1,605 matches
-
Bîcul, Bucul, Bucova, Bucovăț, Bucovel, Buceava, Bucecea, Buciștea, Bucerdea, Bucoșnița etc. În țările vecine există nume de locuri din aceeași familie: ceh. Bukovets, srb. Bučije, Bucov, ucr. Bukóv, Bukova, Bučyna, Bukovynka, Podbukovina, ceh Bučina, Bukovyna, gr. Bukovina. În Romînia multe toponime sunt formate de la apelativul romînesc fag: Fagi, Fagul, Trei Fagi, Valea cu Fagi, Făget, Făgă raș (diminutiv, cu sufixul -aș, al apelativului *făgar, „făget“), Făgat, Făgețelul, Făgulețul. Altele provin de la apelative maghiare din aceeași rădăcină semantică: Bichiș (< bükkös, „făget“), Bicsandru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Făgă raș (diminutiv, cu sufixul -aș, al apelativului *făgar, „făget“), Făgat, Făgețelul, Făgulețul. Altele provin de la apelative maghiare din aceeași rădăcină semantică: Bichiș (< bükkös, „făget“), Bicsandru (< magh. bükszád, „gura unei văi cu fagi“), Habic (< magh. hétbükk, „șapte fagi“). Există și toponime săsești care trimit la același fel de arbore: Boholța, Boholț (< săs. Bîcholtz, „pădure de fagi“). Interesant este că Bucegii, a căror etimologie e necunoscută, au fost mult timp denumiți popular Buceci, așa cum atrăgea atenția S. Pușcariu în Brașovul de altădată
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Pușcariu în Brașovul de altădată. București Este numele capitalei Romîniei și, cu o formă ușor schimbată, Bucureșci, al unui sat din județul Hunedoara. Deși pare o raritate în toponimia romînească, aproape un unicat (cu toate că, potrivit lui Iorgu Iordan, au mai existat toponime București și în alte părți ale țării și, de asemenea, Bucureștii Noi și Bucureștii Mici), București aparține modelului formativ pe baza căruia s-au alcătuit cele mai multe toponime romînești, îndeosebi nume de localități. El este așadar reprezentativ, nu numai din punct
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în toponimia romînească, aproape un unicat (cu toate că, potrivit lui Iorgu Iordan, au mai existat toponime București și în alte părți ale țării și, de asemenea, Bucureștii Noi și Bucureștii Mici), București aparține modelului formativ pe baza căruia s-au alcătuit cele mai multe toponime romînești, îndeosebi nume de localități. El este așadar reprezentativ, nu numai din punct de vedere istoric (a fost sute de ani capitala Țării Romînești și de un secol și jumătate capitala Principatelor Unite Țara Romînească și Moldova, apoi a Romîniei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sute de alte categorii de macrotoponime, ca să nu mai vorbim de numele de locuri mărunte, așa-numitele microtoponime, care se inte grează acestui model cu zecile de mii (avînd în vedere că nu mele sate lor polarizează în jurul lor numeroase toponime minore, derivate și compuse). Important este că originea tuturor acestor nume de locuri este romînească, deoarece, indiferent de originea sau de etimologia bazei (sau a radicalului), limba în care este format numele de loc este cea căreia îi aparține sufixul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care este format numele de loc este cea căreia îi aparține sufixul. București a luat naștere, așadar, în urma toponimizării unui nume de grup (bucurești) prin conversiune. Deși nu mai face parte din etimologia directă, singura necesară în algoritmul etimologic aplicat toponimelor, vom preciza că, la rîndul său, acest nume de grup este format dintr-un nume de persoană, Bucur, întemeietorul așezării purtînd acest nume (prima atestare a toponimului datează din anul 1459), păstor, stăpîn al terenului sau conducător, potrivit legendei, și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu mai face parte din etimologia directă, singura necesară în algoritmul etimologic aplicat toponimelor, vom preciza că, la rîndul său, acest nume de grup este format dintr-un nume de persoană, Bucur, întemeietorul așezării purtînd acest nume (prima atestare a toponimului datează din anul 1459), păstor, stăpîn al terenului sau conducător, potrivit legendei, și sufixul -escu (care forma, la origine, genitive, iar apoi adjective arătînd posesia, apartenența, afinitatea etc., fiind deci foarte potrivit pentru a desemna dependența locului de persoana în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
