999 matches
-
se adune... Dar Mateiaș?... Unde-i falnica armie juruită să se adune? Unde ne sunt "tovarășii de luptă?" întreabă Stanciu cu palma streașină la ochi, cătând în jur. Parcă nu s-ar prea vedea în zare. Când am ajuns dincolo de trecătoare, la Brețcu, se adunaseră câteva sute, spune Duma încrâncenat. Noi ne dădeam de ceasul morții, iar ei n-aveau habar. Benchetuiau! Nu-i prea trage inima... zice Vlaicu. Mateiaș a poruncit adunarea oștirii la Turda! Știți când?!... Hăt pe 25
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe 25 iulie, aruncă Duma bomba care explodează. Când?!?!... Pe 25 iulie?!?!... Pe 25 iulie!! Ești nebun?!?!... Sunt nebuni?!?!... sare Luca Arbore. Mahomed e aici! Și... și ei?! Hăt pe 25 iulie?!?! Tocmai la Turda?! Parcă vorbeau de Brețcu! În trecătoare! Degeaba mai vin... Ce grabă? Șăzi ghinișor că nu dau turșii?! Nu îndrăzneam să vă spun, ia cuvântul Ștefan, întunecat de o mânie surdă. Teamă mi-i să nu fie o "grabă bine calculată". Se grăbește încet, nu care cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu cântec, spune Ștefan cu revoltă în glas. Vor veni! Știi când?! La spartul iarmarocului! Vor veni să culeagă snopii secerați de altul! M-am cam prins eu ce hram poartă Mateiaș aista! izbucnește Tăutu. Poartă "Hramul Sfântului-Așteaptă"! Așteaptă la trecătoare, ca pisica la gaură... Și când va socoti că și turcii, și moldovenii s-au stropșit îndeajuns unul pre celălalt, că sunt cu puterile la pământ, falnica oștire a viteazului Mathiaș va trece Carpații în marș triumfal și va da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
era cunoscut așezământul, nu s-au sfârșit, ci au continuat. Atât din partea voievozilor, cât și a muritorilor de rând. La 5 sept.1766,Grigorie Alexandru Ghica voievod dăruiește Spiridoniei din taxele vamale venitul de pe... peștele trecut(e) peste graniță prin trecătoarea Palanca de la Trotuș. Același voievod la 15 nov. 1766 face ordine la cei care cântăresc mărfuri în toată Moldova și dăruiește mănăstirii Sfântul Spiridon venitul cântarului pentru Spital. - Cum se știe, mărite Spirit, voievozii au ajutat mănăstirile și prin acordarea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cinci călătorii pe tărâmul „celălalt”, după cum îmi place să-i spun. Pentru mine, Japonia este o favoare și un privilegiu. Peisajele sunt impresionante, magnifice, o combinație spectaculoasă între munte și apă. „Alpii Japonezi”, lacurile montane cu apă limpede și rece, trecătorile înspăimântătoare, cascadele grațioase, culmile amețitoare, templele, insulele Hokkaido și Okinawa, toate sunt locuri tulburătoare. Magnificele peisaje învăluite în ceața depărtărilor a stimulat imaginația artiștilor japonezi, așa încât... regăsești, toate aceste splendori, în picturile lor. Contactul cu această lume, senină și neatinsă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cu ochi albaștri, zâmbitor și amabil. Se află la Gagra ca să conducă la Rița, pe Go-Mo-Jo, care se găsește la odihnă în această stațiune, împreună cu alți chinezi. De la Gagra, șoseaua spre Suhumi se depărtează încet-încet de țărm apropiindu-se de trecătorile Caucazului. De la răscrucea pe care apucăm ca să ajungem la Rița, mai sunt 80 km. Până la Suhumi iarăși la malul mării. Șoseaua spre Rița urmează un râu viforos cu albie strâmtă, cu numele Bzâb. Valea e foarte îngustă; pripoarele muntelui urcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
raport etnic acest ținut. În vremurile foarte bătrâne, înainte de secolele XIII - XIV, a fost aici un voievod care a dat lupte crâncene cu ungurii năvălitori, și decât să se supună, a preferat să treacă cu fruntașii țării sale munții, prin trecătoarea dela Breaza, așezându-se în viitoarea Țară Românească, ce atunci se forma pentru a fi peste câteva decenii vizibilă, temută și independentă. Ștefan Meteș face referiri la «descălecatul lui Radu-Negru Vodă», voievod care în perioada elaborării lucrării sale, trecea din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
plecat cu un autobuz de la hotel și am prins loc pe scaunul din față, pentru a vedea mai bine, pentru a fotografia și filma tot. Nu am mers nici 30 de km și iată-ne ajunși la prima inscripție biblică: trecătoarea Meghido, muntele Meghido (Tel Meghido). Am străbătut frumoasa câmpie a Saronului, am traversat Carmelul și am intrat în depresiunea Văii Esdraelonului. După nici 10 km, am ajuns la Nazaret, trecând pe lângă munții Ghilboa, Vârful Moreh și Muntele Tabor. Nazaretul este
