2,536 matches
-
Joseph Goebbels, l-a denunțat în mod public pe Hindemith ca fiind “un producător atonal de zgomot.” Alții totuși credeau că el ar putea oferi Germaniei un exemplu de compozitor german modern, care, până la această oră, compunea muzică bazată pe tonalitate și cu dese referințe la muzică folk ; pledoaria dirijorului Wilhelm Furtwängler făcută în favoarea lui Hindemith și publicată în 1934 merge exact pe această linie. Controversă asupra lucrărilor sale a continuat în anii 1930, Hindemith intrând și ieșind din grațiile ierarhiei
Paul Hindemith () [Corola-website/Science/315425_a_316754]
-
pictură în ulei de Giambattista Piazzetta cu trei sfinți dominicani, aleși de dominicani pentru a ilustra activitățile misionare ale Ordinului lor. Acest tablou este demn de remarcat pentru coloritul său sobru. Michael Levey scrie: "Triumful real al picturii constă în tonalitate ei memorabilă și austeră". În prim-plan, în negru, este Sf. Louis Bertrand, un sfânt spaniol care a mers ca misionar în Caraibe, unde un preot nativ ar fi încercat să-l otrăvească (simbolizat de șarpele din potirul pe care
I Gesuati () [Corola-website/Science/333513_a_334842]
-
Bad Times" consideră că melisma utilizată în muzica gregoriană „poate face ca sensul cântecului să devină mai înălțător, atât pentru interpret cât și pentru credincioși”, iar cele folosite în bisericile afro-americane „își au rădăcinile în bocetele din folclor și în tonalitatea tristă”. PopEntertainment.com critică utilizarea în exces a acestui ornament muzical, afirmând faptul că „vocea interpreților actuali dansează pe o notă” și că „prin supra-interpretarea cântecului (...), soliștii contribuie fără să știe la banalizarea muzicii de azi. Este destul de trist că
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
vehemență restaurărilor deficitare care au dus adesea la distrugeri iremediabile ale celor mai valoroase picturi bisericești. În pictura murală de la Bran, pictorul a încercat o conciliere a valorilor ortodoxiei cu viziunea sa italiană. A obținut astfel, efecte monumentale plane cu tonalități sobre prin renunțarea la aerul, sobrietatea, culoarea și perspectiva cu care stilul baroc a reușit produse estetice dar mai puțin impozante. Artistul a respectat iconografia impusă de canoanele dogmatice religioase și a invocat tradiția pentru înfățișarea figurilor de ctitori și
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
alte instrumente) este împărțită în 200 de strofe, care la rândul lor sunt împărțite în fraze. Cu toate că la prima ascultare, muzica poate părea simplă unui ascultător din zilele noastre, ea este de fapt organizată în detaliu, cu tempoul, modul și tonalitatea bine definte, ceea ce i-a impresionat profund pe ascultătorii pentru care a fost inițial compusă. O caracteristică a acestei forme de interpretare a fost faptul că vocea și interpretarea instrumentală erau totdeauna separate, lucru ce s-a schimbat ulterior în
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
revistele "Flacăra", "Năzuința" și "Contimporanul", care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat "Restriști". Este o poezie de atmosferă, care transcrie tristețile și deznădejdea omului condamnat la existența cenușie a orașelor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea și sistemul imagistic al acestor poezii, în afara tentației asociațiilor insolite, nu anunță viitoarea evoluție a poetului, caracterizată prin extrema receptivitate față de doctrinele avangardiste. Astfel, la numai un an de la apariția volumului de debut, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
influența lui Chopin și, uneori Franz Liszt, dar sonatele cele mai târzii sunt foarte diferite, ultimele cinci fiind scrise chiar fără o cheie anume. Multe pasaje din ele pot fi socotite atonale, deși intre 1903 și 1908 o unitate de tonalitate a fost aproape imperceptibil înlocuită de unitatea armonică.
