876 matches
-
greierele-viorist se lăsă condus de prietena sa furnica spre tribuna de onoare. Îi salută pe Greierele-dregător, care purta Steaua, de rubin și pe ceilalți delegați în fireturi de gală. Toți admirau panorama, comentând cu însuflețire. Tobele cu membrane străvezii și tremurătoarele timpane de aramă roșie porunciră atenție. Duruitul melodios se repetă o dată și încă o dată. Răvășite de un nou suflu de sunete, regimentele se desprinseră unele de altele, alunecând precum feliile dintr-un tort multicolor. Picioarele furnicilor-soldați, în foșnete ritmate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se zărea sub o ureche, părul ras la zero lăsând să se vadă pielea scalpului, gura, nasul și ochii foarte mici. Porcușor era sigur trecut de treizeci de ani, judecând după aspectul pielii. Vorbea chiar cu acea voce fină și tremurătoare, un pic graseiată, pe care o auzisem la interfon, fără ca fața să-i trădeze cea mai mică emoție, fără Îndoială din cauza colăceilor de grăsime care Îi Îngreunau gâtul și obrajii. Îmi oferi un scaun În stil postmodernist italienesc, care probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că i-am și Îndesat trei hârtii a câte o mie de yeni În palmă, am deschis ușa și am ieșit. Am zărit-o pe Akemi făcând cu mâna spre un taxi să oprească. — Eu... murmură ea cu o voce tremurătoare În taxiul care ne purta spre ieșirea din Yotsutani. Cred că nu sunt bună de nimic, nu de acum, nu de când mă vedeam cu tine, ci dintotdeauna, de când m-am născut. Mai demult... ții minte că ți-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vrut să continue lectura, dar Tallien a venit la tribună și l-a dat la o parte. Și, deodată, îmbătată de acest curaj, Adunarea se dezlănțuie. Strigă și, în vacarmul care izbucnește, Robespierre se agită în zadar, palid, cu buzele tremurătoare. De fapt, bătălia s-a rezumat la puține replici schimbate, după care s-a auzit strigătul "Sîngele lui Danton te înăbușă!"... A fost votat decretul de punere sub acuzare a triumviratului Robespierre, Saint-Just, Couthon, după care Robespierre a ieșit, împins
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fața în zori Printre degete-mi zâmbește Coloritul unei flori Alintate de lumină Fire verzi răsar acum Soarele măreț domină Veselia de pe drum Gândurile-mi galopează Pe aripi de bucurii Dorul însă mai oftează Trist pe norii azurii Prin frunze tremurătoare Păsări caută culcuș Iese vântul la plimbare Cântă plopii sub arcuș Azi bagheta primăverii Inima-mi o-nalță sus Ca o rugă-n pragul serii Mulțumire lui Isus Mai târziu doinind aleanul Stelele pe cer apar Înflorind ca și tăpșanul
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]
-
inspectorului sanitar șef. Inspectorul sanitar șef nu primi copia sa după plan deoarece stătea în spatele ușilor închise, într-o stare febrilă de ipohondrie avansată. Bând litri întregi de suc de ceapă, ignorând țârâitul insistent al telefonului, schița, cu o mână tremurătoare, propria propunere de pace pentru Shahkot. Veți fi, poate, surprinși să aflați că un om atât de preocupat de propria-i sănătate reușise să-și distragă suficient de mult atenția pentru a se gândi la problema pe care o avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
când apăru și bâigui ceva de neînțeles. Urmărea pe fața ei momentul în care-și va veni în fire. Nu așteptă mult. Ea tremura, dar nu de excitare. Ochii umezi se luminară și se înviorară. Îi prinse brațul cu degete tremurătoare. - Repede, zise ea, pe-acolo. Va trece aerulota mea. - Ce va trece? zise Gosseyn. Dar ea plecase deja, părând să nu-l audă. Gosseyn o urmă alergând și se gândi: M-a păcălit? Știa că va fugi acum? Dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu un gest, dar nu-i spuse că Discipolul anulase victoria de care pomenea. Leej, cu ochi strălucind, veni la el. - Nu-ți dai seama, zise, că l-ai învins pe Discipol? Ea-i mângâie brațul cu degete agile și tremurătoare. - Vino! zise Gosseyn. Se îndreptă spre sala de pilotaj. Când intră, Yanar se apleca atent, deasupra receptorului radiometric. Dintr-o ochitură, Gosseyn se dumiri ce făcea: aștepta noi instrucțiuni. Fără să scoată o vorbă, se apropie și, peste umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să se târască - darămite să meargă. Și era îndemnat de impresia și mai disperată că nu mai avea decât câteva minute. Minute în care trebuia să-l învingă pe Discipol. Coborî cu stângăcie treptele și înainta spre forma de umbră tremurătoare. A-l vedea pe Zeul Adormit mergând spre el cu intenții ostile, trebuie să fi fost o experiență distructivă. Cuprins de o groază frenetică, Discipolul încercă să scape prin singura metodă de care dispunea. Din silueta întunecată țâșni energie. