12,312 matches
-
rău e-n izbindire! Sărutul buzelor lui arse , Prin buzele spre el întoarse , Otravă morții a răspândit . Și-un strigat slab și chinuit Tăcerea nopții reci o sparse... Era-n el totul: suferință , Dojana , dragoste , căința , O-ntreaga lume de tristeți , Si rugămintea ce se curma , Și bun rămasul cel din urmă A tinerei , sfârșitei vieți XII Atunci , străjerul colindând În jurul zidurilor grele , La miezul nopții , lângă ele , Din toaca lui de țuci sunând , Sub geamul fetei s-a oprit Cu
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Pe stâncă ce luptă cu vântul Creșteau din cimitir stingheri ; Dar ,oare , e mai cald mormântul Când mai aproape e de cer ?... Ori somnul veșnic fi-va pază De larma frământatei vieți ?... Zadarnic morții nu visează Nici bucurii , și nici tristeți . XVI Prin vinetele spații clare Zbura un înger luminos , De pe pământul șters în zare , Purtând un suflet păcătos ; El, îndoielile , oftatul Le risipea , vorbindu-i blând . Cu lacrimi îi spală păcatul , Si chinul i-l gonea din gând Dar tocmai
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
singurul ei gînd era să moară amîndoi odată, acolo, la locul actului care le-a pecetluit unirea. "Se priveau cu ochii pe jumătate închiși, cu acei ochi pasionați de nebunie senzuală. Nu mai puteau să vorbească. Veneau apoi melancolii și tristeți de moarte, somnolențe dulci și leneșe, pline de visuri... Totul lua forma de iluzie a vieții". Și gîndeau mereu nu la însoțire ci la moarte, viața distrugîndu-i lent. Plecară în Italia unde Alexe cunoștea un bătrîn sculptor căruia, firește, i-
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
leneș", ascultă muzică, se ocupă de Proust și face curte "simultan unor hitleriste, complicându-mă în cele mai ciudate și mai dulci melancolii amoroase". Îi comunică că a scris 70 de pagini dintr-o carte intitulată Bucuriile oamenilor triști sau Tristețea de a fi, fiind vorba desigur de prima lui carte Pe culmile disperării. O sfătuiește din nou să renunțe la critica și istoria literară. " Mă bucur că lucrezi la o antologie șprobabil cea despre literatura feminină din Româniaț, dar m-
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
din 27 decembrie 1935, cartea de versuri a corespondentei sale, intitulată Nemesis îi stârnește aprecieri ca de obicei paradoxale: Nu mi-am închipuit niciodată că ești așa de substanțial tristă. Credeam că ești tristă în inspirație, dar nu în existență[...] Tristețea dumitale are un nume, este unică și irevocabilă. Numai în acest gen de tristețe pot să respir. Cred totuși, că ești prea mult poetă, spre a aprecia momentele unice când tristețea devine cunoaștere. Atunci scoate din ea însăși elementele unei
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
aprecieri ca de obicei paradoxale: Nu mi-am închipuit niciodată că ești așa de substanțial tristă. Credeam că ești tristă în inspirație, dar nu în existență[...] Tristețea dumitale are un nume, este unică și irevocabilă. Numai în acest gen de tristețe pot să respir. Cred totuși, că ești prea mult poetă, spre a aprecia momentele unice când tristețea devine cunoaștere. Atunci scoate din ea însăși elementele unei alte înțelegeri și substanța ei o substituie obiectivității lumii. Tristețea religioasă este o culme
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
că ești tristă în inspirație, dar nu în existență[...] Tristețea dumitale are un nume, este unică și irevocabilă. Numai în acest gen de tristețe pot să respir. Cred totuși, că ești prea mult poetă, spre a aprecia momentele unice când tristețea devine cunoaștere. Atunci scoate din ea însăși elementele unei alte înțelegeri și substanța ei o substituie obiectivității lumii. Tristețea religioasă este o culme pe care trebuie s-o plătim cu infinite tristeți organice. Sunt absolut convins că de a-i
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
în acest gen de tristețe pot să respir. Cred totuși, că ești prea mult poetă, spre a aprecia momentele unice când tristețea devine cunoaștere. Atunci scoate din ea însăși elementele unei alte înțelegeri și substanța ei o substituie obiectivității lumii. Tristețea religioasă este o culme pe care trebuie s-o plătim cu infinite tristeți organice. Sunt absolut convins că de a-i sacrifica totul poeziei, ai putea ajunge la o transfigurare căreia feminitatea i-ar acorda un atribut mistic[...] Aș fi
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
