2,400 matches
-
nu...“ Bietul meu văr! Nu știa pe-atunci că avea să devină pentru toată viața un anonim inginer într-un orășel de provincie. În acea noapte, însă, el mi-a des chis, fără să știe, o zonă la care, con topit cum eram cu lucrurile și fețele înconjurătoare, nu meditasem încă. Aveau să mai treacă doi ani până când, într-un alt sat, de la Dunăre, aveam să am deodată revelația că exist, că eul meu în fine s-a născut. Cei mai mulți dintre
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
venise aici cu Daniel, nimic în afară de travaliul sălbatic al naturii - baza întregii piramide -, prea mic și răsfirat ca să-ți bați capul cu el: un covor verde, lipit de pământ, care se întindea până la linia orizontului, cu un firicel de asfalt topit care-l arsese pe mijloc. Mark rătăcea pe șosea, la fel de uluit ca și cireada de Simmental de pe delușorul aflat la trei sute de metri în dreapta lui. Doar că vacile rătăcitoare nu clătinau din cap. În ce direcție mergeam? Ea arătă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dispui. Sectele se dau în vânt după așa ceva. Oamenii sunt mai drăguți cu vulpițele. Trimite o vulpiță la ușa cuiva și o femeie va presupune că e imposibil să fii un ucigaș în serie, în timp ce un bărbat va sta acolo, topit tot, golindu-și buzunarele pentru orice operă caritabilă vrei tu. Va citi chiar și Cartea Mormonilor, dacă fata zâmbește cum trebuie. Pornesc împreună, amândoi, vulpea și strugurii. Ca și cum ar fi căsătoriți sau soț și soție sau așa ceva, ceea ce lui personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fiu cheia intrării peste tot. Nu știu ce-i ușa încuiată, nu știu ce-i lacătul închis, iubirea face din abis o pajiște imaculată. Misterul scos mai la vedere ca zorile ieșind din noapte și mai întotdeauna apte să verse de pe creste miere, aur topit care așteaptă pe scări din vârfuri de coline ca să încerce orișicine să-i urce măcar prima treaptă... 2013 La (s)cursuri universitare Profa ne dictează mai blazat, mai viu, acuși e amiază, colegele scriu... Dacă înebunește scrie fiecare, cine mai
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și devastatoare. Era evreu, trupul lui neobișnuit de Înalt, cadaveric, era măcinat de boală În așa măsură, Încît se pierdea cu totul, aproape că dispărea sub hainele groase și scumpe În care era Îmbrăcat. Fața albă și slabă, atît de topită că părea un simplu Înveliș de piele pe oase, se aduna Într-un nas mare și coroiat, astfel Încît aproape că nici nu se putea numi un chip omenesc, ci un mare cioc al morții, luminat de doi ochi strălucitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
muncii, ei făceau totul bine și cu îndemânare. Acest lucru ne era confirmat de grafica alb-negru a clasei muncitoare, cu profilurile abstract colțuroase ale oțelarilor lângă lingurile lungi cu care scormoneau în furnal. Îmi amintesc că lumina șuvoiului de oțel topit făcea ca bobițele de sudoare să strălucească pe fruntea lor asemenea unor mărgăritare de preț. Tot așa încinse de vipie erau și femeile de la seceriș din cadrul alianței clasei muncitorilor cu țăranii care își legau baticul cu nodul la spate, în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Doamna Schtzngrm a analizat un eșantion din otravă - doi pompieri care-au luat-o au murit - și zice că a început să se infiltreze în stratul permian. Cum știi probabil, continentele, deși discontinue, plutesc pe o masă vîscoasă de substanță topită de... — Nu mă vrăji cu știința, Sludden. Dacă poluarea nu este eliminată, vom avea trepidații și depuneri în scoarța terestră. — Trebuie făcut ceva! strigă Sludden înspăimîntat. — Da. Tot know-how-ul e deținut de institut. Mașinăria care să acționeze aparține creaturii. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atmosferei venusiene. Fuseseră aduși de pe Jupiter meteoriți de gheață, ulterior amplasați pe orbite circumvenusiene, ceea ce avusese drept rezultat declanșarea unor ploi ce au durat mii de zile și nopți. Talia acestor meteoriți varia între 10 și 100 de kilometri-cubi. Odată topiți, enorma masă de apă rezultată mai întâi îmbibase atmosfera planetei și apoi îi atinsese suprafața, creînd astfel oceane și oxigenând aerul. În 2081 A.D., Institutul de Semantică Generală ― care intra atunci în perioada sa guvernamentală ― intui potențialitățile pentru non-A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care zumzăiau, mârâiau sau vibrau în timp ce-l examinau cu simțurile lor neumane. Testele se succedau unul după altul, pe toată durata relatării lui Gosseyn: Narațiunea i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
