2,014 matches
-
privesc la pelerini, prăvale munții, otravă, arme, trucuri cabotine, ca să le fie lor ceva bine. luna este plină, cerul e senin, mii de gânduri grele de departe-mi vin, fluturii de fosfor luminând vioi, e căldură mare, vara e în toi, tu, iubita mea, unde-s ochii tăi? gânduri peste șesuri, gânduri peste ape, unde-i gura ta ca să mă adape, ți-am uitat făptura tot visând la țară, ți-am uitat și pasul, glasul de vioară, ți-am uitat și
ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357640_a_358969]
-
de ostatici, ci hoți de cadavre.” În simbol, Laila este imaginea unui Babilon de altădată, cu obiceiuri și tradiții bine înstăpânite, asemenea modelului de dantelă pe care îl lucrează. În prezent, este trecută cu vederea de toți. Războiul este în toi, pacea nu face obiectul preocupărilor nimănui. Brățările Lailei au clinchet de cătușe. Pe lângă cele două personaje, în fosta aerogară se mai află Cecilia, o tânără negresă, refugiată din Sud, și sugarul ei bolnav și înfometat, Ardazir, adolescentul invalid, țintuit într-
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
societatea românească de atunci. Sunt tot atâtea argumente să se reconsidere alianța boieri-moșneni în evenimentele din 1821. Fondul și esența obiectivelor alianței au dus - după cum a remarcat N. Bălcescu - la constuirea „partidei naționale” și la „deșteptarea națiunii”. Dar tot în toiul revoluției de la 1821 a avut loc deschiderea unei prăpăstii între boieri și moșneni. Primii - crezând că moșnenii pot fi folosiți ca o măciucă revoluționară și nimic mai mult - s-au rupt, în cea mai mare parte, de acțiunile celor din
PROF.UNIV.DR. DINICĂ CIOBOTEA, MOŞNENII ÎN REVOLUŢIA DIN 1821 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344706_a_346035]
-
acestuia trebuie să aibă loc la timpul său.Scrisul jurnalistului este întotdeauna o luptă. Iar în luptă cad mulți combatanți înainte de-a răsuna trâmbițele victoriei. Jurnalistul trebuie să accepte riscul de-a fi ucis, uneori și la propriu, în toiul luptei. Lupta sa constă să fie prezent în mijlocul conflictelor, char dacă sunt numai de idei. Timpul ucide. Deci, trebuie să acceptăm și moartea adusă de timp. Fiind în București, la vârsta de 18 ani la o școală de tehnoredactori am
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358851_a_360180]
-
ca fiica lor să se orienteze spre un asemenea domeniu, precum și pledoaria profesoarei de fizică și chimie, care a convins-o să meargă pe drumul științei, au făcut ca destinul să o poarte la doar șaptesprezece ani, în 1952, în toiul unor vremuri tulburi, în Iașiul lui Eminescu, unde susține și promovează examenul de admitere la Facultatea de Chimie. Devenită inginer, Vavilei Popovici i-a plăcut să lucreze în fabrică. Muncea adesea, peste program, însă nu simțea oboseala, pentru că ea credea
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
pregătite din timp și-l așteptau pe onorabilului Pandelică. La acest festin, bineînțeles că își dăduse străduința „descurcărețul” administrator Cobrescu Ilie, informând-o pe Marița, la ce oră va sosi onorabilul boier Bărbulescu Pandele ca să ia masa. Când erau în toiul primului salut de bun venit adresat de venerabilul „maior” în rezervă, Petre Bușoiu, se deschise ușa până la perete și își făcu apariția patroana restaurantului, madam Floreasca, îmbrăcată foarte elegant: taior și fustă de culoarea petalei de cicoare, un șal de
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
vecinului lumini pe pereți caierul tot mai mic - tot mai multe amintiri pe fusul bunicii noaptea de Crăciun - mascați in fulgi de nea nepoțeii cerul înnorat - centrul universului vechiul felinar bunica bătând în toba nepotului- grauri în cireș furtuna in toi - fără-ncetare albatrosul chemându-și perechea revelion în doi - un motan al nimănui singurul oaspete Valeria Tamas Referință Bibliografică: haiku / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 353, Anul I, 19 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359456_a_360785]
-
cum în copilărie mama sa îi sărbătorise ziua de naștere invitând niște rude mai îndepărtate. Totul decursese destul de bine în acea seară, până la un punct când izbucnii o ceartă între mama lui și acei invitați, și el văzu cum în toiul cerții acea femeie ce îi adusese o cutie de rahat, veni la frigider unde o pusese îl deschise și luă acea cutie. El stătea în pat și privea toată acea scenă și pentru un moment privirea lui și a acelei
CADOUL de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359438_a_360767]
