980 matches
-
în această oglindă se vede o verigă din lanțul ființei omenești, cea neînchisa și abstractă, pe latura fără putință de trăit și extrem de dureroasă: tata - fiu. Singură relație peste care cade ghilotina finitului, ca o fractură ontica, si naște percepția tragicului. Pe latura cealaltă, a mamei, nu se percepe finitul, căci legăturile vieții au un început nemijlocit. „Femeia - geneză existenței”, ce exact o spune poemul Geneză nevăzuta (p. 71)! Că salvare din fractură amintită se invocă relația dintre cuvânt și eros
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
un copil bătrîn și fără dinți/ I-am dat cu biberonul întîi/ Dar ce-nghițea scuipa verzui/ Silă de pe limbă și căinți./ Și ce de lucruri moi i-am dat?" ( Rîsu’ plînsu’). Așa încît efectul e deviant, solemnitatea se dezumflă, tragicul se trage din text în subtext. Domină un aer de farsă, încă prevăzut, e drept, cu conceptele gravității, precum aspectul unui funambul care intră în spectacol numai pe jumătate costumat, în rest păstrînd elementele unei ținute de gală: "S-a
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
în această oglindă se vede o verigă din lanțul ființei omenești, cea neînchisa și abstractă, pe latura fără putință de trăit și extrem de dureroasă: tata - fiu. Singură relație peste care cade ghilotina finitului, ca o fractură ontica, si naște percepția tragicului. Pe latura cealaltă, a mamei, nu se percepe finitul, căci legăturile vieții au un început nemijlocit. „Femeia - geneză existenței”, ce exact o spune poemul Geneză nevăzuta (p. 71)! Că salvare din fractură amintită se invocă relația dintre cuvânt și eros
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
funcționeze lin, cu înțelepciune". Dar poezia lui Florin Iaru așează peste anormalitatea lumii (și peste normalitatea ei) jocul de limbaj, îmbracă grozăvia în materiale de butaforie și în absurd, pentru că aici, ca la Caragiale sau Urmuz (de la care a pornit) tragicul nu e pur, la fel cum nici comicul nu poate fi pur, și lumea trăiește amestecată și, uneori, ridicolă: "Însîngerați de morții vii/ avem un cerc dar n-avem p/ Și-un papă-avem. N-avem Papy./ N-avem cu cine
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
autorul Bietului Ioanide se distingea prin spectacolul personalității sale. Chiar dacă nu toate diagnozele se dovediseră exacte și chiar dacă nu avea antenă pentru avangardă, nefiind nici receptiv la o secțiune a prozei moderne (Joyce, Proust, Kafka), el fiind rezervat în consemnarea tragicului tot ce așternea pe hârtie însemna un regal de inteligență, de intuiție, și de ingeniozitate a exprimării. S-au gravat în memoria studenților și în general a publicului cititor splendide portretizări și disocieri: * despre Ion de Rebreanu, care cânta în
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
în această oglindă se vede o verigă din lanțul ființei omenești, cea neînchisa și abstractă, pe latura fără putință de trăit și extrem de dureroasă: tata - fiu. Singură relație peste care cade ghilotina finitului, ca o fractură ontica, si naște percepția tragicului. Pe latura cealaltă, a mamei, nu se percepe finitul, căci legăturile vieții au un început nemijlocit. „Femeia - geneză existenței”, ce exact o spune poemul Geneză nevăzuta (p. 71)! Că salvare din fractură amintită se invocă relația dintre cuvânt și eros
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cînd beam poșircile unor seri fără mîntuire, dar iubeam disperările, băieți teribili și fete atinse de furia obrăznicăturii seducătoare, în noi, se înecau pe rupte orizonturi gri, și iubeam disperările, zilele noastre aveau culoarea romului, beam rom, cum Paul Celan, tragicul, bea negrul lapte al zorilor, niciunde nu eram acasă, acasă noastră era chipul străin, ce apărea, cînd nu mai erau soluții, iubeam stările fără soluții, ripostam cu mine era poetul Vasile Dan și se anunță un timp greu, consecințele lui
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/3455_a_4780]
-
Pacepa. În altă parte, cartea lipsită de măsură a Doinei Jela despre Monica Lovinescu primește, într-adevăr, ceea ce merită, însă tot de pe o poziție îngustă, ultragiat personală. De neînțeles găsesc că sunt situațiile în care tocmai Ilenei Mălăncioiu, pentru care tragicul nu pare să aibă taine, îi scapă afirmații de un cinism involuntar. Amintin-du-și, împreună cu Lucia Negoiță, de momentul primei lor întâlniri, în Amfiteatrul Odobescu din Facultatea de Litere, pune un accent în plus, care dă pe loc regretului real aparența
Opera și cartea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6178_a_7503]
-
