2,394 matches
-
Shore primul premiu Oscar, precum și un premiu Grammy plus nominalizări la Globurile de Aur și BAFTA. În anul următor Shore a compus muzica pentru filmele "Panic Room", "Gangs of New York" (înlocuindu-l pe Elmer Bernstein) și "", al doilea film al trilogiei. Ultimele două filme au fost nominalizate la Oscar pentru Cel mai bun film dar niciunul nu a câștigat. Coloana sonoră a lui Shore pentru "Cele două turnuri" a fost neeligibilă pentru nominalizare datorită unei reguli noi prin care coloanele sonore
Howard Shore () [Corola-website/Science/326300_a_327629]
-
ar fi fost nici ele eligibile. Drept rezultat această regulă a fost eliminată după numai un an. Totuși, Shore a primit o nominalizare la BAFTA pentru muzica din "Gangs of New York". În 2003 a compus muzica pentru ultimul film al trilogiei "Stăpânul Inelelor", "". Acesta a fost cel mai de succes film al trilogiei și cel mai de succes film al anului. Shore a câștigat al doilea premiu Oscar pentru Cea mai bună coloană sonoră precum și un premiu pentru Cea mai bună
Howard Shore () [Corola-website/Science/326300_a_327629]
-
eliminată după numai un an. Totuși, Shore a primit o nominalizare la BAFTA pentru muzica din "Gangs of New York". În 2003 a compus muzica pentru ultimul film al trilogiei "Stăpânul Inelelor", "". Acesta a fost cel mai de succes film al trilogiei și cel mai de succes film al anului. Shore a câștigat al doilea premiu Oscar pentru Cea mai bună coloană sonoră precum și un premiu pentru Cea mai bună melodie originală pentru "Into the West", trofeu împărțit cu Annie Lennox și
Howard Shore () [Corola-website/Science/326300_a_327629]
-
să câștige numărul record de unsprezece premii. De asemenea, Shore a câștigat primul său Glob de Aur, al treilea și al patrulea premiu Grammy (al patrulea pentru Cea mai bună melodie) și a primit a treia nominalizare la BAFTA. Muzica trilogiei "Stăpânul Inelelor" a devenit una dintre cele mai de succes coloane sonore din istorie și rămâne cel mai mare succes al carierei lui Shore. În 2004 Shore a colaborat din nou cu regizorul Martin Scorsese, de această dată pentru filmul
Howard Shore () [Corola-website/Science/326300_a_327629]
-
1985. Muzicianul Paddy Kingsland e cunoscut pentru stilul musical pe care l-a adus în câteva sezoane ale serialului Doctor Who, care a mers pînă atunci pe semnale musicale sau muzică minimală, pentru cea mai mare parte a istoriei sale. Trilogia jocului video Fallout și derivările acestuia, folosesc muzica ambient, ce conține uneori huruieli blânde pentru a portretiza pustietatea lumii post-apocaliptice, în care se desfășoară jocul. Jocul Homeworld din 1999, a celor de la Relic Entertainment, folosește astfel de muzică pentru a
Ambient () [Corola-website/Science/317513_a_318842]
-
aș scoate-o din toate cărțile de citire, întrucât cuprinde o monumentală lecție de lașitate, de renunțare” Prima intervenție consistentă aparține lui Constantin Brăiloiu (1946), într-un efort centrat cu precădere pe combaterea teoriei blagiene, teorie reluată și reactivată în "Trilogia culturii". „Sensurile noi” adăugate de C. Brăiloiu, etnografice prin excelență, coagulează o necesară abordare interdisciplinară a Mioriței. „Nuanța de regret și de compătimire, sensibilă, ici, acolo, în aceste incantații cu destinație schimbată, nu s-a strecurat, desigur, decât în zona
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
(1997) (titlu original "The Neutronium Alchemist") este un roman science fiction al scriitorului Peter F. Hamilton, fiind a doua carte din trilogia "Zorii nopții". Romanul continuă acțiunea din "Disfuncția realității" și o precede pe cea din "The Naked God", fiind publicat în Marea Britanie de Macmillan Publishers pe 20 octombrie 1997. Prima ediție americană, împărțită în două volume - "Consolidation" și "Conflict" - a apărut
Alchimistul neutronic () [Corola-website/Science/323102_a_324431]
-
Jocurile foamei (în engleză: The Hunger Games) este o serie de trei de române de aventură, scrisă de autoarea americană Suzanne Collins. Trilogia este formată din cărțile: "Jocurile foamei" ("The Hunger Games", 2008), "Sfidarea" ("Catching Fire", 2009) și "Revoltă" ("Mockingjay", 2010). Această carte,are în vedere un personaj-narator feminin, Katniss Everdeen, care trăiește în Districtul 12,în cel mai sărac cartier,numit Filon
Jocurile foamei (trilogie) () [Corola-website/Science/325931_a_327260]
-
-i salvează pe majoritatea, dar Peeta , Johanna și Annie cad în mâinile Capitoliului. În aripa spitalului, Katniss se întâlnește cu Gale care-i spune că Districtul 12 a fost bombardat pentru faptele ei. Revoltă, a treia și ultima carte a trilogiei, are ca subiect rebeliunea districtelor împotriva Capitoliului. Refugiata în Districtul 13 și încărcată de vină, aceasta este folosită de rebeli că un simbol de propagandă pentru a ralia districtele împotriva Capitoliului și a președintelui. Peeta și ceilalți prizonieri sunt salvați
