1,003 matches
-
și ficțională deopotrivă) forma concretă a unui personaj emblematic, în genul omului dedublat, pentru că-și trăiește viața ca pe o melodramă, dar de înțeles o înțelege când sub semnul tragicului, când sub semnul ridicolului (acel "comic dureros", mai tragic decât tragicul însuși). În termenii psihanalizei, s-a spus că melodrama urmează dinamica refulării/ defulării, fiind construită pe modelul unui conflict între două orizonturi de conștiință, dintre care unul este realizat, activ, pe când celălalt rămâne potențial 89, în acord cu personalitatea scindată
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
drept, tot ca proiecție a "privirii îndrăgostite"). Michael R. Booth afirma că eroina este centrul emoțional ("the emotional chore"), ochiul uraganului ("the storm centre")97, și tot așa Ibrăileanu, după cum știm, scotea reprezentarea artistică a femininului din orizontul comicului sau tragicului (nu însă și din cel al dramaticului), pe motiv că femeia, întruchipând o esență de ordin general ("natura", "pasiunea" etc.), nu e un "tip", un "caracter", o "individualitate", și prin urmare nu se lasă "descifrată" schematic, în grila unor automatisme
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pare-se, doar din pricina prea convenționalei imaginații feminine, ce se pliază perfect pe tiparul stereotip al scenariilor melodramatice (cu o corecție foarte lovinesciană, trebuie spus, câtă vreme narațiunea, lipsită de tradiționalul happy end, plasează nefericita poveste de dragoste în proximitatea "tragicului"). Pe acest subiect de nuvelă sentimentală, nu cu mult mai complex decât episodul florentin al amorului dintre Leon și Igeea, se suprapun numeroase reflecții, secvențe anecdotice și "situații" menite a contura, nuanțând până la oboseală, portretul "eroului" favorit pe care "romanul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aceea (Tiresias era orb), are totuși capacitatea să o "citească" corect. În tragedie, funcția prezicătorului va fi preluată în genere de către cor ceea ce conduce, logic, la ideea că perspectiva corului e o perspectivă a comicului (invers decât credea Nietzsche), pe când tragicul se condensează în revolta individului care nu pricepe rostul necesității (Ananké) și care înfruntă fatalitatea. Așadar: dacă lectura corectă a vieții e comedia (Maestrul Ciprian se dovedește un bun cititor), atunci tragedia se datorează unei lecturi greșite; și dacă lectura
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ci cu tot soiul de presiuni externe, nu se face vinovat de fatala greșală (hamartia) și nu accede la "recunoaștere" (anagnorisis). Și atunci? Ținând cont de toate distincțiile semnalate, cum și de contaminarea permanentă a celor două registre (comicul și tragicul), care se "citesc" unul pe celălalt în oglinzile paralele ale romanului lovinescian nu capătă Andrei identitatea tipică a unui erou de melodramă? Mai mult, o altă deosebire fundamentală vizează cadrul "acțiunii" dramatice: cele mai competente studii în materie subliniază că
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Minuit, Paris, 1994. Jenny, Laurent, La Fin de l'intériorité, PUF, Paris, 2001. Jolles, André, Formes simples, traducere de Antoine Marie Buguet, Seuil, Paris, 1972. Jouannais, Jean-Yves, Artistes sans oeuvres. I would prefer not to, Paris, Gallimard, 2009. Liiceanu, Gabriel, Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii, Editura Univers, București, 1975. Macé, Marielle, Façons de lire, manières d'être, Gallimard, Paris, 2011. Mitchievici, Angelo, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011. Moutsopoulos, Evanghelos, Categoriile
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
istoricistă, Frank Rahill găsește izvoarele melodramei nu doar în genul "sérieux" al lui Diderot, ci și în alte forme înrudite (pantomima eroică a teatrelor populare, teatrul muzical popular, ficțiunea pastorală și romantică etc.), toate marcând același proces de disoluție a tragicului și a tipului de civilizație care i-a dat naștere (L'Ancien Régime). Iată o definiție in extenso: "Melodrama is a form of dramatic composition in prose, partaking of the nature of tragedy, comedy, pantomime and spectacle, and intended for
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
p. 48 ș.u. 95 Vezi și argumentele lui Georg Steiner din Moartea tragediei, traducere de Rodica Tiniș, Editura Humanitas, București, 2008. Opinii contrare au formulat, printre alții, Albert Camus, care consideră că secolul XX e o epocă prielnică resurecției tragicului ("Conferință ținută la Atena despre viitorul tragediei", în Albert Camus, Teatru, traduceri de Marcel Aderca, Victor Const. Bercescu, Laurențiu Fulga, I. Igiroșianu, Eugen B. Marian, Sanda Oprescu, Catinca Ralea, prefață de B. Elvin, Editura Univers, București, 1970, pp. 309-320). Pentru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Camus, Teatru, traduceri de Marcel Aderca, Victor Const. Bercescu, Laurențiu Fulga, I. Igiroșianu, Eugen B. Marian, Sanda Oprescu, Catinca Ralea, prefață de B. Elvin, Editura Univers, București, 1970, pp. 309-320). Pentru detalii, rămâne util studiul clasic al lui Gabriel Liiceanu, Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii, Editura Univers, București, 1975. 96 Apud Hans Robert Jauss, op. cit., p. 202. Pornind de la observația potrivit căreia "orice senzație reală se poate converti într-o reprezentare", Vîgotski sublinia că "experiențele noastre fantasmatice se desfășoară
