823 matches
-
crește în tăcere. Suntem invizibile. Suntem egale. Nu avem nevoie de haine. Nu avem nevoie de sutien. Epuizată, mă prăbușesc lângă ea. Tânjesc după un somn lung și paralizant. Sânii mei trebuie să producă lapte, trebuie să hrănească gurița asta trandafirie și flămândă. E ca și cum corpul meu ar avea rezerve nebănuite, zăcăminte prețioase, izvoare subterane din care țâșnește lichidul vital pentru amândouă. E singura mea scăpare. Spaima. Am mâinile reci și gura uscată. Izbucnesc tot timpul în plâns. Aud întruna plânsete
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
Gajus tresări. Privindu-l pe Germanicus, preotul declară că Agrippa era un bărbat foarte curajos. — Mi s-a spus însă că s-a împiedicat de covoarele din sala unde a văzut, în picioare, fără rușine, asemenea Venerei, statuia din cuarțit trandafiriu precum carnea adevărată, gura, sânii, pântecele reginei acum moarte. Băiatul se uită la tatăl său; observă că acesta tăcea. — Poate că chipul acela din granit, continuă preotul, pe care l-ai putut vedea sub apă pentru că azi este foarte limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
elegante. Dar nu cred că zeii cer întotdeauna un preț pentru ceea ce-ți dau; declamă: „E noapte și te temi pentru că nu găsești în întuneric ce ai pierdut. Întoarce-te; în spatele tău se ivesc zorii. Iar degetele Aurorei sunt trandafirii“. Deși vedeau că Gajus era prizonier ca și ei, acei fii de regi simțeau că el era diferit. În mințile lor se ivise deodată ideea pe care el o tăinuia în adâncul minții: anii care-i mai rămâneau de trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ani, când aveam s-o descoperim, noi urmam s-o numim isiacă. Sala era dedicată muzicii și dansului, și pentru construirea ei se folosise întreaga știință arhitectonică; culorile frescelor se îmbinau armonios, ca acordurile unei harpe: verdele bobocilor de piersic, trandafiriul aurorei, azuriul albăstrelelor, cenușiul perlelor, galbenul florilor de ginestră. Nu exista nici o tușă agresivă, care ar fi fost ca o ușă trântită în mijlocul unei piese melodioase. Pe boltă nu se vedeau linii drepte; frizele aveau forma unor panglici lungi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urmă de bivuacul meu solitar, măsuța pe care îmi puneam picoarele când citeam este din nou la locul ei, departe de fotoliul meu, în mijlocul covorului, înconjurată de divanuri. Pe măsuța aceea joasă din lemn intarsiat sunt așezate paharele cu picior trandafiriu, un bol cu crudități și un castron cu prune învelite în șuncă afumată. Elsa i-a invitat pe prietenii noștri la cină. Operasem până târziu, cu multe probleme și câteva absențe în sala de operații, pentru că din septembrie au reînceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dezmorțea picioarele, își punea coatele pe acoperișul mașinii. Era o atmosferă diversă, soarele pe care nu-l văzusem o zi întreagă apăruse la apus. Lumina se apropia de pământ, îl mângâia și pământul părea să se bucure de bunăvoința aceea trandafirie ca de o desăvârșire prețioasă. Aerul acela neobișnuit, lumina înflăcărată anunțau că sudul începuse cu adevărat. Am privit la capătul benzinăriei marile perii albastre folosite la spălarea automobilelor atârnând nefolosite. Am întors capul spre mașină. Italia era trează, mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe căruciorul de serviciu. Am tăiat rochia Italiei în două, am apucat capetele și am desfăcut-o larg. Trupul ei mi s-a înfățișat dintr-o dată, de o albeață ireală sub lumina aceea rece, cu oasele sternului și micile sfârcuri trandafirii străbătute de vinișoare. — Electrozi, am spus. Asistenta a pus ventuzele pentru electrocardiogramă pe pieptul Italiei. Apoi am intubat-o eu, încet, să n-o rănesc. Am luat două cearșafuri verzi dintr-o grămadă și le-am așezat ușor pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trag mânecile, acum mai aveam doar de trecut nasturii prin butoniere. Mă părăsea tocmai acum, când știa că o iubesc, când mă învățase s-o fac. Îi priveam sfârcurile și sânii căzuți, unul de o parte, unul de cealaltă. Sfârcuri trandafirii, transparente ca niște larve. Scotocind în geamantanul ei, dădusem din întâmplare peste săculețul cu bijuterii în care păstrase unghiile mele tăiate. Îl țineam în buzunar, era un săculeț moale de catifea bej, i l-am ascuns între mâini. Uite, ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
