822 matches
-
negru, accesoriile aurii, robinetele delfini, savoniera o scoică, prosopul pufos ca blana de nurcă. Oglinzile de pe patru pereți Îi reflectau domnului Sammler imaginea din mai multe perspective decât și-ar fi dorit. Săpunul era un spermanțet de santal. Lama era tocită și trebuia ascuțită pe porțelan. Mai mult ca sigur doamnele se strecurau aici din când În când să se radă pe picioare cu ea. Sammler nu avea chef să caute o altă lamă la etaj. Dormitorul principal era serios avariat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de conduită ce păreau a fi discreditate, pe care puțini oameni le mai apărau pe față. Dar nu comportamentul dispăruse. Ce dispăruseră erau vechile cuvinte. Erau absente forme și semne. Nu onoarea, ci cuvântul onoare. Nu impulsurile onorabile, ci termenii tociți până ajunseseră complet lipsiți de noimă. Nu compasiunea; dar ce Însemna o vorbă plină de compasiune? Iar o vorbă plină de compasiune era o necesitate de viață și de moarte. Rostiri, sunete pline de speranță și de dorință, exclamații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
blănuri, grupate În jurul unor focuri de tabără. Tropote de cai se amestecau cu clinchete de săbii. Apărătorii se Întorceau de la antrenamente. Muntele era plin de viață. Se dădeau ordine În limba italiană, se mișcau trupe de cavalerie, se ascuțeau săbii tocite de exerciții. Undeva se auzea sunetul melodios al unei mandoline. „Italienii... ” gândi, ușurat, Alexandru. Italienii și muzica lor pe care o duc pretutindeni. - Aveți pregătite corturi Încălzite, le spuse Angelo Apărătorilor moldoveni. Veți primi de mâncare și uniforme noi. Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așa.“ Pe durata unei pauze lungi, în timpul căreia idealul nostru de răcituri din cap de porc reușea să se închege de la sine și fără nici un fel de alte ingrediente, în timp ce afară, pe o vreme statornic primăvăratică, la alte cursuri se toceau sintagme latinești și formule matematice, el îl fixa pe fiecare dintre spectatori, victime ale magiei lui. Ca nu cumva să se ivească vreo umbră de îndoială, el a clipit un pic, ca și când acum abia s-ar trezi și maestrul dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceea ce lipsea. Deja după câteva zile m-am lăsat ademenit ca, împreună cu el, care afirma că mi-a fost coleg de bancă, să frecventez un anumit gimnaziu, în care se puteau recupera cunoștințele pierdute, iar anii irosiți putea fi revigorați tocind cu strășnicie. El încerca să mă convingă: acolo poți deveni din nou elev, la urmă poți chiar să te înscrii la bacalaureat. Fiindcă asta îi lipsea lui, care purta deja din nou un ghiozdan adevărat, chiar dacă din piele sintetică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era vizibilă, se căsca atunci în interior? E de bănuit că va fi fost o neîntreruptă și difuză căutare de sens, din care băiatul de la cuple se salva în timpul mai multor pauze forțate stând deoparte în timp ce ortacii se certau și tocind, la lumina lămpii sale de carbid, legile și vocabulele imuabile ale unei limbi moarte și redevenind astfel, totuși, elev. Situația asta absurdă s-a păstrat cu atâta claritate, încât și astăzi mă mai aud conjugând verbe. Nu încape nici o îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă simțeam mai prejos. Și pentru că fiul simțea atât de vizibil lipsa acelei piese vestimentare a breslei, mama - mândră de, cum zicea ea, „proaspătul ei academician“ - îi croise un halat alb ca zăpada din cearșafuri de pat care nu erau tocite decât la cap și la picioare. Astfel costumat mă văd în fotografiile din acea vreme. Mai clar decât începutul carierei mele de fumător îmi stă înaintea ochilor prima temă ce i-a fost dată începătorului: aveam de copiat, în lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
venit așa de devreme, ci parcă mă aștepta de dincolo de anotimpuri, de dincolo de timp, cu ochii goi, cu spatele gârbovit, cu fața ei încruntată.A tras un scaun la masa improvizată, a adus o hârtie îngălbenită și un creion chimic tocit la vărf și a început să stea pe gânduri, parcă adunând de prin văi cuvintele pierdute. Eu așteptam și aproape nici nu respiram, înfricoșată că m-ar putea trimite acasă. Apoi bâtrâna a început: „Dragii mei copiii, nici nu știți