metri. În lipsa unui ordin din partea lui Thorson, ezitau să-și lanseze bombele. Sau poate că se aflau deja sub controlul lui Crang. Nu putea aștepta ca să fie sigur. Se reântoarse în clădire și străbătu în fugă un coridor pe jumătate topit. Ajuns la laborator, intră, dar se opri după numai câțiva pași. Trupurile soldaților din garda lui Thorson zăceau risipite în toate părțile. În spatele unui birou zări, cufundat într-un fotoliu, un om în vârstă; barba îi acoperea în bună parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
instituțiile culturale din București, inclusiv Casa școalelor...“. „O fi fost beat“, a spus liniștit domnul Sima pe când eu așteptam plictiseala adâncă, vidul și neîncrederea care urmează după o solicitare prea puternică. Încet, încet, vuietul depărtat al orașului s a stins, topit parcă de zăpușeala zilei (mă gândeam la Zenobia ca la martorul și arbitrul existenței mele), m-aș fi așezat pe scândură, lângă bătrânelul acela. „Ce să-i faci, domnule Sima“, am spus, „câteodată ne credem buricul pământului și poate chiar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
atmosferei venusiene. Fuseseră aduși de pe Jupiter meteoriți de gheață, ulterior amplasați pe orbite circumvenusiene, ceea ce avusese drept rezultat declanșarea unor ploi ce au durat mii de zile și nopți. Talia acestor meteoriți varia între 10 și 100 de kilometri-cubi. Odată topiți, enorma masă de apă rezultată mai întâi îmbibase atmosfera planetei și apoi îi atinsese suprafața, creînd astfel oceane și oxigenând aerul. În 2081 A.D., Institutul de Semantică Generală ― care intra atunci în perioada sa guvernamentală ― intui potențialitățile pentru non-A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care zumzăiau, mârâiau sau vibrau în timp ce-l examinau cu simțurile lor neumane. Testele se succedau unul după altul, pe toată durata relatării lui Gosseyn: Narațiunea i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
metri. În lipsa unui ordin din partea lui Thorson, ezitau să-și lanseze bombele. Sau poate că se aflau deja sub controlul lui Crang. Nu putea aștepta ca să fie sigur. Se reântoarse în clădire și străbătu în fugă un coridor pe jumătate topit. Ajuns la laborator, intră, dar se opri după numai câțiva pași. Trupurile soldaților din garda lui Thorson zăceau risipite în toate părțile. În spatele unui birou zări, cufundat într-un fotoliu, un om în vârstă; barba îi acoperea în bună parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
După atâtea ore de zbucium, moartea îl învălui ca o liniște. Căpitanul Leeth nu obișnuia să riște. În clipa când focul încetă, iar nava putu să se apropie de ceea ce mai rămăsese din navetă, oamenii găsiră, printre bucățelele de metal topit, rămășițele trupului lui Corl. - Biata pisicuță! oftă Morton. Mă întreb ce gânduri i-or fi trecut prin minte când ne-a văzut apărând drept în față! Ignorând antiacceleratia, nu știa că noi avem posibilitatea de a ne opri brusc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-o: domnul Crețu nu are nimic, dar chiar nimic misterios, este un om ca oricare altul. Zâmbi cu gropițe. Pendula se apropia de ora 12. Bărbații destupară sticlele de șampanie din frapierele în care gheața lacului Cișmigiu era pe jumătate topită. La prima bătaie a pendulei, din cele douăsprezece, cupele se ciocniră cu clinchet una de alta și luminile fură stinse de servitori, preț de câteva secunde, ca și cum lumea s-ar fi oprit din mersul ei. Se auziră chiote și chicotit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
apuc Mi se pare un năluc. 391 {EminescuOpVI 392} Dimineața când mă scol Tot cu lacrime mă spăl, Ah! suflete amărât Eși, că viața s-au sfârșit. Eși și nu mai suspina C-am pierdut suflarea ta. Ochilor de plâns topiți, Închide-vă-ți și muriți Căci lumina vi s-au stins Și-ntuneric v-au cuprins. Iată ceasul amărât, Ceasul cel de despărțit, Ah! cu cîtu-i mai amar De cât al morții păhar. Ochilor de plâns secați, Trup și suflet
