673 matches
-
apărut în 1967. Prospectarea vieții studențești (Banchetul), construirea unui nou cartier pe ruinele ghetoului evreiesc (Provincia sufletelor, 1985), salvarea pământurilor gospodăriei agricole de stat de inundații sau pregătirea vilelor foștilor aristocrați pentru a primi pe muncitorii sindicaliști veniți la odihnă (Trinitate confidențială, 1968) sunt câteva dintre tentativele lui B. de a-și racorda tematic prozele (romane, schițe, povestiri) la norma ideologică cu privire la realitățile social-politice ale României postbelice. Precaritatea discursului artistic, modul palid și neconvingător în care evoluează personajele, îngustimea orizontului lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
era elaborat personajul „învingător”, „omul de tip nou”. Este aproape evident că scriitorul folosește aceste subiecte și aceste personaje ca simple pretexte pentru a produce un veritabil transfer de interes estetic asupra altor personaje, recrutate, acestea, dintre perdanții istoriei. Irina (Trinitate confidențială), doctorul Orghidan, Paul Tănăsescu, Sandy Stavropol (Șah etern, 1971) sau Pierre Manicatide (Provincia sufletelor), urmașii unor intelectuali marcanți sau ai unor familii boierești care au ctitorit țara și neamul, sunt adevăratele personaje ale literaturii lui B. Aflați în crepusculul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
inedite și eroi excepționali (Vasile Vodă), autorul face ca până și personajele negative să aibă o putere de seducție fascinantă, precum acel Iani Deli, bufon la Curtea lui Vasile Vodă, desprins parcă din Capriciile lui Goya. SCRIERI: Banchetul, București, 1967; Trinitate confidențială, București, 1968; Suplinitor, București, 1971; Șah etern, București, 1971; Războiul lui Vasile Vodă Cannano, București, 1978; Serdarul podinilor, București, 1982; Provincia sufletelor, București, 1985; Judele păstorilor, București, 1986. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, Valentin Berbecaru, „Banchetul”, GL, 1967, 27; Magdalena
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
Suplinitor, București, 1971; Șah etern, București, 1971; Războiul lui Vasile Vodă Cannano, București, 1978; Serdarul podinilor, București, 1982; Provincia sufletelor, București, 1985; Judele păstorilor, București, 1986. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, Valentin Berbecaru, „Banchetul”, GL, 1967, 27; Magdalena Popescu, Valentin Berbecaru, „Trinitate confidențială”, GL, 1968, 25; Alex. Ștefănescu, Valentin Berbecaru, „Suplinitor”, LCF, 1971, 29; Virgil Ardeleanu, Valentin Berbecaru, „Șah etern”, ST, 1972, 8; Aureliu Goci, Valentin Berbecaru, „Șah etern”, RL, 1972, 16; Barbu Cioculescu, Valentin Berbecaru, „Războiul lui Vasile Vodă Cannano”, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
aceea a reprezentării operei „Norma” la București, în anul 1838. Alături de cerc și pătrat, folosite pe medaliile citate, proiectantul a mai adăugat în împletitură și triunghiul, iar compoziția obținută a plasat-o în stânga jos a reversului, vizibilă fiind doar parțial. Trinitatea triunghi, pătrat, cerc, alături de cea a liniilor care dau contur figurilor geometrice respective face trimitere la Puterea Divină sub semnul căreia se află actul creației și receptării artistice, dar și la cele trei domenii ale acesteia și implicit la cele
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
nivelul emoțional afectiv, care odată atins face să vibreze întreaga ființă a acestuia. Limbajul metaforic își află puterea de seducție în exploatarea unor nevoi spirituale a omului și anume: nevoia, setea de frumos - Frumosul făcând parte, în antichitatea greacă, din „trinitatea valorică”, alături de Adevăr și Bine - și nevoia de nou. Cea dea doua condiție a unui discurs eficient - noutatea - este și ea, alături de cea estetică, o condiție necesară, pentru că un enunț metaforic, oricât de garnisit, ornamentat și plăcut ar fi din
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
implacabil, inefabil, juvenil, legal, legitim, mistic, nupțial, pervers, serafic, suav, venerabil etc. Și ca gânditor Eliade este interesant, oricât de naive ar fi uneori ideile lui, în genere voltairiene și francmasonice. Poetul are viziunea grandioasă și totală, obsesia unicului în trinitate. Dumnezeu Tatăl e autoritatea supremă, Fiul e materia, Duhul sfânt, mintea universală. Omul are un trup și un spirit care-și găsesc măritișul în morală. Biblia e productul unei minți ce vede pe Dumnezeu în sânul naturii. În Decalog vorbește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
