1,221 matches
-
renăștea, pentru că începea o existență nouă. Cu fiecare An Nou, omul se simțea mai liber și mai curat, pentru că scăpase de povara greșelilor și păcatelor sale. Se întorcea în Timpul mitic al Creației, un Timp sacru și "puternic": sacru pentru că era transfigurat de prezența zeilor, "puternic" pentru că era Timpul celei mai uriașe creații cunoscute vreodată, aceea a Universului. Omul era din nou, în mod simbolic, contemporan cu cosmogonia și lua parte la Facerea Lumii. În Orientul Apropiat, participa chiar, în timpuri străvechi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lucru, oricare ar fi păcatele sale, este curat, nu va îmbătrîni niciodată și va fi nemuritor." Altfel spus, "cel care știe" are o experiență cu totul diferită decât aceea a unui profan, ceea ce înseamnă că orice experiență umană poate fi transfigurată și trăită pe un alt plan, transuman. Exemplul indian ne arată la ce rafinament "mistic" poate ajunge sacramentalizarea organelor și a vieții fiziologice, pe care o găsim atestată la toate nivelurile arhaice de cultură. Trebuie adăugat însă că valorizarea sexualității
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al porții ne-au arătat cum anume existența zilnică și "mica lume" pe care o presupune - casa cu uneltele, viața și gesturile de fiecare zi - pot fi valorizate pe plan religios și metafizic. Această viață obișnuită, de toate zilele, este transfigurată în experiența unui om religios, care descoperă peste tot un "cifru". Până și gestul cel mai obișnuit poate trimite la un act spiritual. Drumul și mersul pot fi transfigurate în valori religioase, deoarece orice drum poate simboliza "calea vieții" și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
plan religios și metafizic. Această viață obișnuită, de toate zilele, este transfigurată în experiența unui om religios, care descoperă peste tot un "cifru". Până și gestul cel mai obișnuit poate trimite la un act spiritual. Drumul și mersul pot fi transfigurate în valori religioase, deoarece orice drum poate simboliza "calea vieții" și orice mers un "pelerinaj", o călătorie spre Centrul Lumii.15 Dacă faptul de a avea o "casă" înseamnă asumarea unei stări stabile în Lume, cei care au renunțat la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
singuri locul unde trebuiau să capituleze. Căci Lisabona rămâne la dispoziția agitatorilor. Bătrânul tribun Antonio José de Almeida retrăiește ceasurile lui de înaltă fervoare republicană. Formidabilul lui glas răsună pretutindeni: "La arme, cetățeni!". Sunt înarmați studenții, muncitorii, femeile. Lisabona e transfigurată de un nou mesianism: "Republica trebuie salvată!". Și e într-adevăr salvată, nu atât prin abilitatea și eroismul cetățenilor lui Antonio José, cât prin haosul ce domnea la Monsanto și Porto ca și prin greșeli de intuiție politică, de tactică
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ferestre, dând la iveală capete speriate, ciufulite și buimace de somn, dar nimeni nu pricepea ce li se strigă din fugă, căci fiecare prindea câte un fragment scurt care era urlat în dreptul geamului său. Carol alerga bezmetic, gâfâind, cu chipul transfigurat de efort și de un sentiment niciodată știut sau de mult uitat. "Dar oare a existat acest Filip vreodată? Dacă n a existat? Dacă, întorcându mă acum acasă în locul unui muribund sau poate chiar a unui mort, n-aș mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și atât de neașteptată era apariția ei abia răsărită acolo în poartă, încît femeia cu care - strecurîndu-ne prin întunericul de lângă garduri - căutam singurătatea câmpiei făcu un gest de apărare cu amândouă mâinile și scoase un strigăt ușor de surpriză. ...Luna transfigurează totul. Gardurile strâmbe, șandramalele dărăpănate, bălăriile din maidan, atât de urâte în lumina soarelui analist și veridic, adinioarea în bătaia lunii erau frumoase, dădeau satului "balnear" o poezie nemeritată; iar mai departe, în câmp, freamătul abia perceptibil al nopții părea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cei de departe discret și tainic, ca fâșâitul trist al unor beldii 1. Câteva clipe se amestecă și toaca măruntă a unei căruțe nevăzute de pe șoseaua din vale. Știam un mijloc, descoperit altă dată în chiar acest loc, de a transfigura peisajul, dîndu-i o noutate fantastică. Lipirăm amândoi obrazul de pământ, și ceea ce adinioarea era vertical deveni orizontal (și invers), departe-n infinit, și cu toate culorile alterate. Adela își făcu și un stereoscop mic și alb cu pâlnia mâinilor ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
