816 matches
-
iera un Cato, m-a zvârlit bâldâbîc, să mă vindece dă spaime. Da burdihanu cu două picioare* nu iera omu să Îmbie in aeternum cu fleacuri d-alde trei lei ridichii pă simplu chiriaș dă cocioabă; io visam să-mi tocesc flecurili la mergători, luând urma la peizaju-noutate, spune-i Culmea Montevideo, dacă nu maidaneza cu alunițe. Lacom dă ilustrate multicolorate pentru albumu care io sunt tot timpu, am prins o „captură recomandată“ care mă căuta ca pă ceva bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
gitane. Dându-mi talente, mi-am luat inima-n dinți și l-am Întrerupt. — Uneori, discipolu cunoaște opera maestrului mai avan ca maestru. Matale v-ați Încurcat rău dă tot În titlu. Cu zboru anilor, Îți sunt sincer, memoria să tocește. Închideți ochii și amintiți-vă. Cartea, propia terfeloagă, să chiamă Iubiri jidane. — Așa zice copertele. Adevăru, care pân-acu l-am Îngropat În foru interior, ie c-au Încurcat-o nașpa dă tot la potigrafi. În loc dă Iubiri gitane, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai târziu, când rămăseseră numai prieteni, avea curajul să-i spună că-l iubise, dar numai în contexte ce făceau din sentimentul ei o nevinovată iubire de prieten. Din singurătatea ei, doar privirea mai avea ardoare, în rest toate se tociseră, până și mândria, izbucnind uneori în accese de răutate împotrivă celor din jur. Andrei Vlădescu nu știuse să-mi spună de ce n-a iubit-o. Din același foc se întrupa chipul ușor fluu al Aurorei Mocanu. Nu Aurora Mocanu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pot, pentru că știu că e prea devreme, o să uit mai încolo, dar deocamdată nu pot scăpa, nu pot nici să dorm, ce-ai vrea să fac decât să-mi repet o dată și încă o dată ce-a fost, doar-doar s-or toci în felul ăsta stările mele, să văd unde-am greșit? Auzi la el: ai simțul tragicului! Nu crezi că ai face mai bine să continui?“ Adică să-ți spun, ca și până acum, ce-mi amintesc eu că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
parte, simțind la fel și acceptându-ți partea de răspundere, pentru că între timp vei fi redescoperit mândria de a fi ce ești și de-a fi om, ieșind din iubire ca din moarte și intrând iarăși, mândria care se va toci și va crește, se va toci și va crește cu fiecare pantă coborâtă și colină învinsă, se va toci și va crește, se va toci și va crește... Prolog După vreo trei ani, Andrei Vlădescu a mers pe urmele doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-ți partea de răspundere, pentru că între timp vei fi redescoperit mândria de a fi ce ești și de-a fi om, ieșind din iubire ca din moarte și intrând iarăși, mândria care se va toci și va crește, se va toci și va crește cu fiecare pantă coborâtă și colină învinsă, se va toci și va crește, se va toci și va crește... Prolog După vreo trei ani, Andrei Vlădescu a mers pe urmele doamnei Marga Pop. Vedea Geneva pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi ce ești și de-a fi om, ieșind din iubire ca din moarte și intrând iarăși, mândria care se va toci și va crește, se va toci și va crește cu fiecare pantă coborâtă și colină învinsă, se va toci și va crește, se va toci și va crește... Prolog După vreo trei ani, Andrei Vlădescu a mers pe urmele doamnei Marga Pop. Vedea Geneva pentru el însuși, dar o vedea și prin ochii bătrânei doamne și își imagina reacțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi om, ieșind din iubire ca din moarte și intrând iarăși, mândria care se va toci și va crește, se va toci și va crește cu fiecare pantă coborâtă și colină învinsă, se va toci și va crește, se va toci și va crește... Prolog După vreo trei ani, Andrei Vlădescu a mers pe urmele doamnei Marga Pop. Vedea Geneva pentru el însuși, dar o vedea și prin ochii bătrânei doamne și își imagina reacțiile ei de surpriză, cu aproape un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și scoase alta, una albastru Închis cu revere crem. Costase două lire acum doi ani; Kay i-o cumpărase, bineînțeles. Ea Îi cumpărase majoritatea lucrurilor, În special În zilele acelea. O parte din tiv era ușor Încrețită, acolo unde se tocise, și trebuia cîrpită, dar În afară de asta, arăta ca nouă. Helen o scutură, o desfăcu și se vîrÎ În ea. Kay Întinse mîinile. — Vino aici, zise ea, să-ți prind eu copcile. Helen se duse spre ea, se Întoarse și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
