2,637 matches
-
pagina pe care scrisesem poezia și l-am întins cu umilință spre „doamna de română”. Contrariată de brusca mea aplecarea spre ermetism, a luat caietul și a început să citească. După câteva momente m-a întrebat: „Știi tu ce înseamnă «transcendent»? „Nu știu” - am răspune eu cu privirea în pământ, abia stăpânindu-mi tremurul vocii, din pricina râsului care prinse să-mi zguduie întreaga ființă. „Ei vezi?” - a continuat profesoara - „N-ai cum să pricepi! Este o poezie de atmosferă. Încă din
ALBASTRU TRANSCENDENT de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373551_a_374880]
-
eu cu privirea în pământ, abia stăpânindu-mi tremurul vocii, din pricina râsului care prinse să-mi zguduie întreaga ființă. „Ei vezi?” - a continuat profesoara - „N-ai cum să pricepi! Este o poezie de atmosferă. Încă din titlu, poetul crează atmosfera. «Transcendent» - cum să-ți explic eu ție ca să înțelegi? - înseamnă ceva... ceva de jos și până sus... ceva care învăluie totul. Și ce culoare, din spectrul luminii albe, este reverberate în atmosferă? Culoarea albastră, firește! Vezi cât de profund gândește poetul
ALBASTRU TRANSCENDENT de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373551_a_374880]
-
revista școlii. Au trecut câteva decenii de la acea întâmplare și trebuie să mărturisesc faptul că nici astăzi nu-i apreciez pe poeții ermetici, ei fiind cauza unei veri pierdute, destinate studiului pentru corigența la română. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: ALBASTRU TRANSCENDENT / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1690, Anul V, 17 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ALBASTRU TRANSCENDENT de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373551_a_374880]
-
rațiunea umană „poate formula un un argument al existenței divine” (Karl Barth, Anselm: Fides Quarens Intellectum, Edition Labor et Fides, Geneva, p. 60). La rândul lui, Jean Luc Marion îl completează arătând că la Sfântul Anselm de Canterbury Dumnezeu este transcendent în raport cu gândirea umană și îl inscrie pe acesta în direcția aeropagită (Jean-Luc Marion, L'argument relève-t-il de l'ontologie, Presses Universitaires de France, Paris, 1991, pp. 221 - 259). Argumentul ontologic invocat aici este formulat de Anselm de Canterbury în Proslogion
MOŞTENIREA SFÂNTULUI ANSELM DE CANTERBURY de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373572_a_374901]
-
divine. O alchimie plimbă, transformă și contopește, ca apoi să dispară, apărând în alte planuri și timpuri, dar rămânându-ți certitudinea că a fost totdeauna acolo; a vegheat și a așteptat, întrupându-se, având nu numai coerență spirituală, dar și transcendentă. Iubirea, speranța și perpetuarea ei sunt țesute din substanță divină ce devine izvor la îndemâna cititorului. Desele dialoguri cu eul sau cu celălalt eu, iubitul, aproapele, viul, toate vin ca o certitudine a simțirii nu numai împărtășite, dar și ca o
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
Și din cutume vechi, imperiale Octombrie cel roșu, a sosit Iubita mea, prin ochii tăi, lumina Reverberează căpătând accent Și -n sufletu -ți candid cămin a Mai găsit octombrie cel roșu consecvent Iubita mea, prin cugetul tău tainic Analizezi eternul transcendent Și -am să devin al gândurilor crainic Căci în octombrie cel roșu sunt docent Iubita mea, prin harul tău măiastru În zori, când a cântat deștept, cocoșu' Am devenit lunatic, si sihastru Octombrie s-a îmbrăcat de tot în roșu
OCTOMBRIE ROȘU de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371399_a_372728]
-
imaginea alăptării ca simbol al fertilității, al reîntregirii ființei: M-a sărutat pe obraji a întins un cearșaf / A înșirat pe el pruncii uciși de Irod / Cu sânge, scutece și scâncete cu tot / În timp ce mă privea, Dumnezeule, îl alăpta! Universul transcendent este din nou pus în relație cu cel mundan în ultimele versuri ale poeziei, o transcendență în care timpul este ales de către sfinți, iar dincolo, pe pământ, omul i se supune îngenunchiat: Rotea pe lanțul atârnat de ceas / Numele sfinților
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
aer. Doamne, parcă sunt tot mai puțini cei care Te găsesc. Sunt tot mai puțini cei care Te găsesc cu adevarat. Cu toate ca Dumnezeu a pus în oameni chiar și gândul veșniciei și oamenii caută, doresc și tânjesc după divin, după transcendent, după lumea "de dincolo", majoritatea își pleacă urechea la șoaptă celui rău care le spune: "Eu vă ofer MAGIA ! Veți descoperi ceva extraordinar și MISTERIOS, ASCUNS celorlalți, DACĂ VĂ ÎNCHINAȚI MIE"... Dar va spune cineva: "Noi niciodată nu ne-am
MAGIC SI OCULT de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375329_a_376658]
-
