811 matches
-
Taină, prin care ni se iartă păcatul strămoșesc și toate păcatele făcute înainte de Botez și prin care ne facem creștini. De ce Botezul este cea dintâi Taină? Pentru că înainte de botez omul nu poate primi o altă Taină. Botezul este cea mai trebuincioasă Taină pentru că fără Botez nimeni nu se poate mântui. Botezul ne face fii ai lui Dumnezeu, membri ai Bisericii și moștenitori ai Împărăției Cerurilor. Numai preotul poate să boteze, dar la nevoie poate boteza orice om creștin. La nevoie se
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
imaginează-ți că locul este întins cât o lume și plin de toate cele date de Dumnezeu. Pe lângă asta este și aproape de sfânta mănăstire. Drept urmare, rugătorii de aici își puteau face sălașe pentru oi, vite, cai și câte alte acareturi trebuincioase unei gospodării mari. Acestora li se adaugă la 9 august 1671 (7179) o danie a lui Statie, fost clucer, și a soției sale. Este vorba de seliștea Dăieni pe Prut, care înainte a fost ascultătoare de „morile gospod de Iași
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cele făcute până aici sunt bune, fiule, dar abia acum urmează o faptă domnească demnă de toată lauda - cea din 24 iunie 1758 (7266) a lui Scarlat Grigorie Ghica voievod! Sunt numai urechi, părinte. „Am socotit de lipsa unui lucru... trebuincios țării aceștiia,... adică a fi spitale pentru hrana, chiverniseala, căutarea și odihna săracilor și a mulți bolnavi și neputincioși... Pentru care lucru, viind înaintea noastră cucernicul... Iosaf egumenul de la Sfânta mănăstire a Sfântului... Spiridon, ce acmu de nou iaste zidită
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
că din acest venit jitnicerul trebuia să dea pentru cheltuiala bolniții câte 120 de lei, pe care îi va da „în toți anii, la ziua Sfântului Spiridon”. După moartea lui Ștefan Bosie însă, venitul pârcălăbiei Sorocii a fost dat „la trebuincioasele cheltuiele ale bolniții”. Dacă tot am aflat noi de ici de colo de sursele de venit ale mănăstirii și bolniții Spiridoniei, ia să vedem cât a fost venitul pe anul 1760 și cine l-a adunat. Banii „ce s-au
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
alți oameni din slujba spitalului ca să vază cum urmează la rânduiala slujbei lor și pentru purtarea de grijă a bolnavilor”. Iar „boiarii epitropi... să fie cu purtarea de grijă... atât pentru strânsul banilor venitului mănăstirii cât și pentru cheltuiala cea trebuincioasă...” La sfârșit îi obligă pe boierii epitropi „pe tot anul... să facă samă curată cât de venituri și cheltuieli și să arate sama la boierii ce se vor rândui luători de samă cu țidula gospod, care samă iscălită să se
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vrere domnească, bolnița a fost prefăcută în „spitalie”. Iaca ce spune hrisovul lui Constantin Mihail Cehan Racoviță din 1 ianuarie 1757 (7265), dat în vederea înființării spitalului Sfântul Spiridon pe lângă mănăstirea cu același nume: „Am socotit de lipsa unui lucru prea trebuincios al țării aceștiia, la acestu orașu și scaun domnescu ce păr-acum încă nu s-au căutat a fi spitale pentru hrana, chiverniseala, căutarea și odihna săracilor și a mulți bolnavi și neputincioși... S-au socotit și s-au pus la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
chiar începu să bântuie pe învecinații romei cu ostilități fățișe. Pentru a pedepsi pe acest trădător, cât și pentru a subjuga pe ceilalți români, împăratul plecă la orașul și castelul Kypsella, strânse acolo o oaste numeroasă și dispuse toate cele trebuincioase pentr-o campanie cu izbândă; dar, după o pregătire numai de două luni, i se și urî, se sătură de toate gândurile războinice și se-ntoarse fără nici o ispravă în capitală, după care se risipi și oastea adunată degeaba. Necredința
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
izbuti, cu toate silințele și tot eroicul curaj al năvălitorilor, numai din cauză că nu se făcuse pregătiri destule, că eunucii nu prevăzuse nimic din câte erau datori să prevadă în puterea funcțiunii lor, ba nu procurase la vreme nici măcar cele mai trebuincioase lucruri, precum sape și scări, pentru suirea pe ziduri. În ziua următoare romeii reînnoiră atacul, dădură însă de o rezistență și mai mare din partea inamicului, care câștigase mult în privirea curajului și gustului de întreprinderi prin succesul zilei întîia. O
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