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Șirnea, ambele fiind legate între ele prin Drumul Carului, mi-au oferit un argument suplimentar să mă aplec cu sârguință asupra prezentei încercări. Mi se pare, de asemenea, util să fac de la început o remarcă de natură semantică: noțiunea de "trecătoare" este adesea înțeleasă fie ca punct vamal sau de trecere a unei frontiere, sau o strâmtoare, ceea ce a dus la utilizarea mai recentă a cuvântului "culoar". Astfel, când se evocă "trecătoarea Branului", s-ar putea înțelege doar strâmtoarea dintre Măgura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
de la început o remarcă de natură semantică: noțiunea de "trecătoare" este adesea înțeleasă fie ca punct vamal sau de trecere a unei frontiere, sau o strâmtoare, ceea ce a dus la utilizarea mai recentă a cuvântului "culoar". Astfel, când se evocă "trecătoarea Branului", s-ar putea înțelege doar strâmtoarea dintre Măgura și Dealul Cetății, cu stânca pe care a fost ridicat Castelul, după anul 1377, sau, eventual, punctul de graniță propriu zis de la Giuvala, la cumpăna apelor. Normal este să extindem aria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
înțelege doar strâmtoarea dintre Măgura și Dealul Cetății, cu stânca pe care a fost ridicat Castelul, după anul 1377, sau, eventual, punctul de graniță propriu zis de la Giuvala, la cumpăna apelor. Normal este să extindem aria noțiunii și să înțelegem trecătoarea drept un spațiu mai larg, ce implică tot complexul geografic, așa cum o face denumirea de culoar. În paginile ce urmează, voi înțelege prin trecătoarea Branului, tot drumul istoric, calea de trecere prin depresiunea Branului, adică de la Bran-Poartă până la Fundata, spațiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
propriu zis de la Giuvala, la cumpăna apelor. Normal este să extindem aria noțiunii și să înțelegem trecătoarea drept un spațiu mai larg, ce implică tot complexul geografic, așa cum o face denumirea de culoar. În paginile ce urmează, voi înțelege prin trecătoarea Branului, tot drumul istoric, calea de trecere prin depresiunea Branului, adică de la Bran-Poartă până la Fundata, spațiu din care Drumul Carului, ca așezare, ocupă aproape o treime, iar ca noțiune istorică, el este axa centrală a depresiunii, dealul pe care șerpuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
metri de fosta frontieră dintre România și Imperiul Austro-ungar. Casele, la început, erau foarte rare, fiecare proprietar construind pe proprietatea sa, de regulă acolo unde i se părea că este mai la adăpost de vânturile uneori năprasnice, dar și de trecătorile obișnuite ale animalelor sălbatice, periculoase. Se căuta, totuși, formarea unor mici grupuri de case, pentru a putea beneficia de ajutorul, la nevoie, al unui semen. Importantă în alegerea locului de casă mai erau proximitatea sursei de apă, eventual o fântână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
puțin de neînțeles pentru mine constă în evitarea numelui satului în cărți scrise de persoane de proveniență brăneană. Pare un fel de complot al tăcerii față de zona cea mai frumoasă din depresiune, cea mai direct evocată sub numele generic de trecătoarea Branului și, forțând puțin nota, cea mai direct răscolită de evenimentele neplăcute, consumate pe aici în decursul secolelor. Cele câteva case împrăștiate pe o lungime de aproape cinci kilometri cât se întindea drumul vechi au fost reclamate, administrativ, în secolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
între oameni, comunități. Sunt argumente simple, la îndemâna oricui să accepte necesitatea schimburilor comerciale, chiar într-o etapă primitivă a vieții sociale, pasămi-te în secolele erei noastre. Comerțul, circulația bunurilor între Câmpulung și Brașov, între cele două țări se realizau prin trecătoarea Branului, pe acest drum de car, care a fost de-a lungul mileniilor martorul multor evenimente, unele deosebit de tragice. Pentru cei mai puțin creduli, doritori de atestări documentare, vom trece în revistă câteva evenimente istorice din perioada secolelor XIII-XX, evocând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Anonimă." În studiul său, "Carpații în luptele dintre Români și Unguri", Nicolae Iorga afirmă: "neputându-se trece peste masivul argeșean, se va fi întrebuințat pentru întâiaș dată (este vorba despre prima trecere a Carpaților de către oștirile regilor unguri-n.n.) trecătoarea largă a Branului...";"ca loc al luptei, am dat Posada, singurul cazan de munte...pe drumul ce duce de la Câmpulung la Bran...Carol Robert cade într-un loc păduros și întunecat, pe un drum șerpuitor, între prăpăstii...Un martor ocular
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
De aici, marele istoric conchide că întreaga iarnă au fost lupte peste Carpați Iorga mai spune că Sigismund "craiu străbătu muntele prin Brașov și Bran, unde era la sfârșitul lui iunie 1395...pasul nu mai era periculos, cetatea Branului păzea trecătoarea". Reamintim cititorului că Mircea semnase, pe 7 martie 1395, la Brașov, un Tratat cu Sigismund de Luxemburg, ceea ce explică relațiile bune dintre cei doi și colaborarea antiotomană. În 1396, avea loc bătălia de la Nicopole, unde turcii înving oștile creștinătății, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
