1,760 matches
-
s-a transformat foarte clar în ultimul deceniu al secolului XIX; mișcarea națională nu este nici lineară, nici unanimă. Aceste concluzii sînt întărite de observațiile diplomaților francezi care au tendința de a insista asupra prudenței politice a Bucureștiului în problema transilvană, prudență impusă de alianța care leagă Bucureștiul de Viena încă din 1883. Regele Carol ține la această alianță și rămîne fidel acestui angajament, în ciuda criticilor foarte vii emise asupra acestei politici externe de către mediile intelectuale patriote în primăvara anului 1914
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în considerare o opinie foarte puternică împotriva Budapestei și a atrocităților comise la adresa românilor din Transilvania, dar își menține angajamentele luate în 1883, reînnoite și completate în 1888, 1892, 1896, 1902 și 1913. Există deci o istorie a etapelor mișcării transilvane: în timp, naționaliștii rămîn fideli programului lor de la 1848, adică autonomiei Transilvaniei ca națiune independentă, cu administrație proprie și recunoașterea folosirii limbii române ca limbă oficială. În ciuda argumentelor istorice prezentate de români, Viena nu se îndepărtează de linia care conduce
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
aristocrația maghiară. În noiembrie 1865, Dieta Transilvaniei, reunită la Cluj și dominată de o majoritate maghiară, declarase validă unirea Transilvaniei cu Ungaria proclamată la 1848 și hotărîse că Dieta din Pesta era unicul forum unde trebuiau să fie tratate problemele transilvane. Poziția Vienei și a Pestei cuprinde două forme de reacție în cadrul mișcării naționale române. Curentul activist consideră că trebuie acceptată noua formulă instituțională și să se lucreze în instanțele existente; acesta este reprezentat de Mitropolitul Andrei Șaguna. Dimpotrivă, pasiviștii, conduși
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cooperare bancară care se bucură de succes în cadrul populației românești din Transilvania după anul 1860. Crearea, în 1881, a Partidului Național Român confirmă victoria tezelor pasiviste: noul partid reia formulările de la 1848 și adoptă un program de restaurare a autonomiei transilvane, cere utilizarea oficială a limbii române în județele locuite de români. Argumentația de bază a acestor revendicări este fondată pe dreptul istoric: patrioții aduc dovezi ale egalității națiunii române cu cea ungară la originile existenței politice a Transilvaniei. Excluderea românilor
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
politice a Transilvaniei. Excluderea românilor din viața politica datează de la luptele sociale și religioase din secolele XV și XVI, Barițiu reia tezele Școlii Ardelene asupra continuității daco-romane... Formarea Partidului Național Român intervine în timp ce se dezvoltă o tendință nouă în interiorul elitelor transilvane, marcată de o voință de apropiere româno-ungară, apropiere menită să blocheze clanurile panslavismului imperialist din Balcani și Europa Centrală. Unul din înflăcărații avocați ai acestei apropieri este deputatul de Banat în Parlamentul ungar, Vincențiu Babeș. Misiunea istorică a românilor și
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
identității, ea reprezintă o dinamică și o formă a viitorului popoarelor, mișcarea națională întruchipează noua cultură politică, Una din figurile intelectuale dominante în acel moment este Aurel C. Popovici. Tezele sale asupra caracterului "natural" al dezvoltării națiunii susțin programul autonomiei transilvane al Partidului Național Român. Popovici pledează, încă de la începutul anului 1890, pentru o evoluție federală a Imperiului austro-ungar. Aceste idei sînt răspîndite la Viena prin numeroase reviste și publicații de limbă germană. Atmosfera are așadar în vedere o evoluție a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
criză, incertitudinile, divizările, dezbaterile și extrema exaltare. Tendințele prodinastice sînt atacate de republicani, curentul social-democrat se lovește de curentul conservator. Pentru unii, prioritară este problema socială, pentru alții ea este condiționată de realizarea unității naționale. Este dezbătută problema unei autonomii transilvane în cadrul unirii cu Vechiul Regat. Dar Vaida subliniază că insistența acordată autonomiei poate să dăuneze la viitoarea conferință de pace. În sfîrșit, la fața locului, mișcarea de autoguvernare a județelor și satelor este percepută ca o catastrofă de către funcționarii unguri
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
1926, la crearea Partidului Național-Țărănesc în jurul unui program în zece puncte și a doi conducători: Maniu, care reprezenta pînă atunci Partidul Național de origine transilvăneană și Mihalache, care-i reprezenta pe țărani. Prezența lui Maniu trimitea la tradiția burgheziei patriote transilvane, cea a lui Mihalache la istoria partidelor țărănești din care făceau parte facțiunile care în noiembrie 1919 nu ezitaseră să anunțe măsuri radicale de stînga, inspirate de practica populistă a stîngii din Basarabia. De atunci, țărăniștii au evoluat spre reformism