într-adevăr ținu samă de acestea toate și trimise pe cei mai credincioși dintre secretarii săi la Alexie (Ivanco), ca să-i facă propuneri de învoială; dar în caz de trebuință el calcula și cu asasinarea și pregătea în taină cele trebuincioase. Pentru a nu sta cu totul cu mîinile-n sân, el porni în fruntea armiei în provincia Filipopoli, atacă castelul Stenimachus, ocupat de inamic, îl cuceri și condamnă garnizoana la robie. Ivanco din parte-i disprețuia orice întîlnire cu autocratul și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și de sumisiune credincioasă, iar în privirea împărăției bizantine și pentru regularea raporturilor bisericești și a altora din țara sa proprie regele rugă să i se trimită un legat papal circumspect, cu care va vorbi și pune la cale cele trebuincioase în această privință. Papa răspunse numaidecât {EminescuOpXIV 116} și într-un mod foarte prietenos la scrisoarea supusă a monarhului bulgaro-romîn, iar după câteva zile el trimise regelui un legat apostolic, acreditat în toată forma, pe Salvi de Salvis, episcop de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate averile mișcătoare, nevoind de-a lăsa în urmă-le sau de-a desface pe prețuri de nimic obiecte de valoare, pierderea de oameni și de vite, pentru că transplantarea se făcuse în toiul iernii și pentru că erau lipsiți de cele trebuincioase pentru ale traiului, toate suferințele acestea apăsau greu pe românii strămutați fără de nici o vină. Dar chiar lăsând toate acestea la o parte, unde ar fi găsit în nouăle lor așezări toate condițiile de climă și de alt soi, neapărat trebuitoare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu Rembald, magistrul ordinului, Bela IV își rezervă espres și lămurit drepturile suveranității sale. Pentru a sta mai ușor în legătură cu frații lor stabiliți în Dalmația și în Italia, precum și pentru a se aproviziona mai bine cu o samă de articole trebuincioase, ioaniții mai primiră la dispoziție și sub administrarea lor orașul Scardona de lângă marea Adriatică și moșia Woyla, de lângă Dunăre, care i se luă castelului Carașului. Despre activitatea și soarta posterioară a ioaniților pe această scenă nouă rămase o urmă de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la campanie, atunci și voievodul nu e dator decât să trimită o trupă auxiliară la oștirea crăiască. Dar atât în cazul întîi cât și într-al doilea Mircea va îngădui oștirii ungurești trecere liberă prin țara sa, înlesnindu-i proviziile trebuincioase pe cheltuiala regelui. 2. Cât ar rămânea Sigismund ori oastea sa de espediție în câmp tot atâta să stăruie acolo și Mircea ori trupa sa auxiliară; regele dând drumul oștirii sale, Mircea are voie s-o facă asemenea, dar numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în cari vor sta. 3. Nu numai în vremea petrecerii regelui și trupelor sale în Valachia, dar și în vremea înaintării lor în țările învecinate de-a lungul Dunării sau nu departe de ea, Mircea va avea să deie proviziile trebuincioase în măsură îndestulă pentru plată și restituire de cheltuieli, în cazul din urmă uzând de calea pe apă a Dunării și numai întrucît transportul va fi cu putință. 173 {EminescuOpXIV 174} 4. Acei soldați, slujitori sau furieri ai regelui maghiar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
personalitate într-o alta, astfel încît [să] nu se remarce neciodată cea dentîi sub cea de-a doua. {EminescuOpXIV 254} În artea dramatică omul face, cum am văzut, din propria sa individualitate un mediu pentru realizarea ideei; individualitatea este materia trebuincioasă prin care el manifestă ideea. Cum esereitează un pictor mâna și ochiul său întru esecuțiunea concepțiunilor sale și cum nu poate ajunge artist, cu toată productivitatea fantaziei sale, fără o cultivare a mînei și ochiului sănătoasă și proprie activităței sale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra sunetelor vocalice. Prin domnia liberă asupra întrebuințărei aparatelor vorbirei vocea devine pusă în stare de-a lasă să-și urmeze sunetele liber și repede unul după altul, fără ca ele să se șteargă reciproc și fără ca să se stingă pauza trebuincioasă dintre diferitele cuvinte. O limbă grea e în înțelesul nostru aceea care nu poate să lege lângă olaltă ușor și cu succes diferitele sunete articulate; fie acum acest defect ascuns în greoșia generală a aparatelor vorbirei, sau întindă-se el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mare, ci cu espresia necesității, prin urmare cu totului a priori și numai din noțiuni. Într-asemenea principie sintetice, adică lărgitoare (evazive) consistă toată intenția finală a cunoștinței noastre speculative a priori; căci cele analitice sânt drept că importante și trebuincioase, dară numai spre a ajunge la o așa claritate a noțiunilor cari se reclamă la o sinteză sigură și extinsă, ca la