2,672 matches
-
concentrația normală a testosteronului din sânge, cu slabe variații diurne (cu 20-25% mai mari la ora 8 dimineața decât la ora 18 după-amiază). La inhibiția reciprocă dintre gonadotrofinele hipofizare și hormonii testiculari participă în oarecare măsură și estradiolul, ca metabolit tisular al testosteronului (fig. 147). II.7.8.6. Reproducerea ca fenomen biologic complex de înmulțire și perpetuare a speciei se realizează cu participarea obligatorie a gonadelor mascule și femele, a căror secreție internă asigură dezvoltarea și funcțiile diferențiate ale organelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și 0,08 mg/ml sânge. Pielea, mucoasa gastro-intestinală și plămânii conțin cele mai mari cantități de histamină la om. Principalul loc de sinteză, stocare și eliberare este mastocitul din adventicea vaselor sanguine. În afara histaminei mastocitare, există și un stoc tisular nemastocitar de histamină. Acesta a fost identificat în mucoasa gastro-intestinală și țesutul nervos cerebral. Sinteza histaminei se realizează prin decarboxilarea histidinei cu ajutorul histidindecarboxilazei, care folosește piridoxalfosfatul drept coenzimă. Eliberarea sa din granulele mastocitare este determinată de către numeroșii factori de agresiune
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nemastocitar de histamină. Acesta a fost identificat în mucoasa gastro-intestinală și țesutul nervos cerebral. Sinteza histaminei se realizează prin decarboxilarea histidinei cu ajutorul histidindecarboxilazei, care folosește piridoxalfosfatul drept coenzimă. Eliberarea sa din granulele mastocitare este determinată de către numeroșii factori de agresiune tisulară, începând cu infecțiile, arsurile și reacțiile de hipersensibilitate mediată și sfârșind cu extractele proteice, veninurile și alte substanțe cu greutate moleculară mare (dextran, polivinilpirolidonă, curarizante, unele antibiotice etc.). Degranularea mastocitelor ca principală etapă a eliberării de histamină este calciu-dependentă. În
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
potențial al fibrelor senzitive histaminergice, histamina endogenă participă la producerea reacțiilor reflexe de axon și la apariția senzației de durere. În calitate de hormon local, histamina mastocitară și nemastocitară contribuie la mecanismele de reglare a circulației din cursul reacțiilor hiperemiante de apărare tisulară normală și patologică. Participarea ei a fost demonstrată atât în manifestările alergice locale și generale, cât și în fenomenele adaptative de tipul hiperemiei din efortul fizic, hipertermiei, inflamației etc. Tot ca hormon local, histamina stimulează musculatura netedă gastro-intestinală, bronșică și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Unele antidepresante par să acționeze prin blocarea adenilatciclazei sensibile la histamină. Inactivarea histaminei endogene și exogene se realizează fie prin metilare, cu ajutorul imidazol N-metil transferazei prezente în cantități mari în mucoasa gastrică, fie prin dezaminare oxidativă, de către histaminaza (diaminoxidaza) tisulară sau plasmatică. Aceasta din urmă este crescută în cursul sarcinii. II.8.1.2. Serotonina Enteramina sau 5-hidroxitriptamina, îndeplinește - ca și histamina - criterii atât de substanță neurotransmițătoare, cât și de hormon local. Faptul apare firesc dacă se au în vedere
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
serotonina provoacă bronhoconstricție și vasodilatație în segmentul cefalic și roșeața feței, caracteristică sindromului carcinoid (hipersecretor de serotonină). Fenomene similare de eliberare crescută a serotoninei au loc în cazurile de agresiune mastocitară și agregare plachetară. Serotonina astfel eliberată participă la reacțiile tisulare locale de tip capilaroconstrictor, contribuind la realizarea timpului vascular al hemostazei fiziologice. Ca produs de secreție a celulelor paracrine din tubul digestiv, căile biliare, pancreatice și respiratorii, serotonina îndeplinește rol de hormon local și la distanță, prevăzut cu acțiuni predominant
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
