1,067 matches
-
le vedem, dacă nu sunt?”. Și, cu nespusă mândrie, îndrăzni să atingă mâna Marioritzei. Nu știa că Dariustimo lucra și el, dar la celălalt capăt, mângâind prelung cizma Napoleoanei cu vârful fin ascuțit al unuia din imineii lui. Surprinzându-i tresărirea, atât Regele Soare, cât și Dariustimo crezură că era o dovadă de acceptare din partea ei. După risipirea fantasmagoriei, slugile aprinseră toate lumânările din salon. Abia atunci se dezmeticiră și invitații, iar Regele Soare fu asaltat de întrebări. Toți doreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și nu dădea deloc semne că ar dori să se apropie de el. Unicul lui ochi fixa bustul prințului. Regăsea nu numai proporțiile vechilor statui de zei cizelate din cele mai fine marmure sau strălucirea frumuseții bărbătești, dar și mișcarea, tresărirea blândă a mușchilor, efectele luminii pe suprafața pielii, deplina armonie a gesturilor. El nu se dezbrăcase de lucruri, ci lucrurile alunecaseră încet, cu grație, ca într-o vrajă. Luciano tuși, apoi luă bluza și îl ajută pe prinț să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un paradis verde-albăstrui. Dante Negro uitase pentru ce venise. Trăia intens fiecare moment, de parcă ar fi fost direct implicat în acea dezlănțuire a împerecherii. Medicul îl cercetă, inventariind la rece toate semnele răvășirii. Obrazul albit, broboanele de sudoare de pe tâmple, tresărirea jugularei, buza rănită, sângele. ― Ar muri extrem de fericit, nu crezi? Nici un răspuns. ― Hai, trage! Termină-l! îl îndemnă Guibert. Pictorul auzea doar râsetele celor doi. Intraseră sub jetul cascadei, acolo unde nu mai putea să vadă nimic altceva decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
plin încărcătura senzuală a acelui gest. Îi amintea de răcoarea pulberii de curcubee, de vibrația mângâietoare a degetelor, de alunecarea luminii și a umbrei peste trupurile goale, de transfigurarea îmbrățișării surprinse în apropierea cascadei din pădure... Obrazul tras, expresia încordată, tresăririle nervoase erau dovezi ale unui imens consum interior. Prințul era cu totul singur între interesele mai multor imperii, într-o lume în care înțelegerile de pace ajungeau repede să motiveze acțiuni de război, într-o Europă din care Napoleon hăcuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ar fi cerut acordul, tipa ar fi preferat să-și taie o mână decât să-i dea voie să ia copiii la nuntă. Am sau nu dreptate? Pentru că nu era tocmai sigură în privința tăierii mâinii, Alison a avut o ușoară tresărire înainte să răspundă. Da, noi doi suntem împreună de aproape trei ani, iar copiii n-au fost cu noi decât de foarte puține ori. Și asta mai mult la începutul relației, când erau foarte mici. Și incapabili să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai mânca din aperitiv. Nu cred nici o secundă că s-ar întoarce la ea, dar contactul ăsta permanent e foarte subminant. Totuși, e inevitabil. Atunci când sunt implicați și copii. Alison a vorbit din nou, iar celelalte au avut o ușoară tresărire generată de interpretarea ei greșită. Numai că Julia a luat remarca lui Alison mult mai puțin în tragic decât anticipaseră prietenele ei. — Tocmai asta e, a murmurat ea. Nu e nici un copil implicat. James a ales să rămână în contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ei, asta încerc și eu, a șoptit Alison cu tristețe în ochi. De asta înghit pastile, de asta îmi iau temperatura, de asta calculez programe și fac pipi pe lamele de fertilitate... Femeia a făcut o pauză, ușor șocată de tresărirea lui Luca la auzul acelui exces de informații. —...și de asta am zburat până la Marrakech în perioada fertilă, a continuat ea. Toate astea le fac pentru un singur motiv: vreau să rămân însărcinată. Și vreau să rămân însărcinată cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