puncte din acest sistem emanatist, bizuit pe un soi de eoni numiți sephiroth, înfățișează lumea istorică, inteligibilă, șapte fiind numărul zilelor în care creațiunea s-a împlinit. Totalul de zece formează arborele cabalistic. În acest ton talmudic își desfășură Eliade trinitățile sale, "deltele", o deltă fiind Eloim-Spiritul-Materia, alta Spiri-tul-Materia-Universul. Aceste două trinități formează numărul șase (zilele lucrătoare ale săptămânii creației), termenul șapte fiind acela al încetării, simbolizând gama armoniei universale. Eliade vorbește adesea de "echilibru între antiteze", dar, precum se vede
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
numiți sephiroth, înfățișează lumea istorică, inteligibilă, șapte fiind numărul zilelor în care creațiunea s-a împlinit. Totalul de zece formează arborele cabalistic. În acest ton talmudic își desfășură Eliade trinitățile sale, "deltele", o deltă fiind Eloim-Spiritul-Materia, alta Spiri-tul-Materia-Universul. Aceste două trinități formează numărul șase (zilele lucrătoare ale săptămânii creației), termenul șapte fiind acela al încetării, simbolizând gama armoniei universale. Eliade vorbește adesea de "echilibru între antiteze", dar, precum se vede, triada lui nu este identificarea între Spirit și Existență a lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
majusculă, devin personagii misterioase: Încotro, De unde, Ce va să fie, statornicul Este, tristul N-a fost, blândul Că n-a fost să fie, gingașul Noi. Se vorbește de ființe oculte, Ostașii luminii, Pasărea albastră, și se uzează (influență maeterlinckiană) de trinități fatidice și repetiții incantatorii: Și-a zis unul către doi Când au fost la masă, Și-a zis unul către doi: - M-am legat să merg cu voi,Dar m-aș duce înapoi Că mi-i dor de acasă. Poeziile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
reprezentării operei „Normă” la București, în anul 1838{\cîte 61}. Alături de cerc și pătrat, folosite pe medaliile citate, proiectantul a mai adăugat în împletitura și triunghiul, iar compoziția obținută a plasat-o în stânga jos a reversului, vizibilă fiind doar parțial. Trinitatea triunghi, pătrat, cerc, alături de cea a liniilor care dau contur figurilor geometrice respective face trimitere la Puterea Divină sub semnul căreia se află actul creației și receptării artistice, dar și la cele trei domenii ale acesteia și implicit la cele
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
V-lea. Dificultățile religioase. Biserica abia născută a Galiilor este confruntată în secolul al IV-lea cu o erezie care perturbă ansamblul lumii romane, *arianismul. Originea acestuia se întoarce în timp la un preot din Alexandria, Arius, care neagă principiul trinității și afirmă inferioritatea lui Hristos prin raportare la Dumnezeu-Tatăl. Conciliul de la Niceea (Turcia) în 325 condamnă doctrina sa și definește credo-ul. Un singur episcop galic, Nicaise din Die, asistă la acest conciliu. În anii care urmează, partizanii lui Arius
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
În timp ce intră în apă pentru botez, Sfîntul lui Dumnezeu îl interpelă cu o voce elocventă cu aceste cuvinte: "Apleacă-ți încet capul, o, sicambrule; adoră ceea ce ai ars, arde ceea ce ai adorat..." " Astfel deci regele, recunoscîndu-l pe Dumnezeu atotputernic în trinitatea sa, fu botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh și miruit cu ulei sfințit cu semnul crucii lui Hristos. Mai mult de trei mii de bărbați din armata sa fură de asemenea botezați." Grégoire de Tours, Histoire
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aidoma regilor de odinioară, socotim că nobila noastră confrerie nu duce lipsă nici de zeii cei mari. Se cuvine să pomenim aici de admirabila poveste orientală din Shastra, care ni-l înfățișează pe temutul Vișnu, unul din zeii care alcătuiesc trinitatea sacră a hindușilor, drept marele nostru patron, deoarece Vișnu, prin cea dintîi dintre cele zece incarnări terestre, a sanctificat pentru vecie balena. Cînd Brahma sau zeul zeilor s-a hotărît să recreeze lumea, după una din distrugerile sale periodice, el
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prescripțiilor date de Dumnezeu sufletului. Într-un pasaj faimos din opera să, Despre Sfântă Treime, Sfanțul Augustin amintește c] „oamenii v]d legile morale scrise în cartea luminii care este numit] Adev]rul, de unde sunt copiate toate celelalte legi” (De Trinitate, 14, 15,21). Iar pentru alții, forma descoperirii nu este de genul acesteia din urm], ei considerând c] ceea ce se învăț] este doar voința nefundamentat] a lui Dumnezeu, exprimat] sub forma poruncilor de a acționa sau de a nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
