1,625 matches
-
Eu unul le-aș socoti și mai timpurii. Mă duc să mă bag în pat. Poate că întâi o să trag o dușcă, în bibliotecă, cu colonelul Anstruther, pe urmă culcarea. De ce oare mă obosește atâta ceea ce fac? Mâinile îmi sunt transpirate, intestinele mi se revoltă. Personajul integrat încă nu e acasă. Cu excepția ochilor, și poate (spun poate) a nasului, sunt tentat să trec peste restul feței lui, și la naiba cu Exhaustivitatea! Nu suport să fiu acuzat că nu las nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu lumina Ta cea sfântă demonul de amiază și pe cel de noapte, ce se oploșesc la casa mea, slăvit fie numele Tău, În vecii vecilor. Amin!“, șopti În Încheiere Mașa, tot În gând. Și rugăciunea aceasta o făcu să transpire. Apoi o luă și un fior de frig. - Amin! rosti și Extraterestrul... - Ce ați spus? - Ce fel de demoni invoci, ce dezlegări, ce invidii, ce farmece? - M-am rugat și eu, după cum am Învățat de la străbuni. - De la străbuni, o Îngână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se bucurase În sinea lui că scăpase de „gheișă“. Bucuria i-a fost Însă scurtă... De data aceasta, fișicul de bancnote era ceva mai mic. Ippolit simțea cum grivele Îi ard În palmă și cum tâmplele Îi iau foc. Brigadierul transpiră din cap până-n picioare. Totuși, Într-o oarecare măsură, bancnotele Îl ispiteau. Făcându-și curaj, le numără trecându-le dintr-o palmă-n alta. Grivele nu mai erau de o sută, ci de douăzeci și cinci, iar numărul bancnotelor scăzuse de la douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aveau cum să se salveze din raza lui de acțiune...!! În fața acestei supreme tragedii, nervii lui Tony Pavone cedară, ridicând mâinile către Înaltul Cerului, Încercând să strige dar nu reuși să scoată decât unele sunete răgușite. Se cutremură de groază transpirând În timp ce o sudoare rece Îi brăzda șira spinării: frigul era tot mai pătrunzător, Înțelegând de fapt, Gică Popescu fusese acela care Îi salvase de la o moarte atât de stupidă...!!! Reuși să articuleze: „Prietene, domnule Gică Popescu, cer scuze,te-am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
face ca să-și exprime un refuz. A mers pe bicicletă până în parc. Țara era chinuită de o vreme chiar rea în acea lună, dar ea a pedalat așa de puternic, că atunci când a ajuns la intrarea în parc, era deja transpirată pe sub tricou. A legat bicicleta de grilaj și a luat-o pe alee înspre heleșteu. Era un loc prea mare pentru o asemenea destinație, și era sigură că ea și Connolly nu se vor vedea. Își amintește că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
chinuindu-se să-și recupereze telefonul de pe podea. Un bărbat și-a lipit mâna pe claxon și i-a strigat ceva ocolindu-i mașina și-atunci un plânset pițigăiat a început să izbucnească din fundul gâtului lui Mary. Ea era transpirată leoarcă, mașina mirosea groaznic, iar tălpile o ardeau. Nu reușea deloc să apese pe butonul de recepție apel, așa că telefonul continua să sune, rulând melodioara aia oribilă. Mary a încetinit aproape să se oprească și, într-un final, a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Danny i se ridicaseră firele de păr de pe mâini. Firele alea aveau unsprezece și treizeci și nouă de ani și fiecare dintre ele se afla abia la început. Mary și-a întors mâinile cu palmele în sus și-a văzut transpirase în liniile vieții. Apoi l-a strâns în brațe pe Danny. O s-o conving. Sub nici o formă, a spus Jina. Ultimele două ore și le petrecuse curățând și fierbând cartofii pentru piureul de lângă felul preferat de mâncare al lui Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
simplu lucru, un lucru pe care orice femeie normală l-ar fi făcut fără nici o problemă, ba chiar cu bucurie - de pildă să-i dea copilului biberonul - Alice se cocoșa de spate, mușchii gâtului i se încordau, iar palmele îi transpirau. După ce bunica s-a împușcat, mama lui Alice a reluat coșmarul de a fi progenitura unei poetese, în vreme ce Alice suferea din cauza rușinii de a vedea în moartea bunicii un act inevitabil, ba chiar aproape o ușurare. Amândouă au trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din munte, își depun ouăle și mor. Era ca și când ar fi luat foc pe dinăuntru. Ca și când ar fi ars de vie, s-ar fi autodistrus, dar fără ca nimeni s-o știe. Lui Mary îi ardeau degetele și-a început să transpire în spatele urechilor. A căutat să găsească un subiect de conversație sigur, ceva legat de experiențe comune, dar, în mod straniu, s-a simțit înviorată de lipsa totală de idei. Faptul că-l voia pe Drew era ceva similar cu primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