-
Trecut de jumătatea lui Gerar. Norii iuți și lunecoși începu să învăluie ziua de zici că-i toiul nopții. Clipă după clipă, ei trec vibrând peste chipul orașului. Privesc în dreapta și în stânga mea și mi se creează o dispoziție expansivă. Un cârd imens de ciori zboară deasupra capului meu și croncănesc un cântec neștiut. În zborul lor grăbit
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
grăbit, Aspir aroma fină de cafea, Visez spre țărmul veșnic însorit, Prin sarabanda fulgilor perdea. În umbră vagă de cocotier Ascult cântarea-ntinderii de ape. În golful mic așteaptă-un velier- Îmi joacă depărtările sub pleoape... Ninsoarea fermecată e în toi. Cu câtă fantezie desenează, Și ne învață cântecele noi, Și ne trimte-n joc câte-o sfârlează. Sfioasă, o lumină spre tavan, Din candela de cu iz de untedelemn. Pe nesimțite mai trecu un an, Fără să lase la plecare semn
AZI NINGE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360547_a_361876]
-
așa însingurat Se topește de uitat Sus pe cerul plumburiu La un soare trist, pustiu. Primăvara Floare lângă floare Privesc către soare Cânt de păsărele Sus pe rămurele! Iarba verde crește Mielul ne privește Cu ochi mari, vioi Primăvară-n toi! Hai, copii, afară, Sări tu, fetișoară! Și tu, băiețaș, Vino pe imaș! Hai să ne jucăm Flori să adunăm Să le facem salbe Roz și verzi și albe. Vântul Pe poteci șerpuitoare, Printre frasini și stejari, Amețesc în ascultare De
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
BALACI: Nu, încă n-am construit o piesă de teatru în versuri pentru că nu mai trăim pe vremea lui Corneille sau Racine. Și, totuși, ce frumoase sunt acele versuri din „Cidul”: „Te mesurer a moi? Qui ta rendu si vain?/ Toi, qu on n-a jamais vu les armes a la main” sau tot acolo: „A qui venge son pere rien n est imposible/ Ton bras est invancu, mais non pas invincible” , sau „A vaincre sans peril on triomphe sans gloire
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
ea să se piardă în improfunzimi. Comunicarea masurandu-se nu după profunzimea unor discuții cu cineva anume, ci după comunicarea cu cât mai mulți - atunci se întâmplă că acea cu unul singur să cadă. Să fie mentalitatea de turmă în toi? Sunt și oameni profunzi cu care ai ce să discuți mult timp nu zic, insă tendința majoră este aceasta - globalizarea. Atunci oricât de autentică ar fi comunicarea cu o persoană, ea s-ar putea să cadă în pofida mulțimii..dacă acea
FACEBOOK BUCLUCAŞ...(II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360056_a_361385]
-
și-ar avea farmecul să povestesc ce-am mai pățit pe drumul lung de fier până am ajuns în țară, doar cu o mică digresiune. Eram pe teritoriul Ucrainei, ne apropiam de granița cu Republica Moldovenescă, că am ieșit în toiul nopții din cușetă și m-am dus la devocika să-i cer un ceai. Cînd deschid ușa, Cătălina... bat-o vina, era întinsă pe canapea într-o poziție plăcută ochilor mei avizi de-o plăcere pe nepusă masa, că mi-
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
instaurat o taxă de parcurs. Cel mic se revoltă, amenință, susține convins, se agită, că taxa lui trebuie să fie mai mică. Cel mare, supărat, nu se dorește discriminat, consumul fiindu-i mare, este oricum prejudiciat. Gâlceava aflându-se-n toi, o stea căzătoare, cam zuză, neatentă, proastă, în lumina difuză, se împiedică de un dinte de lună, căzut de, să tot fie vreo săptămână. Și nici una, nici nu zici bine alta, o vezi spânzurând de cer, inutil, precum e plosca
MISTER de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359793_a_361122]
-
ești chemat Grădina s-o-nlumini din sfânt păcat?! „MODERNIZAREA” PAȘTELUI... nu-L mai plânge - astăzi - nimeni pe Hristos nimeni nu-i mai simte dorul Lui de noi Crucea-I grea n-o îndurăm - direct - pe os nici hidosu-i strigăt - horcăind în toi! ...nevinovată carne să înghită în vina lui mereu deschisă-a poftă oricine-i pregătit - smerit - să mintă să cumpere privata lui Golgotă... a pregătit ciocane și piroane spectacol: țâșnirile de sânge turbat - vampiric - delicii noi - saloane cu-orgii și vome
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
cu piciorul ghiozdanul spre colțul patului și se întinse să tragă de coadă, pisica ce moțăia încolăcită pe preșul din apropierea sobei. Aceasta mieună prelung și într-un singur glas, Arina și Dora se grăbiră să îl dojenească. Hărmălaia era în toi, când în cadrul ușii ce se deschisese, se ivi silueta tatălui. Arina și Dora se grăbiră spre el bucuroase, apucându-l fiecare de câte o mână, urmărite de privirea repede ascunsă pe sub gene a lui Igor. Cei doi părinți se priviră