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
contradictorii. În legătură cu prima, varianta Vrabie a Caloianulului, costumația a părut unui folclorist neadecvată, sub impulsul vieții istoriate. Faptul ține de ordinea evidenței. Linia îndătinată se menține prin apariția personajului feminin care își caută fiul interogînd cu disperare „Prin pădurea rară”. Tragicul vegetațional se mută în antropologie deschizînd cale în direcție ontologică. În riturile vegetației și ale rodniciei, elementele de ornament, înainte de a deveni simboluri și funcții, cunosc serioase migrații. Așa se explică, probabil, asocierea Caloianului cu Paparuda, a cîntecului de seceriș
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și de frenezie. De prim interes, însă, mi se pare faptul că sărbătoresul intră și în compunerea riturilor funerare. În acest tip de sărbătoresc, adică în strădania regizorală de a se găsi formule credibile, fie și amăgitoare, de „atenuare” a tragicului, de revalorizare, cum spune Mircea Eliade, stă calea care duce la ideea de „petrecere” a dalbului de pribeag și, totodată, la înțelegerea unei mitologii a morții în variantă mioritică. c). Participare: actorii și spectatorii se întrunesc în funcție de imperativele deschiderii/închiderii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de scris și nu erau nici pe departe superficiale, accidentale. Ar fi o nebunie „și tristă și goală”, o simplificare de neiertat dacă am crede că veselia și satira duc bună casă, că spiritul comic nu este cealaltă față a tragicului. Poetul era capabil a se situa în largi registre ale existentului, de la Rodica la Maica Bătrînă, de la Chirița la Ovidiu; versifica „ușor”, în forme folclorice, dar nu se dădea în lături să experimenteze structuri metrice ample în legende istorice, în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
plîns și de moarte fără rîs!”. Dar în sistemul alegoric al bocetelor și în acela al poemei mioritice, distanța e greu de apreciat. În primul caz, alegoria îndeplinește o funcție strict etnografică, de natură cutumiară: se regretă o întîmplare nefericită. Tragicul se află împlicat, decurge din firea lucrurilor. În baladă, în colinda rostită la fereastră, într-un timp ales, alegoria apare desprinsă de context, autonomă; cu alte cuvinte, întîmplarea se obiectivează, capătă libertate deplină. Tocmai de aceea mitologia a experimentat moartea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de baltag”. Scena, dar mai ales povestea vieții lui Nechifor Lipan ajunsă aici, îndeamnă și ea la meditație: iată un om falnic, în plină forță și în „floarea vîrstei”, prăpădit năprasnic în moarte. Parcă recunoaștem una dintre legile clasice ale tragicului. Sadoveanu s-a întrecut pe sine în acest roman, cum de puține ori i s-a întîmplat în prea întinsa-i operă, construind un text sobru, dens și plin de nerv. Îi reușesc îndeosebi contrastele, ceea ce este ideal pentru acutizarea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și domnia unuia dintre cei mai mari voievozi români: Mihai Viteazul. Domnul Lucinescu surprinde în cartea sa aspecte importante din viața lui Mihai: pe câmpul de luptă, alături de familie și prieteni, precum și în marile cancelarii europene, în glorie, dar și tragicul lui sfârșit. 8. romanul Brâncovenilor Ileana Toma Descriere: Romanul este o epopee despre răbdarea și iertarea creștină, despre încercarea de a rămâne tu însuți înconjurat de trădători și de a rezista existând ca popor printre puteri mari și nemiloase. În fața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
speră să vină consumismul.. Protestul din priviri este cel mai expresiv. Și nici nu poate fi inculpat penal. Reușita unei călătorii depinde de bagajul spiritual cu care plecăm. Când e sacru, focul nu are fumuri. Numai optimiștii pot pipăi limitele tragicului. Avem straturi de scepticism. Dar și pete de speranță. Întâmplarea favorizează, nu semnează descoperiri. Dimineața tușesc mai ușor. Pentru că exersez toată noaptea. Civilizația este un conglomerat de pofte, mai mult sau mai puțin emancipate. De regulă, după exploratori apar și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că oamenii nu mai au ce pierde. Ironia se infiltrează în amabilități. Zeflemeaua este ruda impertinentă a umorului. Gafele mărunte sporesc zona de pitoresc a marilor personalități. Fără simțul umorului, inteligența devine rigidă, casantă chiar. Zeflemeaua poate împinge chiar și tragicul în derizoriu. A evoluat și râsul. A devenit rânjet. Ironia trebuie să gâdile, nu să muște. Plăcerea de a ironiza e sublimă. Până când încep să curgă consecințele. Și eu mă gândeam să înalț niște piramide. Dar aud că mi-au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