simți privirea stinsă picând într-o tomnatică durere. Aparențele derutează crocant, sufocant dar nu mă iau după mirosul fetid al vieții de dincolo. Mâine nu vei mai dori nimic resemnat în spații, pierdut într-un Chronos rătăcit lângă insolvabila sămânță, tocești penelul scursorilor ambițios nu mai ai păr sau oase, doar spuză. De-a lungul covârșitoarelor ambiții de a învinge într-o maniacală înfrângere n-auzi cum șuieră gândul cunoașterii, mereu mai obosit ; miști doar împins de inerția reflexiilor aparținând nimănui
Lini?te by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83911_a_85236]
-
iubești; Ea te ține treaz cu șoapte Și te-adoarme cu povești! Concretul eternului Femeia, poveste eternă, Își murmură-n barbă, discret, Și-alături de tine, pe pernă, Eternul devine concret. Impuls La tine-alerg, când greu îmi vine, Bat drumuri și tocesc asfaltul, Vrând să mă regăsesc pe mine, Întotdeauna dau de altul. Bucătarul amoros Iubirea-i hrană și beție, Mi-a zis, cândva, tăind mezelul, Ca bucătar, nici nu mai știe La câte le-a făcut el felul. Don Juanul El
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
de la Paula. Ben bolnav vino acum. —Trebuie să plec, spun eu. Telefon urgent din State. Nu mă așteptați. O sun pe Paula din taxi, În drum spre casă. Mă pune la curent. Ben a căzut pe scări. — Știi bucata aia tocită de covor din capul scărilor, chiar de lângă camera lui, Kate? O, Dumnezeule, nu. Da, o știu. Și-a prins cumva piciorul În ea, a căzut și s-a lovit la cap azi-dimineață. S-a ridicat și părea În regulă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un timp și acum nu mai știu prea bine cine sunt. în fața blocului se oprește. îl invit, răgușită, să urce cu mine, să vadă unde stau. Dar Eduard mă refuză, are niște examene grele în zilele următoare și trebuie să tocească. Mare păcat, oftez eu în gând, și apăs butonul liftului, smulgându-i din mână, în ultima clipă, chiar când se întorcea să plece, prețioasa mea pungă de plastic. Sun la sonerie îndelung, să se știe că sunt eu. îmi pregătesc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
răspunse ea, într-un târziu, cu glas incolor. — în 1975 Clara împlinea 18 ani, îi sări în ajutor domnul Ionescu afabil. Era, înseamnă, prin clasa a XI-a sau a XII-a... După cât o știu eu de serioasă, normal că tocea de zor pentru facultate, nu cred că-i ardea de petreceri sau de mers la mare, ca alde nouă... Clara Ionescu clătină din cap și îl privi fix în ochi. O fixitate total inexpresivă, parcă inumană. — Anul 1975, dacă țineți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
același efect asupra creierului din partea radioactivității survenite prin catastrofa de la Cernobâl... La aterizare pe aeroportul de destinație, ceața amestecată cu măzăriche, albind colinele Țării de Sus a Moldovei, continua să primejduiască frânarea avionului pe anvelopele penibil de netede și de tocite de vechime ale roților aparatului de zbor. În mașina societății comerciale, trimisă de contabila cea cuminte și disciplinată pentru a-l prelua de la aeroport, după schimbul de bancuri cu șoferul mustăcios, mare amator de anecdote deocheate, avu răgazul să decidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
A continua să-l folosim înseamnă nu doar să întreținem prejudecata existenței unor cunoștințe adevărate, dar în plus înseamnă să sporim numărul confuziilor terminologice. Și decît să ne învîrtim la nesfîrșit în jurul semnificației unor cuvinte cărora uzura timpului le-a tocit complet virtuțile semantice, cel mai nimerit e să renunțăm la ele. Vocabule precum "adevăr", "sens", "semnificație", "realitate" sau "statut ontologic" nu ne mai spun astăzi nimic. Ele împiedică acordul oamenilor, de aceea sunt nu numai inutile, dar chiar oneroase. Părerea
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