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Totul se întâmplă de când românii s-au conectat la internet... Dacă înainte era mai costisitor, își mai trăgeau oamenii ocheade pe stradă...acum, lucrul ăsta a ajuns la îndemâna oricui...adică , ce mai, nu-ți mai bați picioarele, nu-ți mai tocești bocancii... stai lejer, cu o bere în față și click în stânga, click în dreapta, mă rog, mână să ai. Și o minte ascuțită, bineînțeles... Așa s-a întâmplat într-o zi friguroasă de iarna, când o biată gospodină tăia liniștită ceapa
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nemuritori... Dar ei? De ce se temeau? Că altminteri s-ar fi întâlnit și ei pe unde se întâlnesc oamenii: în piețe, în vagoane, într-o cetate seculară... Au ales peronul acesta șters și răvășit de milioane de pași repezi... prea tocit de alergare... Aici totul aleargă... totul se risipește. Loc anost în care visele mor. Fiecare se temea să nu rămână singur, sec, insignifiant, pentru că prezența celuilalt părea să aducă fiecăruia, în gând, vorbe pline de nuanțe, pline de miez, plăceri
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu se închid, nemăturate de la darea în folosință, zgomotoase și populate cu o fauna de noapte amestecată cu navetiști somnoroși, nespălați, duhnind a ceapă sau a usturoi, dacă nu a țuică sau a coniac ieftin, care sforăie dacă nu joacă toci sau popa prostu' și care invadează și clasa întîi, nepăsîndu-le câți bani ai plătit tu în plus, pentru că ei oricum nu plătesc, găsindu-și totdeauna nașul în controlorul care dacă tot a fost mutat disciplinar pe ruta asta, măcar să își
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
toată ziua în curu' gol pe barcă, dar seara, când treceam la culcare, își punea chiloți și tricou pe ea. Arta cu chiloții. Ziua mi-era jenă să mă uit după ea, așa că noaptea nu mă mai săturam să o tocesc cu privirea. Am privit-o nopți întregi. După prima săptămână am început să mă potolesc. Nu mă refer la privit, ci mai mult la starea mea. Eram calm, resemnat și indolent la tot ce se întîmpla în jurul meu. Făceam cele mai multe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
eforturile mele au fost inutile. Căldura depășea orice nivel de suportabilitate. Mi-am tras un șort pe mine, am | agățat un maiou în trecere și, desculț, am coborât la recepție, dacă poți numi recepție masa aia slinoasă, cu un registru tocit pe la colțuri, plin de pete, pe care se băteau milioane de muște mici africane pentru o repartiție cit mai aproape de picătura de grăsime, autoarea petei mai sus-menționate. Un verișor mai buzat al lui Inocent moțăia pe un șezlong la fel de puturos
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
trezești tu în colivie pe post de Papagal!.. Sărăcuțul de el cum îndură atâta frig și rabdă de foame, dar nemilosul ista de mut îl obligă să muncească din noapte în noapte la cartoanele acelea ale norocului, încât și-a tocit până și secera clonțului! Se pare că-i total istovit mititelu. Vezi Dinule, să nu te afișezi prea mult printre cei gură-cască, să nu te ia vreunul în vizor, că rămânem tustrei fără niciun sprijin și fără vreo speranță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Eu sunt cel presat, că altfel n-ai să ai parte de prea multe lefuri de la fiică-mea. Confiscă-mi cuțitul, briciul, lentilele ochelarilor, bretelele, șireturile și orice alte obiecte aducătoare de izbăvire și dă mi o chitanță în locul lor. Tocește-mi dantura cu pila sau pune-mi o botniță, să nu-mi sfâșii venele cu dinții. Matlasează pereții camerei, să nu-mi zdrobesc creierii de ei. Cenzurează-mi corespondența. Hai, gardian, fă-ți conștiincios datoria! Ce naiba, să te învăț eu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în șir, dar nu putuse să-i dea de rost și-l abandonase într-un colț al camerei. Abia acum i se păru că-i deslușește tâlcul. Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra în ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o etichetă pe care cineva scrisese caligrafic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