căpățâna de miel fiartă este răspândită pe mai toate meridianele și are o vechime milenară. Tradiția iudaică a hranei rituale insistă pe miel; una dintre reflexiile sale în pictura ortodoxă poate fi văzută în icoana lui Andrei Rubliov numită „a Trinității“, unde este redat episodul biblic în care lui Avraam îi este anunțată venirea pe lume a unui descendent din sângele său (Geneza 18: 1- 3); pe masa din cortul patriarhului este o cupă în care se află o căpățână de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
unei tăceri de basm: „Se duc uitați/ Cei trei fârtați,/ Săltând în șa,/ Plutind, așa,/ Ca trei stafii...” Din nou în ceață, dintre stânci irumpe doina amplificată de „mii de guri”. Punerea în scenă sfârșește simbolic, haiducii, codrul și doina, trinitate inseparabilă, intrând în legendă: „Haiducii mei/ Doinesc toți trei;/ Și hohotesc/ Păduri adânci...” Ca autor de balade, I. nu a imprimat motivelor folclorice un ritm mai viu. Le-a dat în schimb o nobilă ținută artistică, vizibilă în compoziție și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
ca „eu”, Augustin a contribuit la elaborarea noțiunii de persoană. Punctul culminant îl constituie meditarea dogmei sfintei Treimi, dând naștere unei noi modalități de a concepe Ființa lui Dumnezeu ca Relație, iar persoana umană ca o ființă relațională după imaginea Trinității. Potrivit cercetătorilor gândirii sale, în antropologia sa creaționistă Augustin afirmă că „sufletul nu este de la Dumnezeu, nici de natură trupească, ci spiritual, creat de asemenea din nimic și nemuritor”. În acest sens, se poate recunoaște cu ușurință influența lui Ambrozie
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
referire la plural doar la crearea omului, inserându-se în tradiția Sfinților Părinți care au recunoscut prezența și acțiunea Sfintei Treimi, preluând o antropologie creaționistă de tip trinitară. De asemenea, este sugestivă mențiunea pe care o face Augustin în De Trinitate, legată de problema „De ce nu se spune că în Sfânta Treime există o singură persoană și trei esențe”: „Grecii, este adevărat, dacă ar voi, ar putea să numească cei Trei prosopa: trei persoane, după cum numesc cele trei ipostaze: trei substanțe
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Părinți reflectează despre persoană ca ființă relațională, distingând pe acest fond între conceptul de natură și cel de persoană, cu semnificația lor originală în greacă și latină. Este remarcabilă originalitatea lui Augustin care concepe omul ca ființă relațională după imaginea Trinității, dar și concepția lui Maxim Mărturisitorul care, mergând pe linia lui Vasile cel Mare, consideră ființa ca fiind luată în sens general și universal, iar persoana în sens particular, acest fapt putându-se observa și în cazul Sfintei Treimi, și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
său, intelectual rafinat, poet, prozator și pictor. Al doilea autor, Gao E, un erudit și talentat poet, a continuat romanul predecesorului său și i-a adăugat patruzeci de capitole. Visul din Pavilionul Roșu este un roman de atmosferă spirituală în trinitatea spirituală taoism confucianism budism și un roman de familie, al familiei Jia, în chineză cuvântul are semnificații opuse: "de preț", "de valoare" dar și "fals", perfid", "denaturat", cu prelungiri în viața socială din a doua jumătate a secolului al XVIII
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se mențină vechiul mecanism gaullist de veto național. și nimeni nu se Îndoia, cu toată distribuția migăloasă a importanței voturilor, că puterea era tot În mâinile statelor mari - cum a conchis Încă din 1930 Ortega y Gasset, „Europa” este, practic, „trinitatea Franța-Anglia-Germania”. Dar, cel puțin (presupunând că proiectul de Constituție avea să fie ratificat În fiecare stat membru, un impediment neașteptat, după cum s-a văzut), se puteau lua niște decizii. Spre surprinderea multora, Uniunea Europeană reușise așadar În 2004 să depășească (sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de străpungere lansate de I. Bogdan, D. Onciul și N. Iorga. Prima salvă ieșită din gura de foc a noii școli care privea cu ochi critici trecutul românesc a fost trasă la cumpăna dintre secole, deschizând frontul de luptă între "trinitatea" Hașdeu-Urechia-Tocilescu și "triada critică" Bogdan- Onciul-Iorga în cadrul Facultății de Litere a Universității din București (Nastasă, 1999, p. 93). După ce criticii au reușit o lovitură de catedră în urma căreia I. Bogdan a ajuns decanul facultății, vrajba dintre generații avea să deschidă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]