762 matches
-
la faptul că de-a lungul secolelor în diverse regiuni balcanice au existat populații românești și aromâne, care încă în secolele secolul XVIII-secolul XIX erau relativ numeroase, caracterul nomad al românilor, decurgând din ocupația lor de căpetenie - păstoritul, dispariția vechii toponimii dacice, „ex silentio”: afirmația despre inexistența izvoarelor istorice care să ateste prezența românilor la nord de fluviu înainte de secolul al XIII-lea, deci înaintea venirii maghiarilor în Transilvania, absența elementelor germanice din limba română. Roesler a ales perioada imediat următoare
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
un miracol istoric:poporul român” de Gheorghe Brătianu. -Poporul român s-a format la nordul și sudul Dunării, într-o perioadă îndelungată de timp(sec I î.Hr.-sec IX d.Hr.), prin amestecul daco-romanilor cu migratorii slavi. -Majoritatea hidronomiei și toponimiei de pe teritoriul României este de origine dacă. Toponimele (Apulum, Napoca, Potaissa), hidronimele (Alutus, Samus, Maris), precum și inscripțiile din Dacia în care sunt prezente nume dacice și romane sunt dovada indiscutabilă a prezenței geto-dacilor după cucerirea romană. Se contrazice astfel afirmația
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
acestei cișmele și-a ridicat o reședință Dumitru Siulgi-basa, șeful lucrărilor peste cișmelele orașului, numit și "marele cișmegiu" (din cișmea + sufixul giu). El avea ca principală însărcinare supravegherea curgerii apelor. Treptat, în folclorul urban "lacul lui Dura Neguțătorul" dispare din toponimie și apare acela al "Cișmegiului". Orașul nu s-a extins foarte mult către Vest din cauza inundațiilor aproape anuale care umflau lacul Cișmegiu (nivelul său creștea până la Cercul Militar de astăzi). În 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea bălții și
Parcul Cișmigiu () [Corola-website/Science/299121_a_300450]
-
rar și are un caracter relativ. • Teritoriul administrativ al comunei cuprinde un numar de 5 localități: localitatea reședința Vaideeni și un nr. de 4 sate aparținătoare: Izvoru Rece, Mărită, Cornet și Cerna • Primele mărturii arheologice: Topor de piatră, drumuri vechi, toponimie, etc. • Prima mențiune documentara (anul și sursa - documentul): Hrisovul lui Radu cel Mare -1504, Judecată la Divan despre hotarele muntelui Vai de Ei. Vechi locuitori ai satului Vai de Ei • Monumente istorice: a. Biserică de zid cu hramul « Sf.Ioan
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
anul 1440‚ „"Posesio Rebrew"” în 1450‚ „"Dorf Genanut Rebre"” în 1502‚ „"Klein Rebre"” în 1601‚ „"Nogy Rebra"” în 1717 și în 1733‚ „"Răbra Mare"” în 1803, iar apoi din nou Rebra, nume pe care îl păstrează și astăzi. Majoritatea cercetătorilor toponimiei localităților someșene, când au ajuns la originea numelui Rebra l-au explicat ca provenind din paleoslavul „"Rebro"”- creastă de munte. Este explicația pentru care optăm și noi, cu atât mai mult cu cât, încă de la intrarea pe valea Rebrei, privind
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
se declară cu limba maternă română 70 de persoane și cu cea vlahă 6, iar în județul Primorje-Gorski Kotar, unde este satul Žei̯ân - 40 cu limba română. Faptul că vorbitorii de istroromână erau mai numeroși este dovedit de toponimie. Dintre satele în care trăiesc și azi istroromâni, unele au nume numai sau și istroromâne, precum Sukodru (Sucodru, în croată Jesenovik), Kostârčån (Costârcean, în croată Kostrčani), dar sunt mai multe cu asemenea nume cele în care nu se mai vorbește
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
sa cu luna și soarele. Geografia umană este o ramură a geografiei ce studiază procesele ce au loc atunci când omul interacționează cu mediul inconjurător. Ea studiază îndeosebi aspectele umane, politice, culturale, sociale și economice. Țări ale lumii -- țară -- oraș -- ecologie -- toponimie
Geografie () [Corola-website/Science/296518_a_297847]
-
în ultimul rând, trebuie amintită Societatea de limbă și literatură valonă (înființată în 1856), care promovează literatura valonă și studierea limbilor regionale romanice din Valonia (mai ales dialectologia, etimologia, ș.a.m.d.). Cuvintele românești Bărăbanț, Brabant, "vălean" au la origine toponimii valone (cum, de pildă, numele Cătălan, Tăutu, etc. vin de la alte toponimii sau etnonimii). Însuși cuvîntul ""wallon"" are aceeași etimologie cu cuvintele "vlah" / "valah", "vlaș" (arhaism utilizat de limbile nordice în Evul Mediu timpuriu pentru "italian"), "velș" (locuitor din Țara Galilor
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