închiși. Sunt clipele în care îmi măsor marea mea iubire pentru dânsa, sunt rarele împrejurări în care Gloria se sprijină de mine atotîncrezătoare, când simt că sufletele noastre se unesc un moment în acord deplin. Câteodată o găsesc drăgălașă și trandafirie ca o purcea de pe o ilustrată pascală, în care, totuși, aparențele pledează contra nevoii de a se bălăci prin mlaștină. Are ochii calzi și negri, cu reflexe cărămizii, umeziți de umană bunătate. Când îi sărut pleoapa lăsată, un val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
reuși totuși să evoce calitățile individuale ale marilor săi Înaintași, Leech și Keene, pur și simplu folosindu-și cunoștințele personale referitoare la firea și munca lor. La Du Maurier, totul avea o natură personală și, de multe ori, nuanțat În trandafiriu de o nostalgie lirică niciodată grețoasă, pentru că era atât de vizibil sinceră. De aceea prima parte din Peter Ibbetson fusese atât de fermecătoare. Era un adevărat dar - nu destul pentru a duce un roman Întreg până la capăt, dar destul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
succesul la zi al lui Alexander: „Doamna Tanqueray mi se pare a fi făcut un mare serviciu, demonstrând că bietul, minunatul public britanic se poate ridica la Înălțimea unui dénouement care să fie mai mult decât o tușă de culoare trandafirie“. Cu aceeași ocazie, Îi trimise lui Alexander scenariile scurte pentru alte două piese, dar, spre deliciul său, acesta Își concentră fără ezitare atenția asupra Eroului. Era, după cum afirmă În scrisoarea de acceptare, „cea mai frumoasă piesă lirică scrisă În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care, prin trista-i frumusețe, să placă, acea speranță ce o făcea să surâdă, pe care o nutrea în cea mai mare taină de îndată ce era vorba de mine și de planurile mele lăudăroase și de făgăduințele mele pline de norișori trandafirii. Curând, surâsul îi pieri, alungat de firea fricoasă pe care i-o crease oroarea căreia îi supraviețuise. În timp ce stătea pe vine lângă soba cu cărbuni și împletea ciorapi din lână nevopsită de oaie pentru copiii țărăncii care, drept plată, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pașii energici ai Rodicăi Dumitrescu apropiindu-se de masa de stejar și uitându-se fix la mâna lui Vlad, ușor tremurândă. Dar nu i-a zis nimic, se uita numai la el insistent, cu obrazul palid sub boare de pudră trandafirie, până în clipa în care el și-a întors spre ea privirile-i albastre, nedumerit, a ridicat din umeri și s-a așezat la fel de drept în fotoliu. Răbdătoare, Rodica Dumitrescu l-a privit o clipă, apoi s-a trântit pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe umăr și o privire hotărâtă pefață. Când a ajuns la circa zece metri de noi a pus jos rucsacul și a început să se dezbrace. Am încercat să nu ne uităm pe măsură ce o parte tot mai mare din imensul, trandafiriul, uluitorul corp ieșea la iveală. Purta slip în loc de chiloți și, spre ușurarea noastră, se opri la ei, apoi făcu un teanc ordonat din haine, scoase un prosop din rucsac și îl scutură. Apoi porni spre apă, oprindu-se doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să mă obișnuiesc cu ideea iminentului meu deces, când seara din ajun a Început să-mi revină În minte În scurte secvențe. Un bar Înecat În fum undeva În East Village. Ceva care se chema jazz fusion music. O băutură trandafirie Într-un pahar de Martini - o, ce greață-mi e, ce n-aș da să Înceteze. Prieteni care trec pe la mine să Îmi ureze bun venit acasă. Un toast, o dușcă, alt toast. O, slavă Domnului - nu era o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mânecile acelea uriașe de ferigi și alte plante. Unele sunt ca niște banderole largi, care pot fi ridicate și Înlocuite. Singura culoare În afară de verde, bronz sau roșcat, de cenușiul trunchiului sau cafeniul bogat al lemnului În putrezire, o dau mărgelușele trandafirii de pe trunchi, viitoarele mere În care vreo viespe și-a depus ouăle pe o nouă mlădiță. Însă tăcerea, așteptarea pe care o degajă Întregul loc, este obsedantă; o calitate pe care toate pădurile o au câteodată, Însă care aici este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
refuză să se consolideze. Încolo, nimic! Nicanor, se îndreptă de șale și își șterse, încurcat, cuțitul de pantalonii săi noi, gest de prisos, fiindcă pe lama de oțel, sclipind albastru, între tulburi simțăminte, nu se zărea nici umbră de rouă trandafirie. Îmbulzeala începu să se distanțeze concentric de cele două calote inutile de pe năsălia de răchită, risipindu-se în fanteziste comentarii. Criticile autorităților de partid și de stat, care oricum erau posterioare cazului, au fost fragmentare, scurte și benigne, fiindcă decurgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
