezentată de Platon în Republica pare un demers care poate fi studiat cu interes maxim deoarece prezintă tipologia, în sens larg, ca mod de apariție și manifestare, a tiraniei. Filosoful grec descrie întreg parcursul politic și psihologic prin care se ajunge la tiranie de la nivelul interacțiunilor care se produc între membrii societății până la nivelul cel mai individual, transpunând totul printr-o perspectivă psihologică, formând un tablou nelipsit de realism
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Platon în Republica pare un demers care poate fi studiat cu interes maxim deoarece prezintă tipologia, în sens larg, ca mod de apariție și manifestare, a tiraniei. Filosoful grec descrie întreg parcursul politic și psihologic prin care se ajunge la tiranie de la nivelul interacțiunilor care se produc între membrii societății până la nivelul cel mai individual, transpunând totul printr-o perspectivă psihologică, formând un tablou nelipsit de realism politic. De altfel, Platon este chiar primul care a lăsat moștenire o reflecție completă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nivelul interacțiunilor care se produc între membrii societății până la nivelul cel mai individual, transpunând totul printr-o perspectivă psihologică, formând un tablou nelipsit de realism politic. De altfel, Platon este chiar primul care a lăsat moștenire o reflecție completă asupra tiraniei ca și categorie suficient de generoasă cât să poată depăși timpul în care a fost gândită, dar și suficient de specifică pentru a se dovedi o sursă bună de informație asupra felului în care tirania era percepută în epoca respectivă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
moștenire o reflecție completă asupra tiraniei ca și categorie suficient de generoasă cât să poată depăși timpul în care a fost gândită, dar și suficient de specifică pentru a se dovedi o sursă bună de informație asupra felului în care tirania era percepută în epoca respectivă. Mai mult, o cercetare comparativă va arăta că, dacă se acceptă imaginea tiraniei, așa cum o prezintă Platon, ca fiind foarte asemănătoare cu ceea ce este numit totalitarism, reiese cu destulă ușurință superficialitatea acuzei de totalitarism asupra
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care a fost gândită, dar și suficient de specifică pentru a se dovedi o sursă bună de informație asupra felului în care tirania era percepută în epoca respectivă. Mai mult, o cercetare comparativă va arăta că, dacă se acceptă imaginea tiraniei, așa cum o prezintă Platon, ca fiind foarte asemănătoare cu ceea ce este numit totalitarism, reiese cu destulă ușurință superficialitatea acuzei de totalitarism asupra lui Platon, având în vedere că regimul ideal descris în Republica se opune cu evidență tiraniei, considerată cea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
acceptă imaginea tiraniei, așa cum o prezintă Platon, ca fiind foarte asemănătoare cu ceea ce este numit totalitarism, reiese cu destulă ușurință superficialitatea acuzei de totalitarism asupra lui Platon, având în vedere că regimul ideal descris în Republica se opune cu evidență tiraniei, considerată cea mai decăzută formă de guvernământ. * Spre deosebire de alte dialoguri, Republica este considerată ca având o mai mare pondere în considerarea perspectivei filosofice a operei lui Platon. Indiscutabil însă, Republica se numără printre operele cele mai încărcate de probleme ale
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
exact opusul celei moderne, unde trecerea timpului aduce cu sine progres, la Platon fiind vorba de apariția în timp a degenerării și regresului. Situația factuală în istoria contemporană lui Platon îl îndreptățea să adopte o astfel de teorie, democrația și tirania fiind mai „noi” decât oligarhia și aristocrația. Pe de altă parte, filosoful crede în întreruperea acestui circuit descendent al istoriei, chiar el propune două posibilități: una artificială, prezentată în Republica, constă în intervenția activă prin educația cetățenilor și preluarea conducerii
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Degradarea presupune depărtarea de forma inițială prin pierderea a tot mai multe caracteristici ale dreptății prezente în forma originală, perfectă. Astfel, de la forma ideală, cetatea descrisă de Platon în Republica, urmează în forme tot mai degradate: timocrația, oligarhia, democrația și tirania. Ordinea descrescătoare a formelor de guvernare se mulează perfect pe ordinea descrescătoare a primelor vârste ale omului descrise de Hesiod în Munci și zile după un mit fenician care, de altfel, avea o mare circulație în cultura greacă, respectiv, vârsta