origine dacică, reconstituit prin comparația cu albaneza (alb. bukur, „frumos“), care însemna, se pare, „frumos“. Antroponimul (încă folosit în onomasti conul romînesc ca nume de familie sau chiar de botez) și poate, uneori, apelativul originar se regăsesc în numeroase alte toponime: Bucur (culme în Podișul Covurluiului), Bucura (loc în Munții Retezatului, „vîlcea“ care se varsă în Arieșul Mare și sat în județul Mehedinți), Bucureasa (sat în județul Gorj), Bucurel (deal în Podișul Hîrtibaciului), Bucuroaia (sat în județul Bihor), Bucuru („vîlcea“ care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și în afara teritoriului romînesc, dovadă a vechimii și răspîndirii modelului. Deși ambii formanți ai oiconimului București (Bucur < bucur și -ești < esc) provin din substratul dacic, afirmația unora că numele capitalei noastre ar fi de origine dacică este greșită. Originea unui toponim o dă etimonul direct, iar acesta este numele de grup bucurești, format în limba romînă. Gustav Weigand, care a realizat multe lucrări foarte valoroase pentru lingvistica romînească, s-a hazardat într-o ipoteză radicală: București nu avea legătură cu Bucur
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fost, bineînțeles, respinsă de ceilalți specialiști, chiar dacă pentru unii ar fi fost măgulitor ca Bucureștiul să aibă ca întemeietor un cărturar, nu un păstor. Revenind la geneza adevărată a numelui București, trebuie să spunem că un mare avantaj lingvistic al toponimelor formate după acest model este descoperirea sau confirmarea, prin deducție, a sute de nume de persoane altfel obscure. Exemple: Alcea (Alcești), Arbăn (Arbănești), Arbotă (Arbotești), Arvat (Arvătești), Aver, Avăr (Averești), Batîr (Batîrești), Băghină (Băghinești), Bălmai (Bălmăiești), Bărăcea (Bărăcești), Bărconea (Bărconești
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Batîrești), Băghină (Băghinești), Bălmai (Bălmăiești), Bărăcea (Bărăcești), Bărconea (Bărconești), Băsea, Băsu (Băsești), Bedreag (< Bedregești), Belbu (Belbești), Berbu (Berbești), Beruzea (Beruzești), Beșa (Beșești), Bidilicu (Bidilicești), Bobor (Boborăști), Brozbă (Brozbăești) etc. Notorietatea, în toate planurile, a numelui capitalei romînești a făcut ca toponimul să fie implicat în zicale și calambururi de mare circulație în vorbirea populară, sau chiar să devină nume comun: bucureștean „gogoșar“; șmecher de București; București, punga scuturești; București... să trăiești; în București poți să te pitești, dar în Pitești nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
familiară, probabil provenită din argou, Bucale. Buzău Este numele unui rîu, afluent de dreapta al Siretului, lung de 302 km, al unui vîrf din muntele Obcina Mare, al unui județ și al municipiului în care acesta își are reședința. De la toponimul Buzău s-au format, prin polarizare, Buzăiel, Chihlimbarul de Buzău (rezervație geologică), Cîmpia Buzău-Siret, Cîmpia Buzăului, Munții Buzăului, Pasul Buzăului. În Acta Sancti Sabae Gothi se povestește că Saba „Goticul“ a fost înecat în ziua de 12 aprilie 372 în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a putut deveni în romînă Buzău (prin închiderea lui o la u și interpretarea lui -ov ca -ou, cum s-a mai întîmplat în multe alte cuvinte). Transmiterea tracicului Buseos prin intermediarul slav Bozov (< Băzov) este mai plauzibilă decît formarea toponimului de la antroponimul maghiar Boza, Bodza (< boza, bodza, „soc“, „sombucus“). Soluția privind continuarea de numele Buzău a stră ve chiului Museos nu trebuie contrapusă mecanic unei variante slave (Bozov < sl. boz), care a putut funcționa ca o ipotetică for mă intermediară
