1,162 matches
-
de împletirea între actualitatea social-politică și notațiile ludice prin amestecarea regimului ficțional și a celui non-ficțional. Am avut în vedere în redactarea eseurilor și o componentă culturală dublată de una literară într-o propunere de estetică postmodernă. Figura centrală în toposul imaginarului creator al acestui capitol îl asigură lumea în care am copilărit orășelul Lipova, la 60 km de Timișoara și în care, sporadic ce-i drept, continui să mai fac vizite duminicale. Este o lume în care am evocat "liniștea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
secol. Asemenea anumitor cărți pentru copii în care, când le deschizi, se ridică dintre file palate și personaje, în trei dimensiuni, Viața începe vineri este o machetă multidimensională a orașului București în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, cu toposurile și locuitorii săi tipici. Dar o machetă ce ni se va părea, curând, neliniștitor de reală. Apărut în 2009, romanul a fost o surpriză pentru majoritatea cititorilor Ioanei Pârvulescu. Cărțile ei precedente, din ce în ce mai vizibile și mai admirate în cultura românească
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mântuire care este Koinski. El este actorul care face legătura între lumi, comunicând, asemeni lui Corto Maltese, între etaje ale universului separate de coduri culturale și de secole. Africa lui Pratt este, din chiar primul moment în care apare ca topos în romanele sale grafice, un spațiu la fel de paradoxal și încărcat de eresuri ca și Caraibele cu aromă de voodoo și candomble. Aici totul este posibil, iar din vânturile aspre ale deșertului se pot ivi vrăjitori ce invocă demonii și amazoane
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
clopoței” sau „fără de scufie” sînt expresii ale scindării tragicomediei postsimboliste; fascinația futuristă pentru teatrul de marionete nu e străină de ea. „Spînzurat” între două lumi, omul postsimbolist apare ca un homo artifex, manipulat ludic de un Păpușar abstract. Un alt topos al imaginarului decadentist este figura femeii fatale, devoratoare de bărbați devitalizați, cu o virilitate în criză: vampa, nimfomana, femeia-sfinx, Messalina, Salomeea sau Rașelica Nachmansohn a lui Mateiu Caragiale. Ducînd mai departe fantasma biblică a Salomeei - care a inspirat, între alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este cea din textele bacoviene, de pildă. Ceva esențial s-a schimbat, începînd cu atitudinea: agresiv-ironică, provocatoare, șarjată. Programatică, sistematică, deriziunea maculează blasfemiator sublimul. Pe cer, păsările sînt asemenea urmelor/dejecțiilor lăsate de muște. Rîpa e Dumnezeu cînd cască. Lacul - topos romantic, naturist al oglindirii înaltului - e acoperit cu mătăsuri... de broască. Puritatea, moralitatea sînt caricate, nu fără o sugestie sinistră în final („doliu alb la fecioara vecinului”)... Nu foarte spectaculos, „Jurnalul săptămînii“ prezintă un concert de gală desfășurat la Palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cea mai pură esență națională... Ieftin, domnilor!... Cumpărați ideal național!... poftiți, poftiți...” („Impresii de iarmaroc“). „Jurnalul săptămînii“ (realizat, probabil, de Ion Vinea) polemizează, pe același ton violent pînă la trivialitate, cu represiunea instituită în Capitală de trupele Gărzii Demnității Naționale. Toposurile tradiționaliste, denunțate drept mistificatoare, sînt flagelate într-un limbaj scatologic și sexualizant, în care „marca” pamfletară a lui N.D. Cocea și Tudor Arghezi indică o radicalizare a limbajului specifică epocilor de criză. Vitriolarea literaturii „patriotice”, „cu haiduci”, a romancierilor populari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