biologice, chimice și radioimunologice) ale unui sistem hormonal local, sistemul intrinsec renină-angiotensină a fost recunoscut ca o entitate distinctă, proprie diverselor țesuturi și organe, iar angiotensina II a căpătat statut și de hormon local. Astfel a apărut noțiunea de SRA tisular cu rol paracrin și autocrin. Enumerativ, Ang II din creier are cel puțin patru roluri, și anume: a) Rol de hormon presor și reglator al homeostaziei hidroelectrolitice (reglarea volumelor lichidiene ca răspuns la hipovolemie), cu implicații în controlul presiunii arteriale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipertensiunii arteriale. II.8.2.3. Bradikinina Este capul de serie al kininelor plasmatice prevăzute cu proprietăți hormonale locale atât asupra musculaturii netede vasculare și viscerale cât și asupra permeabilității capilare. Rezultată din clivajul proteolitic al kininogenului 2-globulinic de către enzimele tisulare denumite generic kininogenaze și mai ales al kalicreinei, bradikinina este formată dintr-un lanț peptidic constituit din 9 aminoacizi. Spre deosebire de bradikinină, celelalte două kinine - kalidina și metionilkalidina - conțin 10 și respectiv 11 aminoacizi. Fenomenul în cascadă al sintezei bradikininei, este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vindecare la șobolan și cobai (Gregory, 1978). Aceste efecte nu par a fi date numai de simpla reducere a activității secretorii gastrice sub acțiunea urogastronei, ci și de creșterea activității ornitin decarboxilazei, enzimă importantă în biosinteza poliaminelor participante la creșterea tisulară. Aceste efecte sugerează că urogastrona poate contribui la reglarea endogenă a creșterii celulelor epiteliale. II.8.3.10. Polipeptidul pancreatic Polipeptidul pancreatic (PP) a fost izolat inițial din pancreasul de păsări în cursul cercetărilor asupra insulinei aviare (Kimmel, 1975) și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cutanate realizată de vasoconstricția simpatică stă la baza reacției presoare produse de „testul presor la rece”. Când temperatura unei zone cutanate limitate scade sub +15°C, constricția inițială a vaselor este urmată de vasodilatație paradoxală, ca mecanism local de protecție tisulară contra pericolului de răcire excesivă și ischemiere a teritoriului respectiv. Un adevărat feedback între detectorii și efectorii circuitelor neuroefectoare a fost descris (fig. 157). La rândul lor, reacțiile parasimpatice induse de excitarea centrilor termolitici din hipotalamusul anterior determină vasodilatație și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de oxigenare a țesuturilor se realizează în efort pe trei căi cuplate: - schimbul alveolo-capilar, asigurat prin difuziunea crescută de 4-6 ori a oxigenului; - transportul mai rapid al oxigenului din capilarele pulmonare spre țesuturile beneficiare; - eliberarea intensificată a oxigenului la nivel tisular, ca urmare a favorizării procesului de disociere a oxihemoglobinei de către O2 tisular scăzut și CO2 crescut (efectul Bohr). Prin antrenament fizic gradat și susținut, respirația devine mai eficientă, atât din punctul de vedere al schimburilor gazoase, cât și al utilizării
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
schimbul alveolo-capilar, asigurat prin difuziunea crescută de 4-6 ori a oxigenului; - transportul mai rapid al oxigenului din capilarele pulmonare spre țesuturile beneficiare; - eliberarea intensificată a oxigenului la nivel tisular, ca urmare a favorizării procesului de disociere a oxihemoglobinei de către O2 tisular scăzut și CO2 crescut (efectul Bohr). Prin antrenament fizic gradat și susținut, respirația devine mai eficientă, atât din punctul de vedere al schimburilor gazoase, cât și al utilizării oxigenului la nivel tisular. Debitul respirator adecvat efectuării unui anumit efort crește
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
favorizării procesului de disociere a oxihemoglobinei de către O2 tisular scăzut și CO2 crescut (efectul Bohr). Prin antrenament fizic gradat și susținut, respirația devine mai eficientă, atât din punctul de vedere al schimburilor gazoase, cât și al utilizării oxigenului la nivel tisular. Debitul respirator adecvat efectuării unui anumit efort crește mai ales pe seama volumului curent, care poate atinge 40 - 60% din capacitatea vitală, ca urmare a solicitării intense a mușchilor inspiratori (diafragm, intercostali etc.) și a creșterii complianței toracelui și plămânilor. La
