1,724 matches
-
voce tare pentru palma primită. „E-he!” - constată aproape cu bucurie o femeie așezată pe prima banchetă - „te-ai cam Înmuiat, moșule! Ții minte când m-ai pocnit În cap c-un linguroi când ți-am spus că n-ai tocat destulă ceapă În perișoare? Acuma nu mai ești puternic? Ți s-a stafidit bărbăția?” Tatapopii mormăi ceva din care femeia cea țâfnoasă pricepu că ar fi trebuit să fie cărată cu targa după ce s-ar fi Încumetat să primească Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să fie Împărțită după Înmormântare. Câțiva bărbați intrară În curte, ducând pe umeri sicriul gol din scândură de brad nelăcuită și crucea. Bocitoarea dădu chiot și jeli câteva clipe, apoi puse din nou mâna pe cuțit și se apucă să toace zarzavat. Bărbații pătrunseră În odaie și se străduiră destulă vreme să potrivească mortul În coșciug: lui nea Mitu Îi crescuse o aripă, una singură, și aceea cam necăjită și ciufulită. Bărbații care se chinuiseră să Îndese cât mai bine trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Rime”, 27 IV.2007 UNEI MĂICUȚE Măicuță, măicuță, ascultă‐nchinarea, Pe care‐ o șoptește, cu glasul trudit, Un biet pelerin, din lume venit, Să‐ ți ceară umil, să‐i afli iertarea. Măicuță, măicuță, mi‐i dorul meu schit și inima, toacă, ce bate‐nserarea, Mi‐ i gândul tămâie, senină ca zarea, iubirea, mi‐i Crist, trădat și hulit. Măicuță, măicuță, îți spun pe‐nserat, Că viața‐mi întreagă, a fost suferință, și gândul, sărmanul, prilej de păcat. Te rog, dar Măicuță
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pași, calul va cădea frângându-și picioarele. Bietul călăreț ar fi aruncat din șa cine știe în care șanț! E limpede? Fiindcăăă... --Ce ai vrut să spui, mă rog frumos, cu acest “fiindcăăă?” --Că pentru o babă surdă popa nu toacă de două ori. --Ho! Moară hodorogită, că am priceput, dar am vrut să te sâcâi puțin, pentru că îmi place să te văd cum te aprinzi. Hai să vedem ce s-a mai petrecut și ce s-a mai vândut sau
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Fata e aici pentru droguri, nu pentru mâncare! Așa că termină! A, îmi cer scuze, domnișoară! Scuzele lui Sadie păreau sincere. Dar sunteți așa de slabă, încât am presupus că faceți parte din brigada ălora care nu mănâncă și care-mi toacă mie nervii. Dac-ar ști ce-i aia să mori de foame, ar înceta imediat cu prostiile alea! Fericirea pe care am simțit-o la gândul că am fost luată drept o anorexică mi-a risipit, pe moment, îngrijorarea. —Sadie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ai putea să-mi spui, am zis eu disprețuitoare, ce legătură au toate astea cu drogurile? —Au mare legătură, mi-a răspuns ea cu o scânteie amenințătoare în ochi. O să vezi. După prânz, Josephine m-a luat din nou la tocat. Aș fi dat orice să termine. Eram foarte, foarte obosită. —Ai vrut să știi ce legătură are părerea proastă pe care o ai despre tine cu consumul de droguri, a zis ea. în esență, a continuat ea, dacă ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui cu jucării. întotdeauna mi se pare așa de nostimă! Wilt lăsă farfuria de carton jos și intrară amândoi în casă. Eva decojea portocale pentru o salată de fructe și discuta cu etiopianul despre ritualurile de circumcizie, iar acesta îi toca niște banane. în salonaș, câteva perechi dansau foarte energic, spate în spate, pe un disc cu Simfonia a V-a a lui Beethoven pus pe turația 78. — Iisuse! exclamă Wilt, în timp ce Sonia apucă o sticlă de votcă dintr-un dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
papucii. Cum ar fi să omori pe cineva, bănuiesc. Ei bine, în ceea ce mă privește, pot să și-l ia înapoi pe nemernicul ăsta mic! — Vreți să spuneți că se ține încă tare? — Se ține tare? Acum contraatacă! Mi-a tocat nervii de mi i-a făcut zdrențe, iar acum și Bolton zice că vrea să fie înlocuit. Cică nu mai poate face față presiunii. Sergentul Yates se scărpină în cap. — Să fiu al naibii dacă pricep cum face, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nici unul nu avea vreo relație cu o femeie și nici unul nu avea prea mulți prieteni (în cazul meu, nici unul). Ce modalitate mai bună de a sparge monotonia singurătății decât să te îndestulezi împreună cu un confrère, cu un semblable, Tomassino cel-demult-pierdut, tocând mărunt câte-n lună și-n stele în timp ce îți umpli burdihanul? Marina era de jurnă în ziua aceea și arăta grozav într-o pereche de blugi strâmți și o bluză portocalie. Era o combinație încântătoare, care îmi oferea ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
