723 matches
-
o oarecare duioșie față de vechea fierătanie a familiei. Mângâiau coamele de tablă, ca și cum le-ar fi urat „Însănătoșire grabnică“ unor rude ceva mai Îndepărtate, la care totuși țineau. Cum o Întreagă cireadă zăcea nemișcată pe asfalt, era clar că nu toanele fiecărui automobil purtau vina, ci o maladie de origine necunoscută, care trecea de la injector la injector, de la supapă la supapă, care poate, cine știe?, se lua prin intermediul gazului de eșapament, al petelor de ulei Întinse pe caldarâm sau al lichidului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la cineva? Răspunsul îmi sună batjocoritor: - Acuși, acuși se întoarce și vecina. Am urmat-o stingherit. Cum o să-și explice vecina prezența mea? Fixînd intrarea prin care trebuia să apară aceasta, îmi și închipuiam figura și mă cuprinse necazul pe toanele Patriciei. Singura încăpere a locatarei (se vedea bine, era o sărăntoacă) avea mai multe destinații: dormitor, spălătorie, bucătărie, cameră de primire. Pornind de la plita de lîngă ușă, un burlan înconjura pereții pe sub tavan și străpungea afară prin ochiul unui geam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cașmir și un pantalon din stofă fină de lână, e chiar stofă de lână pură, așa scrie pe etichetă. Rainer e întors pe dos că Hans primește un cadou așa frumos, iar el nimic. Dar asta nu‑i decât o toană a Sophiei, care‑i nestatornică și vioaie ca un spiriduș, sigur o să se potolească ea curând, când se va așeza la casa ei. Acum doar se joacă cu Hans, care nu‑și dă seama de asta, fiindcă‑i începător în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scruta cerul mic și adânc al cafelei. Din când în când, bombănea. Sia nu auzea, își continua, răgușită, prelegerea. „Ați avut un fiu ? Un fiu, poate... Ați fi vrut un fiu ?...“ Dar Sia monologa mai departe, în transă. — Dezrădăcinat, cu toanele cele mai neașteptate, captivul unei imaginații pe care doar pasiunea pentru pictură și puterea frenetică de muncă ar fi putut s-o egaleze, Cosimo reproducea și deforma potrivit geniului său vizio nar, o „artă stranie, limpede și rece“, preliminară manierismului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în dreptul poștei, apar de obicei grupurile care vin dinspre troleibuz. Poate țeapănul Caropol, șeful. Acru, dimineața, ca toți ulceroșii, sâcâit de brațul ciripitoarei care țopăie, guralivă, în urma lui. Sau politicosul Vornicu, și el ursuz în ultima vreme, cu prea multe toane, cine știe ce mai coace și motănașul ăsta !... de mult nu se mai prezintă la spovedanie cu vreo nouă încâlceală amoroasă sau să întrebe dacă stofa ce și-a ales-o pentru costum e potrivită sau să-i vorbească despre măgăriile proprietarului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în vedere că trebuie s-o completeze singură, s-o readapteze, inginerii sunt ocupați. Competența unui desenator tehnic, cu atâta vechime !... Accesele lui de grosolănie : uită că îi suportă scâncetele de ulceros și muieratic. Gâsculița de Tuți, mereu zăpăcită de toanele lui. În vizită măcar o dată pe lună la familia Mitulescu, primit regește de doamna Ortansa și domnul Mitu. Să aibă grijă de Lena, măcar atât. De n-ar fi ieșit așa împiedicată, răscoaptă și tembelă ! Va trebui să se ocupe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unul din colțuri se agățase ciudat și părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei necontenit... nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toane; se prognoza o noapte senină și călduroasă! Stelele pâlpâind plăpânde ieșiseră în partea cealaltă a universului când s-au adunat câțiva amici la sediul cumpărat de societatea comercială în care era băgat ca șef, unul dintre ei; feștania casei se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
sâni și orice altceva vă trece prin gând dar popou nu se poate! - Fetele sunt făcute ,,cadou,, de mamare, vecina! Sunt verificate și curate, vedeți și voi! Spuse împăciuitor colonelul. Ele vă stau la dispoziție pe gratis, să le acceptăm toanele! Încheie surâzând condescendent în hohotele mesenilor și atmosfera se destinse. După alte parlamentări ,,serioase,, legate de această problemă, profesorul o luă pe cea drăguță de mână și dispăru. Au râs zgomotos, - Obișnuință de mocagiu! Cum a auzit că sunt moca