gabara de mal. Vreau să-ți arăt ceva important. Au luat-o la picior pe o cărare abruptă. Râul care curgea de-a lungul ei era mascat de rugii de zmeură sălbatică. După doar câteva minute, Jina a început să transpire pe sub haina de lână și mânuși. Zach mergea repede și nu se uita înapoi. N-a făcut nici o pauză, iar Jina a refuzat să-l roage să se oprească. Așa c-au continuat să urce preț de încă vreo oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu rădăcini și bând apă din bălți, după care mor. Și totuși, cu cât înainta, cu-atât Danny se simțea mai calm. După încă optzeci de metri, inima a încetat să-i mai bubuie în piept. Danny s-a oprit transpirat în umbra densă a copacilor. După încă o oră de mers, după ce trecuseră de-o creastă, parcurseseră o vale și-apoi încă una, Danny nici nu-și mai punea problema să se întoarcă. BĂIATUL CARE S-A FĂCUT RÂU: Nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Naji care stăteau tăcuți, în partea din față a bărcii. Apoi i-a aruncat o frânghie lui Patrick Bergowitz, care era un maestru în localizarea teroriștilor, dar căruia nu-i dăduse prin minte să se îmbrace în pantaloni scurți. Bărbatul transpira abundent în jeanși și-o cămașă încheiată până la gât. Până și Naji a fost nevoit să zâmbească. Mike, i s-a adresat imediat Bergowitz, n-ar fi trebuit să-i lași să-l îngroape. Știai foarte bine. Jina a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sunt prea mici să-i atingă creștetul. taie în neștire ramurile mărului... grădina sărăcește în fiecare zi. crește iarba pe margini de trotuare înguste. pașii mi-i înec în plânsul înăbușit al pământului. e un cer de început de iarnă. transpiră tăcut în visul păsării. pasărea și-a amânat plecarea. a rămas să cânte în locul lebedei cu ciocul rupt. și ea tace. est-nord te salut între două pânze goale. ești atent la rama de lemn, mult prea groasă pentru ideile tale
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de nimic, fiindcă sentimentele care mă încercau deveneau tot mai întortocheate și alergând rămăsesem doar eu și acea durere pornită dintr-o parte, ca o tăietură de paloș. Gâfâiam de oboseală și de neputință. Cu tot frigul de-afară, eu transpiram. Amorțeala simțită la intrarea în cantină nu dispăruse deloc. Cumva, picioarele alergau în legea lor, parcă altcineva respira în locul meu, iar eu eram doar un abur care vede un corp, care știe de undeva că-i aprține, dar pe care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Știam câteva mișcări pe care le tot repetam, punând pe pumn sau pe picior toată forța pe care reușeam să o adun, imaginându-mi că am în față un adversar de temut. Nu știu când treceau două, trei ore. Eram transpirat și doar fața îmi era rece. Din mine ieșeau aburi la fel ca din Mureș. Cumva semănam. Amândoi aburind, amândoi pământii la față, tăcuți, dar clocotind în adâncuri, căutând să ne croim drum până spre desăvârșire. Mă impresiona foșnetul frunzelor
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
te speli! A venit mama ta. E în club și acuși începe ședința. Am dus ultima roabă de bălegar la movila pe care o strânsesem cu câțiva metri mai în colo, apoi ștergându-mi palmele de turul pantalonilor simțeam cum transpir chiar și în acel frig care căzuse peste toate din jur. Nu-ți fie teamă! Ți-e mamă și te iubește... Poate că tocmai de asta îmi era teamă, că nici de data asta mama nu va ști cum să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