amator de psihologie minuțioasă, de stil hipersensibilizat, de anecdote cu tîlc, de povestiri de caracter....”) și Logica (alias prințesa Silvia Logica). Rațiunea și atitudinile înalte sînt din nou personificate și demistificate în cadrul unei teatralizări grotești, absurdist-deconstructive. Și aici întîlnim obsedantul topos al spînzuratului (simbolul „vechii lumi”/„vechii arte” care se sinucide): printr-o confuzie, Silvia Logica se spînzură cu o cravată de cîrpă, nu cu fularul de mătase. Într-o notă la volumul Opere II, Elena Zaharia-Filipaș consideră că textul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
literară cu o geneză specială, o oglindire în orice caz a vieții în moduri fabuloase”, se poate observa modul în care Creangă ridică la grad de “fabulos” lumea reală, trecută prin “oglindirea” spiritului său creator. Basmele lui împrumută contururi ale toposului social-țărănesc, etnic și humuleștean, transformat într-un domeniu vital al existenței fictive, transparând preocuparea pentru reconstituirea faptului trăit aievea. Exponent al poporului său, Creangă înțelege “să sintetizeze, fără a altera ceea ce i s-a părut întru totul esențial și autentic
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
de boi dalbi (...) buni de ieșit cu dânșii în lume și de făcut treabă”, pornește la târg, după îndemnul fratelui său mai mare pentru a-i vinde ca să-și cumpere alții mai mici și un car. Drumul cunoașterii, constituit ca topos al devenirii spirituale, parcurs de Dănilă, are trei etape: etapa cunoașterii senzoriale sau empirice, redată prin motivul trocurilor dezavantajoase, etapa cunoașterii intuitive, soldată cu deschiderea ochiului intuiției, și etapa cunoașterii gnoseologice, asociată cu motivul probelor inițiatice. În prima etapă a
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
unei cosmogonii. De asemenea se accentuează valoarea de simbol conferită celor două entități Timp și Destin, antagonice în durata normală, reconciliate în timpul și spațiul sacru al Spectacolului, adică al reprezentării, al recreării unei cosmogonii. În nuvela La țigănci, accesul în toposul grădinii are semnificația unei ieșiri din spațiul și timpul profan. Natura este percepută cu gravitate spirituală de Mircea Eliade: geografia reală (orașul București) și geografia fictivă (Arcadia) se întâlnesc în mai multe texte, întrucât este vorba de un locus amoenus
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
autorii scrierilor sacre, cât și pe interpreții acestora ca pe niște făpturi finite, inspirate de Dumnezeu, dar, în aceeași măsură, marcate de istorie. Această condiționare, datorată unei temporalități secvențiale, nu șterge pecetea eonică a revelației din Scripturi. Înrădăcinată într-un „topos” angelic, revelația Scripturilor transcende temporalitatea necrofilă a lumii căzute și pregătește desfășurarea finală din eshaton 1. Tâlcuiește inspirat Scriptura nu cel capabil să-i refacă contextul cultural și politic, ci cel plasat în cutia de rezonanță metaistorică a revelației. Interpretul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și streșinile roase / prin care curge brumă tăcerea nopții joase / (ca un tavan sub care privirea ți-o apleci) / și ulițele strîmbe ca niște brațe rupte...”), celelalte texte țin de universul reveriei sentimentale, Într-un decor citadin modelat În cîteva toposuri simboliste, receptate fie din sursă directă, fie - mai evident - din interpretările bacoviene ale unor Demostene Botez sau Camil Baltazar, văzute cu ochiul unui adolescent ce-și pune pe față, pînă la identificare, masca lamentației elegiace. De la autorul Plumbului, Voronca moștenește
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
prezențe familiare, la Îndemînă, degajînd eul poetic de orice complexe, ca și de tînjitoarele nostalgii romantico-simboliste. Autorul Invitației la bal ne introduce printre primii În ceea ce numim astăzi o „civilizație a imaginii”, contribuind la Încetățenirea În poezia noastră a unui topos prin excelență avangardist: al spectacolului citadin, al orașului feeric modern. Este, acesta, și unul dintre sensurile „balului” la care suntem invitați: redimensionată În perspectivă constructivistă, lumea e văzută În Înfățișările sale spectaculare, Întîmpinate cu uimirea și entuziasmul descoperitorului de ținuturi