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fi interpretate în nici un caz ca obstinație față de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornea din făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent speculând ideile chiar neclare. Este de asemenea un extrovertit cu toane, care adesea se manifesta surprinzător cu observații trăsnite; o fire veselă și deschisă care lua în bășcălie orice situație în care se afla, chiar dacă părea aparent fără ieșire, cum adesea întâlnești în viață, însă foarte atent să nu jignească pe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dintotdeauna al meu, asta e. Dar ce-o să zică mama? îl întreabă băiatul. Fii atent, mă duc eu mai întâi în casă și vorbesc cu ea. Tu stai aici la poartă și să nu te miști. Dac-o găsesc în toane bune, avem noroc. Dacă nu, oricum tot ți-aduc o bucată de mămăligă. Bine? Cățelul tace aprobator. Iliuță mână găinile în coteț, apoi intră pâș pâș în odaia de chirpici, cu mirosul ei de viețuire îngrămădită. Hai la masă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atât de prezent? Iulia coboară pe scări până la cinci. Din spatele ușii verzi se aude o orăcăială generală. Doamna Brezeanu în sfârșit deschide. E o femeie cât un munte, cu părul castaniu și creț, căreia nu i se cunosc decât două toane, ori râde, mai mereu, ori plânge cu suspine, și anume la telenovele mexicane. În rest, în afară de copilul de acum mai are trei, iar în timpul liber merge cu ziua la spălat de rufe grele și covoare, la rașchetat podele, la săpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu trag cu pușca? Spuneai. Si acum mă pui să trag?” „Nu să tragi. Da’ s-o ai acolo la tine. Ferească sfântul!” Așa îs fimeile, Pâcule. Când spun da, înseamnă nu, și când spun nu, înseamnă da...” a comentat toanele femeiești moș Dumitru. Ai dreptate, Dumitre. N-am ce spune. Eu, însă, am urcat fără pușcă. Ușurel, ușurel...Fuscel cu fuscel...până am ajuns în gura podului. De acolo am început să cercetez cu băgare de seamă locul...Mă așteptam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vie. Mă lăsam dusă de Beethoven-ul meu cu bărbie despicată, ca o sămînță de păpădie. Nu știam dacă o să-l găsesc obosit, cu venele de la tîmple umflate, albăstrite de muzică (iubita-muzica). Distrat și plictisit ori euforic-afectiv. Suav ori repulsiv. În toană de homo ludens. "Să-ți cumpăr o pereche de cizme, dacă nu-mi permit o insulă". Mă văd, dacă nu deschid ochii, în trenul legănîndu-se ca o barcă. De-o parte și de alta, o panglică roșie, lată, fluturînd, curgînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eu!) și, În scurtă vreme, interesul meu vizual a părăsit-o pe Candida. Capricioasa Victoria se comporta cu mine ca o adevărată femeie; știa să se arate geloasă și rea, să mă chinuiască Îngrozitor, dacă nu corespundeam Întocmai micilor ei toane de răsfăț și cochetărie. La ora de atelier, venea la mine să-i fac piesa la strung și, pe motiv că obosește stând În picioare (lucram la două menghine vecine), se rezema cu spatele de corpul meu. Acest gest provocator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trist. Aveam impresia că toate drumurile s-au Închis, deoarece Însăși gheața, unica mea prietenă credincioasă, nu mă mai primea. Și Începusem să strâng În mine multă tristețe, dar nu venin. Era inutil. Atunci a apărut un bărbat. Dintr-o toană, la „public“, când venisem, pe banii mei, am făcut dublu. La antrenamente nu mă mai duceam, ci doar la „public“, acolo nu veneau ei, pentru că era Înghesuială... și... de ce să se Înghesuie, când aveau atât teren la dispoziție? Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
văzut că nu se poate totul (oh, dac-ai ști că nu din vina mea) și ți-ai văzut de treabă. Nu te acuz. Așa sunt bărbații când dau de fete inocente, care se aruncă trup și suflet În jocul toanelor lor. Dragul meu, roagă-te Însă providenței să nu mi te scoată În cale peste vreo câțiva ani. Când voi fi femeie și voi ști să stăpânesc un bărbat, nu te voi ierta pentru torturile la care ai supus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ar fi distrus fluidul magnetic, m-ar fi Întors În spațiul obișnuit, m-ar fi scos din transa Întâmplării irepetabile. (azi) De când este cu mine, nu cred să mă fi Înșelat, nu putea să mă trișeze așa, dintr-o simplă toană; ea e fericită În act, de fiecare dată Îmi spune: „Nici un bărbat din lume nu face doi bani În fața ta!