distruge. Nu venise încă seismul puterii, mai erau câteva ore până atunci, cei mai mulți nu-și dădeau seama, din care cauză orașul se mai afla încă la porțile Orientului; la fel simpatica mea proprietăreasă care trăia într-o lume ce era transfigurată și de închipuirea ei - neschimbată până la sfârșitul vieții - rămasă alături de tabieturile și solemnitățile soțului încărcat de obișnuințele celor 40 de ani petrecuți în serviciul levantinei primării, a importanței sale și a golului, pe care-l credea de neînlocuit, ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ești convinsă că te iubește, dar un asemenea orgoliu este de calitate îndoielnică, dacă nu chiar...” În clipa aceea ea mă întrerupse luându-mă din nou după gât, sărutându-mă cu o patimă de care mă speriai; fața îi era transfigurată. Vântul începu din vestul câmpiei, mișcând crengile subțiri ale pomilor din curte ai căror muguri stăteau să dea în floare și rochia i se lipi de trup; eu o îmbrățișai la rându-mi, dar nu mai știu de ce pentru că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
s-a întâmplat o minune mai mare decât cea din Cana Galileii. 10. ...În numele Tatălui, și-al Fiului și-al Sfântului Duh... Amin! Stăteam în genunchi în biserica unde altădată slujise bunicul, preot paroh, glumind în sine sau poate adevărat transfigurat de evangheliarul pe care-l ținea în mână. În biserica în care, copil fiind, la vârsta școlii primare, mă spovedisem în fața lui, deși încă nu începuseră păcatele, dar pentru iertarea cărora se rugă punându-mi patrafirul pe spate, încât îngenuncheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
puternic în noaptea de sfârșit de ianuarie, sub cerul Pannoniei. În scurtul interval dintre două rafale se auzea doar mârâitul lui Lurr, care, întins lângă cort, își arăta în somn dinții unui dușman nevăzut. — Te-am văzut când luptai... Erai transfigurat. — Nu mai auzeam nimic. Nu auzeam strigătele quazilor, nu auzeam zgomotul armelor... — Erai în extaz... Erai cuprins de furia sacră... — E greu să-mi găsesc cuvintele. — E chiar cu neputință, murmură Valerius. „Velunda“, se gândi. Velunda nu avea nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Credem că în arta și literatura urâtului, ca și în cea a grotescului, spargerea și restructurarea realității familiare joacă un rol extrem de important. Reprezentări istorice ale urâtului în literatură și artele plastice Antichitatea Transpunerea artistică are puterea magică de a transfigura și de a investi cu frumusețe artistică urâtul natural, anormalul, diformul. Această însușire magică a artei l-a făcut pe Pascal să o denunțe ca “vanitoasă”, întrucât mijlocește un paradox: ne face să admirăm ceea ce disprețuim în realitate. La greci
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
noapte, devin fosforescente... Nu era de mirare că Noimann era bântuit de cifre și alte abstracțiuni. Ideile nedigerate transformau În timpul somnului silabele În cifre. Cuvintele sufereau și ele o metamorfoză sub influența nefastă a alcoolului și a lunii. Sunetele se transfigurau În puncte de suspensie și linii frânte care, unindu-se Între ele, alcătuiau figuri din cele mai abracadabrante. Figurile se deplasau Încet una după alta, mișcându-se Într-un vârtej amenințător. În centrul lui, nu se știe de ce, strălucea bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de antichități din nou ai dat peste mine! Exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde, m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte. Luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome! Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut. A fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
în căutarea LUI. Se întoarse în La Paloma și își găsi mașina exact așa cum o lăsase. Scoase lanterna pe geam și cercetă bungalow-urile, aleile, curțile și grădinile. Oameni normali, soți și soții ducând gunoiul, câini, pisici și un coiot speriat, transfigurat de sclipirea din ochii lui. Nici urmă de bărbatul între două vârste, cu păr grizonat, care dispăruse foarte calm de la locul infracțiunii de furt de mașină. Danny se întoarse pe Sunset, conducând încet de-a lungul litoralului și urmărind ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