grup de generali și tehnicieni ai puterii și-au dat seama că trebuie să joace o altă carte dacă vor să câștige și, pe canale informale (atunci zvonurile sau vagile aluzii erau mult mai credibile decât orice informație oficială), au „transpirat” informația spre teritoriu. Până dimineața, toți s-au lepădat de trei ori de „odiosul și sinistra sa soție” și s-au împrăștiat ca potârnichile. În sediile lor nu mai era, în acea zi, nimeni, în afară de vreun portar rătăcit sau vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am discutat ca de la egal la egal, chiar dacă problemele erau delicate (ex professo); acolo unde aveam abordări diferite, am rămas fiecare pe poziția lui. Eram mândru că nu m-am făcut de râs (doar la examenul la doctorat am mai transpirat astfel), dar și pentru că nu am adus daune țării mele și am ieșit cu fața curată. Nu am încetat nici o clipă să am în vedere motivul pentru care mă aflam acolo; trimiterea mea m-a onorat și, desigur, era un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
condiționat jos de pe raftul de sus și să-l mute la fereastră. —Știi ce? Hai să-l rugăm pe Bubba de deasupra să ne ajute. —Bubba? — Sau așa ceva. E un tip solid. Cu haine nașpa. N-o să-l deranjeze dacă transpiră în ele. Hai. Ornesto a luat-o înainte pe scări și a bătut la ușa cu numărul zece. Cine e? a întrebat circumspect o voce groasă. Eu și Ornesto ne-am uitat unul la altul și ne-a cuprins un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
făcut nimic să-l împiedice pentru că voia ca America să intre în război? —Bifat. Au înscenat aselenizarea? —Bifat. Apăru și Fred Strigoiul, mergând greoi. În timp ce toată lumea murea de cald, el purta costumul lui negru și de-abia dacă părea să transpire. Următoarea la rând a fost Barb. —Cum vă descurcați în canicula asta? a întrebat. S-a trântit pe banchetă lângă mine, cu picioarele desfăcute, și-a ridicat poalele fustei și a început să le scuture cu putere. —Așa poate intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunetul unei voci. Am surprins un cuvânt care ar fi putut fi „bărbați“, apoi un „oooooooh“ care îți dădea fiori. Nu-mi venea să cred. Se întâmpla, se întâmpla cu adevărat, oare eram pregătită pentru asta? Îmi zvâcneau tâmplele, îmi transpiraseră palmele și îmi ardea pielea capului. Aidan mă contactase. Tot ce trebuia să fac era să ascult destul de atent ca să aud ce avea să-mi spună. Mulțumesc, iubitule, oh, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc. Vocea părea mai înaltă decât a lui Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
băieții îi spală și-i fricționează cu uleiuri și unguente. Se odihnesc un pic, culcați pe un covor din pâslă, cu capul pe un soi de drug din lemn îmbrăcat tot în pâslă, înainte de a intra în sala caldă unde transpiră. Se întorc apoi din nou la sala călduță, se spală iarăși și se odihnesc. Abia după aceea se îndreaptă spre sala rece, se așază în jurul fântânii ca să mănânce, să bea și să râdă, uneori chiar să și cânte. Majoritatea rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ea replicase că trebuia ca băiatul să știe cine este și să fie pregătit să-și asume soarta, că se temea că ea va dispărea într-o zi fără să-i fi transmis taina. În clipa aceea, Nur tremura și transpira, iar eu, alături de ea, așijderea. — Fiul lui Aladin, răspunse Bayazid. În același timp, arăta cu un deget nesigur spre locul unde eram eu așezat. M-am ridicat la gestul lui și am înaintat spre ofițer cu un zâmbet larg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu toții. — Te-am dezamăgit eu vreodată? răspunse celălalt cu un aer jignit. — Ultima oară n-ai fost atent. Din fericire, era doar un exercițiu. Însă nu trebuie să se mai întâmple. — N-o să se mai întâmple. Signifer-ul mergea repede și transpira sub blana de urs care îi acoperea armura până la pulpe și care nu putea fi străpunsă de săgețile arcașilor barbari, dar îi îngreuia mult mișcările. Luptase alături de Antonius, mai întâi în Gallia, apoi în Hispania Tarraconensis, și participase la misiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
merg cu metroul. Am încercat Oricât m-am concentrat, m-am trezit întotdeauna ieșind într-un canal de pe Duke Elington Boulevard, cu un capac deasupra capului. Nu mă pot descurca prin New York și pace... M-am uitat la ceas. Stăteam transpirând și înjurând pe canapeaua neagră și lipicioasă. E cald deja aici, da, se acumulează căldură pentru zaverele pârjolitoare din august Printre multele indicații lipite pe geamul despărțitor era și un anunț care îmi mulțumea pentru faptul că nu fumez. Așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]