894 matches
-
curățat, dar nu pentru mult timp, fiindcă văzu un om vomitând o pastă portocalie într-o gură de canal. Altul se certa cu vântul, iar la colțul dinspre nord est al Pieței Haymarket, care dădea înspre Aleea Spasskoi, o femeie tremurândă își oferea năframa la vânzare. Salitov se gândea că femeia ar fi primit un preț mai bun pe năframă decât pe sine însăși. Studenții, care se îmbulzeau în jurul rafturilor și meselor anticariatelor de pe Aleea Sapsskoi, îl înfuriau nespus pe Salitov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
făcut de Sf. Valentin? Ai petrecut ziua cu Charlie? M-am gândit că poate ai fugit cu el În Tahiti sau În China sau În vreun loc din ăsta exotic... — Am fost la Închisoare, zise Desert Rose cu o voce tremurândă. — La Închisoare? — M-au arestat. — Glumești! — M-au plimbat prin două Închisori, apoi prin spital. Sunt foarte bolnavă, tuși Desert Rose. De-abia pot vorbi. Câteva ore mai târziu, Kitty era la ușa prietenei sale. Desert Rose Îi deschise, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aliment. Că viața digeră moartea și o preface în viață. Așa cum florile care cresc în noroi prefac duhoarea noroiului în parfum. Și ce dacă parfumul se întoarce înapoi în duhoare? În această catastrofă o altă floare își va deschide petalele tremurânde. Numai noi înțelegem greu, din egoism, o lege pe care copacii din junglă o respectă cu o liniște de catedrală. Bătrânii cuceriseră, însă, cei mai mulți, această liniște. Moartea nu-i mai impresiona. Li se părea normal că Tuberculosul care bolea cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
născută este din Dezastru. În fiecare clădire este o alta știută numai de adolescenții mînați de dorință Chiar și clădirile oficiale ale statului și ale poliției În care cei schingiuiți așteaptă În anticamere fără de număr sub bolte grandioase cu formulare tremurînde În mîini chiar și acolo poți afla un sergent tînăr sau o funcționară găsind un loc secret pentru a-și răsplăti imaginația și nu există clădire pe pămînt care să nu fi fost reconstruită de imaginație pentru a ascunde adăposturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
filme pe care să-și dorească amândoi să le vadă. Ben prefera cele mai recente succese horror, în timp ce Jack avea o pasiune pentru filmele franțuzești alb-negru despre dragoste și deziluzie. În cele din urmă alese Nosferatu - versiunea originală, cu imagine tremurândă, în alb și negru, a filmului cu vampiri. Pentru Jack, atmosfera amenințătoare pe care o transmitea era un etalon pentru cum ar fi trebuit să fie un film de groază. Dar, pentru că un film alb-negru mut, subtitrat era oarecum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
până și suporturi pentru suporturile de pahare. Nu. Stevie ar fi fost o posibilitate, cu excepția faptului că locuia într-un apartament cu un singur dormitor. Apoi îi pică fisa - Jack. Jack avea să știe ce era de făcut. Cu degete tremurânde formă numărul de la Express. Jack, i se spuse pe un ton ferm, era în mijlocul unei ședințe. Ați putea să-l întrerupeți, vă rog? E o urgență. Spuneți-i că îl caută Francesca Tyler și e vorba de tata. Mulțumesc. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Întâmplări banale, cazuale, chiar lipsite de sens, ale căror consecințe sunt atât de imprevizibile, atât de disproporționate uneori. Și În momentul acela Își dădu seama că pe monitor strălucea o imagine colorată, ce nu era prea bine focalizată: două chipuri tremurânde, Încadrate Într-un chenar luminos, de parc-ar fi fost doi criminali sau doi sfinți. Ambele fețe aveau surâsuri stereotipe și dinți perfecți, clape de pian. Sub fotografii - căci fotografii erau - pâlpâiau două numere, alcătuite din câte două cifre, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