timpul revoltei, sau despre numărul de agitatori cărora le-au făcut față. Încet, își redefinesc rolurile, transformându-se ei înșiși. Când ajung înapoi la facultate sunt deja eroi; tovarăși de nădejde, cu impresii comune, inimi oțelite. Numai Jonathan este tăcut, transfigurat de amintirea celor văzute pe când alerga pe alee. Conducătorul acelora era Paul Gertler. Ceea ce începuse din ziua exmatriculării lui Paul se încheiase: un proces lung, încet, de trădare. Ar fi vrut să alerge spre el, să-i spună că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-l "vede". Hm! Admirabil! Cu atât mai frumoasă ne apare dragostea lor, în cele din urmă nefericită, și cu atât mai veridică creația. Curioasă și fascinantă e și sursa însăși de inspirație a lui Stendhal. Adevărata generozitate masculină, adevărata bărbăție, transfigurează date biografice urâte și le proiectează în creație, fără să le modifice legea secretă, dar căpătând, prin sufletul său, sublimul fără de care arta ar cădea în pornografie. Angela Pietragrua îl înșeală pe Henry Beyle și îi toarnă, fiind văzută goală
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
alergând pe-afară. Mama lui Hideyoshi se întoarse surprinsă, iar soția lui ieși pe verandă. — Vine Domnia Sa! Strigătele santinelelor răsunau prin toată incinta. În fiecare zi, străjerii coborau cam la două leghe în aval, să stea de pază. Cu toții erau transfigurați când intraseră, în fugă, pe poarta principală, dar, când o văzură pe Nene în verandă, începură să strige la ea de unde se afla, ca și cum n-ar fi avut destul timp ca să se apropie. — Mamă! strigă Nene. — Nene! Bătrâna și nora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și, devenind tot mai ușor și mai transparent, se armonizeazè în mișcèri cu sufletul abia ieșit din letargie, Ea, așteptând sè-i dau explicații despre comenzile pe care le-am dat, isi întoarce spre mine privirea întrebètoare, dar, întâlnind chipul meu transfigurat de uluitoarea descoperire pe care tocmai am fècut-o, rèmâne cu ochii ei verde-pe-albastru îndelung ațintiți în ochii mei, fècând un gest fèrè sè-l facè, și-a trecut fèrè sè-și treacè vârful degetelor peste obrazul meu și eu, fècând un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
click, prezent și vizibil, actual și tangibil, Derulând noile imagini postate pe site și parcurgând informațiile recente despre aparițiile miraculoase, impresia pe care toate acestea o lasè asupra lui Ilarie este rèscolitoare, chipul lui, pe mèsurè ce aflè noi amènunte, transfigurându-se ca si cum ar fi fost acolo, în imediata vecinètate a Fecioarei Maria, Aproape cè îl vèd, cuprins de extaz, îngenunchind lèuntric în fața Fecioarei, apèrute acum, pe monitor, Dacè pentru mine internetul nu este nimic altceva decât un univers inflaționist de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu Moscova sau cu Sankt Petersburgul, dar pulsul vieții era extrem de viu, chiar surprinzător uneori. Ajunsese să îndrăgească freamătul străzilor, strigătele negustorilor ambulanți, ciudățeniile, contrastele, amestecul de culori, de ritm, de logic și absurd, chiar adierea acelui mister oriental care transfigura dintr-odată realitatea, rupea frâiele rațiunii, elibera. Aici fusese stăpânul deplin. Cu adevărat liber. Răsfățat de femei. Susținut de prietenia unor oameni deosebiți, ca prințul Manuc, de pildă. Cu siguranță îi va simți lipsa. În fine, aici trăise departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în direcția locului unde stătuseră cei doi. Paul e tipul cu care discută acum. Cu puțin noroc, omul o s-o invite să iasă cu el și-o să mi-o ia mie de pe cap. Numai la gândul ăsta, și Julia era transfigurată de fericire. —Au dispărut, a remarcat Alison privind peste umărul Juliei. Într-adevăr, cei doi nu se mai vedeau nicăieri, dar Jade se îndrepta către ele. Noi plecăm, i-a zâmbit ea Juliei. Paul ne ia hainele și-o să încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
până devenea madam Ortansa, împuindu-i iarăși capul cu bărbatu-său. După o vreme începu s-o audă tot mai slab, iar lângă el, în pat, era o femeie care părea Sabina. Glasul lui madam Ortansa creștea iarăși și se transfigura, redevenind glasul lui Milică jelind-o și beștelind-o pe Sabina, care-și pusese în gând să-l înșele cu toți bărbații din lume, doar ca să-l chinuie. Era hotărâtă, desigur, să-l omoare, să-l bage-n pământ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din piele de drac pe lângă majordom și libelula lui, și mașina porni, estompând imaginea străzii și a cerului senin de septembrie, împânzit de fumul termocentralei care se suprapunea peste obrazul ei împietrit. 30. La șapte dimineața, și-au luat rămas-bun. Transfigurat de gravitatea momentului despărțirii, Vlăduț s-a sucit și s-a învârtit, scotocindu-se prin buzunare, iar Vicențiu și Romeo i-au urmat exemplul și-au pus mână de la mână toți leii care le mai rămăseseră, patru sute și ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]