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sau de lungă durată urmate de oboseală duc, dimpotrivă, la scăderea atât a corticoizilor sanguini, cât și a metaboliților steroidici urinari (17-CS, 17-OHCS, 11-OHCS). Scăderea concentrației glucocorticoizilor din sânge se datorește fie reducerii progresive a stocului hormonal glandular, fie utilizării tisulare excesive a acestora, fie, în sfârșit, inhibiției nervos centrale a controlului neuroendocrin la nivel hipotalamic sau hipocampic. Activarea hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală din efortul intelectual intens poate, de asemenea, duce la scăderea secreției de corticoizi și a excreției urinare de 17-OHCS, mai ales
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
inadecvate, insuficiente sau producătoare de reacții comportamentale negative, oboseală sau boală poartă numele de distres. S-a propus diferențierea eustresului de distres în funcție de concentrația plasmatică a hormonilor medulo- și corticosuprarenali. Creșterea numai a adrenalinei circulante, ca factor sensibilizant la efectele tisulare ale hormonilor corticosupranrenali, ar caracteriza eustresul. În distres apare crescută secreția ambelor tipuri de hormoni suprarenali (catecolamine și cortizol), ducând la epuizarea rezervelor energetice și la insuficiența reacțiilor de apărare locală și generală a organismului. Manifestările stresante pot fi cognitive
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
consumului de proteine și grăsimi din organele de depozit. Cortizolul stimulează gluconeogeneza hepatică și inhibă captarea și utilizarea glucozei la nivelul unor țesuturi, nu și la nivel cerebral unde glucoza îndeplinește rol de principal nutriment. Totodată, cortizolul intensifică degradarea proteinelor tisulare inclusiv musculare, până la stadiul de aminoacizi a căror concentrație plasmatică crește, favorizând gluconeogeneza. Lipoliza este, de asemenea, activată, contribuind la mobilizarea acizilor grași și intensificarea proceselor metabolice alternative de creștere a glucozei sanguine. O acțiune permisivă a cortizolului față de efectele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de tipul superoxid-dismutazei, catalazei și glutationperoxidazei (Wassman și colab., 2004). Fiind mult mai reactive decât O2 molecular redus pe cale bivalentă, speciile radicalare ale oxigenului determină acroșarea sau dislocarea unor componente moleculare ale lipidelor, proteinelor și nucleoproteinelor celulare provocând injurii multiple tisulare. Solicitările stresante intensificând oxidațiile biologice activează formarea în exces a speciilor reactive ale O2 în detrimentul enzimelor antioxidante și contribuie prin dezechilibrele celulare atât la modularea unor reacții fiziologice, cât și la geneza și evoluția unor stări patologice. Din prima categorie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formator de carboxihemoglobină blocantă a transportului de O2 de către hemoglobină la țesuturi CO a devenit astfel din gaz ucigător, factor de modulare și reglare a unor importante funcții ale organismului (Johnson și colab., 1999). Formarea și eliberarea CO la nivel tisular depinde de conținutul în hem rezultat din degradarea hemoglobinei și activitatea enzimei hemoxigenaza prezentă în aproape toate țesuturile și organele, excepție făcând doar hematiile. Alterând prin oxidare punțile de carbon ale hemului rezultat din hemoliza zilnică normală, hemoxigenaza eliberează cantități
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proprietățile specifice biologice și individuale ale organismului, localizarea în diferite organe, determină caracterul unic irepetabil al fiecărui caz de boală. În calitate de procese patologice tipice celulare evoluează leziunile celulare, distrofiile celulare, necroza celulară. Evoluția proceselor patologice celulare conduce la procese patologice tisulare - dediferențierea, atrofia, hipertrofia și hiperplazia. Din procesele patologice în organe fac parte: dereglările circulației sanguine regionale, inflamația, procesele alergice, dereglările metabolismului capilaro-interstițial. Procesele patologice integrale se manifestă prin dishomeostazii (metabolice, hidrice, electrolitice, acido-bazice), stres oxidativ, hipoxie, insuficiența organelor vitale. În