SMS scurt prietenei sale Miria. În timp ce tasta - ESTI LBR LA PRZ? - simțea privirea tristă a mamei sale care Îi ardea ceafa ca o săgeată Înveninată. Ușile autobuzului se deschiseră. O fâșie de asfalt cuprinsă de ultima ceață a dimineții, case tremurânde ca niște miraje În fumul mașinilor. Fațadele blocurilor erau acoperite de eczeme de balcoane și ghivece. Camionul de gunoi care Înșfacă hămesit tomberoanele verzi, le ține o clipă ridicate ca pe niște bucățele de mâncare În fața gurii sale căscate - apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gândeai la superioritatea disprețuitoare pe care o afișa mama ei. — Dar vezi, noi nu mai locuim Împreună cu tatăl lui Kevin, de aceea nu poate să-l aducă el acasă, e de-a dreptul imposibil. Deci, e nu. Camilla, cu buzele tremurânde, aproape să plângă - privirea Îi este fixată pe bandajul care desfigurează chipul rotofei al lui Kevin și-l face să pară dezorientat și orb. Maja Își dădu seama, În clipa aceea, că tocmai acel bandaj reprezenta motivul interesului arzător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
amiaza-mare, pe o stradă ca Tiburtina, străbătută de sute de camioane și traversată acum În mare viteză de autobuzul pentru Roma - la geamuri văzu chipuri indiferente, martori muți ai abjecției lor. Bărbatul acesta agitat, cu pupilele dilatate și cu mâinile tremurânde era totuși Antonio. Și chiar dacă-i devenise străin, de parcă nu l-ar fi cunoscut niciodată, nu s-ar fi căsătorit cu el, nu l-ar fi iubit, noaptea Îl visa. Noaptea, fără a prevedea asta, fără a avea intenția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-a Școala Gimnazială “M. Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Gheț Octavian Veșnica lună Din cer veșnica lună Coboară-ale ei raze De parc-ar fi străbună Printr-ale ale ei faze. Ca pe o stea plăpândă, Ca pe un vechi catarg Lumina tremurândă De tot se pierde-n larg... Și-a nopții strălucire Cuprinde-ntreg pământul Rămâne o lucire Se-aude numai vântul... A codrului cântare Învăluie lumina Și-mi freamătă chemare Doar pomul și surdina Tăcere... M-afund în mii de gânduri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
meu călător! Ce te aduce pe tine aici, prin mijlocul acestei păduri? Cu toate că această ființă nu prea îi inspira încredere voinicului nostru, acesta răspunde: Am venit să caut copacul fermecat! Știam eu! Cum te numești? David! răspunse băiatul cu vocea tremurândă. Dar tu cine ești? Nu contează cine sunt eu, contează doar că eu te voi ajuta să ajungi la copacul fermecat. Cum? a întrebat David mirat. Totul este să ai încredere în mine și vei vedea. Știu că nu prea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
toată viața ei a trăit într-un vis cu îngeri și palate de cleștar pentru a fi smulsă cu brutalitate mai târziu și prădată realității înfricoșătoare. A încercat să spună ceva, să facă un pas înainte, să întindă o mână tremurândă spre iluzia de lumină care se estompa chinuitor, dar nu putea. Trupul nu mai era al ei, nici mintea, nici simțurile. L-a privit neputincioasă, cum i-a întors spatele și a plecat cu pași lejeri, un înger întunecat care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îngrijorarea față de mama ei. Poți să o repari? Te rog, spune-mi că poți! Ieri, când o păpușică de a mea s-a rupt, a reparat-o mami, acum și mami va fi reparată, nu-i așa? spuse cu vocea tremurândă copila. Pentru prima dată în 43 de ani de când sunt vampir, ceva mă înduioșează, simt că vreau să ajut pe cineva cu toate puterile mele, dar sunt neputincioasă. Am luat fetița în brațe, am sărutat-o pe frunte, m-am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe rând, pe la fiecare faclă, cu scărița, s-a urcat pe ea, a turnat în fiecare glob de sticlă neagră câte puțin petrol, apoi, cu un chibrit lung, le-a aprins pe toate. La început, au ars cu flamă portocalie tremurândă, mare, care treptat s-a alungit pe verticală, marșul funebru a fost dat mai tare, nările mi s-au umplut de mireasma de brad a coroanelor și de mirosul de petrol, mi-a venit în minte Crăciunul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
În acel iulie 1974, tatăl lui Bruno era abia la primul stadiu al decăderii sale. După-amiezile se Încuia În cameră cu un teanc de San-Antonio și o sticlă de whisky. Ieșea pe la șapte, gătea ceva de mâncare cu o mână tremurândă. Nu renunțase de tot să vorbească cu fiul său, dar nu izbutea, oricât Își da silința. După două zile, atmosfera devenise de-a dreptul sufocantă. Bruno Începu să plece de-acasă, după-amiezi Întregi; se ducea pur și simplu la plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tipului de la Third Union. Charles Conway. Ăsta e cel pe care trebuie să-l sun. Ăsta e cel căruia trebuie să-i distrug ziua și în fața căruia trebuie să recunosc că am făcut-o de oaie. Ridic receptorul cu mâinile tremurânde. Mă simt de parcă ar trebui să-mi fac curaj să mă arunc într-o mlaștină otrăvitoare, plină cu lipitori. Rămân așa preț de câteva clipe, cu ochii la tastatură. Încercând să găsesc puterea de a o face. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
