828 matches
-
cu zmei pe care mi-l spuneai tu iarna când trebuia să adorm. Tu taci și asculți povestea, însă gândurile îți sunt departe, tot la mine. De atâtea frământătoare gânduri, firul tău se rupe des. Nu mai ești concentrată la torsul tău, ci te gândești necontenit la mine. Spui șoapte neînțelese decât de singuratica ta ființă și ochii tăi stau țintă, ca și cum ar privi o nălucă cu chipul meu. Scapi fusul jos și stai nepăsătoare fără să-l ridici, ca și cum nici măcar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca să ne spună că fusese autorizat să ne dea ordine. Matziev, fiindcă așa-l chema, un nume cu sonoritate rusească, avea alura unui dansator napolitan, o voce mieroasă și părul dat cu briantină, o mustață subțire, picioare suple și un tors de luptător grec. Pe scurt, un Apollo cu trese. Ne-am dat repede seama cu cine aveam de-a face: un amator de sânge, dar care era de partea bună, aici unde poți face să curgă sângele și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
flăcăule! Și scoase din buzunar un cuțit de vânătoare pe care îl desfăcu. Apoi smulse metodic, unul câte unul, nasturii de la vesta micului breton și pe cei de la cămașă, după care îi tăie maioul. Îi scoase cu precauție hainele, iar torsul gol al prizonierului se ivi ca o pată mare și luminoasă în penumbra curții. Când Matziev termină cu hainele, făcu același lucru cu pantalonii, izmenele și chiloții. Îi tăie șireturile pantofilor, apoi le ridică încet fluierând melodia lui preferată, Caroline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
împăcată, întotdeauna când se află în fața mea, trezește în mine un sentiment de frustrare, dar în gândurile mele, îmi este aproape dragă, milostivă, caldă și înțeleaptă, o văd șezând și alăptând, suptul fetiței se confundă cu ciripitul păsărelelor și cu torsul pisicilor, într-o perfectă armonie cu întreg universul. Gândul la ea trezește în mine un sentiment plăcut de siguranță, ca și când, dacă ceva se va întâmpla, ea va veni din nou și ne va salva, dar în clipa în care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
puiului ei să adoarmă. Supraîncărcătura senzorială era prea însemnată. Fu nevoită să închidă ochii în fața abundenței de creaturi gureșe. Mai târziu (o oră? o zi?) în mijlocul rădăcinilor aparente ale marelui copac apăru o fisură. Aceasta se lărgi, dând la iveală torsul unei maimuțe-veveriță ocupată cu datul peste cap. Din crăpătură apăru o femeie care o închise în urma ei, cicatrizând astfel rana palidă și vremelnică a copacului și a animalului. Apoi trecu mâna peste o tastă murală și jungla dispăru. Solidoul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
prăbușiră, întregul buncăr se învârti în ochii disperați ai lui Ripley, dar rămase lipită de scaun datorită chingilor de siguranță. Mașina, biomecanoidul și vietatea umană se rostogoliră în puțul rectangular al sasului. Încărcătoarea căzu peste extraterestru, strivind o parte din torsul său și imobilizându-l sub greutatea ei. Acidul se scurgea din corpul creaturii rănite. Ripley manipula cu disperare comenzile aparatului. Acidul șiroind ajungea la ușile sasului: fumul se ridica deja, indicând faptul că deja își croia drum prin aliaj. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a-și împiedica tatăl să iasă din cârciuma gării. PROCEDURA: Micile evenimente se repetă până încep să se precipite. Ele sunt legate de plimbările lente și concentrate ale lui Stefek prin orășelul scăldat de soarele vacanței, de liniștea care ascunde torsul mecanismului magic pus în funcțiune de Stefek, de porumbeii pe care Stefek reușește până la urmă să-i facă să iasă din cușca lor, deși ei nu ascultă decât de stăpânul lor. REVERENȚE evidente: Amélie de Jean-Pierre Jeunet, în secvența în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
un chip blând și luminos, o aură În nuațe de violet, roz și roșu În jurul capului, un gât subțire și grațios și nimic altceva În afară de un fuior de fum acolo unde se termina gâtul și, tehnic vorbind, trebuia să-nceapă torsul. Neavând trup, arăta ca un cap așezat pe un piedestal, ceea ce era perfect În regulă din punctul ei de vedere. Spre deosebire de femeile pământene, femeile djinn nu trebuiau să aibă trăsături proporționate. Mătușa Banu avea o Încredere enormă În doamna Sweet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zgomote dinăuntru sau dinafară: rugăciunile de dimineață răsunând dinspre moscheile Îndepărtate; zăngănitul lăptarului când lasă sticlele cu lapte În fața băcăniei de vizavi; respirația uimitor de ritmată a lui Sultan al Cincilea și a Asyei, un amestec șuierător de sforăituri și tors, deși nu e Întotdeauna ușor să-ți dai seama căruia din ei Îi aparține fiecare; sunetul scos de vârful degetelor sale care se plimbă pe tastatură În căutarea celui mai bun răspuns pentru Baron Baghdassarian. E aproape dimineață și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