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un mit fenician care, de altfel, avea o mare circulație în cultura greacă, respectiv, vârsta de aur corespunzătoare celei ideale, cea de argint timarhiei, cea de bronz oligarhiei, cea a tagmei cerești și a eroilor democrației, iar cea de fier tiraniei. Platon, conștient că explicarea imboldului vitalității colective care duce la îmbunătățirea sau degradarea unei societăți este dificilă, pentru a masca uneori lipsa de soluții clare, dar mai ales pentru a deruta ochiul atent al cenzurii proprii societății ateniene, își învăluie
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
unul obligatoriu pentru bunăstarea tuturor. Prima formă degenerată, timocrația, este constituția cretană și spartană „lăudată de mulți”, a doua e oligarhia, „lăudată mai puțin”. A treia, diferită de aceasta, e democrația, iar a patra formă decăzută de constituție este „strașnica” tiranie, diferită de toate celelalte și „ultimul stadiu de boală a unei cetăți”. Aceste patru forme de guvernare se consideră că sunt suficiente pentru a întruchipa toate formele posibile sau existente, „căci principatele și regalitățile de cumpărat și alte asemenea constituții
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
într-o cetate democratică merită să trăiască omul prin natură liber”. La fel ca în cazul oligarhiei, care s-a constituit din bogăția excesivă, ce a și dus la nimicirea ei, prin neglijarea celorlalte, și democrația se va transforma în tiranie datorită nesațului de libertate și neglijenței față de celelalte preocupări. Libertatea îi va face pe oameni să îi pedepsească pe cârmuitori și pe cei care-i ascultă pe aceștia, ducând la anarhie și mai mult decât atât, libertatea va duce la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ca pe un „fiu” nerespectuos, pentru că acesta se va apăra cu arme, lovindu-și „tatăl” fără nici un regret, arătându-și adevărata față de „tiran paricid și rău purtător de grijă al bătrânilor”. Astfel se arată a fi tiranul și ajungerea la tiranie, și așa și poporul care a fugit de „fumul robiei oamenilor liberi, a căzut în focul despoției sclavilor; el a schimbat acea libertate prea mare și rău-venită pe cea mai grea și mai amară robie adusă de către robi”. Având stabilită
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care ar duce la suspendarea eroziunii inerente istoriei, de încetinire a decadenței. În acest punct devine, credem, suficient de evidentă relativitatea acuzei de totalitarism aduse lui Platon cât timp particularitățile istorice sunt neglijate. Comparare acestui regim „modern” cu cel al tiraniei, care de data aceasta este departe de a fi un regim utopic, descrisă de filosoful atenian, aduce însă o altă perspectivă. Astfel, tabloul tiraniei, prezentată ca ultima formă posibilă de degradare, ni se arată cu următoarele trăsături: apare într-un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aduse lui Platon cât timp particularitățile istorice sunt neglijate. Comparare acestui regim „modern” cu cel al tiraniei, care de data aceasta este departe de a fi un regim utopic, descrisă de filosoful atenian, aduce însă o altă perspectivă. Astfel, tabloul tiraniei, prezentată ca ultima formă posibilă de degradare, ni se arată cu următoarele trăsături: apare într-un moment de degenerare avansată a valorilor și tradițiilor, situație care îi pregătește naiva acceptare pe post de soluție salvatoare; se intaurează fără un acord
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
al totalitarismului nu poate să nu apară cu evidență, păstrând totuși ca diferențe majore modalitatea de control a populației care, și datorită inovațiilor tehnologice de care a „beneficiat”, a suferit schimbări într-adevăr semnificative prin ingeniozitate și violența vorace a tiraniei moderne. Două morfologii politice și o istorie Andrei Bereschi Raportarea pe care părem să o avem astăzi în Europa de Est față de istorie dezvăluie necesitatea unui abandon. Forma politică a democrației sociale la care „trecem” se înfățișează din perspectiva valorii, dar și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lungul unei axe verticale. Pornind de la cetatea dreaptă (Kallipolis) „ca dintr-un turn de observație” politicul ca sistem de guvernare desfășoară în „cădere” încă patru forme. Morfologia sa politică ar prezenta atunci cinci forme: constituția dreaptă (ideală), timocrația, oligarhia, democrația, tirania. În mod corespondent, întrucât constituțiile nu se nasc din stejar sau piatră, ci din caracterele oamenilor, există cinci tipuri de oameni care, conform caracterului dominant după care se comportă, antrenează și constituțiile. Ordinea politică a Kallipolis-ului poate îmbrăca, precizează Socrate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a spiritului în conștiința libertății individuale. Iar dacă istoria are un parcurs necesar, necesitatea ei este dată de înlănțuirea oarbă a destrămării (lysis). Până unde duce atunci istoria ca destrămare a formei unificate a spiritului? Pentru Platon, ea duce până la tiranie. Tiranul este acel individ care preia în sistemul libertății sale libertatea tuturor celorlalți ca libertate a sa. Iar ca situație radical contrară constituției drepte, în care nimeni nu avea aproape nimic al său, constituția tiranică îl arată pe unul singur