“. Prin mine a redevenit femeie, cel puțin așa se laudă de câte ori ne iubim: „Nu credeam că plăcerea senzuală este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la concluzia că „Discursul perfect autentic este discursul fără cuvinte“ (p. 404). Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că Intermezzo ascunde o enigmă: nu știm ce se va fi petrecut Între oficializarea legăturii celor doi, rezultat - și acesta - al toanelor lui M. (stârnit de un coleg, replicase: „Facem pariu că, dacă vreau, mă pot Însura chiar mâine?“, pp. 373-374), și momentul morții Aurei. Romanul creează sugestia unei relații reciproc „devoratoare“, În ton cu sfârșitul tragic al eroinei. O recapitulare: atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să se încălzească puțin. Boiangiu îi declară că el nu va răbda să fie notat prost din pricina unor țopârlani netrebnici și nu vru să-și schimbe hotărârea nici când auzi că arendașul s-a domolit. Lui nu-i pasă de toanele domnului Cosma. El e militar și-și face datoria. Avea o privire atât de cruntă, că Pravilă se înfricoșă, parcă și dânsul ar fi fost bănuit. Secretarul Chiriță Dumitrescu era un băietan îmbrăcat nemțește cu o cochetărie rurală, cu cămașa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bun că ai stat lângă mine în zilele de primejdie și de suferință, îi zise la despărțire. Nu vreau să abuzez de prietenia dumitale... Iți mulțumesc și nu voi uita niciodată devotamentul adevărat cu care ai înțeles și ai suportat toanele și tăcerile mele!... De altfel nici eu nu voi zăbovi mult pe aici acuma. Singurătatea și toate umbrele care rătăcesc aici în aer m-ar neurasteniza complet. Trebuie însă să iau dispoziții pentru muncile încă neîncepute și pentru reparația celor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și se înmulțesc în grădina mea. Când mă vede că ies afară, An-te-hai suflă într-un fluier, și păunii se strâng să mă întâmpine. E minunat. Păsările scot un soi de cloncănit, care parcă ar psalmodia. Dacă se află în toane bune, își desfac „rochiile“ verzi-albastre și se iau la întrecere în a se grozăvi cu frumusețea lor. — Fie ca norocul să vă fie alături mereu, doamnă! mă salută An-te-hai cu adânci plecăciuni în dimineața asta. — Fie ca norocul să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
altceva, pe bune. Sigur că da. Aproape că ratasem cea mai importantă noapte din viața prietenei mele din cauza politicii lui de intrare. M-am clătinat puțin și am șuierat: Nimic personal. Sigur că da. —Ai senzația că am nevoie de toanele tale În seara asta? Am o grămadă de oameni care se pricep mult mai bine să mă bată la cap, așa că cel mai bine ar fi să nu mai lungim vorba și să-ți găsesc un taxi. Poate că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
încredințat că o fată este la fel de inteligentă ca un băiat, că poate și trebuie să exercite aceleași profesii... dar nu putea trăi ca un bărbat. Acest tată ținea cu tot dinadinsul să apere inocența fiicei sale și o supunea unor "toane și interdicții a căror motivație îmi scăpa". Cu toate acestea, prin vicleșug, Dominique reușește să înșele vigilența paternă. La 13 ani, fata își făcuse o copie a cheilor de la biblioteca familiei, pentru a avea acces la cărțile interzise, precum și una
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
parcurg continente întregi autoflagelîndu-se ori cîntînd. Îndrăgostite fie de o religie, fie de un om, ele îi urmează așa cum își urmau evreii falșii Mesia și creștinii călugării lor fanatici, pînă la catastrofă. Distrug astăzi ceea ce adorau ieri, dînd ascultare doar toanelor lor. Își schimbă ideile cum alții își schimbă cămașa și transformă istoria serioasă în carnaval grotesc sau în măcel sîngeros, de la caz la caz. Mulțimi colorate, mulțimi extravagante, care au stîrnit întotdeauna vervă și au solicitat imaginația martorilor rămași, printr-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și tristețe. Dispoziția lor se schimbă la fel de brusc ca și cea a indivizilor. Lenin, de pildă, era foarte sensibil la fluxul și refluxul dispoziției maselor și vorbea adesea de ea436. În cele ce urmează, vom lăsa deoparte analogia îndoielnică cu toanele feminine, cu melancolia și mania, pentru o analogie mai exactă. În punctul de plecare se află, bineînțeles, demarcația între eu și supraeu. De obicei, acesta din urmă supraveghează, admonestează, impune o disciplină. Interzice orice necuviință și îngrădește satisfacțiile instinctuale ale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]