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
unei anumite recunoașteri „oficiale” și a unei integrări mai evidente În societatea scriitorilor se manifestă din ce În ce mai clar. * Larg depășite de reveriile mișcării și deschiderii, ale transparenței și osmozei lucrurilor și ființelor, imaginarul așa-zicînd negativ al poetului se restrînge la cîteva toposuri caracteristice amintitei obsesii a „imuabilului care ne Înconjoară”. În mod firesc, acestea comunică Între ele, realizînd un izomorfism semnificativ pentru expresia elegiacă a recluziunii, izolării, solitudinii sau alienării, ori pentru multiplele forme de inerție, nemișcare, opacitate. Aproape că nu există
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
al mușchilor”; la fel, „peștii fosforescenți ca afișe luminoase”, În Plante și animale sau, În Petre Schlemihl: „În vitrina cîmpului strălucesc laolaltă / Toate brățările aurorei și ale apusului” etc. * Apare cu totul firească, Într-o atare perspectivă, marea frecvență a toposurilor spectaculare. Ipostaza de spectator a eului se exprimă plenar În toată poezia lui Voronca, Încît se poate spune că printre modelele spațiale cele mai caracteristice ale universului său imaginar scena și derivatele ei, - arena (de circ, de corrida, de sport
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se Înscrie În replică la „viața scundă”, cu „mucegaiul birourilor” din posomorîtul „veac al mediocrității”. TÎnărul care În manifeste se arăta fascinat de „Împărăția afișelor luminoase” e dispus să vadă În spațiul citadin În primul rînd scena unei sărbători continue. Toposul orașului feeric este cel ce se conturează mai pregnant În etapa constructivist-integralistă a scrisului său. (Excepție fac, practic, În poemele incluse În Invitație la bal, doar Cloroform, Profil Într-o lacrimă, Sfîrșit, unde acceptele crepuscular-expresioniste prevalează). Iar În acest cadru
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În metal”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Amurgul sparge fluier și saltimbanc”, „Geometria orașului: logaritm stelar, vals”, „cîmpul cîntă fără partitură”, „concert anotimpul”, „cerul tăiat un metru șapte / zeci și cinci pentru rochia de bal”, „Toamna a dansat, a dansat”... Topos predilect, cum am spus, al poeziei moderniste a momentului, circul are, și În viziunea lui Voronca, semnificații simbolice bivalente. El se circumscrie În primul rînd ca spațiu și timp al acelei sărbători elementare despre care vorbea Jean Starobinski, precum În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pentru buruiana inimii sălbatică / Oglinzi În care imaginea sufletului se adună”...), vom avea niște eșantioane tipice pentru fața vitalist-elementară și reversul artefactelor de cele mai diverse calibre, pe care le conjugă spațiul imaginar al lui Voronca, privit din unghiul modelării toposurilor spectaculare. Ele pot fi, de altfel, decupate de oriunde, Într-o multitudine de variante. Alături de sala de bal, cu piruete, reverențe, valsuri, printre lampioane, policandre, serpentine, confetti, beteală, cu rochii de gală, funde, panglici, brățări, coliere etc. și lîngă arena
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
firesc reperele tradiționale de bază, - nu Însă, cum preciza autorul unor articole din revista Punct, și „interpretarea” veche: are loc, altfel spus, o remodelare a „obiectelor” tradiționale În tiparele noii sensibilități, Îmbogățite cu date inedite. Dacă extensiunea universului imaginar spre toposurile „metropolitane” era o noutate relativă (simbolismul familiarizase publicul cu ea), mai șocantă putea să apară introducerea În relația metaforică vizînd, bunăoară, „sentimentul naturii” sau erosul, a unor termeni mai mult sau mai puțin prozaici, din sfera cotidianului citadin și din