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
rege sau regele filosof) și aristocrația (aristocrați filosofi sau filosofi aristocrați). Kallipolis-ul reprezintă proiecția acelui model ceresc pe pământ. Acesteia îi urmează timocrația (timarhia) (sau constituția cretană și spartană), apoi oligarhia, în al patrulea rând, vine democrația, iar, în sfârșit, tirania. Există aici, aparent, o dificultate: dacă este adevărat că aceste constituții provin din dominarea sufletului de către unul dintre cele trei aspecte ale sale, este clar că ar trebui să fie doar trei constituții. Această imagine trinitară a generării formelor constituționale
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
funcționează, așa dublu cum ni-l prezintă Platon, sub semnul bestiei policefale și cameleonice. Oligarhia pare a pune capăt posibilităților de succesiune la putere a celor trei aspecte sufletești. Platon ne vorbește însă de încă două forme politice: democrația și tirania. Acest lucru nu strică în vreun fel principiul dezvoltării morfologiei sale prin succesiunea aspectelor psihice în rol conducător. Semnul bestiei, avertiza Socrate, este policefal și cameleonic, astfel încât morfologia politică continuă cu oligarhia, democrația și tirania, în același timp, ca morfologie
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
două forme politice: democrația și tirania. Acest lucru nu strică în vreun fel principiul dezvoltării morfologiei sale prin succesiunea aspectelor psihice în rol conducător. Semnul bestiei, avertiza Socrate, este policefal și cameleonic, astfel încât morfologia politică continuă cu oligarhia, democrația și tirania, în același timp, ca morfologie a spectrului dorinței, reluând înăuntrul ei motivul recursiv alcătuit din micul om, leu și bestia policefală. 1. Dorința oligarhă de bani este o dorință de a stăpâni posibilul. Acest lucru se obține prin economisire. Capitalizarea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
unitate este aici extremă, în măsura în care democrația, sub principiul libertății și al egalității, este o imagine a multiplicității, cum se exprimă Socrate, „de bazar”. Omul democratic, spre deosebire de cel oligarhic care era doar dedublat, este pur și simplu multiplu în sine. 3. Tirania este ultima treaptă a căderii din real. Specia dorinței tiranului depășește în întregime referința la real și se restrânge în unul nediferențiat al neființei. Tipul de dorință care îl determină pe tiran vine din „suprareal”, adică din somnul adânc și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în jurul paricidului și incestului semnifică însăși pulsiunea nediferențierii, surprinsă atât de originar de Platon în imaginea bestiei cameleonice și policefale, din genul lui Cerber, al Scyllei, sau Chimairei, monștri în care genurile animale sunt încă nediferențiate. Însă Platon sesizează că tirania nu este doar o iluzie a demenței proprii întreținută de ceilalți, ci este simultan un coșmar în regie proprie. De aceea, preluând libertatea celorlalți în sistemul libertății sale, tiranul nu este, cum credea de pildă Hegel, singurul om liber. Platon
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
preluând libertatea celorlalți în sistemul libertății sale, tiranul nu este, cum credea de pildă Hegel, singurul om liber. Platon pune tiranul în robie față de principiul impersonal și omogen al vidului din el însuși. Iar dacă, pentru Hegel, opoziția greacă față de tiranie marchează începutul istoriei, pentru Platon, grecul, poziția tiraniei înseamnă sfârșitul ei ca morfologie a politicului. Aspectul sufletului aflat la conducere Clasa socială conducătoare Omul reprezentativ Comparația finală Om/ Leu/ Bestie Constituția Modelul de virtute Rațiune Paznicul-filosof Omul regal O.(l.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu este, cum credea de pildă Hegel, singurul om liber. Platon pune tiranul în robie față de principiul impersonal și omogen al vidului din el însuși. Iar dacă, pentru Hegel, opoziția greacă față de tiranie marchează începutul istoriei, pentru Platon, grecul, poziția tiraniei înseamnă sfârșitul ei ca morfologie a politicului. Aspectul sufletului aflat la conducere Clasa socială conducătoare Omul reprezentativ Comparația finală Om/ Leu/ Bestie Constituția Modelul de virtute Rațiune Paznicul-filosof Omul regal O.(l.b.) Kallipolis Înțelepciunea curajul cumpătarea Ardoare Soldat Omul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]