în 1856), care promovează literatura valonă și studierea limbilor regionale romanice din Valonia (mai ales dialectologia, etimologia, ș.a.m.d.). Cuvintele românești Bărăbanț, Brabant, "vălean" au la origine toponimii valone (cum, de pildă, numele Cătălan, Tăutu, etc. vin de la alte toponimii sau etnonimii). Însuși cuvîntul ""wallon"" are aceeași etimologie cu cuvintele "vlah" / "valah", "vlaș" (arhaism utilizat de limbile nordice în Evul Mediu timpuriu pentru "italian"), "velș" (locuitor din Țara Galilor), etc. Aceasta arată însăși originea romanică a diferitelor neamuri. Din punct de
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
lor în Istria, istroromânii încep să se asimileze cu populația locală, păstrându-și identitatea și limba numai în zonele mai dens populate de ei, ale localităților Žejân și Sušnjevicę. Faptul că erau mult mai răspândiți decât astăzi este dovedit de toponimie. O întreagă regiune din nordul Istriei, aflată majoritar pe teritoriul Croației și parțial în Slovenia se numește Ćićarija, în italiană Cicceria. Nume istroromâne de localități sunt Floričići, Jerbulišće, Katun, Kature, Fečori, Kerbune. Ocupația de bază tradițională a istroromânilor era păstoritul
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
să coboare din bărci și au fost prinși de pecenegi și executați. Lângă Brăila a existat o mică cetate numită Chiovița (sau Kiovița), menționată și în Cronica lui Nestor care datează din vremea incursiunilor varegilor Astăzi a mai rămas în toponimia locală doar denumirea Valea Chioveanul. Lozovan a confirmat și ipoteza lui G.I. Brătianu, că în nordul Moldovei (Șipeniț sau Onut) a existat o formațiune politică românească înainte de întemeierea Moldovei și probabil aflată sub influența varegilor La Vasileu, in fosta țară
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
in judetele din apropierea Dunării (Brăila, Ialomița) fiind posibil denumirea locală dată varegilor Filologii A. Philippide și Eugen Lozovan consideră că in limba română, cuvântul "baranga" vine din mediul bizantin și se referă la varegi. Se dau și termeni derivați în toponimia românească: Baranga, Baranca, Bărangi și Barangești. Cuvântul Bărăgan este de asemenea un antroponim
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
asupra românilor din Peninsula Balcanică". Cea de a doua parte îi va fi tipărită postum în 1941 de academicianul Pericle Papahagi. În studiul său Caragiani caută să-i deosebească în permanență pe români printre celelalte popoare balcanice, servindu-se de 'toponimie' și 'onomastică'. În acest sens, studiile sale sunt un adevărat repertoriu onomastic al macedoromânilor. Această lucrare, care este cea mai importantă scriere a lui Ioan Caragiani, căreia 'i-a consacrat toată energia sa, uneori chiar primejduindu-și viața', după cum ne
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
permit să se întrevadă linia unei evoluții istorice, de la proprietatea țărănească liberă a obștilor cneziale la formele ei de tranziție, a cnezilor cu diplome de proprietate, spre formele proprietății feudale de tip nobiliar, a nobililor de comitat. În antroponimia și toponimia medievală a Maramureșului istoric transpune istoria socială în geografia regiunii. Oamenii se numesc: "Baba, Bărbat, Bârsan, Crăciun, Crețul, Florea, Mălina, Mănăilă, Mândra, Micu, Negrea, Negrilă" etc.; locurile (așezări, munți, ape, alte particularități de relief): "Apșa, Bârsănescu, Basarabă, Bătrâna, Brusturi, Bucureasa
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
după 1812, au cercetat valea lui, trecând-o și pe hărțile topografice ale statului-major al armatei ruse. Iată ce scria Zamfir Arbore în „Dicționarul geografic al Basarbiei” comentând acele hărți : Cât despre hidronimul Răut, doctorul abilitat în filologie, specialist în toponimie și hidronimie, Ion Dron specifică: Bazinul râului ocupă o parte considerabilă a Podișului Nistrului și a Podișului Moldovei Centrale. Are forma de pară, cu lungimea de cca 190 km, lățimea medie de 41 km, maximă - 65 km (în partea centrală
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
o altitudine de 1621 m, și se cobora în Vulcan, Paroșeni, Valea Jiului. era izolată total. Se ajungea foarte greu aici pe cărări, pe marginea albiei Jiului. Denumirea de „Lainici” nu are origini clare. S-au emis diferite ipoteze etimologice, privind toponimia, dar au rămas incerte la nivel interpretativ. O interpretare etimologică a cuvântului „Lainici” îl consideră de origine grecească: în greaca veche, “lainos” înseamnă „de piatră”, în cazul nostru, „trecătoare prin munți de piatră”. Altă interpretare, mai plauzibilă, ar fi aceea
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
Berlin (1962), cu o lucrare asupra relațiilor lingvistice româno-germane, pe baza Atlasului Lingvistic Român, publicată la Deutsche Akademie Verlag (1971). Participant activ la elaborarea "Atlasului Lingvistic al Europei". În cadrul Institutului de Lingvistică „A.Philippide”, din Iași, a organizat colectivele de toponimie și de dialectologie, inițiind și conducînd numeroase anchete dialectale, în zona Moldova și Bucovina, lucrînd la "Atlasul Lingvistic Român pe regiuni. Moldova și Bucovina". De asemenea, a fost redactor șef la Anuarul de Lingvistică și Istorie Literară al Institutului, publicație