absolută, necreată, Care-l îmbracă în cele proprii Ei, fără să poată lepăda ființa creată. Relația este posibilă numai dacă persoanele au o întâlnire a lor în ceva propriu fiecăreia, în caracteristică sau ideal. Aspirația sufletului omenesc după lumină, cunoaștere, transcendent, dovedește dorirea spre cele spirituale și neputința subjugării totale de către materialitatea creației. Această aspirație, însă, ajunge să fie împlinită prin intrarea în comuniune cu Dumnezeu, numai întrucât Dumnezeu-personal se deschide spre om, în revelație, de unde omul ajunge să-l cunoască
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
inegale, dar la fel de adevărat este ca și păcatul a introdus în lume situația anormală de căutare înfrigurată a celor materiale, a palpabilului, a imediatului, dăruitor de plăceri, nu de bucurii: < > 7. Starea de dependență a omului, prin suflet de rațiunea transcendentă, iar prin trup de materie, îl impune ca factor de echilibru între cele două stări, având menirea de a spiritualiza cele materiale și de a le ridica, cu sine, în Dumnezeu. Rolul său, dar și responsabilitatea, sunt pe măsura idealului
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
pătrunse - la Realitatea Cea mai plină de sens. Între noi și Dumnezeu stă lumea care poartă încă - și va purta până la curgerea ei în eshaton - pecetea creației primordiale și a recreației, venită prin cruce și înviere. Lumea este simbol al transcendentului divin, și așa a fost rânduit ca, descoperind-o pe ea, să ne situăm pe drumul spre Dumnezeu. În acest mod, mântuirea omului se conjugă cu mântuirea cosmică. Cosmosul întreg îndeamnă la a se descoperi, dincolo de el și de materialitate
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
puterii politice înseamnă denunțarea poruncii Mântuitorului de a da Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu (Mt. 22, 17) și deci transformarea Bisericii dintr-o instituție divino-umană, reală punte între imanent și transcendent, într-o instituție pur umană, cu pretenții de factura egoistă. Biserica însă poate și trebuie să se implice în politică pe căi și cu metode specifice misiunii ei. Rolul ei în îndrumarea morală a mirenilor se permanentizează nelimitându-se la
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ŞI SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ACTUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372274_a_373603]
-
Duhul Sfânt; asceză și viață mistică”. „Caracterul interior și cel realist apropie acest sens al spiritualității de cel dintâi, de care îl desparte caracterul eteronom al trăirii, omul duhovnicesc nefiindu-și niciodată, sieși, lege și măsură, spune Mircea Vulcănescu. Caracterul transcendent al temeiului acestei trăiri și chipul suprafiresc în care această transcendență ia cuprindere în viața sufletească a omului duhovnicesc despart acest sens de cel de-al doilea”. Odată lămurită problema sensului noțiunii de „spiritualitate”, autorul trece la o analiză minuțioasă
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
divine. O alchimie plimbă, transformă și contopește, ca apoi să dispară, apărând în alte planuri și timpuri, dar rămânându-ți certitudinea că a fost totdeauna acolo; a vegheat și a așteptat, întrupându-se, având nu numai coerență spirituală, dar și transcendentă. Iubirea, speranța și perpetuarea ei sunt țesute din substanță divină ce devine izvor la îndemâna cititorului. Desele dialoguri cu eul sau cu celălalt eu, iubitul, aproapele, viul, toate vin ca o certitudine a simțirii nu numai împărtășite, dar și ca o
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
scripturii: „Iată Eu stau la ușă și bat”... Chemarea ei, filantropică, se îndreaptă către toți, și face acest lucru din ziua Cincizecimii, prin vicisitudinile istoriei. Glasul ei străbate veacurile, căci mărturisirea credinței creștine îi aparține doar Ei. Caracterul spiritual și transcendent al Bisericii nu reprezintă o scuză și o justificare imbatabilă pentru o atitudine pasivistă în relație cu socialul, așa cum nici mentalitatea strict consumistă a sistemelor social - economice ale vremurilor nu poate constitui o argumentare pentru “socializarea” excesivă a mesajului său
CÂTEVA PUNCTE DE VEDERE CU PRIVIRE LA RELAŢIA DINTRE STAT ŞI BISERICĂ ÎN CADRUL DISCURSULUI SOCIAL – ISTORIC, ÎN CONTEXTUL ADERĂRII ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 26 din [Corola-blog/BlogPost/344972_a_346301]
-
cum nu se poate în proză, stihuri, mii și mii, Și-a strălucit în toate ce s-au păstrat și astăzi vii... În proză, stihuri, mii și mii, Găsit-am sentimente Ce s-au păstrat și astăzi vii, În parte, transcendente... Găsit-am sentimente Adânci și-nalte până-n cer, În parte, transcendente, Din Dumnezeu, nu Lucifer... Adânci și-nalte până-n cer I-au fost subtile gânduri, Din Dumnezeu, nu Lucifer, Scrise în pagini, rânduri... I-au fost subtile gânduri, Păstrate-n
PANTUM, LUCEAFĂRULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348846_a_350175]
-