Alexandr Scriabin () [Corola-website/Science/319402_a_320731]
-
un prieten bun, o persoană foarte draguță la care țin extrem de mult. Vocea lui era exact ceea ce căutam. Nu cânta nimeni ca el, are ceva aparte - deschiderea către flamenco îl face unic”. „La Tortura” este un cântec scris într-o tonalitate minoră și un tempo moderat. Piesa este influențată de muzica reggae și de cea afro-latino. Pentru realizarea negativului, s-au folosit chitara, pianul și acordeonul. Orchestrația combină surse sonore acustice și electronice. Întinderea vocii lui Sanz este de la mi din
La Tortura () [Corola-website/Science/314400_a_315729]
-
automat, mecanic, steril și aseptic de factorii contextuali și nu de dimensiunea cognitivă a individului. Este un fel de trăire fără a participa la actul trăirii, o funcționare în virtutea unei inerții aproape apatice. Contrastul cadrelor alb-negru (aduse oarecum într-o tonalitate conciliantă, filtrate astfel într-un fel de gri) ce caracterizează peisajele și stridența culorilor aplicate universului vestimentar al lumii modei sunt valorificate pe un fond sonor care el însuși oscilează între o stridență de această dată a cadrului naturii (este
Împușcătura (film) () [Corola-website/Science/302895_a_304224]
-
atât în format digital, cât și pe discuri de vinil, cele din urmă fiind distribuite în Statele Unite ale Americii. Spre deosebire de predecesorul său, „Summertime” nu a beneficiat de un videoclip oficial. „Summertime” este un cântec rhythm and blues, scris într-o tonalitate majoră. Suportul vocal este oferit atât de mezzo-soprana Beyoncé Knowles și de artistul rap P.Diddy, interpretarea solistei fiind una liniștitoare și dublată prin supraînregistrare. De asemenea, pe remixul oficial, sunt incluse și porțiuni interpretate de Ghostface Killah. În cântec
Summertime (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/309037_a_310366]
-
este acompaniata de pasaje Rap masculin ce intensifica ritmul (de ex. „Coco Jambo” a lui Mr. President). O altă caracteristică a genului este faptul că asupra vocalelor nu se aplică mai niciodată efecte sonore, cum ar fi de ex. schimbarea tonalității sau robotizarea vocii. Până și vocalelor mai pițigăiate (de ex. Lene Grawford Nystrøm din cântecul „Bărbie Girl” de Aqua) nu li s-au aplicat efecte. Ritmul este în general simplu, având o metrica de 4/4. Tempo-ul cântecului se
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
altele) sunt sintetizate electronic. Sintetizatoare precum Roland TR 909, Korg ER-1, sau instrumente virtuale (VST Instruments), fiind folosite pentru producerea lor. Linia de bass este deasemenea creată prin sintetizare electronică a instrumentului, care poate fi chitară, trompeta, contrabas, pian, etc. Tonalitatea sunetului produs de instrumentul de bass se situează între 180-320 Hz. Bass-ul lasă impresia de galopare, iar urechea umană percepe sunetul că un tropăit continuu. Sunetul bass-ului este asemănător sunetului produs de un cal galopând. Acest sunet este
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
separă de Hi-NRG. Instrumentul principal este sintetizatorul care poate fi, fie unul dedicat de genul Yamaha SY77, fie un program de calculator cum ar fi Fruity Loops. Ambele tipuri pot sintetiză o sumedenie de sunete. Cel mai frecvent fiind produse tonalități în spectrul pianului, fluierului, orgii și a vioarei. Chitară fiind rar folosită ca instrument melodic principal. Totuși excepții există în artiști cu pregătire rock, cum ar fi de ex. E-Type. Asemănător stilului Latin Freestyle, melodiile Eurodance sunt adeseori foarte complicate
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
cântece conțin o linie melodica secundară care alternează cu prima. Acest lucru având loc frecvent după primul refren. Cele două lini melodice sunt redate prin instrumente diferite (de ex. sunet de pian în octava III, respectiv fluier ce are o tonalitate ridicată, undeva prin octava VI). Melodiile pot urma aceeași gamă a tonalităților sau pot varia concomitent între gamele minor și major. De regulă, la fiecare 32 de bătăi are loc o schimbare semnificativă a sunetului. Fie se schimbă instrumentul principal
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
având loc frecvent după primul refren. Cele două lini melodice sunt redate prin instrumente diferite (de ex. sunet de pian în octava III, respectiv fluier ce are o tonalitate ridicată, undeva prin octava VI). Melodiile pot urma aceeași gamă a tonalităților sau pot varia concomitent între gamele minor și major. De regulă, la fiecare 32 de bătăi are loc o schimbare semnificativă a sunetului. Fie se schimbă instrumentul principal cu cel din linia melodica secundară, fie se adaugă linia melodica secundară
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
fața A cu „I Know It” (rom. - „Știu”) o piesă cu un ton mai gentil. Sunetele ascuțite de pian și înfloriturile oferite de saxofon pe două acorduri din timpul versurilor se modulează într-o secvență minoră diferită. Schimbările mici de tonalitate nu i-au cauzat Madonnei probleme cu registrul vocal. „Holiday” (rom. - „Vacanță”) a devenit primul hit al Madonnei, potrivit criticilor datorită versurilor ușurele („Holiday/Celebrate”) și a sentimentului universal de dorire a unei vacanțe. Piesa era difuzată intens la toate
Madonna (album) () [Corola-website/Science/312043_a_313372]