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sombucus“). Soluția privind continuarea de numele Buzău a stră ve chiului Museos nu trebuie contrapusă mecanic unei variante slave (Bozov < sl. boz), care a putut funcționa ca o ipotetică for mă intermediară pentru „ajustare“, prin etimologie populară sau contaminare, a toponimului tracic. De altfel, un astfel de toponim, Bozovo, a fost înregistrat la aromîni de către Gustav Weigand. Forma Bozen, atestată în documentele din secolul al XV-lea, susține posibilitatea evoluției schițate mai sus. Apariția lui u în loc de o se justifică prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a stră ve chiului Museos nu trebuie contrapusă mecanic unei variante slave (Bozov < sl. boz), care a putut funcționa ca o ipotetică for mă intermediară pentru „ajustare“, prin etimologie populară sau contaminare, a toponimului tracic. De altfel, un astfel de toponim, Bozovo, a fost înregistrat la aromîni de către Gustav Weigand. Forma Bozen, atestată în documentele din secolul al XV-lea, susține posibilitatea evoluției schițate mai sus. Apariția lui u în loc de o se justifică prin alternanța frecventă în limba romînă între o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la aromîni de către Gustav Weigand. Forma Bozen, atestată în documentele din secolul al XV-lea, susține posibilitatea evoluției schițate mai sus. Apariția lui u în loc de o se justifică prin alternanța frecventă în limba romînă între o și u (inclusiv în toponimul Sociava-Suceava). Caracal Este numele municipiului de reședință al județului numit în trecut Romanați, în legătură cu care se fac tot felul de glume (că la Caracal s-ar fi răsturnat „carul cu proști“, că pușcăria ar fi pe Strada Libertății și cimitirul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care le periclitau interesele. Localitatea este atestată, sub forme identice sau foarte asemănătoare cu cea actuală, începînd cu secolul al XVII-lea. Iorgu Iordan consideră numele ca fiind de origine cumană (< kara, „negru“ + kala, „fortificație, castel“), trimițînd și la alte toponime din zonă de aceeași origine (Comana, Comănița, Vadul Cumanilor, Teleorman etc.). Atestările mult prea tîrzii față de epoca prezenței cumanilor în Cîmpia Dunării justifică însă mai degrabă un etimon turcesc, din aceeași familie lingvistică, dar mai nou, adică apelativul kara-kale „cetatea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
origine (Comana, Comănița, Vadul Cumanilor, Teleorman etc.). Atestările mult prea tîrzii față de epoca prezenței cumanilor în Cîmpia Dunării justifică însă mai degrabă un etimon turcesc, din aceeași familie lingvistică, dar mai nou, adică apelativul kara-kale „cetatea, fortăreața neagră“, comparabil cu toponimele Ada-Kale, Carabair, Carabu nar, Carasu etc. Ruinele unei cetăți în împrejurimile actualului municipiu susțin istoric o astfel de posibilitate. Unii „amatori“ de toponimie au încercat să derive toponimul din numele împăratului roman Caracalla, dar nu numai că lipsesc eventuale probe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lingvistică, dar mai nou, adică apelativul kara-kale „cetatea, fortăreața neagră“, comparabil cu toponimele Ada-Kale, Carabair, Carabu nar, Carasu etc. Ruinele unei cetăți în împrejurimile actualului municipiu susțin istoric o astfel de posibilitate. Unii „amatori“ de toponimie au încercat să derive toponimul din numele împăratului roman Caracalla, dar nu numai că lipsesc eventuale probe istorice, dar, potrivit normelor evoluției fonetice ale limbii romîne, numele ar avea astăzi forma