soldații, îl înștiință. Gacel dădu la o parte un colț al păturii și lăsă să se vadă jumătate de antilopă încă suculentă și acoperită de sânge uscat. Mănâncă tu cu mine, dacă dorești. în schimbul apei. Sergentul major Malik simți o tresărire în stomac. De mai bine de cincisprezece zile vânătorii nu prinseseră nici un animal, căci, cu anii, acestea se îndepărtaseră de acel loc, și printre soldații săi nu era nici un beduin autentic, cunoscător al deșertului și al locuitorilor săi. — Apa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dintre soțiile lui Malik Șah. Când s-a căsătorit cu el, acesta n-avea decât nouă ani, iar ea unsprezece. Răbdătoare, a așteptat ca el să se coacă. I-a atins primul tulei din barbă, i-a surprins cea dintâi tresărire de dorință În trup, i-a văzut mădularele alungindu-se, mușchii rotunjindu-se, plămadă maiestuoasă pe care a prins numaidecât s-o Îmblânzească. Niciodată n-a Încetat să fie favorita: adulată, curtată, onorată, ascultată, mai ales. Iar sfaturile ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În vârstă care avea neîndoielnic aerul de a fi mama, Însoțită de un bărbat care trebuia să fie tatăl. Am să-ți cer o mare favoare, spuse moartea. Ca Întotdeauna, coasa nu răspunse, unicul semn că auzise a fost o tresărire cu puțin mai mult decât perceptibilă, o expresie generală de perturbare fizică, dat fiind că nicicând nu ieșiseră din gura aceea asemenea cuvinte, să ceară o favoare, și pe deasupra una mare. Va trebui să lipsesc timp de o săptămână, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
bunurile lui Ospitalierilor, chiar dacă deocamdată le administrează regele. Trec alți trei ani, până la urmă se ajunge la un acord cu papa, iar la 19 martie 1314, În fața bisericii Notre-Dame, Molay e condamnat pe viață. Auzind această sentință, Molay are o tresărire de demnitate. Așteptase ca papa să-i Îngăduie să se disculpe, se simte trădat. Știe foarte bine că, dacă retractează Încă o dată, va fi considerat și el sperjur și recidivist. Ce se petrece În sufletul său, după aproape șapte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-o pe obraz. De aceea mi-ai zis să mă îmbrac frumos? — Ca să mă laud cu tine. După ore bune de mers, Alexandru a exclamat. — Încetul cu încetul ne apropiem de Murgeni. — Cum se cheamă satul?a avut Teofana o tresărire amintindu-și numele acesta.? — Murgeni. Ai auzit de el? — Mi se pare că da, își amintea tot mai bine. Chiar am fost în satul acesta la o familie Mocanu, îsi amintește cum i se spunea la grădiniță. — Mocanu? Eu mă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dar de Miron Iuga le era frică. Va fi deci cuminte să meargă Pravilă după-prânz să raporteze bătrânului cum au lucrat și ce le-a poruncit conașul Grigoriță, să fie dânșii la adăpost de orice vină. Miron Iuga avu o tresărire când auzi de intervenția fiului său. Aprobă, însă, ce-a poruncit Grigore, observând doar că asta nu înseamnă încetarea cercetărilor și repetând că hoții trebuiesc descoperiți... Seara, după cină, bătrânul Iuga zise: ― Aș vrea să-ți vorbesc ceva, Grigoriță, într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Se așeză simplu pe marginea patului, uitîndu-se cum Titu punea două lemne în sobă, cum întorcea cheia în broască... De-abia când el îi luă capul în mâini și o sărută pe buze mai apăsat ca altă dată, avu o tresărire și murmură cu o imputare șovăitoare: ― De ce-ai încuiat ușa? Întrebarea însă rămase suspendată în aerul îmbîcsit de tutun. Titu alunecase în genunchi la picioarele ei, și-și ascunsese obrajii în poala ei, încolăcindu-i și mîngîindu-i șoldurile cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mult trebuia sa întoarcă vizita unei prietene, a ieșit repede și... Nu se uita deloc la Titu, care ascultase fără a înțelege vorbele, și se lipise tot mai strâns de ea, auzindu-i bătăile inimii din ce în ce mai clar, simțindu-i uneori tresăririle trupului. Apoi, deodată, Tanța se întrerupse, năpădită parcă de o frică mare, și se ridică murmurînd: ― Acuma însă trebuie să plec... Lasă-mă, te rog, Titule drag! Unde mi-ai pus haina ? Titu Herdelea se spăimântă. Îl durea numai închipuirea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prezența ei în odăița năclăită de fumul țigărilor. În clipa aceasta tot rostul și toată înțelepciunea lumii se aflau pentru dânsul în verdele cald al ochilor ei, în glasul blând și șoptit care picura cuvinte misterioase, în corpul fierbinte, cu tresăriri speriate. Desperat că ar putea-o pierde, îi aținu calea, o îmbrățișă și, scufundîndu-și privirea în ochii ei, îngînă răgușit: ― Nu se poate să pleci... așa... Îi fu rușine de ce a spus, dar ea, parc-ar fi fost un ecou
