877 matches
-
se facă mic și să-și asume cele două „ratări“, căci numai el e de vină, iar noi ne-am ambalat degeaba. Bașca îi mai și calcă hoții casa de la Iași și îi fură laptopul. Oare aceștia or fi fost tocmiți de Julian Schnabel? Uite un străin cu suflet de român. Schnabel a declarat cu puțină vreme în urmă, înainte să ia două Globuri de Aur, că filmul lui, Le Scaphandre et le Papillon, a fost favoritul juriului de la Cannes până în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
original. Poezie... serioasă am început a isca "după", cum îți spun, citeam pe ruptelea, simțeam că nu știu cât trebuie spre a scrie la rându-mi literatură. Da, n-am fost un precoce în materie...Era să uit: primele poezele le-am tocmit pe când eram școlar și le-am publicat la gazeta de perete a școlii primare, ce vremuri! V.P.: Urmând firul biografiei dumneavoastră, aflăm că ați fost niște ani redactor la Informația Harghitei. Ce amintiri aveți din acea perioadă? Ce fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
țară și a cultivat pe el o plantă medicinală pentru export. Nici naiba nu știa acolo la ce-i bună. Planta arăta ca niște ciulini, mai țepoasă decât cactușii, așa că bietul profesor nici n-a împrejmuit plantația, nici n-a tocmit paznic. Când s-a dus s-o recolteze, jumătate de bucată de „cactuși“ fusese furată. Explicația a aflat-o mai târziu: un țăran experimentalist din fire descoperise că, odată fierți, „ciulinii“ medicinali sunt considerați de porcii lui o adevărată delicatesă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
un număr vechi dân Almanahul comisionarului, dă niște pesos bine călcați. M-am ținut tare să nu-i Învestesc În două completos și pă loc am târguit rumeguș, pitchpin și vopseluri. N-am avut pace În beci până n-am tocmit dân șozurile alea o pudincă dă lemn, cu balama, dă vro trei kile, ș-am zugrăvit-o artistic cu vopsea maronă. Dă la o chitară dizacordată și ieșită la pensie am luat o garnitură dă cuie, care le-am bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-și facă meseria. Din păcate trăia într-un loc care nu prea avea clienți care să-și dea seama de calitățile lui. A dormit neîntors și a doua zi la amiază l-a întrebat pe Ali Mehmet dacă ar putea tocmi o căruță care să-l ducă la Sarichiojd. Turcul a clătinat din cap, nu că ar fi greu, dar nu vedea ce-ar căuta un domn din București tocmai în văgăuna aia. "O să muriți de sete, domnule, nu-i pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Turcul s-a desprins ușurel, nu-l convinsese și nici nu-l molipsise entuziasmul său, parcă era mînios dintr-un motiv foarte întemeiat, "cred că nu prea aveți ce face în tîrgul nostru. Trenul de București e acum, după-amiază. Să tocmesc o birjă să vă ducă la gară?" De fapt îl dădea afară. Sigur, dacă ar fi vrut, ar fi rămas, oricum era singurul client, dar Ali Mehmet avea chiar dreptate. Ce să mai facă în Medgidia, să se distreze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sănătate sau cu alte pricini?" K.F. ridică din umeri cu o ușurătate care nu prevestea nimic bun. "De unde să știu, au venit, s-au instalat în odăile de sus, intrarea e direct din grădină pe scara exterioară, știi dumneata, scara tocmită de prinț ca să nu se știe cînd intră și cînd iese, cine să pîndească de pe deal dacă umblă cineva pe acolo, au despachetat vreo cinci cufere, au hodorogit și de atunci n-au mai ieșit. Stau ca doi huhurezi, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și vor tăia cu creionul pe nechemați și pe trădători. Mai departe era și mai și, "curățirea presei de toți apașii periculoși, vînduți dușmanilor țării cari prin campanii criminale alimentează curentul de destrămare contra Statului și neamului nostru". Aici o tocmiseră bine, gazetarii erau vinovați de toate, îi mînca în palmă și dădeau la iveală tot felul de potlogării, iar colonelul Stoicescu socotea că ei, gazetarii, erau de vină că se fac potlogăriile. Păi dacă o ține tot așa vor ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gândire, dar adăugă el înăbușindu-se de râs, îmi dai și mie douăzeci la sută". "Cam mult, Miroane!, i-am replicat. Atunci nu-ți spun", zice... Cum însă vroiam să mă debarasez repede de acei saci, nu m-am mai tocmit și în aceeași zi i-am vândut unui medic, scriitor și el, un ins cu un cap ca de crap, prieten cu Miron. Nici acela nu s-a tocmit, m-am dus la el cu un taxi, șoferul m-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să mă debarasez repede de acei saci, nu m-am mai tocmit și în aceeași zi i-am vândut unui medic, scriitor și el, un ins cu un cap ca de crap, prieten cu Miron. Nici acela nu s-a tocmit, m-am dus la el cu un taxi, șoferul m-a ajutat să-i urc în apartamentul cumpărătorului, care mi-a cerut să semnez o chitanță, fără să specific natura banilor, mi-a numărat suma, i-am dat lui Miron