facă o greșeală în viață. Așa e regula. Sau poate că nu e așa. Pur și simplu nu știu. Deodată, mobilul începe să vibreze și aproape că-mi explodează pieptul de groază. Înșfac telefonul din buzunarul uniformei cu mâna brusc tremurândă. Mă uit pe ecran și văd că Guy este cel care mă sună. Trag aer în piept adânc, apoi apăs pe OK. — Bună, Guy. Fac eforturi să par stăpână pe mine, dar glasul îmi iese pierit și speriat. — Samantha ? Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Urmează spălătoria. 10.36 Nu. Te rog, nu. Cu greu îmi fac curaj să mă uit mai bine. E un dezastru total. Toate lucrurile din mașina de spălat s-au făcut roz. Fiecare lucrușor. Ce s-a întâmplat ? Cu degetele tremurânde, ridic un cardigan ud de cașmir. Când l-am pus înăuntru, era bej. Iar acum are o culoare grețoasă de vată de zahăr. Știam eu că programul K3 nu sună bine deloc. Știam eu... Calmează-te. Trebuie să existe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în viață e să mă faci să mă simt prost ! Eddie pufnește furios și pornește ca o vijelie spre casă, cu pălăria de pai într-o rână. Oo. Ridic din sprânceană către Nathaniel, care îmi răspunde zâmbindu-mi pe deasupra coafurii tremurânde a lui Trish. — V-ar plăcea o ceașcă de ceai, doamnă Geiger ? spun cu blândețe. Sau... un Bloody Mary ? — Îți mulțumesc, Samantha, îmi răspunde, înălțându-și bărbia cu demnitate. Un Bloody Mary ar fi foarte binevenit. În drum spre seră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-o în bară original de tot. Și... dacă am fost pur și simplu folosită ? Dacă n-a fost greșeala mea ? Dacă, totuși, nu am făcut nici o greșeală ? Trebuie să știu. Trebuie să știu adevărul. Chiar acum. Apuc telefonul cu mâna tremurândă și formez iar numărul. — Lara, trebuie să vorbesc din nou cu Arnold, zic imediat ce se face legătura. — Samantha... Lara pare destul de stresată. Mi-e teamă că Arnold nu mai vrea să vorbească cu tine. Și mi-a zis să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în flux continuu. Le recunosc pe fetele de la PR... îi recunosc pe niște stagiari... pe Oliver Swan, partener senior... se îndreaptă cu toții spre petrecere, luând din mers câte un pahar. Nu mai e nimeni pe hol. Du-te. Cu picioare tremurânde trec pe lângă intrarea în sala de petreceri, spre lifturi și spre ușa către scări. Treizeci de secunde mai târziu am trecut cu bine dincolo de ușă și am pornit cât de încet pot pe scări. Nimeni nu folosește scările la Carter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În taior negru și cu părul strâns în coc. Deasupra pozei, cu litere mari și îngroșate, citesc titlul: MAI BINE SPĂL WC-URI DECÎT SĂ FIU PARTENER LA CARTER SPINK. Ce naiba se întâmplă aici ? Înșfac ziarul de la individ cu mâini tremurânde și scanez rapid textul. Sunt stăpânii universului; colegii lor îi invidiază. Firma de avocatură de vârf Carter Spink este cea mai prestigioasă din țară. Însă ieri o tânără femeie a refuzat postul foarte râvnit de partener pentru a lucra ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
soarbe fiecare cuvînt de pe buze. Se Întoarce din nou și eu mă ascund repede În spatele automatului, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Ce face aici ? Nu poate să... Nu poate fi... Nu se poate ca el să fie... Cu picioare tremurînde, mă Întorc la birou, Încercînd să nu vărs nici o picătură de cafea pe covor. — Hei, Îi spun lui Artemis, falsînd ușor. Îhm... ai cumva idee cum arată Jack Harper ? — Nu, zice și-și ia cafeaua. Mersi. — Brunet, spune cineva. — Brunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ochii lui Nancy mă privesc Întrebător. Păreați o pereche absolut perfectă ! — Știu. Mă sforțez să zîmbesc. Asta e. Mai vorbim. Mă Îndrept spre noul automat de cafea, cu mintea aiurea, Încercînd să evaluez rapid situația, cînd mă Întrerupe o voce tremurîndă. — Emma ! Ridic ochii și-mi stă inima. E Katie, care se uită la mine de parcă tocmai mi-ar fi crescut trei capete. A, bună ! zic, străduindu-mă să-mi iau aerul cel mai flu-flu posibil. — E adevărat ? Îmi șoptește. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]