Jocurile foamei (trilogie) () [Corola-website/Science/325931_a_327260]
-
este cel mai recent joc video de rol pentru calculator din seria "Might and Magic", dezvoltat de New World Computing și publicat de către 3DO. A urmat "" și a fost presupus pentru a face parte din trilogie, împreună cu părți "Might and Magic X" și "Might and Magic XI". Este notabil, pentru că este prima lansare după "" care are motorul grafic nou și prima din serie care are grafică 3D. În timpul producției a fost cunoscut că ": Writ of Fâțe
Might and Magic IX () [Corola-website/Science/310198_a_311527]
-
lucrările sale. "Stăpânul inelelor" a inspirat și continuă să inspire arta, muzica, industria filmului și televiziunea, jocurile video și literatura ulterioară. Adaptări ale Stăpânului Inelelor au fost realizate pentru radio, teatru și film. Producerea în 2001-2003 a aclamatei ecranizări a trilogiei Stăpânul inelelor a generat un nou val de interes față de "Stăpânul inelelor" și de celelalte lucrări ale lui Tolkien. Fondul istoric al trilogiei "Stăpânul inelelor" se dezvăluie pe măsură ce acțiunea avansează și este elaborată în anexe și Silmarillion, publicate după moartea
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
Stăpânului Inelelor au fost realizate pentru radio, teatru și film. Producerea în 2001-2003 a aclamatei ecranizări a trilogiei Stăpânul inelelor a generat un nou val de interes față de "Stăpânul inelelor" și de celelalte lucrări ale lui Tolkien. Fondul istoric al trilogiei "Stăpânul inelelor" se dezvăluie pe măsură ce acțiunea avansează și este elaborată în anexe și Silmarillion, publicate după moartea lui Tolkien. Istoria începe cu mii de ani înainte de povestea Inelului, când Lordul Întunecat Sauron a creat în secret Unicul Inel, singurul de
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
alt hobbit pe nume Bilbo Baggins, găsește inelul în peștera în care locuia Gollum și îl ia acasă la Fundătura, neștiind că este ceva mai mult decât un inel magic, cu care se putea face invizibil. Cele trei volume ale trilogiei "Stăpânul Inelelor" sunt divizate fiecare în două cărți mai mici, formând șase cărți în total. Cartea I din "Frăția inelului" începe în Comitat, avându-l ca personaj principal pe Bilbo, care își serbează cea de-a 111-a aniversare, aproximativ
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
Stăpânul inelelor și Silmarillion, dar editura Allen & Unwin nu a vrut acest lucru. Tolkien a forțat o colaborare cu Collins, Milton Waldman, dar în cele din urmă cartea a fost publicată sub numele Allen and Unwin. După succesul obținut de către trilogia Stăpânul inelelor, Tolkien a luat în considerare scrierea unui nou roman, care ar fi trebuit să continue povestea precedentului. În acesta populația Gondorului se convertesc la culte întunecate și se întorc împotriva fiului lui Aragorn, Eldarion. Totuși Tolkien nu a
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
of Middle-Earth" din seria "The Histories of Middle-Earth". Instantaneu, Tolkien s-a reîntors la revizuirea poveștii Silmarillion, dar a murit înainte de a termina acest proiect, iar cartea a fost publicată post-mortem de către fiul său, Christopher Tolkien în 1977. Pentru publicarea trilogiei, din cauza crizei de hârtie de după război, și pentru a menține prețul scăzut, cartea a fost divizată în trei volume: Frăția inelului (cărțile I și II) Cele Două Turnuri (cărțile III și IV) și Întoarcerea Regelui (cărțile V și VI plus
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
de realizat într-un interval de timp rezonabil. Mai târziu, în 1966, patru anexe, care nu erau scrise de Tolkien, a fost adăugate "Întoarcerii regelui". Din cauza distribuției largi a setului de trei volume, se face adeseori referire la lucrare drept „trilogia“ "Stăpânul inelelor". Într-o scrisoare adresată poetului W. H. Auden (faimos pentru revizuirea volumului final în 1956), Tolkien însuși s-a folosit de termenul „trilogie“ pentru lucrarea sa, deși alteori o considera drept o denumire improprie, deoarece opera era scrisă
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
Din cauza distribuției largi a setului de trei volume, se face adeseori referire la lucrare drept „trilogia“ "Stăpânul inelelor". Într-o scrisoare adresată poetului W. H. Auden (faimos pentru revizuirea volumului final în 1956), Tolkien însuși s-a folosit de termenul „trilogie“ pentru lucrarea sa, deși alteori o considera drept o denumire improprie, deoarece opera era scrisă și concepută ca o singură carte. Este de asemenea adeseori considerată și roman; cu toate acestea, Tolkien a obiectat și împotriva acestei denumiri, deoarece o