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cărui eforturi țintesc o mobilizare în vederea războiului. Ea recunoaște că începînd din 1940, lucrătorii și funcționarii veniți din Ungaria invadează Transilvania de Nord, dovedindu-se aroganți și șovini. Ea subliniază faptul că această opresiune a fost resimțită negativ de stînga transilvană, chiar și de aceea maghiară. De partea românească, reacția este extrem de puternică: numeroase studii consacrate "terorii horthiste" evocă deportările de populații spre lagărele de muncă, munca obligatorie pentru țărani, abrogarea reformei agrare din 1920 și reîntoarcerea marilor proprietari unguri, maghiarizarea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
renunță. Vice-ministral Afacerilor Externe de la Moscova, Vîșinski, vine la București și-1 obligă pe rege să apeleze la un personaj afiliat comuniștilor: Petru Groza, președintele Frontului Plugarilor, care formează un guvern pe 2 martie 1945. Alegerea este abilă: de origine transilvană, Groza îl umbrește pe Maniu. Moscova face un gest care îi liniștește pe patrioți: Transilvania, eliberată încă de la 25 octombrie 1944, este din nou pusă sub administrație românească în martie 1945. Regiunea este pradă violenței. "Cu o unanimitate remarcabilă scrie
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Semnele exotismului . . . . . . 75 Capitolul 2 Principatele în chestiunea orientală: un cîmp de luptă . Capitolul 3 Tradițiile naționale ale unei culturi europene . 85 Moldovalahii și romantismul european . . . . 86 Experiența franceză . . . . . . 89 Intrarea în luptă . . . . . . . 93 Revoluție și cultură națională . . . . . 96 Revoluția transilvană . . . . . . 97 Capitolul 4 Principatele între diplomație și război . 102 Noile modalități de amestec ale marilor puteri în treburile interne . 104 Capitolul 5 Independența Principatelor . . . 109 O nouă etapă a chestiunii orientale . . . . . 109 Alianța cu Rusia . . . . . . . 114 Congresul de la Berlin . . . . . . 117
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
trăi înseamnă a lăsa ruine", notează undeva Walter Benjamin (Despre conceptul de istorie). Însă, dincolo de realitatea istorică (războiul daco-roman), este imperios necesar "să citim" și celălalt sens al zidului Sarmisegetuzei, ascuns prin alegoria romantică a ruinelor, sau în relieful geografic transilvan. O reîntoarcere pe sensul privirii-săgeată, care ne-a făcut să vedem "a luptei lungi grandoare" dintre zei (Joe, Marte, Odin, Zamolxe) și oameni (Traian, Decebal, romani și daci), ni-l dezvăluie pe "cugetătorul" din "camera îngustă lângă lampa cea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
alăturat și altele, cu siguranță, din povestirile lui Miron Pompiliu, "bunul Mirune" din Ștei, de lângă Beiuș, autorul culegerilor Poezii poporane de sub poalele Bihorului (publicate din 1869 în Convorbiri literare 12) care l-au familiarizat pe Eminescu, de timpuriu, cu folclorul transilvan. Nota lui D. Murărașu (deși nu este probată de eminescologi) poate proveni și din aceste dese referințe la "Sătmar": "...A fost bun prieten cu Miron Pompiliu și va fi străbătut regiunea Bihorului ori a Sătmarului..." 13. De asemenea, să re-atragem
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
această perioadă M. Eminescu era sub influența statutelor Societății "Orientul" (București) și "România" (Viena) pentru propăși rea teatrului românesc, pentru valorificarea folclorului românesc din toate regiunile. M. Eminescu răspundea de zona Moldovei și era pregătit să participe la Adunarea Asociației transilvane de la Șomcuta Mare. Proiectele din caietele sale sunt evidente: "Adressă la Beiusiu lui Selagian daca ar fi cu putință ca în contra unor betrâne tendințe profesorali să se introducă cărți scolastice române tipărite..." (ms. 2258, 179). Perpessicius consideră nota "de o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
la independența patriei, ei chestionează evenimentele externe, stabilesc interdependența între ele și cele interne, au cunoștințe despre ceea ce înseamnă echilibrul de forțe și rațiunea de stat („folosul țării”). Ca urmare a ofensivei catolice și a „uniei” (unirea Bisericii Ortodoxe române transilvane cu Roma), a anexiunilor habsburgice, „mișcarea culturală din Principate își extinde aria de influență și cuprindere, mai mult decât în perioada anterioară, asupra Transilvaniei și Banatului” într-un efort semnificativ de solidaritate ortodoxă, cu o vădită tentă etnică, în spiritul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
adună mijloace de transport. Nu le va îndrepta spre ruși, dar le va înapoia banii, convoaiele luând drumul armatei turcești. Întreține relații și cu otomanii. Când aceștia îi atrag atenția că se află prea departe cu tabăra sa, la granița transilvană și-i cer să revină la București, el le răspunde că e gata să asculte și să îndeplinească ordinele sultanului de acolo unde se află. La 6 iunie 1711, într-o scrisoare către Golovkin, domnitorul se arată neliniștit că nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să servească împlinirii tocmai acestui din urmă scop. S-a subliniat în istoriografia noastră că ziarul „Espatriatul” a apărut (25 martie 1849) numai după o săptămână de la întâlnirea dintre Bem și Bolliac, că jurnalul slujea cauza înțelegerii și prieteniei popoarelor transilvane, atât de elocvent afirmată de Bem, că el publica actele lui Bem, că Cezar Bolliac devenise secretar al lui Bem, pe care îl numea „erou al libertății popoarelor”, că, notase Ion Ghica, Cezar Bolliac „s-a alăturat pe lângă generalul Bem