Vasile Arvinte () [Corola-website/Science/306936_a_308265]
-
Hidronimia este o ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul hidronimelor (denumirilor de corp de apă): râuri, lacuri, bălți, pâraie, izvoare etc. Etimologia cuvântului hidronim se regăsește în limba greacă, unde υδωρ (hydor) = "apă" și όνομα (onoma) = "nume". Primele denumiri care au generat interes au
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
din domeniul hidronomiei ale cercetătorilor slovaci, dintre care unul din cei mai însemnați este Milan Majtan. În România, Universitatea din Timișoara a dovedit un interes deosebit pentru problemele de hidronimie. Dintre lucrările cercetătorilor care s-au ocupat de probleme de toponimie și hidronimie sunt de remarcat cele ale lui Vasile Simionese. Recent, mai multe teze de doctorat și masterat de la Universitatea de Vest din Timișoara s-au orientat spre subiecte de hidronimie. Dintre lucrările de peste hotare referitoare la hidronomia cursurilor de
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
autorităților și a armatei române ,o dovadă fiind mormintele din secolul IV descoperite în satul Băbeni . Odată cu organizarea primelor voievodate și cnezate zona comunei Diculești a intrat în componență cnezatului lui Ioan ,menționat în „Diplomă Cavalerilor Ioaniți” în anul 1247. Toponimia Diculești apare menționată în mai multe documente începând cu secolulul al XVII. Este de semnalat faptul că denumirea localității a fost păstrată până astăzi. Astfel, în 1625 prin hrisovul dat de Alexandru Coconul, Zaharia Logofătul din Băbeni cumpăra moșia din
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
care le-au stăpânit. Nomenclatura s-a păstrat intactă de-a lungul vremurilor: Zăvoianu, Găman, Hurezanu, Păltineanu, Parsâna, Ristoriu, Arnota, Stoichin, Pllopeanu. În concluzie, aceste câteva toponime sunt doar o parte din cele cunoscute, care au rămas până astăzi în toponimia locală și unele au la bază conformația terenului, existența unor specii de plante și de animale, iar altele se referă la trecutul istoric al satului. Solurile nisipoase și pietroase dădeau struguri bogați în zaharină, iar cele clisoase, struguri apoși cu
Comuna Prundeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302040_a_303369]
-
datată din secolele VI-VII D.H., adică din perioada de început a năvălirilor barbare slave pe teritoriul localității. Între secolele VII-XIII arealul Horezu-Costești a cunoscut năvălirile barbare, în special slavi dar și pecenegi sau cumani, aceștia lăsându-și amprenta asupra toponimiei, hidronimiei și antroponimiei locale. Dar dintre satele costeștene, Pietrenii au păstrat cel mai mult vechile toponime dacice, datorită poziționării sale mai greu accesibile, de sub muntele Buila: Târsa, Ciorobești, Prislop, etc. În secolul XIII teritoriile aferente arealului horezan erau integrate cnezatului
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
sau Imperiul lui Carol cel Mare) iar slavii nu au creat până în secolele IX-X formațiuni statale de tip feudal. Populația locală era creștină și poate fi presupus că și slavii stabiliți în Bosnia au fost creștinați în mod treptat. Din toponimie se poate deduce faptul că pentru o perioadă îndelungată pe teritoriul Bosniei a supraviețuit o importantă populație vorbitoare de limbă latină: o regiune din estul Bosniei se numește Romanija, iar una dintre localități, Vlasenica. Acest fapt a determinat pe unii
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
nevoia de mână de lucru pentru reconstrucția Bisericii Negre, care fusese distrusă de incursiunile tătarilor din secolul al XIII-lea, rămâne foarte controversată. Lucrările de reconstrucție au debutat în anul 1385 și au durat un secol. Pe de altă parte, toponimia locală dovedește romanitatea populației prin păstrarea și perpetuarea peste veacuri a unor numiri autohtone ca: Variște, Cutun, Tâmpa, cât și acelor formate în cadrul simbiozei slavo-romane: Ciocrac, Gorița, Cacova, Vagleniște. „Până și pentru limba slavă, în Șchei se folosea în documentele
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
luate în calcul nu numai reevaluarea atitudinilor față de trecut, dar și cea a cronologiei istorice însăși. Țarul Nicolae al II-lea a devenit Sfântul Martir Nicolae, aproape jumate din populația Rusiei crede că trupul lui Lenin ar trebui îngropat, iar toponimia a început să se schimbe pentru a se ajunge la situația din timpurile țariste. Prezentul are cea mai mare influență asupra societății ruse. Schimbările rapide economice și politice au transformat unele dintre cele mai respectate sau stabile profesiuni în unele
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]