5,174 matches
-
-ți bat eu la ușă. — și dacă nu? El Își ridicase gulerul hainei și Își Încrucișase brațele Împotriva frigului. — Atunci mărită-te cu un om bun și adu pe lume copii buni. 24 — Aaaau, s-a strâmbat Adam și a tresărit la atingerea ei. Îmi pare rău, a zis Z și și-a retras mâna. și-a băgat apoi două degete Într un borcănaș cu unguent și a Întins din nou mâna spre pieptul lui. Pe el Îl năpădise mirosul iute
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din cameră era înecăcios, fumul la fel. Nina se învârtea pe lângă meșter cu genele albite de var turuind fără încetare era într-o vervă nemaipomenită. Alexe își controlă din nou ceasul. E ora șapte, o înștiință pe Nina. Da? Chiar? Tresări ea. E timpul atunci. Se întoarse pe călcâie și plecă spre camera cealaltă, deschise brusc ușa. Un val de suspine și de hohote mai înfocate o întâmpinară. Gata, Evelina, ajunge, rosti cu voce blândă, metalică, s-a terminat ora noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gelozie ci numai indignare. Elena sări din plapumă. Părul lung îi zvâcni pe spate într-o parte și alta. Pășea cu picioarele goale, ușoară, curioasă, curajoasă. Carmina o auzea umblând. Fiecare zgomot amplificat de emoție în timpane o făcea să tresară. Îi auzi pașii pe hol, tălpița ei mică de copil-femeie înaintând pe culoarul întunecos. Și în timp ce aștepta, avea impresia că Elena pășise într-o lume necunoscută, periculoasă, plină de obstacole neprevăzute. Carmina abia respira, încheieturile o furnicau. Auzi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simplitatea și naturalețea. Simte în fiecare dintre ele o Elena purtând în pântece un rod neștiut. Aproape regretă că nu poate fi ca ele. Într-o seară la masă, tatăl rostește spășit: N-ai învățat să-ți cultivi răbdarea. Carmina tresare, îl privește, se simte distanțată, deja i-a scăpat printre degete, nu-i mai poate anticipa reacțiile, a obosit să mai însăileze jocul. Tatăl a adus din oraș prăjituri cu frișcă, un eveniment ce se petrecea extrem de rar la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu ochii puțin sașii, muma pădurii, ce mai, precizaseră băieții. Marcu rămase perplex. Ce-o fi cu omul ăsta, parcă s-ar autoflagela. O fi sectant. Într-o zi îl întrebă franc, fără ocolișuri, voia să-și clarifice ipoteza. Omul tresări, se încruntă, se încordă. O clipă, descumpănit, inginerul crezu că se va arunca asupra lui. Dar semnele furiei dispărură tot așa de rapid precum apăruseră și-i răspunse cu buzele arcuite a dispreț. A început să devină o modă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
despre aerul prea sever din holul de primire, despre florile de câmp și despre funda lucioasă ce ține trasă într-o parte draperia de pluș albastru, despre părul blond al Elei și despre mirosul plăcut ce plutește prin aer. Carmina tresări surprinsă de privirile lui Ovidiu. Unde erai cu gândul? o întrebă el și se lăsă să alunece într-o parte pe canapea până ce cotul i se sprijini de margine. Știi, mama e de părere că nu-i cazul s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
capse, dar dincolo de aerul său adolescentin afișat, umbra din ochi, de la colțul gurii, un fel de oboseală infiltrată în el, trăda vârsta de 40 de ani. Ela a apărut și ea imediat și l-a apucat de mână. El a tresărit, s-a oprit din vorbă și spontan s-a întors către dânsa, a ridicat-o în brațe. Părul ei lins, blond, lung s-a clătinat viu, în timp ce fata îi cuprindea grumazul și-l întreba la ureche dacă-i adusese alune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi fost șlefuit prin atingere de cealaltă soție a lui. Eu, crede-mă, n-aș putea, n-aș putea pur și simplu. Parcă nici n-ar fi făcută de mine, nu-i plămădeala mea. Pentru că ea, uite, poate! Carmina a tresărit neliniștită. Se simțea privită cu atenție și nu i-a fost greu să descopere sursa. Fana o studia cu ochii larg deschiși, ciudat de umbriți, parcă plini de panică. Nu înțelegea ce se petrece. L-a privit pe Ovidiu, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se lăsa subjugată de prezența bărbatului și lipsită de încredere în ea se temea că o altă femeie ar putea să intervină. Cum v-ați cunoscut voi? Întrebă curioasă Carmina, fiindcă nu reușise să întrevadă, prin puterea deducțiilor adevărul. Fana tresări evident și cu umerii