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Îngrijirii lor nu și-ar schimba niciodată chipurile și trupurile, În afară de faptul că ar deveni tot mai lamentabile cu fiecare zi care ar trece, mai decadente, mai jalnic descompuse, chipul ridându-se, cută după cută, la fel ca o stafidă, membrele tremurătoare și ezitante, ca un vapor căutându-și inutil busola căzută În mare. Un oaspete nou fusese Întotdeauna motiv de bucurie pentru căminele apusului fericit, avea un nume care trebuia fixat În memorie, obiceiuri proprii aduse din lumea exterioară, manii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
un miros acru de canal înfundat, se umplu de melodia plictisitoare a unui grup foarte la modă în anii aceia. Rămase în picioare, aproape lipită de tonomat, închise ochii și începu să-și legene ușor capul. Rămase așa, o siluetă tremurătoare în întunericul din fundul barului. Barmanul ieși din spatele tejghelei și se opri în ușă să-mi arate drumul. Am înconjurat tot blocul, fără să reușesc să dau peste atelierul mecanicului. Pe stradă nu era nimeni. De pe un balcon, un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acasă, goleam sacoșa cu hainele murdare pe jos lângă mașina de spălat și mă simțeam mai pregătit să intru și să înfrunt atmosfera aceea de falsă poveste. Burta soției mele creștea, pe fereastră se vedeau lucind, printre coroanele copacilor, luminile tremurătoare ale decorațiunilor de Crăciun. Într-o seară valul m-a izbit cu forță. Valul negru al melancoliei, al dezastrului. Viața îmi cădea în cap. Nu era de ajuns să pedalezi în gol, pentru a te salva. Răul nu se desprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe un povârniș sub un potop. Din nou totul este teribil. Lângă mine e un bec stins. Dacă ne-ar fi lovit un fulger în timp ce ne iubeam! Un șarpe de electricitate căzut între mine și ea. Un fir albastru și tremurător, înfipt în plăcerea noastră. Atunci ar fi avut într-adevăr un sens... Dar acum... Acum să ne trecem mâinile pe hainele șifonate, pe părul lipit de cap, și să ne întoarcem cu dezordinea aceea încă înăuntru, cu trupurile zguduite, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
începu să-l sărute. Bietul de el abia mai avu timp să gândească: „Acum eu sunt subiect de experiență; fetița asta face studii asupra psihologiei masculine.“ Și fără a-și da seama ce anume făcea, se surprinse mângâind cu mâini tremurătoare pulpele lui Rosario. Augusto se ridică dintr-odată, o ridică pe Rosario și-o aruncă pe sofa. Ea se lăsa în voia lui, cu fața în flăcări. Și el, imobilizându-i brațele cu amândouă mâinile, o privi în ochi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe un ton de milă. Nu te pune într-o postură și mai penibilă. Mă uit la el preț de câteva clipe, după care îmi mut privirea asupra fiecăruia dintre partenerii seniori. Am fost un avocat bun, spun cu glas tremurător. Am făcut treabă bună. Și o știți cu toții. Însă voi m-ați șters pur și simplu cu buretele ca și cum nici n-aș fi fost. Înghit cu greu nodul din gât. Foarte bine, e pierderea voastră. În liniștea absolută din încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mâncare preferat ? — Vrei să ne pozezi în șorț ? strigă grăsanul clipind libidinos din ochi. — Nu ! zic îngrozită. Nu mai am nimic altceva de adăugat ! No comment ! Plecați ! Ignorându-le țipetele și strigătele de „Samantha!”, mă întorc și alerg cu picioare tremurătoare înapoi spre casă. A înnebunit lumea. Mă năpustesc în bucătărie, unde îi găsesc pe Trish, Eddie și Melissa transfigurați în fața ziarului. — O, nu, spun, cu inima strânsă. Nu citiți. Pe bune. E doar... un tabloid... idiot... Ridică tustrei capetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Și doamnă Geiger... poftim. Îi întind lui Trish uniforma albastră împăturită pe care am adus-o la subraț. E spălată și călcată. Gata pentru următoarea