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lei! se miră el însuși de cât de ieftin era. Nilă își încreți fruntea. Eu simții că trebuie să mă întorc la vechiul meu costum pe care cu adevărat mă gândisem o clipă că trebuie să-l arunc. Chiar dacă ne tocmeam, cât putea să lase? O mie, chiar două, și? De unde luam mia cealaltă? Nilă se gândea. Se uită la mine. - Spune-i, zise, câți bani ai. Și dacă nu vrea, mergem în altă parte. - N-am decât o mie de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fură nu pot veni aici să le recunoască? - Nu, că le schimbă, le mai vopsesc, știu ei ce să le facă... Nu le scot repede la vânzare, până uită păgubașul. De-aia le vând ieftin, fiindcă nici hoțul nu se tocmește. Crezi că ți-l vindea el cu o mie de lei dacă nu-i convenea? - Și poliția, zic, nu poate să-i prindă? - Poliția nu se bagă, le dă și lor o parte din bani ca să-i lase în pace
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un corn cu lapte. - Îți cumperi ca mine o lampă cu gaz, un tacâm și două farfurii și îți faci acasă. Piața te învăț eu, mergi cu mine mâine după masă să vezi ce să cumperi și cum să te tocmești. Cărți avea puține, în franțuzește, Valery, Mallarme, Baudelaire (și o traducere a acestuia de Șerban Bascovici). Am uitat de Portretele lirice ale domnului Pillat și am citit din Baudelaire, întîi din original, apoi tălmăcirea lui Șerban Bascovici. Nu citisem până
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
domnișoară! Plimbare plăcută... Puteam să facem cunoștință, îmi șopti, dar nu acuma. Duminică ieși cu mine și ai să vezi. Dar să te pui la punct, nu așa... Am ajuns în piață și l-am urmărit cum târguia și se tocmea pentru un firicel de mărar. Nu se grăbea și totdeauna ieșea, după cum îmi demonstra el, în câștig. Cunoștea toate legumele și de câte anume legături avea nevoie. Își făcea socoteli: asta da, asta nu, fiindcă mai mâncase cu o zi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dădu din cap și păru a se gândi în sine: atunci auzea întăi numele flăcăului și parcă i se părea ciudat... —Niță Lepădatu? întrebă iar boierul. Și de unde ești? —De la Negoiești. —Din ținutul Ieșului? Și ce vrei? —Vrea să se tocmească la vite, cucoane Jor... se amestecă moș Nastase. —Vrea să se tocmească la vite? Bine. Da’ îndreptăriai? — N-am, zise Niță. Pe-acolo nimenea nu ni le cere. —Așa? Apoi nu ți le-oi cere nici eu, numai să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întăi numele flăcăului și parcă i se părea ciudat... —Niță Lepădatu? întrebă iar boierul. Și de unde ești? —De la Negoiești. —Din ținutul Ieșului? Și ce vrei? —Vrea să se tocmească la vite, cucoane Jor... se amestecă moș Nastase. —Vrea să se tocmească la vite? Bine. Da’ îndreptăriai? — N-am, zise Niță. Pe-acolo nimenea nu ni le cere. —Așa? Apoi nu ți le-oi cere nici eu, numai să te porți bine... Da’ de la boierul de la Negoiești de ce-ai plecat? Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui Faliboga răzbătea cu putere prin toate dosurile, și iapa lui albă fugea la trap pe cărări glodoase. Niță Lepădatu stătu o zi întreagă la hambare, ca să aleagă opinci pentru dânsul și pentru flăcăuașii de subt ascultarea lui și ca să tocmească cojoacele, cu Isailă cojocarul. Erau acolo clădite piei peste piei de oi, și opinci - ș-un miros greu de seu. Stăteau pe podina uscată, între cojoace, și pe ușa larg deschisă în două părți se vedeau depărtările nedeslușite și fumurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