-
două înregistrări fiind incluse pe material, „Ring the Alarm” și „Upgrade U” (în colaborare cu Jay-Z). În cadrul unui interviu, Knowles afirmă despre compunerea piesei următoarele: „Get Me Bodied” este un cântec R&B, cu influențe de muzică hip-hop, compus în tonalitatea Sol minor și scrisă în măsura de trei pătrimi. Ritmul melodiei vocale cuprinde doar câteva sincope, fiind folosită frazarea melodică a vocii. În cântec se folosește doar câte un acord pe spații mari, prezent pe toată durata piesei. Nu există
Get Me Bodied () [Corola-website/Science/308973_a_310302]
-
Gâgă cântând melodia. Potrivit partiturilor publicate pe Musicnotes.com de Sony/ATV Music Publishing, „Dance în The Dark” a fost compus într-o măsură simplă în patru timpi cu un tempo de 121 de bătăi pe minut. Este compus în tonalitatea re minor și are o progresie de acorduri. Un interludiu rostit este, de asemenea, prezent. Versurile piesei se referă la vampiri și vârcolaci: „Run run her kiss is a vampire grin/The moon lights her way while she's howlin
Dance in the Dark () [Corola-website/Science/320456_a_321785]
-
François Couperin, Jean-Marie Leclair, Georg Philipp Telemann, până la începuturile secolului al XVIII-lea. "Sonata da camera", compusă de obicei sub formă de "trio" pentru două instrumente melodice (mai ales viori) acompaniate "basso continuo", instrument armonic, executând o melodie fundamentală cu tonalitate joasă. "Sonata da camera" cuprindea o introducere lentă, un "allegro" în formă de fugă, o mișcare lentă cantabilă și un final rapid, care sugera afinitatea cu părțile dansante din suite și era compusă aproape în întregime din elemente scurte, derivate
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
cele opt glasuri pe care biserica romano-catolică le va numi moduri. Existau pe lângî cele patru glasuri autentice încă patru glasuri derivate din acestea fiind cu o cvintă inferioară. Astfel pentru buna perioadă de timp, până teoreticienii pun bazele teoriei tonalității temperate, pe vremea lui Bach, acest sistem va reprezenta baza muzicii cultice și culte. Dupa scindarea Imperiului Roman devenise o necesitate organizarea slujbei muzicale unice pe tot teritoriul controlat de Biserica, lucru vital pentru recunoașterea autorității centrare. Astfel că papa
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
În 1988, el și prietenul său Gheidar Djemal, s-au alăturat grupului naționalist Pamiat. El a ajutat la scrierea programului politic pentru proaspătul reînființat Partid Comunist din Federația Rusă, sub conducerea lui Ghennadi Ziuganov, realizând un document ce avea o tonalitate mai mult naționalistă, decât marxistă. Dughin a început să-și publice propriul său jurnal, "Elementî", unde inițial l-a elogiat pe franco-belgianul Jean-François Thiriart, susținător al "„Europei de la Dublin până la Vladivostok”". Jurnalul său glorifică constant atât țarismul, cât și stalinismul
Aleksandr Dughin () [Corola-website/Science/301462_a_302791]
-
vremii și de a-i imprima o accentuată conștiință estetică și națională. Volumele următoare ("Pomii dulci", 1972; "Inima alergând", 1981; De dorul vieții, de dragul pământului", 1983; "Valurile", 1984; La capătul vederii", 1984; " Viața pe nemâncate", 1999) conțin poezii cu o tonalitate baladescă, de o nedezmințită ardoare etică și socială. În multe poezii, apare ca personaj epic Moș Pasăre, ale cărui „pilde” socratice sunt rostite în spirit folcloric, ironic sau ludic, el ironizând pe toți acei cărora le sunt străine idealurile naționale
Gheorghe Vodă () [Corola-website/Science/312885_a_314214]
-
lemn, 11 instrumente de suflat din alamă, o gamă foarte largă de instrumente de percuție, un pian, două harpe și coarde. În ciuda dimensiunii orchestrei, limbajul folosit și temele sunt de o simplitate evidentă. Este o simfonie caracterizată de cantabilitate și tonalitate, care include uneori ritmuri din muzica de jazz și a cărei comandă l-a stimulat pe Copland să își „structureze materialul și să îl ansambleze într-o ordine bine definită.” Partea întâi are un caracter deosebit de expresiv, în tonalitatea Mi
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
și tonalitate, care include uneori ritmuri din muzica de jazz și a cărei comandă l-a stimulat pe Copland să își „structureze materialul și să îl ansambleze într-o ordine bine definită.” Partea întâi are un caracter deosebit de expresiv, în tonalitatea Mi major și implică trei teme contrastante. Prima dintre ele, la viori, este plasată în începutul Simfoniei, fără nici un fel de introducere. Ea este interpretată de instrumentele de suflat din lemn și de coarde și stabilește o atmosferă de contemplare
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
această versiune a lucrării "Fanfare" și continuă cu prima temă. Din cauza rolului său de „coda lărgită”, ea aduce multe idei auzite anterior. Finalul Simfoniei este un allegro în formă de sonată, unde "Fanfare" are rolul unei introdurceri lente, care anticipă tonalitățile și relațiile tonale dezvoltate pe parcursul finalului. De asemenea, fragmente din "Fanfare" mai apar și în alte momente semnificative ale finalului, pentru a articula structura de sonată și pentru a face planul sonor mai accesibil publicului larg. Reorchestrarea lucrării "Fanfare" a
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]