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar își opri dorința, ca nu cumva să tragă a rău sau să o sperie mai mult. Ieșind, făcu mai slab: ― Rămâneți sănătoși! În fața postului de jandarmi era căruța cu doi căluți a lui Lupu Chirițoiu. Învățătorul întrebă cu o tresărire: ― Încotro, moș Lupule? ― Nu știu, dom' Nică! răspunse bătrânul. Mi-au poruncit dumnealor să viu cu căruța și cu merinde pentru cai și a trebuit să viu! Plutonierul Boiangiu îl aștepta în curte și-l primi cu o mutră de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în același loc, cu mâna repetând mereu același gest, cu ochii pierduți după cei plecați, murmurând mereu, parcă fără voia ei, în neștire: ― Pe mâine... pe mâine... Zări pe Dumitru, pe care nu-l observase până atunci, și avu o tresărire de spaimă, ca în fața unui dușman de moarte. Murmurul i se stinse, dar surâsul îi rămase atârnat pe buze, ca o amintire din alte vremuri. 6 ― Cine-i?... Cine-i acolo?... Cine bate? ― Fii bun, Leonte, și scoală nițel, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
știe. Găsești acolo pe primar. Te rog, puiule, ca să scăpăm și de formalitatea asta!... Dar știi, scurt, fără multă ceremonie. Și atâta e prea mult pentru niște tîlhari!... Să nu uitați pe cei executați adineaori la primărie! Grigore avu o tresărire, parcă și-ar fi adus aminte de ceva foarte important. Zise repede către Titu: ― Aș fi vrut să fiu și eu la înmormîntarea țăranilor, dar nu mă simt deloc capabil acuma... Vrei dumneata să te duci în locul meu? ― Desigur! răspunse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu brațul întins, detectorul începu să atârne tot mai greu în mâna lui Ripley. Deodată, o luminiță începu să pâlpîie la baza ecranului. Acul de nivel tremură imperceptibil. Această mișcare nu venea de la ea. Cu inima bubuind în piept văzut tresărirea acului și fixarea lui aproape pe zeroul imprimat pe scală. Înainte de a-și avertiza colegii, se asigură că nici Brett și nici Parker nu erau la originea acestei deplasări. ― Atenție! Am o înregistrare. Mai avansă câțiva pași. Acul săltă în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
făcea terifiantă ― încât poate că va găsi un alt mijloc de a scăpa. Atunci înseamnă că Dallas a întreprins această expediție epuizantă degeaba. Porni coborârea cu infinite precauții. Să meargă cu capul înainte, așa rezolva toate problemele. Lambert observă, prima, tresărirea acului detectorului. Trăi un minut de emoție intensă până să-și dea seama că "agățase" un obiect cunoscut. ― Te-am prins pe cadranul meu, îl informă ea pe Dallas. ― Bine! Fii cu ochii pe mine. Era mai încrezător acum știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și-i puse micul radar sub ochi. ― Înțelegi ceva? Parker studie poziția acului. ― Eu nu. Nu e invenția mea, e a lui Ash. Dar pare ciudat. ― Lambert? Era Dallas. ― Da. Nu știu exact ce văd. Scutură aparatul, dar după câteva tresăriri acul își reluă poziția inițială, de neînțeles. ― Obțin un fel de semnal dublu! ― E o aiureală! Recepționezi două citiri separate și dinsticte de mine? ― Nu. Numai una. Una singură și imposibilă! ― Trebuie să fie o interferență își zise el. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pot constitui prilejuri eliberatoare, menite să purifice filosofia însăși de încrustări irelevante, de neînțelegeri și condiții datorate experiențelor din trecut. I. Interogația Noi posibilități de «mirare» Filosofia, după cunoscuta expresie a lui Aristotel, s-a născut din mirare, adică din tresărirea de uimire pe care omul a încercat-o, în momentul în care s-a oprit și a reflectat asupra modului în care se prezintă universul înconjurător și cum el însuși se raportează la acest univers. Încercarea de stăpânire a acestei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
amplu și totodată solemn al realității, un soi de avizare a ceva mai presus decât noi și care ne ridică. Mirarea copilului-filosof care sesizează «fisurile» ascunse în temelia structurii conceptelor noastre, este o mirare tremurândă și stingheră, un fel de tresărire negativă. Ea nu apare ca o consecință a unor întâmplări private ale existenței noastre, ci din însăși existența noastră, constituind o situație pe care nici o structură conceptuală nu va reuși să o asume și să o rezolve în interiorul ei. Prin
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
alte părți, prin locurile mai ferite, zăpada făcea valuri cu umbre albastre. Ea își scosese rnănușa și își ținea mâna în buzunarul meu căptușit cu blană, îi strângeam degetele mici și inerte, care doar din când în când răspundeau prin tresăriri abia perceptibile. Ne-am oprit de multe ori ca să ne sărutăm, gata să fim dați jos de vânt. Ne turteam căciulile de blană una de alta, încercam să ne cuprindem peste cojoacele greoaie, ne priveam în ochi în frigul acela
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]