În jurul meu atât de violent, că mi-e teamă să nu spargă vreunul. De ce-o fi atât de prost dispus ? — Connor, uite care-i treaba. Îmi cer scuze c-am Întârziat. — Nu face nimic, spune țeapăn și Începe să toace o legătură de mentă, de zici că vrea s-o omoare. Și, cum a fost seara aia, te-ai distrat bine ? A, despre asta e vorba. Da, mulțumesc, spun după o pauză. — Cu tipul tău misterios. — Da, zic și arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de voi, se vaită aia, ghemuită pe scara tramvaiului, cu picioarele în cizme scâlciate atârnând în noroiul de afară. Fumează aruncând fire de tutun prin strungăreață. Vino, fă, că-ți ia românii locu’!! Da voi ce păziți?... Vezi că te toc, fata mea, dacă n-o să am loc, pe tine stau, să moară mama, îți calc toate oasele! Hai, români, care veniți să luați locu’, uite-aicea, lângă mine, începu să se fandosească alta, crăcită pe două scaune. Stai, fă, se-aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a Întors, s-a oprit mașâna În dreptul porții lui Moș Iacob. Nu În dreptul nostru: al școlii. În dreptul lui Moș Iacob. Ei: trei-persoane. Cu trei măntăi de piele-mușama, cu trei pistoale lunge de tot, În trei toace de lemn. Tocuri, nu toace, toaca era la mănăstiri, acum se bate tocul, ca să Închidă mânăstirile și să ridice oamenii - cu pistolul. Un pistol, de cum a intrat la noi În curte, peste pârleaz, de la Moș Iacob, a zis Înspre mine, cel din calidor: - Gde ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
crengile unui copac, la fel și laptele de bivol prins, care picura dintr-o pânză în timp ce se făcea paneer. Cu forța mușchilor ei celor noi, vânoasă și dură în ciuda aerului delicat, Kulfi felia și tranșa, măcina și zdrobea, tăia și toca în haosul de ingrediente și de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de muștar, coajă rasă de pomelo, murmura ea în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină de palmier, licheni și pandanus. Frunze de colocasia, mere glasate, pepene de iarnă, dovleac amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ajunseseși, Mirelo, ce tâmpenie. Nici măcar pe stradă la produs, n-ajunsese, cum fusese cândva tentată, da’ poate că nici acum n-ar fi târziu... E o femeie liberă în definitiv, păi, cum dracu’, face ce vrea, și nici n-a tocat te miri ce averi agonisite de maică-sa și de taică-său, după o viață de muncă într-o postăvărie și o fabrică de mobilă, sărmanii ei părinți, tot cu coada pe sus, până într-atât de sărmani în mândria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
puțin, aha, ai văzut că-i place? Tu n-ai postit, Petrișor? întreabă Geta, îndesându-i bucățele de cârnat și pâine în gură, jubilând: îi place, oho, ce-i mai place! Petrișor molfăia lacom. E bun cârnațu’, Petrișor? I-a tocat mămica cu barda... — L-am învățat să mănânce de toate, absolut orice... Pe cine zici că i-a tocat cu barda? — Pă cârnați. Ie din carne tocată cu barda, nu cu mașina de tocat. D-aia ie așa gustoși. Mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și pâine în gură, jubilând: îi place, oho, ce-i mai place! Petrișor molfăia lacom. E bun cârnațu’, Petrișor? I-a tocat mămica cu barda... — L-am învățat să mănânce de toate, absolut orice... Pe cine zici că i-a tocat cu barda? — Pă cârnați. Ie din carne tocată cu barda, nu cu mașina de tocat. D-aia ie așa gustoși. Mânca-l-ar nășica de Petrișor scump. Ai copil frumos, Mirelo, te doare-n fund de toată lumea. Ce-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce-i mai place! Petrișor molfăia lacom. E bun cârnațu’, Petrișor? I-a tocat mămica cu barda... — L-am învățat să mănânce de toate, absolut orice... Pe cine zici că i-a tocat cu barda? — Pă cârnați. Ie din carne tocată cu barda, nu cu mașina de tocat. D-aia ie așa gustoși. Mânca-l-ar nășica de Petrișor scump. Ai copil frumos, Mirelo, te doare-n fund de toată lumea. Ce-ți mai trebuie? — C-așa ie, nășico, ce dracu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu se mai termină, te strivește și te ia cu leșin. E Mugurel, vine de la școală... Degeaba i-a pus cheia de gât legată cu șnur, degeaba îi spune în fiecare zi să descuie. Sună în dușmănie, înadins, ca să-i toace nervii. Rău copil, încăpățânat, numai cu idiotu’ ăla de Ticuță seamănă. Și taică-său tot așa făcea, numai ce vroia, și nu ținea cont... Nu l-ai fi scos din rahatu’ lui, Doamne ferește. De ce să descuie dacă poate s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