menajeră. Trish ia uniforma și o copleșește brusc tristețea. Sigur că da, spune, cu glas tremurător. Îți mulțumesc, Samantha. Își șterge ochii cu un șervețel. — Gata, gata spune Eddie, bătând-o ușor pe spate. Dar și el are ochii umezi. O, Doamne, acum îmi vine și mie să plâng. Vă mulțumesc foarte mult pentru tot, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a decide e în mâinile altora, când nu le poți influența judecata, nu-ți rămâne decât să aștepți. N-au avut mult de așteptat, telefonul a sunat în timp ce Marta strângea masa. Cipriano Algor se precipită, apucă receptorul cu o mână tremurătoare, spuse, Olăria Algor, la celălalt capăt al firului, o femeie, secretară sau telefonistă, întrebă, Sunteți domnul Algor, Da, eu sunt, Un moment, vi-l dau pe domnul șef de departament, timp de un nesfârșit minut, olarul trebui să asculte muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nedefinite apărură și dispărură. Un tremur violent zgudui membrele lui Cipriano Algor, curajul lui slăbi ca o frânghie din care se rupeau ultimele fire, dar înăuntrul său auzi un țipăt care îl chema la ordine, Amintește-ți, chiar dacă mori. Lumina tremurătoare a lanternei mătură încet piatra albă, atinse ușor niște pânze întunecate, urcă, și se văzu corpul unui om așezat. Lângă el, acoperite tot cu pânze întunecate, mai erau cinci trupuri tot așezate, drepte toate ca și cum un cârlig de fier le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Liniște Stăpân peste văgăuni, ai insomnii tremurătoare, simți privirea stinsă picând într-o tomnatică durere. Aparențele derutează crocant, sufocant dar nu mă iau după mirosul fetid al vieții de dincolo. Mâine nu vei mai dori nimic resemnat în spații, pierdut într-un Chronos rătăcit lângă insolvabila sămânță
Lini?te by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83911_a_85236]
-
a dus să... — L‑a văzut cineva cu adevărat? mă întrerupe Lucy, ignorându‑mă. Se uită pe deasupra adunării. Există cineva care poate spune că l‑a văzut pe Luke cu ochii lui? Măcar o persoană? — Eu! se aude un glas tremurător, din spate. Ce băiat frumos... — În afară de bunica lui Tom, zice Lucy, dându‑și ochii peste cap. Există vreo persoană? Urmează altă liniște mormântală. — Eu i‑am văzut haina, se aventurează Janice timid. Dar pe el în carne și oase... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în jur preț de o clipă, apoi văd un chelner care se apropie de mine cu o tavă goală. Înainte să apuce să protesteze, pun platoul cu pește afumat pe tava lui, apoi mă grăbesc să mă așez cu picioare tremurătoare pe scaunul gol, netezindu‑mi părul cu mâinile. În timp ce mă așez și îmi aranjez șervetul pe genunchi, la masă domnește tăcerea. Schițez un mic surâs pritenesc, dar nu primesc nici un răspuns. Apoi o doamnă în vârstă care are la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cum mă ia cu frisoane. E atât de urât. E atât de... personal. Pe la jumătate, nu mai rezist. Închid ziarul și rămân cu privirea pierdută, și simt că‑mi vine să vărs. Apoi aproape imediat îl deschid iar, cu mâini tremurătoare. Trebuie să văd cu ochii mei ce au spus despre mine. Trebuie să citesc fiecare rând oribil și umilitor. Când, în cele din urmă, am terminat de citit, nu mai îmi simt capul. Nu‑mi vine să cred că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la New York! Primul lucru la care te‑ai gândit când ai văzut articolul ăla n‑am fost eu... sau cum mă simt eu, așa‑i? A fost cum te va afecta pe tine și afacerea ta. Glasul mi se ridică, tremurător. Nu‑ți pasă decât de succesul tău, și eu sunt întotdeauna pe locul doi. Nici măcar nu te‑ai obosit să‑mi spui despre New York decât după ce totul era hotărât deja! Nici nu ți‑ai pus problema că eu aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în piept adânc. Serios. Sunt bine. Tu ce faci? Și eu sunt bine, zice Suze și îmi aruncă iar o privire neliniștită. Bex, ești foarte palidă. Ai mâncat ceva? — Mâncare de avion. Știi cum e. Îmi scot haina cu degete tremurătoare și o atârn în cuier. — A fost... OK zborul? zice Suze. — De vis! spun, cu voioșie forțată. Ne‑au pus ultimul film al lui Billy Crystal. — Billy Crystal! zice Suze. Îmi aruncă o privire șovăitoare, de parcă aș fi vreo pshihopată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]