1367, regelui Ungariei și fusese dată unui magistru, cu numele de Iacob, credem că trebuie să judecăm nu numai după acte, ci și după realități. Deși, se afirmă că Ungaria, sau, apoi, Austro-Ungaria stăpânea depresiunea Branului, până la cumpăna apelor, la trecătoare, la Giuvala, adică dincolo de Fundata și de Șirnea, niciodată în satele brănene nu s-a stabilit populație de origine maghiară sau germană. Din punct de vedere etnic, locuitorii Drumului Carului ca și ai celorlalte sate din interiorul potcoavei, formate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
din divizia 76 de rezervă din armata germană. Cartea a fost tradusă și publicată de preotul Ioan Răuțescu din Dragoslavele, în 1933, la Câmpulung Muscel. Vom reproduce câteva pasaje, doar pentru a oferi cititorului opinii străine despre frumusețea și importanța trecătoarei, adică a drumului de car. "Trecătoarea Bran, la care mergi pe șoseaua ce urcă din Țara Bârsei, trecând pe lângă vechea cetățuie a cavalerilor germani din Bran, fostă mai înainte loc de apărare al coloniștilor germani și ajunge în culmea muntoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
armata germană. Cartea a fost tradusă și publicată de preotul Ioan Răuțescu din Dragoslavele, în 1933, la Câmpulung Muscel. Vom reproduce câteva pasaje, doar pentru a oferi cititorului opinii străine despre frumusețea și importanța trecătoarei, adică a drumului de car. "Trecătoarea Bran, la care mergi pe șoseaua ce urcă din Țara Bârsei, trecând pe lângă vechea cetățuie a cavalerilor germani din Bran, fostă mai înainte loc de apărare al coloniștilor germani și ajunge în culmea muntoasă la cota 1245, în imediata apropiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
pe lângă vechea cetățuie a cavalerilor germani din Bran, fostă mai înainte loc de apărare al coloniștilor germani și ajunge în culmea muntoasă la cota 1245, în imediata apropiere de masivul Pietrei Craiului....după ce trece culmea muntoasă coboară la Podul Dâmboviței... Trecătoarea aceasta există încă de la întemeierea cetății Bran de cavalerii teutoni, este una dintre cele mai pitorești trecători care leagă Ardealul de Muntenia. Ea avea drept scop să înlesnească drumul spre Câmpulung, numit odinioară "Langenau". Ea leagă ținutul industrial al Bârsei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
la înălțimea de 1245 m. În serpentinele frumoase, șoseaua Branului trece printre stânci înalte, pe lângă păduri și livezi, urcă apoi pe lângă stâni și locuri unde pășunează vitele și ajunge în vârf, la fosta graniță românească, în apropiere de vama Giuvala. Trecătoarea e dominată de masivul stâncos al Pietrei Craiului (2240 m), care se zărește spre vest." Desigur, domnul Ortlepp, care a avut nevoie cel puțin de o reîmprospătare a memoriei pentru a scrie cartea, se pare a vizitat la mai mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
germană în zonă, dar nu i-a plăcut să fie corect față de fostul inamic, mai ales având în vedere finalul războiului, întrucât chiar la început, la pagina 4 afirmă:"...divizia 76, comandată de generalul Elstermann von Elster, la intrarea spre trecătoarea Bran, între străvechiul castel german de la Bran și satul ungur de păstori, Moeciu, fiind în luptă cu părți din divizia a 4-a românească..." Dacă toate afirmațiile din respectivul volum sunt la fel de veridice precum falsa informație că Moeciu era sat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
toate acestea, apelăm la mărturiile lui de bun simț, cu caracter militar:"Lupta de ambele părți ale șoselei era foarte grea, fiindcă terenul de acolo avea coaste prăpăstioase și nu oferea loc suficient pentru desfășurarea batalioanelor la atac...Șoseaua spre trecătoare era dominată cu totul de artileria română care dispunea de excelente posturi de observație...Dușmanul (adică românii-n.n.) situat pe înălțimi de ambele părți ale șoselei avea o mulțime de poziții bune pentru baterii și mai dispunea apoi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
atmosfera și trăirile proaspătului deținut sunt descrise cu lux de amănunte. Încearcă să ia legătura cu exteriorul, scriind un bilețel către Crucea Roșie din Viena, pe care îl înfășoară într-o bucățică de moloz și îl aruncă de la fereastră, unei trecătoare (fereastra dădea spre o stradă lăturalnică). Face cunoștință cu un medic indian, care își făcuse studiile în Germania și care, după ce trăise o dramă din cauza invaziei sovietice, fusese condamnat la moarte de către englezi pentru colaboraționism. Vizanty nu se sfiește să
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]