foame ca lumea. E o groaz\ de mâncare. În timp ce sorbeam berea, o priveam pe Midori, deși stătea cu spatele la mine. Se mișca cu extrem de multă îndemânare, făcând patru feluri de mâncare în același timp. A gustat ceva, în următoarea secundă a tocat ceva, apoi a scos altceva din frigider și a presărat peste mâncarea dintr-un castron, iar în următoarea clipă a și spălat o oală pe care nu o mai folosea. Parcă era un instrumentist indian care cânta în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mergea bine afacerea. Pe o alee, în diagonală faț\ de magazinul de discuri, am văzut un student vomitând. Probabil băuse prea mult. La centrul de jocuri mecanice de peste drum, bucătarul unui birt din apropiere își omora pauza jucând bingo și toca bani serioși. Sub streașina unui magazin care se închisese, am văzut un vagabond, cam negricios la față, ghemuindu-se la pământ și rămânând acolo, nemișcat. O fată rujată, ce părea a fi doar elevă de gimnaziu, a intrat și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a rasei rezultată din încrucișarea greco-austriacă. Părerile au fost împărțite: într-adevăr, mergând în susul spiței Taubergher, se poate observa obsesia chivernisirii, a acumulărilor materiale și a întăririi genei de zgârâie-brânză. Însă tot ce adunau ei timp de treizeci de ani, tocau în ultimii zece. Și dacă nu ei personal, atunci copiii lor, înainte să-și ducă părinții la groapă. Deci o latură boemă, autodestructivă, pe care ultimul vlăstar masculin al familiei nu o trăda în niciun fel. La rândul lor, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îmbăiez. În mai puțin de trei minute a sărit în patru labe scuturându-și capul și urlând ca la mort. Am dat-o afară! De-abia apucasem să mă șterg, când cineva a sunat la poartă. Cine naiba mă mai toca la cap? Era nea Fane, afumat, cu un Carpați fără filtru înfipt în partea știrbă a capului. Venise să mă întrebe ce mai știu de Pirat. Avea un chef de vorbă nebun. Fir-ar să fie, dusă era ziua mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se pregătea. Astfel încât, în aceeași noapte, nea Ghiță l-a filat și l-a așteptat pe lotru, pitit după trunchiul prunului uscat de la colțul magherniței și, profitând cu deliciu de faptul că Nae era, ca mai întotdeauna, beat-mangă, l-a tocat cu o matracă de cauciuc, până l-a lăsat lat. Și a devenit, automat, nea Ghiță Criminalul! Desigur, lui Adrianus îi revenise onoarea (și plăcerea) supremă de a chema ambulanța, intervenția promptă a celor doi-trei doctori calificați de la Spitalul Municipal
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un punct nevralgic, neacoperit, cu lama ridicată. Cling-clang! Un clinchet...! Șișul mortal cade pe sol, iar atacatorul se frânge și el de șale și se prăbușește ca pietroiul, pe rotule, străbătut de spasme! În spatele său, baba cea hoțoaică și huiduită toacă din buze repede-repede, boscorodind numai ea știe ce. De sub tron, cei patru motani se aruncă asupra ei înverșunați, dărăcindu-i abaua broboadei și a fustelor învârtite, cu ghearele lor sâmcelate, de oțel! Zât, de-aici, pe pustii, scârbele dracului! țâșnește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
despre cinci, ultimul Raul Brumaru, cu care s-a plimbat astă-vară și prin străinătate, nu se știe pe ai cui bani, căci unii spun că Brumaru trăiește din expediente de club, iar alții că ar fi bogat și Nadina îl toacă îngrozitor. Grigore încercă să-i zăgăzuiască destăinuirile. De vreme ce s-a hotărât să se despartă, i-e indiferent ce face și cu atât mai mult ce a făcut Nadina. El, pentru respectul sentimentelor lui, nu vrea să-și amintească decât lucrurile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]