a strălucit în toate ce s-au păstrat și astăzi vii... În proză, stihuri, mii și mii, Găsit-am sentimente Ce s-au păstrat și astăzi vii, În parte, transcendente... Găsit-am sentimente Adânci și-nalte până-n cer, În parte, transcendente, Din Dumnezeu, nu Lucifer... Adânci și-nalte până-n cer I-au fost subtile gânduri, Din Dumnezeu, nu Lucifer, Scrise în pagini, rânduri... I-au fost subtile gânduri, Păstrate-n dar, lumii de dat, Scrise în pagini, rânduri, Cum n-au
PANTUM, LUCEAFĂRULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348846_a_350175]
-
Acasa > Literatura > Evaluari > POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 407 din 11 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Cronică de Al.Florin ȚENE GÂNDURI DESPRE AUTOR ÎNAINTE DE A VORBI DESPRE ULTIMA SA CARTE. Despre scriitoarea Elisabeta Iosif ar fi multe spus
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346747_a_348076]
-
de instructive acțiuni culturale, toate aceste întregesc portretul președintelui filialei București a Ligii Scriitorilor Români, care și-a consacrat întreaga viață promovării culturii române și a literaturii.Deocamdată, las să vorbească textul despre ultima sa carte. Poetica timpului real din transcendentul imaginar Volumul de poezii primit de la scriitoarea Elisabeta Iosif, într-un moment de vibrantă manifestare culturală ce a avut loc la București, am început să-l citesc în tren pe drumul de întoarcere spre Clujul meu drag. Văzând că abordează
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346747_a_348076]
-
descoperim mai în toate poemele, înseamnă totodată și intuiția existenței în spațiul de la limita sacrului, în care poetul își întreabă eul, ce îi răspunde:” Eu sunt ecoul atras de carminul luminii“. (Cine ești tu?). Răspunsurile continuă în poeme ca semnificant transcendente. La Elisabeta Iosif, Poetul este Dumnezeul Cuvintelor, fiindcă Acesta,( de la fizica subcoantică încoace), a devenit “sămânța “ sau cod generic și își preschimbă în poeziile acestui volum, potența subtil-energetică în ” Cuvânt“: “ Jocul Poetului -un întreg labirint creat/ Mută cuvintele. Nebuni și
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346747_a_348076]
-
Bogdan-Petriceicu Hașdeu, care spunea: “ Cele mai bune cărți nu sunt tocmai acelea care ne învață, ci acelea care ne fac a cugeta peste cele cuprinse în ele“. Și acum mai cuget ... Al. Florin ȚENE Referință Bibliografică: Poetica timpului real din transcendentul imaginar / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 407, Anul II, 11 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346747_a_348076]
-
Alte expresii ca; „pe buzele tale aprinse surâde abisul”; „ de sângele uitării zace-acum pătată” „rogojină împletită din doine strămoșești” ; „toamnă bănuți de aur pentru clipe de nostalgie” ; „viața-mi sângera peste tot”.... produc reverberații cu ecouri lăuntrice tentaculare. Însetate de transcendent, versurile caută liniile verticale în speranța evadării din spațuil strâmt, limitat al vieții. Timpul este un adevărat „călău” ce urmărește tăcut fiecare pas al poetei. „Mi-am cioplit propriu-mi chip // pe inimi de vânt // pe strigăt de lună // pe
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
autorul volumelor Istoria comparată a religiilor) explică cel mai bine rostul apariției lui Iisus Hristos: “Hristos a coborât asupra omenirii mântuirea. Apariția Lui înseamnă pentru noi axa centrală, nucleul de viață, de elan, de dragoste, de creație. Hristos dovedește realitatea transcendentului și posibilitatea de a-L ajunge prin experiență religioasă. Omul nu mai e singur cu soarta. Ortodoxia ne silește să renunțăm la o parte din viață? Ortodoxia nu ne silește nimic. Faptele pe care le facem sub înrâurirea ei sunt
ANTOLOGIE -POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346914_a_348243]
-
la un alt eu, adică la o realitate interioară, similară cu a mea și totuși distinctă și diferită sau deosebită. Din punct de vedere religios, adevărata comuniune dintre două euri se dobândește numai în întâlnirea lor comună, într-un Tu transcendent. De fapt, istoria omenirii nu este inaugurată de un om, ci de către o pereche umană. (Cf. Pr. Prof. Univ. Dr. Ilie Moldovan). Opera și lucrarea pe care o realizează Sfântul Duh în iconomia Sa nu se limitează și nu se
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
debut „De unde începe omul” (1970) anunța un poet bântuit de neliniști existențiale și de blagienele suspinuri lăuntrice, puse toate sub semnul luminii. Ființa divizată între pământ și cer (între lut și vis, ar fi spus Arghezi) dobândește iden¬titatea în transcendent prin participare și vocația divinului. Îndoiala carteziană e doar punct de plecare și prilej de a gândi o suprarealitate spirituală, ilustrată metaforic prin dumbrava purității paradisiace. Căutarea, tăgada, întrebările privesc regăsirea de sine în veșnica esență a omu¬lui ca
PĂRINTELE DUMITRU ICHIM DIN CANADA de AUREL SASU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346243_a_347572]