Cărăca (eventual Caracà). Caraș Este numele unui rîu, cu un curs de 79 de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Caraș Este numele unui rîu, cu un curs de 79 de kilometri pe teritoriul Romîniei, afluent de stînga al Dunării, și primul formant al denumirii județului Caraș-Severin (orașul de reședință fiind Reșița). Prin polarizare, de la numele Caraș au fost formate toponimele Carașova (sat în județul Caraș-Severin), Carașovăț (culme în Culoarul Reșiței), Cheile Carașului, Depre siunea Carașului, Izvoarele Carașului ș.a. Numele maghiar al Carașului este Karas, iar cel sîrbesc Karaș. Formele atestate, începînd cu secolul al XIII-lea, sunt Karasu, Karas, Kîrash
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Carașului ș.a. Numele maghiar al Carașului este Karas, iar cel sîrbesc Karaș. Formele atestate, începînd cu secolul al XIII-lea, sunt Karasu, Karas, Kîrash, Crassou, Karasou, Karasow, Crassofew, Krassó, Krassova, Crașova, Krassowacz, Crassowcz, Karasevo, Karasova. În țările învecinate se găsesc toponimele Krassó, Karas (Ungaria), Karaszicza, Krasicz, Krassicza, Krassow (în Serbia și Croația). Există mai multe ipoteze privind originea toponimului Caraș: Karas (fără a i se explica rădăcina) + magh. jo, „rîu“ (al cărui i nu prea se găsește în variantele atestate; rădăcina
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
XIII-lea, sunt Karasu, Karas, Kîrash, Crassou, Karasou, Karasow, Crassofew, Krassó, Krassova, Crașova, Krassowacz, Crassowcz, Karasevo, Karasova. În țările învecinate se găsesc toponimele Krassó, Karas (Ungaria), Karaszicza, Krasicz, Krassicza, Krassow (în Serbia și Croația). Există mai multe ipoteze privind originea toponimului Caraș: Karas (fără a i se explica rădăcina) + magh. jo, „rîu“ (al cărui i nu prea se găsește în variantele atestate; rădăcina sl. cras, „ascuțit“ sau crasno, „frumos“, fără a se detalia structura și evoluția; răd. turcică kara, „negru“ + sü
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la inițială, a secvenței cra, și evoluția su > ș (iar identificarea cu Feketeviz, „apa neagră“, s-a dovedit greșită); un hipocoristic Cras + sufixul diminutival -ș, -aș (neatestat, din păcate). Interesant este că încă nu au fost implicate în ecuația etimologică toponimele Carasa (colină în Cîmpia Jijiei și sat în județul Botoșani), Caraslău (afluent de stînga al Oituzului), Carastelic (afluent al Crasnei și sat în județul Sălaj), Carasuluc (culme în Podișul Mangaliei), neclarificate, etimologic, din cîte știm. Un microtoponim omonim din Oltenia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a fost influențată de iliră (ajungînd și în viitoarea limbă romînă tot sub forma apă), sau a putut evolua firesc pe teritoriul limbii romîne, ca în dialectele sarde, qŭ > p, gŭ > b (quattor > patru, lingua > limbă). Carpați Este unul dintre toponimele emblematice pentru poporul romîn, care viețuiește de milenii în spațiul carpato-danu biano-pontic, așa cum se spune adeseori. Numele desemnează siste mul montan care acoperă Europa Centrală și de Est. Masivele muntoase de pe teritoriul romînesc se grupează în Carpații Orientali, Carpații Occidentali
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de cele actuale (Karpatu, Karpaten etc.). O ipoteză etimologică adusă în discuție mai ales de către istorici propune ca etimon numele tribului tracic carpi, fără a aduce argumente sau dovezi suplimentare. Majoritatea variantelor etimologice susțin originea indo-europeană sau chiar preindo-europeană a toponimului, sensul inițial putînd fi „piatră, stîncă“. Diferă însă rădăcina la care trimit: reticul kar, „deal“, sanscritul kîra, „munte acoperit cu zăpadă“, arm. char „piatră“ și charg, „stîncă“, celt. carr, alb. karpë, „stîncă“ (de la care s-ar fi putut forma un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]