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Dolores Toma - „Barocul [...] pe de o parte face similitudinea mai inconsistentă și deci mai insolită, pe de altă parte multiplică numărul obiectelor puse astfel În corelație, reușita fiind direct proporțională cu rezistențele obiective Învinse”. Or, Încercînd să degajăm ceva din toposurile imaginarului lui Voronca, ne-au Întîmpinat la tot pasul figuri ale Însumării, etalării, succesiunii de elemente „văzute” de ochiul-ecran, Întemeiate tocmai pe multiplicare și extensiune ca și nelimitată, a cîmpului vizual-imaginativ. În versurile de dinainte de Colomba exigența programatică a „expresiei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
oglinzilor (Ulise, 8) e construită de la Început pînă la sfîrșit pe tiparul „temei cu variațiuni”, obiectul evocat fiind echivalat Într-o Întinsă serie metaforică: oglinda (atît de caracteristică recuzitei baroce a sărbătorii) devine astfel spațiul ideal pentru sugestia interferențelor eu-univers, topos În care imaginea eului și imaginile lumii se pot Întîlni, sub semnul deplinei transparențe, al purității și prospețimii, al deschiderii plurale a ființei. Declanșată ca reverie acvatică, cu conotații de spațiu matern-securizant („te-ai Îmbrăcat În părul blond al oglinzilor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca frunza viței oglinzi adolescente ca frunți... Succesiv, reveria concentrează În spațiul oglinzii imagini ale naturii luxuriante („am văzut Încolăcindu-se În voi frunzele șerpii”) coabitînd cu suave proiecții ale fanteziei („În argint se iveau Îngerii și cerbii”), elemente caracteristice toposului sărbătorii („oglinzi ca gîtul femeilor la bal // În inel cîntecele dorm ferecate”), dar și al rememorărilor elegiace („oglinzi ca săli de așteptare cu reveniri / cu rămasul bun al emigrantului al orei”); echivalențe ce se adaugă constelației senzoriale, În secvențe sugerînd
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
limbajului poetic”. Am avut, de altfel, ocazia să reținem, urmărind cîteva dintre coagulările specifice ale universului imaginar al lui Voronca sub semnul metamorfozelor sărbătorești ale lumii, În ce măsură noua „semioză” poetică amplifică spațiul mișcării asociative, relaxînd relația de similaritate În cadrul unor toposuri În care izomorfismul semnificanților se lasă descoperit cu o oarecare dificultate, avînd În vedere tocmai distanțarea față de „sensul” imaginilor luate fiecare În parte, alterarea mimesisului În favoarea semiosisului. Ne-au Întîmpinat la tot pasul diversitatea „variațiunilor” pe anumite „teme”, metafora multiplă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
personalității. Un caracter amabil sau extravertit poate fi, în plan profesional sau familial, mai adecvat decât o inteligență foarte abstractă, combinată cu un caracter rece sau introvertit. Pentru mai multe detalii Bernaud, J.-L., Les Tests d’intelligence, Dunod, col. „Topos”, Paris, 1999. Huteau, M.; Lautrey, J., Les Tests d’intelligence, Éditions La Découverte, Paris, 1997. Test PMA de Thurstone. Manuel d’application, Centrul de psihologie aplicată, Paris, 1964. Este limbajul apanajul ființei umane? Învățarea unui limbaj la antropoide Când a
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
legătură anume. Astfel, vom găsi la fel de mulți atleți printre premianți, precum și printre cei slabi la literatură, această situație fiind valabilă și pentru celelalte materii, istorie-geografie sau matematică. Pentru mai multe detalii Bernaud, J.-L., Les Tests d’intelligence, Dunod, col. „Topos”, Paris, 1999. Huteau, M.; Lautrey, J., Les Tests d’intelligence, Éditions La Découverte, Paris, 1997. Lieury, A.; Van Acker, P.; Durand, P., „Mémoire encyclopédique et réussite en 3e au brevet des collèges”, Psychologie et psychométrie, nr. 16, 1995, pp. 35-59
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]