cu T.M. despre eșecul revoluției, îi ardeau buzele să-l consulte cu privire la psihologia abisului, deși știa că interlocutorul său vine de pe o altă spirală a cugetului. I-ar fi putut nara o poveste grotescă, în care ridicolul se îmbina cu tragicul. I-ar fi arătat cum se instituie dependența față de rău, perorându-se despre virtuțile binelui. În numele adevărului și al dreptății, se practica tortura cea mai grosolană (întemnițatul era forțat să stea în picioare, sub o lumină orbitoare, continuu supravegheat și
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
care s-a dovedit cu prisosință o conștiință exemplară într-o epocă cu care a avut neșansa de a fi contemporan. Nu întotdeauna, cum bine se știe, omul reușește să fie la înălțimea artistului. Avem, din păcate, destule exemple, în tragicul secol XX, care o confirmă, de n-ar fi să ne gândim decât la câțiva dintre scriitorii români de notorietate, trecuți - hélas! - după 23 august 1944 cu arme și bagaje în serviciul regimului totalitar, chipurile pentru a-și salva opera
Din Arhipelagul Gulag by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/6852_a_8177]
-
doar prin știință, ci și prin credință, nu numai prin argumentele minții, ci și prin rațiunile inimii, căci așa cum spune C.G. Jung "un adevăr științific este o ipoteză satisfăcătoare pentru moment, dar nu un element de credință pentru toate timpurile". Tragicul și comicul, ca extreme în care autorul și-a identificat viața căutând adevărul, se contopesc în Dragoste și pedagogie, devenind artă în scrierea sa. Prin tematica și problematica de sociologie a educației, prin felul în care sunt abordate relațiile părinte-copil
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
don Fulgencio. Cum că de la sublim la ridicol nu mai este decât un pas, după cum spun unii, dar trebuie adăugat că nu e mai mult decât un pas de la ridicol la sublim. Marele adevăr se învăluie în ridicol; în grotesc, tragicul adevărat. De la sublim la ridicol nu e decât un pas, un pas spre interior, cel care face ca sublimul să se sublimeze, încă mai mult, să se convertească în sublimat corosiv. Dacă aveam zeii și aveau să trăiască cu oamenii
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
la început de carieră, nu a construit aceste concerte "în mare". Leonskaia, împreună cu Horia Andreescu (Orchestră de Cameră Radio cu ceva suplimenti), le-au împins în seria operelor de anvergură. Încă de aici, există un Chopin pasional, cu aplecare pentru tragicul declamatoriu. A avut relieful dramatic cel mai intens. Că și Scherzo-ul în Și bemol minor, op. 31, unic supliment, fantastic în concepție și efecte de regie: contraste de registre, abisul și clamarea într-un spațiu înalt. Pianul simplu și
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
pentru ce viu! . - Pentru Tudorel, probabil. Te-nțeleg! Sunt cu totul alături de dumneata! Ce nenorocire! Regret din suflet. Și Gaittany bătu palmele și țâțâi din gură. Părea fals și convențional din obișnuință, și adevărul este că n-avea deloc sensul tragicului. Totuși emoția lui era reală și compătimirea onestă. - Aș vrea să-l văd măcar și nu știu la cine să bat. - Am să-ncerc. Chestiunea e strâns legată de cazul luiHangerliu (nenorocitul!), vom face intervenții simultane. Se proiectează o intercesiune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sufereau mereu de pierderea Pichii și a lui Tudorel, însă acest lucru, pentru observația superficială și mai ales în ultima vreme, nu se vedea. În primul rând era o explicație simplă. Nu există o gesticulație prin care să exprimi sentimentul tragicului. Urletul, plânsul, smulgerea părului, toate astea sunt mai mult semne convenționale admise un minut. Înainte de tristele întîmplări, Ioanide ar fi crezut că moartea copiilor lui era echivalentă cu o catastrofă casnică. Însă când Pica muri, Ioanide constată că nu-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care l-au marcat. De aceea voi preciza că, în călătoria mea spre mine însămi un rol esențial l-au avut, pe de o parte, teroarea istoriei, pe de alta, faptul că în anii de formare m-a preocupat problema tragicului, care presupune asumarea unei vinovății și a unei responsabilități pentru refacerea echilibrului pierdut. Faptul că am fost percepută de o parte a criticii ca poeta vinei tragice m-a bucurat. Fiindcă trimiterea de la cărțile mele de poezie la cele de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
și domnia unuia dintre cei mai mari voievozi români: Mihai Viteazul. Domnul Lucinescu surprinde în cartea sa aspecte importante din viața lui Mihai: pe câmpul de luptă, alături de familie și prieteni, precum și în marile cancelarii europene, în glorie, dar și tragicul lui sfârșit. 8. romanul Brâncovenilor Ileana Toma Descriere: Romanul este o epopee despre răbdarea și iertarea creștină, despre încercarea de a rămâne tu însuți înconjurat de trădători și de a rezista existând ca popor printre puteri mari și nemiloase. În fața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