știrea lui Dumnezeu ca și până acuma și d-sa - puternic ministru de exteme - nu se va preocupa mai mult de acele dureri. Oare acest rezultat practic nu este cumva scopul d-lui Cogălniceanu? Non bis in idem; mijlocul, odată tocit când cu interpelarea în privința Universității, nu mai prinde astăzi loc. Nemaiauzită însă și necalificabilă e purtarea "Romînului" cu fostul ministru, care, orice s-ar zice, a fost singurul om c-o inteligență superioară în cabinetul de nulități a d-lui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de-o putere elementară, ba chiar acele puse în mișcare de puterea omenească numai, posed o parte foarte esențială fără de care mașina ar lucra lipsită de orice regulă, ar deveni incalculabilă în privirea repejunii cu care se mișcă, și-ar toci toate părțile și peste puțin s-ar face netrebuincioasă. Deși această parte nu pare esențială la prima vedere, deși ea nici produce putere, nici îndeplinește o muncă, totuși fără de dânsa mașina ar fi de o regretabilă imperfecțiune și de puțin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu auzi astăzi un lucru care de fapt existase tot timpul, și anume declarația ei de neputință ca un dat care nu putea fi învins, de a-l părăsi pe Petrică. Prin repetire însă această nesiguranță acută s-a mai tocit, nefiind alimentată de Matilda cu nimic, nici măcar cu o ispită de a-mi pune la încercare puterea sentimentelor (nu are cruzimea și inferioritatea de a chinui) și până la urmă am descoperit un adevăr simplu, care a alungat orice fel de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Știi ce? Eu le...! Sânt atâtea posturi la noi de dispeceri, de controlori tehnici, la administrație... Am să vorbesc eu cu inginerul-șef să te angajeze. Trebuie să te angajeze! Nu se poate ca un om învățat care și-a tocit atâția ani coatele de băncile facultății să fie trimis la șobolani. Uite, uzina are o bibliotecă, să te angajeze acolo, să te ocupi de ridicarea nivelului cultural al maselor (adăugă el cu ironie), organizezi serbări, recitaluri, poezii, chestii de-astea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dacă o fi să fie, tot mă găsesc ei..." "Poate nu te găsesc, ai o șansă, zisei, în timp ce altfel..." Mă bucuram de un singur lucru, că aceste evenimente, procesul și acum fuga făcuseră să-i dispară iritarea aceea care îi tocea nervii. Se liniștise, nu-l mai obseda gândul că asta sau aia veneau în contradicție cu nu știu ce valori absolute la care, vezi dragă Doamne, nu trebuie să renunțăm. Acum avea, ca să zic așa, alte pisici de biciuit... Își recăpătase și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mama, nu întîrzia mult..." " Auzi ce mi-a spus Victor când stăm la coadă, că nu sîntem un popor rău guvernabil", zise Suzy la masă, adresîndu-se, desigur, tatălui ei, fiindcă doamna Culala, ca orice soție de modă veche, avea interesul tocit pentru discuțiile zise de idei și nu se înviora decât când era vorba de mici întîmplări din universul ei casnic, în general legat de bucătărie (cum i-a reușit, sau nu i-a reușit un anumit fel de mâncare sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
legătura ursitei lor și să facă pe vreuna din ele să iubească. Nebune după joc, În fiecare noapte rupeau câte o pereche de conduri de mătase albă, dănțuind. Împăratul făgădui pe una dintre fete aceluia care va afla unde Își tocesc condurii fetele noaptea. Însoțindu-le nopți de-a rândul, domnița cea mică se Îndrăgosti de flăcău și atunci farmecul căzu, palatul pieri ca o nălucă, iar flăcăul se căsători cu fata cea mică. Basmul Inelu fermecat are ca nucleu epic
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
în sus, o columnă de piatră, pe care este arsă povestea tătarilor bătuți în anul 1718 în valea închisă „Schlaff”, nu departe de trecătoarea Borșei. Păcat că soiul de piatră folosit spre acest scop e prea moale și așa e tocit deja, încât astăzi puțin se mai poate citi. Două părți sunt scrise pe grecește, două pe valahicește” <footnote Iorgu G. Toma, op. cit., p. 30 footnote>. Un alt călător, cunoscător al românilor și a limbii române, a fost Balthazar Hacquet care
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
în ordinea nominalelor în sintagme bazate pe coordonare. În toate înregistrările din corpus ordinea este eu cu Ana Maria (39), eu și sora mea (212); în schimb, folosirea pronumelui de politețe produce inversarea ordinii în sintagmă: dumneavoastră și eu (146). Tocite de uz, pronumele de politețe nu mai au uneori forța necesară de a exprima deferența. De aceea, sunt însoțite de alte formule de adresare care transpun în discurs raporturile sociale dintre interlocutori. Unele formule amplifică gradul de deferență printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]