1,739 matches
-
Cum te descurci prin Țara Norilor? E treabă grea, dacă nu imposibilă. Eu unul nu mă încumet. - Și-apoi, mai zise altul, ce-o să-ți spună Moș Vreme? Ce să vă fac, fraților? Asta vă e soarta! Așa s-a tors firul vostru! Orice ați face, oriunde vă ascundeți, tot veți muri de foame și de frig. Nu aveți nici o scăpare. - Și atunci merită să te obosești până acolo? spuse altul. Se îngroziră cu toții la auzul acestor vorbe și iar căzură
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
nou suspinele și plânsetele celor din jurul focului. - Nu se poate, nene! se auzi o voce dintr-un colț mai depărtat de foc. Vă ascultai văicărelile și nu-mi plăcu. Trebuie să mergem la Moș Vreme! Trebuie să aflăm ce se toarce din caierul lui pentru noi! Și dacă vom afla o soartă nenorocită, o să-l rugăm să ne spună ce să facem. Nu se poate să fim uitații lumii! Cei care vorbiseră îl luară în râs: - Uite că s-a găsit
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
în: Ediția nr. 463 din 07 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Îmi stăruie un gând de la o vreme-ncoace, chinuitor gând, ce nu mă lasă-n pace, să las deoparte nevoile rapace, să fug pănă la mama că doru-n pieptu-i toarce. Să o ajut la toate, că este prea bătrână, să simt cornița ierbii, curtea să i-o fac plină cu flori, cu dulci speranțe și vorbă mai blajină, cu-mbrățișari duioase... s-ating Sfânta Lumină. În Noaptea Învierii, iertare-aș vrea
VREAU ACASĂ DE PAŞTE! de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 463 din 07 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359145_a_360474]
-
umbre de dor verde când frigul răscolește prin strune toamne reci, și țipete de frunze când floarea vieții-și pierde târând doar plânsu-n taină prin ochi de piatră seci. Sunt cuiburi de iubire pe sub cărări de suflet în care timpul toarce în nesfârșite veri, o lacrimă ce arde cusută-n veci sub zâmbet ești Tu eternul care lăsata-i prispa ieri! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Autobiografie / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1775, Anul V, 10 noiembrie 2015
AUTOBIOGRAFIE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340346_a_341675]
-
înfloresc, Unde umbra poți s-o clatini Cu o singură aripă Nori de platini, Zbor de gânduri Într-un rai sărbătoresc... Clipim des Pe pârtii lucii Sub dansul de fluturi albi Și simțim cum saltă fulgii Vremea prinsă-n nemurire... Toarcem zăpada fuioare Răsucim cu ele dorul Din privirile pe care Tu si eu le împletim. Împrejur,... o banuială... Ne oprim.. câtă uimire! Frige gura și,.. ard ochii, E târziu, divină rugă! Chiar o flacără noi suntem Mult prelinsă ca o
ZBOR DE GÂNDURI de LIA RUSE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340382_a_341711]
-
nu prea asculți, da’ mai discutăm noi... Toată lumea era acum îmbufnată, cauza fiind, evident, porcul de Verdunel care manglise ceva comori din castel, acoperit fiind de ei, iar acum se făcea că plouă, ca un nesimțit ce era. Doar elevii torceau legende despre dragul lor prof care, uite că părea el, așa, mai bou, da’ le făcuse fenta francezilor și repatria acum o parte din tezaurul pierdut de olteni în război. Toate lucrurile au mers normal până la vamă. Aici Verdunel a
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
bin de tinie! Amenințarea bunicii mi-a stârnit un zâmbet ironic. Nea Mihai mă înștiințase că negustorii se asigură ca lâna să nu conțină tușinături. - Și ce să fac cu ele? - Dă-mi-le mie, le spăl ieu șî le torc! Tu ce crezi, tătuțu nu ne da nouă să lucrăm lână de-a bună, călțunii îi faceam numa din tușinături! Cu lâna ha bună facea fânu. Un cosaș de ierea măi bun, loa doauă kile de lână la zâua de
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii () [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
coasă! I-am pus bunicii sacul în mână, bucuros că nu mai trebuia să-l duc la container. Cum bănuiam, Buna a abandonat sacul în podul cocinei. Avea destulă lână deja făcută caier, dar nu mai avea putere s-o toarcă. În anul 2001, am vândut lâna cu 5000 de lei pe kg. Cu banii de pe lâna a 10 oi, am cumpărat 30 de kg de porumb. În anii următori, prețul lânii a crescut. În 2005, am luat 22000 lei pe
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii () [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