contemporană", în condițiile unui text datat "Hamburg, Paris, Berlin 1932 1936, cu Göring printre personaje, ca-n romanul originar." Drama contemporană" a lui Horia Gârbea nu renunță la registrul comic familial autorului, numai că sensurile intrigii devin grave, comicul și tragicul se întrepătrund, se cheamă și se confundă în crescendo, pînă înspre final, piesa încheindu-se cu "ninsoare, întunerec" și cu "un comunicat important pentru țară". Acest text este, pînă acum, cel mai ambițios text pentru teatru al dramaturgului, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
expresie a vieții și a iubirii plenare, are funcția de a-i provoca simțurile, de a-l atrage în hotarele hedonismului existenței, de a-l predispune la reverie (eseistică) senzualistă. De aceea am crezut că nu putem descoperi dimensiuni ale tragicului în roman (cum crede Mihai Drăgan în monografia sa despre Ibrăileanu, ed. Albatros, 1971, p. 188-195). Din datele scrierii, din intențiile estetice, tocmai tragiculeste eludat. Nu trebuie confundat timpul scrierii cu cel al ficțiunii. Putea într-adevăr omul Ibrăileanu să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
programului «Sibiu 2007»“, spune Ion Caramitru, președintele UNITER, care a pus în scenă nu Carmen de Bizet, ci adaptarea sa modernă, Tragedia lui Carmen, ce păstrează o parte a ariilor originale, presărate cu inserții de proză. O lucrare care punctează tragicul din viața eroinei, căci la final și Escamillo moare, ucis de taur. Spectacolul este cântat în franceză, însă pasajele de proză sunt jucate în limba română. Tragedia lui Carmen a fost pusă în scenă prima oară în 1981 la Paris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
a acesteia. "Jocul se preschimbă în seriozitate, iar seriozitatea în joc"4. Plurifațetarea poeziei lui Emil Botta îi conferă acesteia din urmă valențele ludice atât de evidente, fără a reuși să ascundă fața mai puțin dorită, și deseori hulită, a tragicului. Între aceste două ipostaze aparent contrare se mai întâmplă câte ceva. Întâmplarea cea mai surprinzătoare în acest context este sacralitatea poeziei, aspectul ei de confesional: "Poezie, spune mamei mele să mă ierte, sunt o poamă rea", amintind din nou cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Pillat observă că, odată cu Pe-o gură de rai, "spectacolul spaimelor insolite, cu care autorul, perturbat în permanență, ne confruntă în niște versuri de o mare intensitate de atmosferă, nu mai este regizat ca în Întunecatul April, cu tendința deformării tragicului în grotesc, a cultivării caricaturalului ditirambic, pentru a se bagateliza formal gravitatea insuportabilă a lucrurilor"19. Dar prea multă gravitate devine monocordă, obositoare. Nuanțele ironice, ludice sunt, deci, bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Frumoasa din pădurea dormită 56. Emil Botta descoperă mormântul din sine, spațiul interiorității absolute, nimicitoare. Disperarea va căpăta o mișcare dinăuntru în afară, dintr-un perimetru morbid spre o strălucire sinistră. Mișcarea de interiorizare duce la o pierdere de sine. Tragicul nu este interior, ci, sub impulsul unor forțe centrifugale, se spulberă în jur. Contextul deliberat romantic este o autoironie care salvează poetul de exces. "Lenea" Trântorului este, de asemenea, un truc. Plictisul, spleen-ul oferă disponibilități nelimitate verbului "a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nu dovedește nimic îi aduce lui Eugen Ionescu revelația că absurdul are rădăcini sufletești. În această caracteristică a romanului, criticul vede nereguli superioare prin care Holban e mai degrabă ionescian avant la lettre decât stendhalian. Valoarea acestei literaturi constă în tragicul inutil și chinul demonic și zadarnic al analizei la care se rezumă, de fapt, activitatea sisifică a personajului. 2. Climatul literar românesc Pe lângă considerarea operei lui Anton Holban ca având o descendență franceză, nu trebuie trecut din vedere climatul literar
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Eichmann, îmi exprim părerea că Eichmann nu e în stare să facă vreo deosebire între bine și rău - că nu numai binele și răul, ci și adevărul și minciuna, speranța și disperarea, frumosul și urâtul, bunătatea și cruzimea, comicul și tragicul, sunt toate tratate în mintea lui Eichmann fără nici o discriminare. Cazul meu este diferit. Eu știu întotdeauna când spun o minciună, sunt capabil să-mi imaginez consecințele nemiloase ale faptului că se găsește cineva să-mi creadă minciunile, știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]