atunci mergi până la capătul raționamentului și spune răspicat că cenzura politică era preferabilă cenzurii așa-zis economice. — Dintr-un punct de vedere cred că da. Pentru că puteai s-o păcălești, iar dacă nu reușeai s-o păcălești puteai să te tocmești, indirect, bineînțeles. Pe când acum cenzura (economică) e un mecanism. Al pieții. E obiectivă. Înțelegi? Nu are nici o cruțare. Pe vremuri, Nichita Stănescu scria un articol pentru partid și, alături, zeci de poezii splendide. Negocia... — Iar tu? — Eu eram prea încăpățânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
tineri fără protecție și le înlesnea mijloacele de a-și face [...] o carieră în lumea aceea unde favoarea și banii făceau totul", fără să realizeze enormitatea implicată de aserțiunea respectivă. La urma urmelor, meteahna balcanică a multora, aceea de a tocmi pe cineva fără alte recomandări sau competențe dovedite, este tot o formă, debil mascată, de favoritism. Ce poate fi însă ma savuros decât punerea în paralel a bucăților de poezie formală din cele două scrieri? Romanul lui Murasaki abundă în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
soțului său. Se dezmetici. Dar nu chiar de tot. Și vocea cu care își pofti invitații în casă îi trădă profunda schimbare interioară. Rosti cuvintele cu inflexiunile din tinerețe, când trăia nepăsătoare, ca orice femeie iubită și împlinită. Muzicanții nemți tocmiți pentru muzica europeană începură să cânte. Focul ardea în toate sobele. Oglinzile multiplicau lumina lumânărilor aprinse în sfeșnicele mari. Invitații se pregăteau pentru masă spălându-și mâinile în lighenașele de argint aduse de slugi și sorbind apoi țuica aurie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
arcuite și cu buzele prăjite ce se străduiau parcă să spună cum s-a întâmplat nenorocirea, mumia hidoasă nu mai semăna deloc cu Ilie Cârpaciul, care mi-a dres sandalele cu două zile înainte de plecarea lui la Moreni, unde fusese tocmit ca muncitor la sondă. Unul din însoțitorii mortului spunea că Ilie, atunci când a simțit uruitul ce venea din fundul pământului, a încercat să fugă din puț, dar n-a mai izbutit să se cațere până sus. A țâșnit răbufneala, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tacă-ți gura, țipă domnul Clyde, mișcând amenințător din furculiță. Hai să facem socotelile pentru astăzi. Cât ai vândut? — Of Doamne, oftă Ignatius. Am știut că mai devreme sau mai târziu ajungem și la asta. Câteva minute, cei doi se tocmiră în legătură cu câștigul. Ignatius își petrecuse de fapt dimineața șezând în Eads Piaza unde, urmărind traficul din port, mâzgălise în grabă câteva însemnări despre istoria navigației și Marco Polo. Intre timp meditase la niște mijloace de a o distruge pe Myrna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să nu vie la stricăciune din lipsa apii și, cătră întemeiere de starea aceștii haznale, așa... am așezat ca să aibă fieștecând doi oameni suiulgii pe treaba aceasta , stătători și neschimbați de la slujba haznelii”. --Cum se vede, pe lângă hazna au fost tocmiți doi oameni (frații suiulgii Dima și Constantin), cărora vodă le-a acordat multe înlesniri. I-a scutit de toate dările, li s-a dat “câte 30 de lei de om pe lună de la visteriia domniei... și câte un atlas și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pentru întreținerea conductei. “Dar din vreme ce pentru trebuința tocmitului haznelilor s-au făcut lagum (tunel n.n) boltit pe supt dughene de mergi apa păn-într-amândoo haznelile și când s-ar întâmpla a să strica este cu putințe a se tocmi pe didesubt prin lagum și nu este trebuință de a se mai lăsa loc... de să faci atâta mărșevie despre orășeni asupra oalelor apii”. --Așa se face, dragule, că la 10 mai 1760, Alexandru Ghica voevod dăruiește lui Dima suiulgiul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a lor, ci a mănăstirii. Acum însă, pentru că tot suntem pe Ulița Mare, te rog să asculți ce spune teslarul Manolache la 24 martie 1755: “Făcut-am zapisul meu la... mâna sfinții sale, părintelui de la biserica ungurească... pentru că m-am tocmit cu sfinția sa, ca să-i fac cinci dughene la Ulița Mare... adecă doaoa dughene... din sus de poartă (la nord n.n), una mare și alta mai mică, și din gios de poartă (la sud n.n)... una mare și doao
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]