comunicarea cu familiile lor. Mai târziu am studiat multe limbi, ajungând lingvist structuralist, nu însă poliglot, ca fiica și fiul meu. Desigur, există și alte genuri de limbaj, dincolo de lingvistica omului. Limbajul balenelor și al delfinilor, ciripitul păsărilor, mieunatul și torsul pisicilor, mârâitul și lătratul câinilor. Sunt pe deplin conștient. Pentru mine limbajul critic reprezintă transformarea experienței pe care am trăit-o dincolo de mine, în cuvinte și ritmuri, în poezia, pe care o trăiesc și o respir zilnic, mereu curgând în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
hotărât să desfășor colaborarea cu propria-mi mână, ca să evit clasicele Întârzieri care se pot reproșa poștei noastre**. țeasta pleșuvă, privirea pierdută În zarea rurală, pomeții lătăreți, părul cenușiu, gura Îndeobște prevăzută cu bombilla și mate, batista fină sub bărbie, torsul de taur și un costum ușor din in doar pe jumătate călcat mi-au fost primul instantaneu. Din balasoarul de răchită, ansamblul atrăgător al amfitrionului l-a complementat rapid vocea mucalită ce mi-a indicat băncuța de bucătărie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru imprevizibil. Da, lamele sunt în ordine, am închis cutia, ar fi bine să plec din apartament. Dragul meu apartament din Währinger Straße 6. Sunt sentimental, știu, du pă două zeci de ani de peregrinări prin lume m-am în tors în casa în care am copilărit. Iar acum o părăsesc pentru cine știe ce locuință boemă (sper) din și mai boe mul București. Poate pare o ne bunie, dar mi se pare orașul ideal pentru un tânăr pensionar ca mine. 11.10
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu temătoare de oglinda de gheață a șoselei, ci doar obosită și bucuroasă de pustietate, își întorcea tot timpul capul spre el, zâmbitoare, fără să-i vorbească. O singură dată îl întrebase cum se simte, apoi nu se auzeau decât torsul egal al motorului și alunecarea roților pe astalt, ca o sfâșiere interminabilă de hârtie. Îi zâmbea, dar nu se simțea bine, însă nu i-a spus asta, pentru că nu se simțea într-atât de rău pe cât îi fusese în timpul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
schimbării aducând cu sine zile negre. Un vânt rău nu priește nimănui. Anii luminoși ai lui Abelard, Thomas Beckett și Everyman se scufundară în negură. Roata zeiței Fortuna se întoarse împotriva omenirii, sfărâmându-i clavicula, zdrobindu-i țeasta, chircindu-i torsul, străpungându-i pelvisul, îndurerându-i sufletul. Pe cât de sus fusese omenirea, pe atât de jos decăzuse! Cele ce odinioară fuseseră dedicate sufletului, acum erau dedicate vânzării. — Destul de bine, își spuse Ignatius și continuă să scrie grăbit: Negustorii și șarlatanii puseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
împacă cu scenariul. Ar fi fost prea dificil de mânuit, prea greu de controlat în momente de presiune psihică - o povară prea mare, un deranj, prea mult zgomot la locul crimei... Asta însemna că dinții ce s-au înfipt în torsul victimei trebuie să fi fost umani, deși amprenta mușcăturii e prea mare pentru a fi făcută de dinții unui om. Ceea ce însemna că asasinul mușcase și crâmpoțise, sfâșiase și rosese cu dinții ca să pătrundă în intestinele victimei, sugându-i carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ariadnei, de reconstituire a rolului său mito-simbolic arhaic presupune din partea cercetătorului parcurgerea unui traseu labi- rintic, va trebui să-mi iau drept călăuză chiar „firul Ariadnei”. Nu este nevoie să insist prea mult asupra relației tradiționale dintre femeie și actul torsului (țesutului, cusutului etc.) (22 ; 103). Istoria tehnicii și a civilizației oferă suficiente argumente privind faptul că țesutul și toate activitățile înrudite au fost (și au rămas) îndeletniciri eminamente feminine (104). Datele mitologice con- firmă această concluzie : țesutul (torsul, cusutul etc.