pleoștiți se uită spre Dimitrie ca și cum i-ar fi cerut ajutorul. Dragoste la prima vedere, anunță el, amuzat, evaziv totodată. Fana se ridică și aduse la masă un coș cu struguri. Părea tulburată. Ovidiu privea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bănuia. Ți l-am lăsat, îi comunică, atunci când reveni înapoi. Se mai liniștise, mai sorbi odată din cafea. Foarte bună, cafeaua, exclamă,nu știu ce-i faci de iese așa bună, spuse și-i zâmbi. Mai departe, spune mai departe. Mai departe? tresări ea. Atunci am venit direct acasă. Pe jos? Nu, nu, cu autobuzul, ploua tot mai ploua când am plecat din cofetărie, prăjitura avusese o cremă grețoasă, nu prea fusese grozavă și o mâncasem pe toată. Autobuzul m-a zdruncinat, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cearceafuri, îmbrățișați. Ea îi simte în liniștea nopții inima și pulsul, tot ce în organismul lui e mișcare, un huruit în stomac, învăluit de ecou, produs ca într-o cameră goală, un ușor spasm în intestine, care-l face să tresară. Ea îl mângâie ușor la ceafă, acolo unde se află întregul ghem de reflexe, se va trezi? Nu, nu se va trezi, doarme și o poartă cu el în somn, îi răspunde spontan la mângâiere cu o apăsare pe șold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea de marea plăcere de a se asculta vorbind, ce păcat, ea nu-și programase o conduită preventivă de reînnodat prietenia, crezuse că este suficientă simpla ei prezență, a ei, a Carminei, o ambianță rămasă aproape aceeași. Atunci, demult, ea tresărise la vorbele Carminei, se întrerupsese din vorbă, își uitase ideea, se înciudase la gândul că pierduse firul frazei, era ceva important, ceva important, dar ce anume, fir-ar să fie de treabă, își spuse, pe urmă conștientul îi tradusese cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vederea. Pe stradă erau oameni puțini. Circulau repede, zgribuliți, cu gulerele ridicate. Tăria vântului nu te lăsa să-ți protejezi capul cu vreo umbrelă, ți-o smulgea din mâini, îți întorcea pe dos spițele. Sunteți prietene? Se auzi întrebată și tresări neatentă, scormonind în memorie. Era plecată pe alte meleaguri. A, nu, răspunse repede, când înțelese că se referea la Emilia, doar colege. Ne-am întâlnit azi la cantină și mi-a oferit biletul ei. Spunea că nu gustă concertele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Doamne, Dumnezeule, va spune, n-aș fi crezut niciodată că se va întâmpla așa ceva. Își va strânge mâinile una în alta. Carmina va sta nemișcată lângă perdea, cu spatele la fereastră, va întreba absentă: Ce anume să se întâmple? Și Sidonia, descoperită, tresărind în timpul jocului prea complicat al mușchilor faciali, o va privi printre riduri, două luminițe mici, umede, negre, iscoditoare. Va rămâne pe gânduri. N-avea de gând Carmina să depună reclamație? Oh, slavă Domnului! Atât i-ar trebui lui Ovidiu, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la propria mea copchilă, va spune și o șuviță se va desprinde din cocul minuscul, strâns în grabă și-i va atârna pe piept. Și eu? va întreba Carmina nemișcată, cu mâinile prinse una de alta la spate. Tu? va tresări Sidonia și va recunoaște cu voce înceată: Tu n-ai nici o vină, Carmina, dacă Ovidiu te-ar fi lăsat în pace ți-ai fi refăcut de mult viața. Putea să nu mai joace teatru, ce avea de aflat, aflase: Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gândea la ceva anume. Îl stăpânea un sentiment difuz de regret. Din camera alăturată se auzea vocea subțirică a Larisei. Cânta copiilor ceva despre broscuța Oac. Privi din nou la semnele de pe calendar, de data asta distrat, fără să mai tresară de câte ori privirea i se oprea pe cruciulița verde, apoi rupse cartonașul bucăți, bucăți, strânse fărâmele în palmă și plecă la bucătărie. Apăsă pedala coșului de gunoi, capacul se săltă dezvelind conținutul învălmășit degajând un miros fad. Renunță și luă papucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eu știu că nu mai putem fi relaxați și că dragostea asta ascunsă îmi pune o oglindă strâmtă în față și tot ce fac văd și mai gândesc încă o dată tot ce-am făcut, și mâinile scapă aiurea, și piciorul tresare singur din mușchi și ce să ascunzi când e evident pentru amândoi, știi, Bianca... dar Bianca nu va răspunde, are telefonul închis, și fixul, și mobilul, ce faci, bine, vorbește încet, cu efort, în șoaptă, ca și cum s-ar feri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