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
este bacterian, celula predominantă este granulocitul neutrofil. În etapele ulterioare și în timpul rezoluției fenomenului inflamator, predomină celulele mononucleate. Ambele tipuri de fagocite provin din sângele circulant, după ce au aderat la peretele vascular și au trecut prin endoteliul acestuia, în compartimentul tisular. Ele fagocitează și degradează în vacuola fagocitară agentul etiologic și resturile necrotice ale procesului inflamator, eliberează extracelular enzime proteolitice (din lizozomii activați) alterând secundar zona inflamată, În mod normal, celulele sanguine (leucocitele și eritrocitele) sunt dispuse în vasele sanguine coaxial
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
o creștere a efectului trombogen al endoteliului. Ele sunt în mare parte responsabile de apariția febrei în faza acută a inflamației. TNF determină de asemenea agregarea și activarea neutrofilelor, eliberarea enzimelor proteolitice de la nivelul celulelor mezenchimale, fiind responsabil de distrucțiile tisulare. Trebuie subliniat că efectele IL1/TNF depind de titrul acestora. Citokinele proinflamatorii: oInterleukina 1 (IL-1) și TNF mediază migrarea și activarea locală a celulelor fagocitare și eliberarea mediatorilor lipidici de tipul PGE2, tromboxanului și factorului activator plachetar (PAF). oIL-1 induce
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
acute (Tabel IV). Eliberarea acestora de la nivelul neutrofilelor se face pe mai multe căi, cum ar fi: moartea celulară, eliberarea în timpul digestiei intracelulare și prin endocitoză. Proteazele neutre includ enzime cum ar fi: elastaza, colagenaza și catepsina, care mediază leziunile tisulare prin degradarea elastinei, colagenului și a altor proteine tisulare. Proteazele pot scinda fracțiunile C3 și C5 a complementului generând anafilatoxine. Kalicreina eliberată de la nivel lizozomal determină sinteza bradikininei. Proteinele cationice exercită numeroase efecte biologice: - degranularea mastocitară și creșterea permeabilității vasculare
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
face pe mai multe căi, cum ar fi: moartea celulară, eliberarea în timpul digestiei intracelulare și prin endocitoză. Proteazele neutre includ enzime cum ar fi: elastaza, colagenaza și catepsina, care mediază leziunile tisulare prin degradarea elastinei, colagenului și a altor proteine tisulare. Proteazele pot scinda fracțiunile C3 și C5 a complementului generând anafilatoxine. Kalicreina eliberată de la nivel lizozomal determină sinteza bradikininei. Proteinele cationice exercită numeroase efecte biologice: - degranularea mastocitară și creșterea permeabilității vasculare, - efect chemotactic pentru monocite, - imobilizează neutrofilele la locul inflamației
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
Stimulul antigenic, prin intermediul reactivității imune, favorizează apariția și eliberarea în mediu a unui mare număr de molecule proteice și lipidice, care, prin rolul enzimatic (proteinele) sau generarea de radicali liberi de oxigen (lipidele, derivații acidului arahidonic), favorizează distrugerea celulară și tisulară. Celulele lezate pun în libertate proteaze și kinaze, de tipul factorului Hageman, plasminogenului, kininogenului, primului factor al complementului, care ajung în lichidul interstițial, ca urmare a modificărilor nespecifice de calibru și permeabilitate a vaselor mici descrise anterior. Endoteliul are un
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
și kinaze, de tipul factorului Hageman, plasminogenului, kininogenului, primului factor al complementului, care ajung în lichidul interstițial, ca urmare a modificărilor nespecifice de calibru și permeabilitate a vaselor mici descrise anterior. Endoteliul are un rol dinamic pentru funcțiile celulare, respectiv tisulare; reprezintă efectorul principal al răspunsului inflamator, intervenind în reglarea tonusului și permeabilității vasculare, coagulării, fibrinolizei, aderării leucocitare, extravazării lichidiene și celulare, elemente alterate odată cu declanșarea răspunsului inflamator. În ceea ce privește citokinele, acestea sunt proteine reglatoare, alcătuite din 100-200 aminoacizi, având o greutate
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]