unic - omul. Umorul și capacitatea de sinteză sunt însușirile principale ale cărții. Virgil Cuțitarul. Vina de a fi moldovean i-a dat lui Vasile Ghica cele necesare pentru a tezauriza adevărate grăunțe de înțelepciune (sub masca râsului marcat de apăsarea tragicului) în sipetul spiritualității românești. Îl îndemn să persevereze, dar cu atenție : Când râzi de toți, ba și de zei, Chiar cu surâsuri migdalate, Să nu pățești precum Socrate : Cucuta nu e ceai de tei ! » Mircea Colosenco Fragmențelele ni se vor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nouă grilă hermeneutică asupra discursului polemic și pamfletar arghezian și poate fi considerat primul pas în această direcție. E incontestabil, astăzi, că specificitatea pamfletarului rezidă într-un imaginar al violenței, monstruozității și putridului ca modalitate poetică de a (re)prezenta tragicul unei existențe pervertite și dezumanizate. În acest sens, cartea lui Ion Tudor Iovian, Gherla imaginarului arghezian (eseu despre pamfletul arghezian)107, vine să confirme, încă o dată, faptul că dimensiunea agresiv-deformatoare a pamfletului polemic reprezintă o inepuizabilă sursă interpretativă pentru toți
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
El citește grafismele, în loc să vadă lucrurile. La fel cum, în cazul produselor sintetice, dependența industriei față de materiile prime scade de la o zi la alta, scade și dependența imaginilor noastre față de realitatea exterioară. Astfel idolatria noastră bis reîntâlnește magia, însă eliminând tragicul (aici ar fi cercul spiralei). Pentru tragic, trebuie cel puțin să ai pe altcineva în față condiție minimă sau "pe tine însuți ca inamic". Într-o cultură a privirilor fără subiect și a obiectelor virtuale, Celălalt devine o specie pe cale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
linear și inerțial, se întoarce asupra ei înseși, transformând destinul prescris unei entități pieritoare în paradigmă a capacității ei eterne de a inventa forme atipice. Fără de care cele tipice, formele eterne ale vieții, ar părea un simplu dat inert. Fără tragicul înscris în ființa lumii, nu am avea măsura bucuriei cosmice de a fi. Trec prin cer stele călătoare care dau rotirii astrelor un spor de liniștită măreție și un sens august. * E greu de știut ce rost anume a vrut
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
linear și inerțial, se întoarce asupra ei înseși, transformând destinul prescris unei entități pieritoare în paradigmă a capacității ei eterne de a inventa forme atipice. Fără de care cele tipice, formele eterne ale vieții, ar părea un simplu dat inert. Fără tragicul înscris în ființa lumii, nu am avea măsura bucuriei cosmice de a fi. Trec prin cer stele călătoare care dau rotirii astrelor un spor de liniștită măreție și un sens august. E greu de știut ce rost anume a vrut
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
creier „cerebrostimulina“, în lichidul cefalorahidian ș.a. În 1935 - 1936 este invitat să facă demonstrații experimentale cu studenții de la Cambridge — Londra. în 1936 devine membru corespondent al Academiei Române, cu unanimitate de voturi și confirmat ca savant în medicină. Din 1936 până în tragicul an 1948, Gr. T. Popa publică în Analele Academiei și în Bulletin de la Section Scientifique. Tot în acest timp, susține la Academie în ședințe publice conferințele Principii de educație în învățământ; știința ca bază de primenire a omului (1944) și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
tragic. Tragedia este un gen literar condus de legi stricte în care intervin în mod necesar două elemente, cel dramatic și cel patetic. Pateticul se naște din spectacolul suferinței, în timp ce dramatismul rezultă din spectacolul conflictului, din incertitudinea în privința rezolvării lui. Tragicul, manifestare a unor forțe obscure ce apasă asupra condiției umane, nu este legat de un gen literar. Unele romane, cele ale lui Kafka sau ale lui Dostoievski de exemplu, unele opere poetice ca acelea ale lui Rilke, cuprind elemente tragice
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
zdrobit, suferă și moare. Dacă omul luptă un moment și dacă se întrevede o licărire de speranță, situația este dramatică. Dacă admitem că moartea sa nu este datorată hazardului, pentru că statuia este a omului pe care l-a omorât, apare tragicul. 3.3.1. Definiția tragediei Definiția dată de Aristotel tragediei va face obiectul unor comentarii din partea teoreticienilor ulteriori. Tragedia este reprezentarea unei acțiuni nobile, dusă până la capăt și având o anumită întindere, cu ajutorul unui limbaj îmbogățit cu condimente de tipuri
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]