mult poetă, spre a aprecia momentele unice când tristețea devine cunoaștere. Atunci scoate din ea însăși elementele unei alte înțelegeri și substanța ei o substituie obiectivității lumii. Tristețea religioasă este o culme pe care trebuie s-o plătim cu infinite tristeți organice. Sunt absolut convins că de a-i sacrifica totul poeziei, ai putea ajunge la o transfigurare căreia feminitatea i-ar acorda un atribut mistic[...] Aș fi nesincer, dacă nu ți-aș mărturisi că trec printr-o criză cvasireligioasă. Nu
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
o băltoacă/ stătea fericită/ lăsîndu-se voluptuos contemplată de apa gălbuie/ de pămîntul întunecat/ o brîndușă/ am ridicat-o am mestecat-o puțin și am pus-o la loc/ cerul surîdea mohorît" (În clipa). În fond, e o atitudine înrudită cu "tristețea metafizică" blagiană. Pe urmele tot mai incerte ale unui "paradis în destrămare" se dezvoltă o poetică migăloasă a micilor simboluri intime, într-o tristă lumină a epuizării sufletești ce ne trimite gîndul la Umberto Saba sau la Eugenio Montale, cel
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
Încetînd a fi utilitar, se deschide de la sine poeziei. Gratuitatea îi acordă șansa senzaționalului. E un epos static al "micilor invenții" ce se înregistrează spontan prin juxtapunerea particulelor realului sfărîmat, pulverizat pînă la putința recompoziției sale întru mister, aidoma unei "tristeți nucleare": "Am ieșit din camera încălzită/ prin pereții ei șoareci decalcifiați de iarnă/ omătul pe tufe un cîrd de rechini/ sub dud se-auzea geamătul/ unei bătrîne rapida alterare și aburire/ a cuvintelor/ Picioarele în sandalele tatălui nostru măcinate de
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
convenționalizat încît rareori însemna cu adevărat o experiență de cunoaștere. Nu m-a mirat să descopăr în călătorul Hans Christian Andersen un sentimental romantic. Tot ce vede îl încîntă, e la tot pasul entuziasmat, fericit, mișcat pînă la lacrimi. Cîntecele, tristețea, sau fie și simpla forfoteală a celor întîlniți creează adevărate seisme în sufletul observatorului lor. Lamartinian cu supramăsură, celebrul autor de povești care au vegheat copilării universale se află într-o permanentă combustie interioară pe durata călătoriilor sale. Exclamațiile pe
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
soluționeze respectiva "cauză penală" nu mă umple de o uimire mai mare. Sigur că dacă mă gândesc la câte grave cauze penale zac prin sertarele procurorilor și polițiștilor, în vreme "numiții" infractori se plimbă liberi printre noi, mă cuprinde o tristețe iremediabilă. Dnii Gălățanu și Ianuș n-au devalizat nici o bancă, n-au călcat pe nimeni cu mașina, n-au violat nici o octogenară, nu fac parte din nici o bandă de recuperatori și nici de automobile furate nu se ocupă. îmi vine
Poezia și codul penal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16796_a_18121]
-
nici de automobile furate nu se ocupă. îmi vine a crede că nici nu s-au dedulcit cu niscai acțiuni ale fabricii de la Bod, dar nu vreau să-și închipuie dl Scurtu că fac vreo aluzie la "numitul" Tartagă. Doamne ferește! Tristețea mea se datorează faptului că atâtea dosare rămân nesoluționate fiindcă I.P.J. Brașov vrea să trimită după gratii doi poeți. Nu cunosc competențele literare ale dlui Scurtu și nici nu văd numaidecât în d-sa capul răutăților. D-sa a primit
Poezia și codul penal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16796_a_18121]
-
o obsesie și o obsesie din ce în ce mai copleșitoare, pe măsură ce mă apropii de valea aceea de care ați vorbit, pe măsură ce am depășit vîrful și am început coborîșul. Eu, avînd o pietate enormă față de cei care mi-au fost modele, mă uit cu tristețe la tineretul contemporan, care nu mai știe ce înseamnă modelul. Atunci cu atît mai mare îmi este venerația față de cei pe care i-am avut mentori și cu atît mai des mă poartă memoria către ei. Chiar pe cei din
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
ceva mai jos decît M. Blecher și Anton Holban), prin romanul său Interior publicat în 1932, deci cînd scriitorul avea numai 25 de ani. E un roman ciudat, avînd în prim plan un erou (Călin Adam) mereu abulic, sfîșiat de tristeți nevindecabile, obosit de viață și halucinat pînă la demență efectivă. Cred că G. Călinescu, firește în Istoria literaturii... din 1941, nu a surprins cum se cuvine formula sufletească a personajului, cînd afirmă: "O anume incoerență voită și o acceptare nepăsătoare
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
atracție și... (face semn cu mîna ca și cum ar respinge pe cineva)... R.B.: ...rezervă... A.V.: (Aprobă, dînd din cap): Mama mea este o persoană fantastică, cu multă fantezie, absolut excentrică. Uneori este foarte greu de suportat, plină de fantezie și tristețe. Ar putea scrie o carte cu materialul acesta. Are un șoc de cînd a plecat din România și cred că nici nu-și dă seama că de fapt este "gerettet"... Aceasta este problema, integrarea ei nu s-a produs. Și