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Dembinski și mă va ajuta, crez. Asemenea și Bystrzanowski”; că el, Bălcescu, i-a recomandat lui Avram Iancu „să caute a se învoi cu Bem, îndemnând pe acesta a se pune în capul unei mișcări mai mult română sau curat transilvane, fără excepție de nație, căzînd guvernul maghiar. Asemenea am scris lui Bălăceanu”. Foarte importantă este și însărcinarea dată de N. Bălcescu lui Cezar Bolliac pentru Bem: „ca să-i zică cu meșteșug mare că noi l-am numi bucuros de domn
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vitejia, ca și la bogăția lor. Întinderea lor acoperea și pământul Basarabiei (Republica Moldova), însă cuibul statal se afla în centrul Transilvaniei, în apropierea Munților Apuseni, în zona cunoscută sub numele de Țara Moților, vechea Țară a Aurului. Din acest cuib transilvan, devenit DACIA ROMANĂ, cu începere de la 11 august 106, peste 1000 de ani, "urmașii urmașilor lor", ai celor de atunci, aveau să pornească și înspre frații din sud de Carpați, cu care păstraseră legături puternice, de neam, constituindu-se acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
din vechi lecturi”). Livrescul nu e însă prilej de paradă a unei erudiții reci, ci trăire de voluptăți estete. Formula definitivă e revelată de pendularea între „panta clasică din miazăzi” și o jouissance de vivre cu cețuri de burg medieval transilvan și ingrediente de oțiu oriental: „Mi-e groază de sofismul sintetic și cu vogă / și care moleșeala din sânge mi-o abrogă, / cum și de postulatul lansat de Euclid / pe-un crug lucid” - stare tradusă în seducția baladescului (pândit însă
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
operei lui Ion Codru-Drăgușanu, A. abordează cazul unui scriitor descoperit târziu. Deși nu a fost un anonim în epoca sa, ci un personaj cu o biografie interesantă (revoluționar, «aventurier», călător, funcționar disciplinat), abia în secolul al XX-lea autorul Peregrinului transilvan este valorizat ca scriitor, prin contribuția editorială și critică a lui N. Iorga și a lui Șerban Cioculescu. Autoarea reia toate datele cazului și, după un succint excurs biografic, procedează la o analiză sistematică a elocventului memorial al Drăgușanului, având
ANTONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
rare, dar fiind locuri ferite (de primejdii) erau intens locuite. Aceeași era situația în Banat și Maramureș, în secolele VII-X, în câmpia Crișanei-Arad, Bihor, Satu Mare și, în secolele XI-XIII, în Podișul Transilvaniei, în bazinele Oltului, Mureșului, Someșului și în câmpia transilvană. În Moldova, în secolele VII-X, așezările se aflau în bazinul Bahluiului, cel inferior al Prutului, în Câmpia Jijiei, în Podișul Sucevei, în Podișul Central Moldovenesc și în zona Hâncești (Basarabia), așezările sunt mai rare. Au fost cercetate cimitirele de inhumație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
viața pe valea Căpușului. Locuitorii țării sale, români și slavi, aflați într-o situație fără ieșire, s-au supus și au ajuns la o înțelegere cu ungurii la Așchileu (Esculau), apoi l-au ales pe Tuhutum drept căpetenie a voievodatului transilvan, care și-a păstrat vechea organizare. În afară confruntărilor menționate, s-au mai dat și alte lupte, la cetățile de la Dăbâca, Cluj-Mănăștur și Morești s-au constatat, în urma investigațiilor arheologice, distrugeri, cauzate de atacurile repetate ale ungurilor și pecenegilor, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cei rămași, puțini, au fost asimilați de majoritatea româno-slavă din teritoriile cucerite. Unele căpetenii și ungurii de rând rămași aici au conviețuit cu populația autohtonă-conducătorii triburilor maghiare au pierdut roadele victoriei militare asupra voievozilor locali. Izvoarele bizantine susțin că voievodatul transilvan avea independență politică și militară, dar era sub protecția Imperiului și avea o situație economică înfloritoare. Acceptarea dominației politice și militare a pecenegilor era consecința noii conjuncturi istorice din Europa de răsărit. În secolele X-XI, în afară de forța Imperiului bizantin, pecenegii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
erau doar incursiuni de pradă și cucerire, apoi cea mai mare parte a maghiarilor și a căpeteniilor lor s-au retras în Panonia, numărul lor fiind redus pentru a putea stăpâni teritoriile cucerite. Cei care au rămas în aceste teritorii transilvane au conviețuit (vezi mai sus) cu populația autohtonă, majoritară și s-au integrat în societatea locală, iar căpeteniile de triburi maghiare au apărat interesele lumii (societății) autohtone din Transilvania și s-au opus cuceririi regelui Ștefan cel Sfânt, de la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]