cucerire-n-adevăr nouă. Aicea-i ascuns prin urmare un mister oarecare a căruia destăinuire numai poate să asigure propășirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe care o expozăm ar trebui să conție: întîi, o învățătură elementară, al doilea o metodologie a rațiunei pure. Ambele aceste părți principale ar mai avea subdiviziunea sa, a căror rezoane nu se pot expune încă. Atâta numai ni pare trebuincios ca introducere sau promemoria, că sânt doi trunchi a cunoștinței, care se poate să fi răsărind dintr-o rădăcină comună, deși nouă necunoscută {EminescuOpXIV 375} {EminescuOpXIV 376} și cari sînt: senzualitatea și percepția (inteligența). Prin cea dentăi obiectele ni sânt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din aceste însușiri nu e de preferat celeilalte. Fără sensibilitate nu ne-ar fi dat nici un obiect și fără inteligență nici unul n-ar putea fi cugetat. Cugetări fără cuprins sânt deșerte, intuițiuni fără noțiuni sânt oarbe. De aceea e tot atât de trebuincios de a face noțiunile sale sensibile (adică a le adăugi obiectul lor în intuițiune ) precum și de a-și face inteligibile intuițiunile sale (adică de a le subsuma sub noțiuni). [... ] Amândouă aceste puteri sau facultăți nu-și pot schimba funcțiunile lor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceasta: "Ce este adevărul? " Explicația nominală a adevărului, că [este] coincidența unei cunoștințe cu obiectul ei, se presupune și i se dăruiește, ci cereau să știe care este criteriul general și sigur al adevărului oricărei cunoștințe. E o mare și trebuincioasă probă de istețime și pătrundere aceea de a ști ce poți întreba raționalminte. Căci dacă întrebarea e nepotrivită și provoacă răspunsuri inutile ea mai are, afară de rușinarea celui ce o sulevează, încă și inconvenientul {EminescuOpXIV 391} de-a seduce pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sale, ba chiar înșelăciunilor sale intenționate, prin aceea că se imita metoda temeinică pe care logica o prescrie și se întrebuința topica ei pentru împodobirea oricărei pretextări deșerte. Deci ne-o putem nota ca o {EminescuOpXIV 392} prevenție sigură și trebuincioasă că, de cât ori logica e-ntrebuințată ca organon, totdeuna ea este o logică a părerei numai, adică dialectică. Căci ea, ne-nvățîndu-ni nimic asupra cuprinsului cunoștinței, ci dîndu-ni numai condițiile formale ale acordului cu inteligența, care afară de acestea e-n privirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ea o are înaintea tuturor celorlalte științe instructive Lipsa de judecată este proprie ceea ce numim prostie și unei asemenea infirmități (Gebrechen) nu i se poate ajuta în nici un fel. Un cap tâmp și mărginit căruia nu-i lipsește decât gradul trebuincios de pricepere și noțiuni proprie prin instrucție poate fi potențat până la învățătură. Dar fiindcă atuncea de-obicei lipsește și calitatea întîi citată (secunda Petri) nu-i extraordinar lucru de a nimeri oameni foarte învățați cari în întrebuințarea științei lor lasă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și talent decisiv ar trebui să motiveze cultivarea lor, acesta-i *** al unei observări din principiu asupra ființei culturei. Cum că însă prin o îmbulzire silită a copiilor la instrucțiune muzicală nu se ascute, ci se tâmpește numai simțul estetic trebuincios oricărui om cult și cum că nimicește și plăcerea ce cineva ar putea-o găsi în arte, pentru că apatia e mai mare decât impulsul natural și-l învinge în decurs de mulți ani - asta ar fi trebuit ca esperiența să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totul o să treacă! Mai bine să te răzgândești acum decât pe urmă... De ce v-a apucat pe toți plânsul? Uite, și Katia plânge! Ce-i cu tine, Katia, draga mea? Ție și Pașei vă las destul, am și dat dispozițiile trebuincioase; acum rămâneți cu bine! Ești fată cinstită și te-am pus să mă slujești pe mine, care-s o destrăbălată... E mai bine așa, prințe, zău că-i mai bine, altfel mai târziu ai fi început să mă disprețuiești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca un descreierat, m-am repezit de prima dată la redingotă, dar n-am găsit decât buzunarul gol! Portofelul parcă l-a înghițit pământul. — Ah, ce neplăcut! — Chiar că-i neplăcut; și dumneavoastră, cu mare tact, ați găsit acum expresia trebuincioasă, adăugă Lebedev, nu fără o undă de malițiozitate. — Totuși, cum... începu prințul să se alarmeze, căzând pe gânduri. Chestiunea-i serioasă. Chiar că-i serioasă; încă un cuvânt găsit de dumneavoastră, prințe, pentru desemnarea... — Ah, ajungă-ți, Lukian Timofeici, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]