drum, au dat de o turmă ce păștea o holdă de grâu. Ciobanul, un ficior ca bradul, dormea dus, la umbră. Ceva mai încolo, la o altă turmă, o fată, cu caierul de lână pe furca din brâu, păzea oile torcând. Când i-a văzut pe drumeți, i-a chemat și i-a ospătat cu merindele din straiță. „Ce ficior leneș și ce fată de treabă! a exclamat Sânpietru. S-o răsplătim pe fată.” Și a zis Dumnezeu: „Fata să să
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
săi: „Moșii mei vânau dropiile tăcerilor / Din rădvanul singurătății....//...au murit într-o pagină / Din cartea amintirilor...”, dar, „...peste mine aplecați / Sapă nostalgii în a inimii mele paragină. // Ei mi-au dăruit setea de ceruri și pustiu / Și mi-au tors peste inimă, depărtarea” („Atavism”). Frumos, profund și foarte trist, în același timp. Din majoritatea poeziilor acestui volum răzbate către sufletul cititorului dragostea poetului față de satul din Bărăgan, respectul și prețuirea față de cei în mijlocul cărora s-a născut și a crescut
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
Încă nu-s drepte, nu-s perpendiculare pe nord. Încă nu se aude cum răsare popa, și cum se apropie învățătorul, și cum sosește jandarmul. Țăranii și țărancele, acești încă sfinți cu pestelcă și opinci și fluier și furcă pentru tors fuioare de cânepă, nu știu despre ce-i vorba în propozițiile pe care au să le rostească de cei trei distinși propovăduitori și apărători ai demnității locale. Nimeni nici măcar nu bănuiește ce are să vadă și să audă, însă așteaptă cu
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
mult de învățat, nu mi-a dat un creion pentru Albă că Zăpadă, fata lui Patrel Berceanu. Patrel îmi citea și corectă poeziile cu creionul în mână. O fetiță mi-a mângâiat și alintat pe stradă, de dimineață, pisica. Mitu torcea și se arcuia, eu înfloream urmărind bucuria fetiței. Fără niciun merit din parte-mi, o pisică de care aveam grijă, bucură pe altcineva. Elise mi-a amânat cu un an o datorie veche. Un actor mi-a mulțumit pentru adevărul
Liviu Florian Jianu: VICTORIILE MELE. Din Manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339275_a_340604]
-
negru purec; Să-mi moi degetul în gură - am să-l prind - ba las’, săracul! Pripășit la vreo femeie, știu că ar vedea pe dracul, Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul „ins!” la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă de blazat ce-i. - Măi motane, Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un sat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un sat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată boieria ce-i, sărmane! Oare ce gândește hâtrul de stă ghem și toarce-ntruna? Ce idei se-nșiră dulce în mâțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
l-am preschimbat în miere“. Eugen Lovinescu a sesizat capacitatea poetului de a transforma zdrențele în muguri și coroane, iar veninul, în miere. Acest contrast lexical în expresia poetică pe care poetul o continuă în Testament: „Am luat ocara și torcând ușure / Am pus-o când să îmbie, când să înjure, / Am luat cenușa morților din vatră / Și am făcut-o Dumnezeu de piatră“, ilustrează mesajul poeziei. De altfel, în strofa următoare, autorul sublinia tocmai rolul poeziei de a demasca „stăpânul
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
Articolele Autorului ELOGIU AMINTIRILOR „ Și soarele se scufundă în zenit și arborii îl priveau cu frunzele ”( Nichita Stănescu ) Eram și eu la fel ca și el : tuns chilug și cu picioarele subțiri- și mă roteam după soare, zânatic, rebel, ori torceam cu bunica,-n pridvor, amintiri - ...și, în vara aceea,...din anul acela,... chiar mă îndrăgostisem de un boboc de față - cădea cerul pe noi...și se înalță schela, la casa cea nouă, pe o umbră de tată - ...și alergăm prin
ELOGIU AMINTIRILOR de ION MARZAC în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340785_a_342114]
-
un coteț pentru păsări precum gâște, rațe și găini. Bineînțeles că nu lipsea pintenatul care în fiercare dimineață le anunața sosirea zorilor cu cucurigul său deșteptător. Undeva, într-un țarc, aveau câteva oițe și din lâna lor bătrânica începu să toarcă. Deși vederea îi slăbise din cauza vârstei înaintate, când lua furca în brațe aceasta parcă devenea fermecată, așa de subțire și frumos ieșea firul și se răsucea pe fus. Fiindcă umpluseră cămăruța de jucării, le dăruiau din inimă tuturor vânătorilor care