orizontul Bărăganului. Bătură toba și semănară detunături de petarde, să se audă în satele înecate de zăpada pretimpurie a lunii lui Brumar că magnatul de la Sans-Souci își omenea invitații, îndopându-i pe toți, fără alegere, precum în scrierile utopice și trandafirii ale lui Ilici. Bubuiturile tobei le aminti și petrecăreților și pripășiților din satele de refugiați propagate în primitorul Bărăgan, încă din secolul XIX, de faimoasele înfrângeri ale echipelor de fotbal adverse. La fiecare explozie de artificii, oaspeții de la Sans-Souci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zdruncinată și cu un plod în burta istovită. Vladimir tăcu, uitându-se cu coada ochiului la picioarele ei cu pielea foarte netedă. Are o piele, ca de mătase, conchise el cu hotărâre. Apoi își ridică privirea spre chipul ei blond, trandafiriu și cu un ușor puf de aur, ce-i mijea deasupra buzei superioare. Constata că Melanie avea în intenție confesiunea, fiind luată de pofta mărturisirilor, ca de o vâltoare. Cu un mare efort de voință, reuși să nu o întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
amplifice, când Melanie reapăru, surâzătoare, cu un flacon din care luă niște comprimate, vărsându-le în podul palmei și aruncându-le în gură dintr-odată, așa cum procedează băutorii de basamac, și lăsându-le să se topească încet pe limba-i trandafirie. Așteptă, fixându-l surâzătoare, să fie întrebată: Ce medicamente sunt astea? Râzând de ignoranța lui de provincial, răsturnându-i și lui în podul palmei trei pastile albastre, pe care i le arătă, numărându-le cu grijă, încă o dată, îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Companii Turistice. Fata făcu iar cu ochiul, prelungindu-și ideea: S-o fi dedicat, nu glumă! pufni ea într-un râs argintiu și făcu un gest, cu palmele adunate căuș, prin care voia să arate că, astfel, de pe buzele ei trandafirii, pornise în eter un carnavalesc șuvoi de sărutări. Emisia de sărutări putea fi pentru orice entitate din univers. Părea să fie uitat, ca destinație, doar manechinul gonflabil, care ar fi dat orice de pe lume, numai ca fata să-i acorde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
India și decanul ziaristicei liberale este că acel om era statornic în vederea lui pe când "Romînul" își schimbă ochii după împrejurări și are vedenii înfricoșate și apocaliptice atunci când frații căuzași au numai rolul ingrat de-a striga prin cafenele; și perspective trandafirii atunci când aciiași frați ajung să puie țara la cale. Știți ce era odată monopolul tutunurilor - când erau conservatorii la putere - în ochii ziarelor liberale și ai tovărășiei de la Mazar Pașa? "Romînul" singur mărturisește tonul ce-l creaseră liberalii în țară
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la serviciu și voioasă seara la cărți sau la Luminăția Sa, toate acestea contribuiau la succesele prezente și viitoare și presărau drumul vieții Excelenței Sale cu trandafiri. Generalul avea o familie înfloritoare. Ce-i drept, aici nu erau peste tot numai trandafiri, însă existau multe aspecte asupra cărora de mult începuseră deja serios și sincer să se concentreze principalele speranțe și scopuri ale Excelenței Sale. De altminteri, care țel în viață e mai important și mai sfânt decât cele părintești? De ce poți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prinse consistență. în fundul grădinei de vară, pe malul drept al canalului Fontanca, unde mai înainte fusese vechiul palat de vară locuit de împărăteasa Elisabeta, el pusese să se zidească un gigantic edificiu, numit palatul Mihail. Fațada sa era de coloarea trandafirie a mănușilor prințesei Gagarin, amanta țarului. Paul I venise să locuiască această casă, cu toată familia sa, la finele anului 1880. lată cum un diplomat, acreditat atunci la Curtea Rusiei, descrie moartea acestui împărat al Rusiei, după un memoriu asupra
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
unui jurnal. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL AVENTURĂ, CĂLĂTORIE Testul nr. 16 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Călătorul român vede în general în culori trandafirii tot ce e străin și în negru tot ce are aparență românească. Și, făcând așa, se crede foarte occidental și foarte civilizat. Ceea ce însă nu l-a împiedicat, toată vremea cât a umblat printre minunățiile civilizației străine, să ofteze adânc
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]