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
împletite din crengi de brad Ori funii fibroase din sălcii pletoase sau iederă- Nu mai prididesc a scruta zările Cercetașii ambelor tabere de luptă A confederaților și a unioniștilor Unii dintre ei mai zeloși exersând Un supliment la fratricidul în toi Rostogolind un buștean cu funicular Spre a trimite un altul - mesaj pentru Lumea cealaltă - mai bună sigur Incă un dușman carevasăzică ce va conta In contabilizarea eforturilor ori pentru a da Câștig de cauză unei tabere sau alteia La sfârșitul
CARNAGIU LA GETTYSBURG (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359633_a_360962]
-
Acasa > Redactia > Autori > REVEDEREA DE PE PÂRTIE Autor: Marinela Preoteasa Publicat în: Ediția nr. 1503 din 11 februarie 2015 Toate Articolele Autorului A trecut vremea când cuprindeam în palme norii să ne răcorim obrajii în toiul iernii tot mai aproape de cer, când ne răcoream inimile din cupe de ceai fierbinte cu vanilie sau esență de rom; acum mâinile noastre adună razele din pletele vii care ne-au păstrat marea și muntele; ne privim îndelung și foarte
REVEDEREA DE PE PÂRTIE de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340406_a_341735]
-
L-am rugat să-mi dea o femeie din sanatoriu, oricare, s-o duc lângă Tudor și s-o las acolo. Întâmplarea a făcut să mi-o dea tocmai pe Ilona. Nu realiza de ce trebuia să facă acea plimbare în toiul nopții, dar s-a bucurat când a zărit peisajul acela de vis. Când am ajuns, am oprit mașina și am îndemnat-o să meargă la cascadă, că acolo e și mai frumos. Am urmărit-o vreme de câteva minute și
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
ai Casei Regale, premierul liberal cu nume german a contramandat în ultima clipă întâlnirea de la Palatul Victoria cu numeroasa delegație UEFA. Oficialii veniseră pentru interminabilele discuții despre Campionatul European de Fotbal care se va dispută la București. Isteria e în toi. Nu mai puțin de zece de stadioane moderne s-au ridicat numai în ultimul deceniu. Bani aruncați pe apa sâmbetei ar spune unii. Era o zi oricum foarte aglomerată la Guvern, unde tot astăzi este așteptat președintele Consiliului European. Disputa
Regele Mihai împlinește azi 95 de ani. Ce-ar fi fost dacă...? () [Corola-blog/BlogPost/338461_a_339790]
-
Nistorescu s-a lansat cu teoria sa despre sistemul nervos cu exemple de pe front, impacientat de atâta așteptare, Vasile Popescu s-a dus la secție să constate care mai era situația. Ceasul arăta ora douăsprezece și dogoarea Soarelui era în toi. Norocul lor, alături de poarta bisericii se afla un chioșc de răcoritoare, pe care l-au vizitat din ce în ce mai des. -Nu cred că se va mai face astăzi repartizarea suplinitorilor, deși secretara zice că nu poate să spună nimic, până când vine șeful
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
toată lumea care-l vedea spunea că are un zâmbet care te topește”. Prietenia dintre Salvatore Greco și Dumitru Sinu a fost trainică, ea s-a păstrat intactă și după ce viața fiecăruia dintre ei a urmat o altă traiectorie. Întâlnirea din toiul nopții cu un barman în Calabria În intervalul de timp în care a locuit în Franța, la Saint Gervais, Dumitru Sinu i-a făcut o vizită lui Salvatore Greco, la el, în Calabria. A trebuit să traverseze întreaga Italie până
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339935_a_341264]
-
și eretici (dar și mangosiți) deopotrivă: “La ce să mai jelească aceea ce-a fost ceară/ obscură și inertă, sortită consumării,/ când razele plecate din sine în afară/ lumină sunt și viață din moartea lumânării”?//... Sigur că da!...Brusc , în toiul viforniței, alaiul im/pertinent și in/util nu mai face nici un pas. Nimeni nu mai mișcă. Până și crivățul începe să nu mai bată. Până și nourii se fac puzderii...și lasă lumina (prima? ultima?) să-și pogoare mirarea înspre
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
unelte fundamentale până când lutul cade, până când se aude pe dealul celălalt, până când se simte ecoul amestecându-se cu fratele lui făcut de sapele altor și altor văi și dealuri și sfinți cu pestelcă și opinci...până când soarele se proțăpește în toiul amiezii, când mătușa-șefă dă poruncă de oprire, de așezare și de potolire a foamei...Prichindel și aproape nevăzut, eu stau în voia cerului și sub respirația boilor, încerc să-mi scriu pe retină și pe creier și în suflet
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]