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și actul torsului (țesutului, cusutului etc.) (22 ; 103). Istoria tehnicii și a civilizației oferă suficiente argumente privind faptul că țesutul și toate activitățile înrudite au fost (și au rămas) îndeletniciri eminamente feminine (104). Datele mitologice con- firmă această concluzie : țesutul (torsul, cusutul etc.) și uneltele specifice sunt, cu rare excepții (105), inventate și patronate de zeițe sau de eroine legendare (52). La aceste concluzii de antro- pologie economico-culturală s-au alăturat și lingviștii. Ei au adus în această privință argumente noi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în păianjen de zeița Atena, în urma celebrei confruntări dintre cele două țesătoare mitice (54). Atena era considerată atât patroana războinicilor, cât și a țesătoarelor, motiv pentru care era reprezentată cu o lance într-o mână și cu o furcă de tors în cealaltă (62, fig. 193, 299). Lancea și furca de tors sunt arme/unelte analoage, în esență, cu cele primite de Tezeu din mâna Ariadnei : securea și ghemul. Aceste două simbo- luri sunt doar aparent antinomice. Din perspectiva mentalității arhaice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
țesătoare mitice (54). Atena era considerată atât patroana războinicilor, cât și a țesătoarelor, motiv pentru care era reprezentată cu o lance într-o mână și cu o furcă de tors în cealaltă (62, fig. 193, 299). Lancea și furca de tors sunt arme/unelte analoage, în esență, cu cele primite de Tezeu din mâna Ariadnei : securea și ghemul. Aceste două simbo- luri sunt doar aparent antinomice. Din perspectiva mentalității arhaice, ambele sunt folosite (așa cum face și Tezeu) ca „arme” de răpunere
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
haotice și, implicit, de instaurare a ordinii cos- mice sau de reinstaurare a celei temporar compromise. Dovada că o astfel de sem nificație nu este străină de imaginea comentată este (des)cântecul fetei, care dublează (aproape echivalează) gesturile sale manuale (torsul, cusutul etc.) : Și nu-mi coase ca să-mi tacă, Și-mi cântă de-un cântecel (29, p. 180). Desigur, imaginea unei fete cântând în timp ce coase - atât de domestică și de frecventă în mediul rural - poate fi luată drept un simplu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
arcul), dar nu pentru a-l ucide, ci pentru a-l lega : Scurt, mai scurt că mi-l lega Cu cordița arcului (28). Anume în acest tip de mentalitate își are sorgintea prestigiul simbolic cu care sunt încărcate uneltele de tors și de țesut (fus, drâglă, drugă, spată, furcă etc.). Funcția lor este dublă : una războinică (lovesc, străpung etc.) și, mai ales, una magică (leagă). Astfel se explică frecventa lor utilizare efectivă în riturile de exorcizare (15, pp. 82-83 ; 9, pp.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bucăți...” (declarațiile doamnei Mary Buys, 31 de ani, din Springs - Republica Sud-Africană). 15: În Minnesota (SUA) este expusă o ființă stranie închisă într-un bloc de gheață (adus din strâmtoarea Bering): 1,80 m înălțime, pielea ceroasă, acoperită cu păr, tors puternic, gât foarte scurt, mâini mari, picioare omenești, dar diferite de aspectul actual. Zoologi, antropologi - perplecși. 16: ION (Institutul de Orientare Nupțială) - prin psihologii, grafologii, sociologii și ordinatorul său - poate să vă permită întâlnirea, între infinite posibilități de alegere, tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pe Sia pe la prietenele lui. Erau petrecerile de iarnă. Când fata era mică ele tot, acele îndrăgostite care mai de care o răsfățau, în hatârul lui Lică. Posacă cum era, copila simțea totuși 153 pentru dezmierdările lor un fel de tors ca al pisicii când umflă gâtul subt alintări și-și ascunde ghearele. Mai măricică, înțelesese de gustul mâncărilor bune și al cadourilor. Apoi venise vremea să fie trimisă afară să se joace; devenise curioasă și urâse femeile pentru care era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ceva organic de straniu. Imaginea fugară a Întregimii Shulei pe care o surprinsese cu o seară În urmă Îl făcu acum să Îi simtă greutatea specifică, așa cum călca pe iarbă. Era evocată Întregimea corpului femeiesc, tot numai piele albă, coapsele, torsul, picioarele Însele, pântecul cu organele sale și părul creț care i se ițea răzleț de sub basma. Totul vizibil și aproape palpabil. Și chiar despre plante, cine știa tot adevărul? Se uitase Într-o seară Împreună cu Margotte pe un canal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Adam a izbutit să vadă Palatul, piatra lui albă, strălucitoare, se ivise pe deasupra capetelor. De la o vreme Își Încetiniseră avansarea. Acum trupurile din fața lor nu mai lăsau loc de trecere, rămâneau neclintite și formau un zid neîntrerupt și lucios de torsuri dezgolite. ...ne apropiem de momentul când toți cei cărora le pasă de viitorul omenirii trebuie să intre În luptă... Din nu Încetase să-i țină mâna strâns, deși rămăseseră nemișcați. Adam s-a retras jumătate de pas, dar a fost
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]