arhetipuri. Ce este acest obiect care servește drept titlu și copertă? O aflăm la pagina 132, unde autorul, continuându-și jocul, dă o descriere detaliată a "cutiei": "Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. (...) În fiecare casetă era unul sau mai multe obiecte ce păreau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
realiști", că ei scăpaseră pentru totdeauna de Latină; pe când noi, tot mai aveam să dăm piept cu Matematicile de două ori pe săptămînă! M-am despărțit cu multă părere de rău de foarte mulți dintre colegii în tovărășia cărora îmi tocisem coatele patru ani pe băncile cursului inferior. Într-a V-a modernă se iviră ― aproape jumătate din clasă ― colegi noi; unii veniți de la clasele paralele, iar alții de pe la alte licee. Se făcu o nouă numerotare a elevilor, care în ultimii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dădeau asalt acestui titlu, care pe noi, elevii obișnuiți, ne lăsa cu totul indiferenți, doi inși: Ciurea Constantin și Marinescu Nicolae. Ultimul, care era un coleg foarte bun și neinvidios, ajunsese premiant printr-o ciudată voință a întîmplării, că nu tocea niciodată! Avea însă o ascuțită inteligență și era, cred, unul dintre cei mai isteți din clasă. Mic și vioi ca un spiriduș, nu sta o clipă locului, dând impresia profesorilor că știe totul la perfecție și că nu-l poate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
le știi mai puțin bine? Poftim la loc, pregătește-te cum trebuie și vino să te ascult, dar roagă-l pe tatăl tău să-ți dea câteva lecții de tehnică a memorizării! Peste câteva săptămâni, în care timp Maximilian a tocit vârtos, colegul nostru a ieșit la lecție și a obținut nota 10, după ce Napoleon Crețu l-a trecut prin toată materia predată până atunci. CAPITOLUL XI FABRICANTUL DE STIHURI " Iubirea e o taină mare, Ce leagă două inimi, tare!" Așa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se reduseseră aproape la zero. Dar ceea ce ne mai ținea avântul în frâu era și faptul că ne aflam în clasa a VIII-a, la sfârșitul căreia ne aștepta bacalaureatul! Venise primăvara în Cișmigiu pentru a opta oară de când îmi toceam coatele pe băncile liceului Lazăr, și parcă în acest an, 1926, era mai tânără, mai fragedă și mai frumoasă ca niciodată! Și nicicând nu ne atrăsese Cișmigiul mai puternic ca acum. Poate și pentru că primăvara asta avea în ea chemări
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
are numai note de cinci. Dar tu că chiulești, ce note ai? — În tot cazul mai mari decât el. —Vezi, Gelule, dacă n-ai absenta și ai învăța, ai fi printre primii din clasă. —Ce-aș câștiga? Să stau să tocesc, să nu mă joc pe calculator, să nu merg la discotecă, să nu ies în oraș, să nvăț, să-nvăț și iar să-nvăț. Nimeni nu zice să stai numai cu nasul în carte, dar nici ca tine să nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
În gândurile lui. Asta se Întâmpla la Corso. Acasă, Mathilda, stând Întinsă În pat, Îl tachina la rîndul ei pe Noimann În felul ei: „Stimate domn, dacă o să vă uitați prea des În oglindă, o să vă treziți că vi se tocește fața...”. „Poftim? Ce ați spus?” rămânea surprins medicul... „Pe lângă faptul că sunteți orb, mai sunteți și surd... Am spus să aveți grijă să nu vă uitați prea des În oglindă, c-o să vi se subțieze trăsăturile și o să arătați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
marmură, medicul Își aprindea trabucul (avea aici o Întreagă provizie), apoi lua ziarul și citea cu voce tare, făcând, pe alocuri, anumite Însemnări cu creionul chimic. Contactul cu cimitirul și mai ales cu anunțurile funerare aveau harul de a-i toci Încetul cu Încetul ancestrala teamă pe care o resimțea de fiecare dată stomatologul Paul atunci când se gândea, În momentele de cumpănă Între zi și noapte, la trecerea sa Într-o altă existență, mai intimă și mai puțin agitată decât aceeea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
NU NUMAI CONDUCĂTORI, ȘI CĂ LUMEA ESTE FOARTE MARE, PREA MARE PENTRU A FI CUPRINSĂ ÎN ÎNTREGIMEA EI DE O SINGURĂ MINTE SAU DE UN SINGUR GRUP DE MINȚI. SE UITARĂ UNUL LA ALTUL, DOI OAMENI AI CĂROR NERVI ERAU TOCIȚI LA MAXIMUM. ÎMPĂRĂTEASA ÎȘI REVENI PRIMA ȘI SPUSE PLICTISITĂ: \ PARE INCREDIBIL, PRINȚE, CA TU ȘI CU MINE, CARE AM FOST APROAPE FRATE ȘI SORĂ, SĂ FIM PE PUNCTUL DE A NE CERTA. ÎMI PARE FOARTE RĂU. ÎNAINTĂ ȘI-I ATINSE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]