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
contează (ca la alți importanți artiști), ci adolescența și tinerețea, capitole peste care, crede autorul, s-a trecut prea repede. Aici, în aceste perioade ale vieții viitorului poet, se ascunde taina curioasei transformări. Atunci, pe lîngă predispoziția spre nevroză și tristețe în felul său de a fi, s-a inculcat multă sugestie și autosugestie. Și asta, crede biograful, pentru că tînărul Bacovia devine de timpuriu, prizonierul unui model mental: poetul decadent, de care nu s-a mai eliberat toată viața. A devenit
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
spus, distrugînd omul. Drama lui Bacovia, ca om și ca poet, provine din identificarea totală cu modelul ales, neîngăduindu-i să se integreze în societate. S-a considerat și a trăit, toată viața, ca un marginalizat (cu psihologia specifică), concentrînd tristețea moldovenească și provincială. De n-ar fi fost această conștiință a marginalizării și a tristeții iremediabile, n-ar fi scris cum a scris (și cît de puțin a scris!) că e condamnat la singurătate și tristețe. Corcolit în copilărie, a
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
cu modelul ales, neîngăduindu-i să se integreze în societate. S-a considerat și a trăit, toată viața, ca un marginalizat (cu psihologia specifică), concentrînd tristețea moldovenească și provincială. De n-ar fi fost această conștiință a marginalizării și a tristeții iremediabile, n-ar fi scris cum a scris (și cît de puțin a scris!) că e condamnat la singurătate și tristețe. Corcolit în copilărie, a avut parte de o existență mereu șchiopătîndă de licean (ca, de altfel, și ceilalți doi
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
cu psihologia specifică), concentrînd tristețea moldovenească și provincială. De n-ar fi fost această conștiință a marginalizării și a tristeții iremediabile, n-ar fi scris cum a scris (și cît de puțin a scris!) că e condamnat la singurătate și tristețe. Corcolit în copilărie, a avut parte de o existență mereu șchiopătîndă de licean (ca, de altfel, și ceilalți doi frați; ceilalți cinci copii fiind fete). Corcolirea din anii copilăriei și ai adolescenței l-a făcut vulnerabil la duritățile vieții, dezabuzîndu-l
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
fizică). Și, cum aici a trăit atît amar de vreme, biograful său acordă confortabil spațiu înfățișării orașului, cu amestecul lui între edilitarul vechi și noul trivial, cu străzile anapoda și adesea desfundate, toate la un loc oferind destule motive de tristețe adîncă. Și, după alte ample și insistente incursiuni în istoria orașului între 1880-1916, biograful conchide că spațiul literar coincide, la Bacovia, cu spațiul băcăuan, celebra Lacustră tot de aici trăgîndu-și sevele și motivele. Și e, se știe, o poezie definitorie
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
dar vezi asta în amintire abia după încheierea secvenței sau a filmului. Camera n-a insistat, n-a decupat în detaliu, n-a facut zoom pe degetele lipsă. Absența simțită fără a fi fost arătată nu creează disconfort, ci blândă tristețe. Ceea ce au în comun filmele discutate sunt planurile scurte, imaginile aparent întâmplătoare, indiferente la regimul denotației simpliste, încărcate adesea de o poezie fluidă, de viață "prinsă" întâmplător - adevărata poezie a documentarului, pierdută de obicei la intersectarea genului cu televiziunea: un
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
rîsul era un lux, îndureratul Gary voia să-și cîștige iubirea cheltuindu-și umorul. Așa, îi scria Deliei Cotruș după moartea lui Ovidiu și Minei Maxim după moartea lui Ion. Vă scriu "pînă mai am umor". (...) Pentru a-i risipi tristețea singurătății, în 1988 îi promitea Deliei să vină s-o vadă (la Timișoara), ca să-i citească o mostră din Jurnal: "Sper să te înveselesc"". Ceva din ființa drolatică a lui Caragiale și din jovialitatea poporană, puternic condimentată, a lui Creangă
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
mă întreba de ce consimt atît de ușor la invitație. Poate pentru că unii dintre autori fiindu-mi cunoscuți mi se părea că îi aud și că-i văd, că disting particularitățile vocii lor, că înțeleg resorturile mai adînci ale unei întrebări, tristețea sau bucuria pe care le va fi lăsat un răspuns. Deși mai curînd cred că oricare cititor ar reacționa la fel la lectura acestei cărți: se va simți inclus în atmosfera ei, va deveni unul dintre acești prieteni, se va
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]