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
pisică într-un tablou pe ce mi l-ai vândut pe o promisiune halucinantă pe un tablou scris cu privirea repetat zilnic până capătă contur, până devine ramă, ca o pisică îmi treci acum prin poem până în inimă, unde îți torci liniștită spaimele într-un fir de păianjen, într-o plasă așteptând răbdătoare să devorezi prada. NAUFRAGII N-ai teamă, visul nu se stinge, o să răsară iar un fluture în rama unei ferestre care să umple ziua cu foșnetul discret al
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
s-a înfuriat, Nu a mai stat a chibzui Că mâța vrea a-l păcăli. Luând pisica binișor, A pus-o-n casă, pe cuptor, Sărmanul câine-a fost lăsat Să stea-n ogradă, izolat. De-atunci, pisica stă și toarce, Din când în când, se mai întoarce, Privește rece, îngâmfată, La câinele ce-afară latră. Morala: Prietenia, dragii mei, E tare bine să o vrei, Dar fiți atenți și cercetați, Cu cine vă mai încurcați! (din volumul "Universul copilăriei", Editura
AZOREL ȘI PISICA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341050_a_342379]
-
care răsar zorii înmiresmați în licărul de rouă, prelins pe brocardul petalelor îmbobocite ce dau binețe Soarelui, simțim că în mijlocul lor surâde o taină. Este Taina iubirii Poetului! Din toate aceste desăvârșite odrăsliri, înfrumusețate cu nenumărate felurimi, Poetul Dragostei a tors admirația, ce înflorește în Om, rodiile iubirii pentru Creator. Toată contemplarea frumuseții, slavei și strălucirii acestei dumnezeiești Iubiri, întrupează în Om cântarea divină. Gândul sufletului este mugure de Dumnezeu. Cuvântul rostit este surâsul Luminii, iar muzica cuvântului este cântarea Duhului
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
de poala veșniciei Celui Preînalt. Am simțit cum crește-n trupul meu licăr de floare, din mireasma sublimelor Fecioare, care au rămas în frumusețea vie a martiriului sfânt. Am atins smerit stâncile, foste odinioară schimnicii Hotarului de veghe, ce-au tors din Caierul timpului sumanul veșniciei. Am îmbrățișat falnicii brazi, scânteietori în sumanele lor verzi, în care s-au întrupat Voinicii noștri daci, să-I steie reazem lui Dumnezeu. Am sărutat buclele izvoarelor, care duc mărturia dreptei credinței, din care beau
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
și fericire. Să nu o strâcați... A fost casa părinților și moșilor mei... Nu ai știut asta? mi-a spus într-un târziu văzându-mi mirarea din ochi. L-am lăsat pe Moș Ștefan la lumina lămpașului împreună cu motanul ce torcea după cuptor și ne-am întors spre casă. În fața cârciumii o mulțime de oameni stăteau și ne priveau bradul ce strălucea în noapte înstelată ca și cum ar fi fost luminat de mii de beculețe. - Asta-i sară de Crăciun Și Măria
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
Și acum... (în timp ce-și retrăgea arma) coane Pandelică, să nu zici că sunt om fără inimă, poți să fii liniștit că ai scăpat cu viață... Dacă vrei să rămâi patru cinci zile... ca să te „pui pe picioare” (se-toarce către Ion și-i face cu ochiul), nu te alung. Mătușa Bușica mi-a spus ca să te las în pace... că ai nevoie și mătăluță de odihnă după „boală”, că eu... și așa plec pentru o săptămână la Craiova. Te
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
cucu... Numai mie-mi urlă lupu' Se tot vaită un chefliu... Dacă te treziși târziu, Cucu' nu-l poți asculta... Fiindcă dormi prea mult, mata! Lelea țândră și flămândă, Care se plimbă pe luncă Nu cu furca-n brâu să toarcă Dragoste-i place să facă Ca de șarpe e mușcată, La ureche i s-apleacă: - Maistre Pann, ești bun de plată! De vrei să te ascult puțin, Fă cinste-un stacan de vin. - La băut te duce capul, Dar nu
ASCULTÂND PE ANTON PANN ŞI-A LUI VORBĂ ÎNŢELEAPTĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341492_a_342821]
-
-i iarnă-n calendare! Iubește-mă! Cătușe verzi de iarbă Din ochii mei te lege pe vecie Când proaspete dorinți în noi se-mbie Alungă umbre din orbita-ți oarbă! Dar te-nfășori în mantii de mătasă - Nori albi ce torc potop de fulgi zănatici - Zburând cu stolul de hulubi sălbatici Mă lași din nou nesomnului mireasă. CURG UMBRE RECI PE CUMPĂNA-NSERĂRII Curg umbre reci pe cumpăna-nserării, Pulberi de-omăt și șaluri de hermină Învăluind în dulcea iernii vină
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]