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
lor a fost găsită că violase drepturile de autor ale lui Tolkien conform legii americane. De la tipăririle originale din anii 1950 și 1960, au apărut multe ediții diferite ale "Stăpânului inelelor". În anii 1990 (parte din cauza anticipării viitoarei ecranizări a trilogiei Stăpânul inelelor) mai multe noi ediții au fost publicate, inclusiv o ediție de trei volume cartonate de la editura Houghton-Mifflin, prezentând ilustrații color realizate de către Alan Lee. În 2004 o nouă ediție a fost publicată pentru a celebra a 15-a
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
adaptare, "Întoarcerea Regelui" a fost făcută în anul 1980 de către Rankin-Bass și este un desen animat. Rankin-Bass a produs o versiune similară a Hobbitului, în 1977. Cea de-a treia adaptare a fost regizată de către Peter Jackson și reprezintă o trilogie captivantă. Trilogia "Stăpânului inelelor" a fost produsă de către New Line Cinema și a fost lansată în trei părți: "Stăpânului inelelor: Frăția inelului"(2001), "Stăpânului inelelor: Cele Două Turnuri"(2002), "Stăpânului inelelor: Întoarcerea Regelui"(2003). Ultima parte a trilogiei a devenit
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
Regelui" a fost făcută în anul 1980 de către Rankin-Bass și este un desen animat. Rankin-Bass a produs o versiune similară a Hobbitului, în 1977. Cea de-a treia adaptare a fost regizată de către Peter Jackson și reprezintă o trilogie captivantă. Trilogia "Stăpânului inelelor" a fost produsă de către New Line Cinema și a fost lansată în trei părți: "Stăpânului inelelor: Frăția inelului"(2001), "Stăpânului inelelor: Cele Două Turnuri"(2002), "Stăpânului inelelor: Întoarcerea Regelui"(2003). Ultima parte a trilogiei a devenit unul dintre
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
reprezintă o trilogie captivantă. Trilogia "Stăpânului inelelor" a fost produsă de către New Line Cinema și a fost lansată în trei părți: "Stăpânului inelelor: Frăția inelului"(2001), "Stăpânului inelelor: Cele Două Turnuri"(2002), "Stăpânului inelelor: Întoarcerea Regelui"(2003). Ultima parte a trilogiei a devenit unul dintre cele două filme care a obținut încasări de peste un miliard de dolari, alături de Titanic. Asemenea acestuia a obținut 11 premii Oscar, incluzând categoriile pentru "cel mai bun film" și "cel mai bun regizor". Această trilogie a
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
a trilogiei a devenit unul dintre cele două filme care a obținut încasări de peste un miliard de dolari, alături de Titanic. Asemenea acestuia a obținut 11 premii Oscar, incluzând categoriile pentru "cel mai bun film" și "cel mai bun regizor". Această trilogie a readus în atenția publicului romanul lui Tolkien. În anul 1990, Recorded Books a publicat o versiune audio a cărților. Compania l-a angajat pe actorul britanic Rob Inglis, care a mai avut roluri în Hobbitul, pentru a deveni „vocea
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
existat un schimb de influențe între genul fantastic și cel științifico fantastic. În acest fel, cartea "Stăpânul inelelor" a avut o influență puternică asupra unor scriitori precum Frank Herbert sau Arthur C. Clarke și a unor producători precum George Lucas. Trilogia a influențat și dezvoltarea industriei jocurilor video, care a dobândit popularitate în anii 1070 cu jocul Dungeons & Dragons, în care apar multe dintre ființele prezente în cărțile lui Tolkien. Cele mai notabile dintre acestea sunt: hobbiții, elfii, gnomii, orcii, dragonii
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
a fost interpretată după regulile "Dungeons & Dragons". Miéville a încercat în mod declarat să îndepărteze fantasy-ul de sub influența lui J. R. R. Tolkien, (l-a descris odată pe Tolkien drept "coșul de pe fundul literaturii fantasy "). Acest proiect se datorează poate trilogiei Borrible a lui Michael de Larrabeiti, pe care Miéville o consideră ca având una dintre cele mai mari influențe asupra lui și pentru care Miéville a scris o introducere în ediția din 2002. Introducerea lui nu a mai fost publicată
China Miéville () [Corola-website/Science/321530_a_322859]
-
al Societății Marte. "Legea controversei" a fost emisă de Benford în romanul din 1980 "Timperfect", și susține că: Acest enunț a fost citat într-un articol dintr-o revistă care trata problema drogurilor. Războaiele Om-Kzin (cu Larry Niven) A doua trilogie a Fundației Istorii alternative Non-ficțiune
Gregory Benford () [Corola-website/Science/324413_a_325742]