că da, spuse și Adrian. Totuși trebuie să recunosc că am fost un pic surprinsă când ați acceptat să mă primiți imediat după apariția acelui interviu, spuse ea. M-am gandit c-ar putea fi vorba de-o capcană. Adrian tresari involuntar. — O capcană? Ce fel de capcană? M-am gandit ca, poate, domnul Sharp o fi ascuns pe-aici pe undeva. Adrian izbucni în hohote de râs. — Aș, nici vorbă! Șam e plecat la Los Angeles. Dar la ce v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fotoliu, prefăcându-se că vrea să citească. Eleanor își văzu de treabă și descarcă tavă pe masă. — Pun de cafea și fac pâine prăjită, spuse ea. Vrei și tu? Adrian continuă s-o ignore. — A venit Șam, relua ea. El tresari violent și o fixă cu privirea. — E la baie, adaugă Eleanor. Adrian își relua lectură. — I-am spus totul, îl preveni femeia, așa că ai putea sa termini odată cu prosteala asta. Adrian continuă s-o ignore. Ea trânti și ultima piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cuiburile de stuf pregătindu-se de drum. După ce s-au strâns toate, înălțându-se grămadă, una câte una, și-au luat locul în șirul lung ce s-a pornit în mers întins plutind prin înălțime. Fața ruginie a undelor apelor tresare la căderea unei frunze oricât de mici. Vremea se răcește ziua scade, noaptea crește, vântul vâjâie printre tulpinile copacilor, iar pădurea are în răstimpuri înfiorări rare și ciudate. Peste câteva săptămâni vor începe să cadă primii fulgi de nea pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în nemărginirile depărtărilor clinchetul răsunător al tălăngilor. Pădurile ruginite de toamna bogată și sonoră își scutură frunza, iar deasupra lor, imaginea este contemplată de norii albi, ușori ce se mișcă sub adierea suflării. Pământul întreg și vietățile care-l slujesc tresar din somn, veseli și plin de viață, sub calda binecuvântare a astrului păzitor. Pretutindeni în jur, peisajul zugrăvește în diferite polarități, înălțătoare piscuri albe de calcar sau ținuturi păduroase ce îmbracă dealurile în culori vii. În vâlvătaia de aur se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
puternic: Am auzit că dorești să ne cunoști viața, ți-am satisfăcut dorința. Acum du-te la munca ta. Nu e timp de pierdut! Nici nu știu când am ieșit din stup. O ușă s-a închis după mine. am tresărit. Ce s-a întâmplat? m-a întrebat bunicul. Dormeai așa de bine! I-am povestit toată călătoria mea în stup. Ce ființe harnice și ordonate sunt albinele! Alexandra Dorneanu, clasa a V-a C Visul Obosit peste măsură de programul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
citești întotdeauna cu dragoste, să nu o citești pentru că te-au obligat alții, încearcă să te simți în acel loc, să trăiești acele momente, pentru că așa vei rămâne cu multe amintiri, din acea lume plină de enigme și sentimente. Dar tresar... auzii un zgomot, și totuși cu multă liniște, mama intră în camera mea și atunci mi-am dat seama că a fost un vis, care m-a condus în minunata împărăție a cărților. După ce i-am povestit visul meu, mama
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de gravitatea faptei mele. Dana Gâlcă, clasa a IV-a C Sub bolta înstelată Sub bolta înstelată, se auzea murmurul unui pârâu cristalin care mângâia sălciile bătrâne și pletoase. Mireasma cerului își împânzea în apă chipul și-n vraja ei tresăreau undele. În asfințit, valurile sunt pline de farmec, așternându-se peste ele o liniște adâncă și măreață. În împărăția apei pătrunzi ca într-un teritoriu netulburat de om. Licăririle amurgului îmbracă apele în argint, poleindu-le cu aur. Cerul și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și... normali în același timp. Noi, însă, căutăm pentru a căuta din nou, iar și iar, doar vom găsi. Ce? Magda Geană, clasa a VII-a B Timp de hlamidă albă Divin, fremătând diafan, valuri spumegând de fulgi gingași coboară tresărind la fiecare adiere de vânt. Fundal ametist bătând în azuriu admirabil de iarnă mitică. Poezia flamandă izvorâtă din capodoperele scrijelate pe geam de către gerulmiracol stăpânește pustietățile albe. Copacii goi, definind trupuri pe timp de rugăciune, cu mâinile împlântate una în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]