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu-i invidiez..." "Adună-ți puterile, draga mea, ei nu mai sânt în stare de nimic. Tu ești mai puternică decât toți." Cineva râdea pe stradă. Apoi râsul depăși ferestrele și dispăru. În odaie rămase doar frigul. Cerul de plumb topit se zgâia în spatele perdelelor. Priveau consternați trupul chircit. Moartea înnobilase trăsăturile lipsite de farmec ale Valericăi Scurtu. Vedeau pentru prima oară un chip liniștit de pe care zbuciumul, schimele crispate, ticurile se alungaseră. Melania Lupu strivi o lacrimă cu pumnul ei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tabere. De aceea, după atâția ani, Petite-Ma rămânea singura turnătoare de plumb din casa familiei Kazanci. Totuși, În ultima vreme fusese silită să Înceteze să mai practice, deoarece Într-o zi se trezise cu o tigaie Încinsă, cu plumb topit, În mână și nu mai știuse ce trebuia să facă cu ea. — De ce mi-ați dat tigaia asta Încinsă? a Întrebat vizibil alarmată. Îi luaseră Încet tigaia din mână și, de atunci, nu Îi mai Încredințaseră niciodată sarcina aceea. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
memoriei ei. — Asya, draga mea, o să-ți torn plumb și o să fac să crape deochiul care a fost aruncat asupra ta. — Îți mulțumesc, Petite-Ma. Asya a zâmbit. Pe când Asya era doar o fetiță, Petite-Ma Îi turna regulat plumb topit ca să abată deochiul aruncat asupra ei. Adevărul e că, având În vedere că odată fusese o copilă tare slăbănoagă, Asya părea să aibă nevoie de puțin ajutor la Începutul vieții ei de muritoare. Din nu se știe ce motiv obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de ploaie. Picături răzlețe, vestind catastrofa ce avea să vină, un mesaj pe care nimeni nu l-a observat. Pe cer se adunaseră nori Întunecați și mohorâți, atât de fumurii și de grei de parcă ar fi fost Încărcați cu plumb topit, plin de deochiuri. Fiecare gaură din fiecare nor era un ochi divin care nu clipea, dar care vărsa căte o lacrimă pentru fiecare păcat făptuit pe pământ. Însă ziua În care mătușa Zeliha a fost violată nu era o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trebuie să te apropii de crater...“ În 1959, cînd văzusem filmul lui Tazieff despre vulcani, așezat lîngă tata Într-o dimineață pe la unsprezece În timpul proiecției de presă - protestase Împotriva titlului, Întîlnirile cu diavolul, dat fiind că acele țîșniri de lavă topită, scrisese el În articol, ne dau mai curînd o idee asupra magnificenței divine - nu-mi dădusem seama că avea un crater În locul inimii. Vulcanul din Azore care ridica trîmbe Învîrtejite de apă, asta era dragostea lui pentru mine. Milioanelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un mic paragraf În acest sens, cu un elogiu adus machiajului care, rămînÎnd la suprafața pielii, nu putea desigur să rivalizeze cu lava care-i inunda sîngele atunci cînd certitudinea prezenței lui Dumnezeu Îl covîrșea. De aceste scurgeri de bazalt topit care Îl pătrundeau și-l ardeau aveam și eu parte. Trăiam pe panta unui vulcan. După căsătorie, dacă aș fi avut curajul să-i mărturisesc tatei că nu mai asistam la liturghie, m-aș fi ales cu un spectacol cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
chip de dor. O, drum și ape, nor și dor, ce voi fi, când m-oi întoarce la obârșie, la izvor? Fi-voi dor atuncia? Fi-voi nor? PĂMÎNTUL Pe spate ne-am întins în iarbă: tu și eu. Văzduhul topit ca ceara-n arșița de soare curgea de-a lungul peste miriști ca un râu. Tăcere-apăsătoare stăpânea pământul și-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund. N-avea să-mi spună nimic pămîntul? Tot pămîntu-acesta neîndurător de larg
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
puțin de un pas de mine, și am scrâșnit din dinți ca să nu-mi trag mâna înapoi. Când lumina palidă din spatele meu l-a focalizat, i-am deslușit fie și pentru o clipă fața. Descărnată de boală, jupuită parcă; buzele topite dezveleau cei câțiva dinți rămași întregi; ochii erau ca două globuri lipsite de pleoape, ieșite în afară, ca și cum ar fi fost gata-gata să-i cadă din orbite. A întins brațul. Îi lipseau două degete, și un al treilea îi atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]