1,097 matches
-
de toate zilele poate deranja în artă, așa cum s-a întîmplat cu farsa D-ale carnavalului despre al cărui subiect revista Doina scria că "e de-o imoralitate care nu convine deloc scenei" conținînd inclusiv "cuvinte și fraze, atît de triviale că artiștii ezită de a le pronunța și chiar le înlocuiesc." Ideea e continuată prin autoritatea criticului Eugen Lovinescu care atrăgea atenția că din dorința de a pune de acord forma și fondul, Caragiale plăsmuiește o limbă specială "inestetică și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
că artiștii ezită de a le pronunța și chiar le înlocuiesc." Ideea e continuată prin autoritatea criticului Eugen Lovinescu care atrăgea atenția că din dorința de a pune de acord forma și fondul, Caragiale plăsmuiește o limbă specială "inestetică și trivială", personajele comediilor sale fiind "irozi de mahala în mintea cărora totul se pervertește și se deformează" într-o "vulgaritate colorată". În studiul său foarte dens I. L. Caragiale Lumea operei, Marin Bucur stabilește o relație pe deplin pertinentă între mască și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
față de manierele aristocratice traducînd chiar snobismul matein materializat într-un monument de snobism, evident exagerare de tipul celor care îl receptau pe Mateiu doar ca erudit al jargonului de obor, doct în expresii de autentic mahalagism sau practicant al aliterațiilor triviale, care ar fi încredințat tiparului o carte deșucheată și plină de înjurături dedicată sufletului spurcat și scîrnav al Bucureștilor drept pentru care ar putea năzui doar la o stimă literară rezonabilă. Că eroii lui Mateiu sunt niște nobili de extracție
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și anume prin împărtășita știință a aluziei discrete eșafodînd arhitectural..." Pe terenul exemplificărilor enunțate în principiul lor demonstrativ revine P. Constantinescu cu referire la limbajul celor doi scriitori ("Alternarea lui Matei Caragiale între expresia aulică și argot, între suav și trivial, repetă alternarea lui Ion Luca între comedii și Momente și între nuvelele lui fantastice. În limbajul realist, Matei merge un strat mai jos decît Ion Luca, în cel rafinat un strat mai sus. Excepționala forță lexicală din D-ale carnavalului
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vodevil francez localizat [...] concesii făcute publicului ignorant." În acest context, chiar intervenția lui Maiorescu (Comediile d-lui Caragiale 1885) pare indecisă și demonstrația nu este dusă pînă la capăt, căci concluzia rămîne neargumentată: "Comediile d-lui Caragiale, se zice, sunt triviale și imorale; tipurile sunt alese dintre oameni sau vițioși, sau proști; situațiile sunt adeseori scabroase..." însă "valoarea lor morală este afară din chestie". În schimb, același critic se pronunță hotărît în favoarea dramei Năpasta ("cea mai puternică concepțiune dramatică a autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
teatrului lui Caragiale Flacăra, 1915) în aprecieri minimalizatoare ("Nimicurile sale nu mă mișcă îndeajuns") aș pune-o pe seama atenuării sensibilității estetice față de anume experiențe care îi deranjau seninătatea imperturbabilă iar cantonarea lui D. Murărașu în revoltă pudibondă ("tipul revoltător de trivial al cetățeanului turmentat") ar putea fi îndatorată unor experiențe infantile traumatizante. Lovinescu are însă meritul de a-și fi corijat prima percepție, recunoscînd că în comedii "trăinicia, durata nu stă, așadar, în materie, ci în tratarea ei [...]. Caragiale a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
asupra celor patru tipuri de viziuni. Este vorba, măi concret, despre o scrisoare adresată lui Butts și datata 22 noiembrie 1802. Blake include aici o versificație scrisă cu un an în urmă, descriind o viziune complexă, nelipsita însă de detalii triviale. De aici, deducem că doar viziunea cvadrupla îi permite subiectului să conștientizeze existența nivelurilor de semnificații profetice: "Now I a fourfold vision see / And a fourfold vision is given to me / Tis fourfold în my supreme delight / And three fold
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
433). 107 Același jurnal al lui Robinson oferă detalii importante legate de caracterul cotidian, lipsit de spectaculozitate al aventurilor spirituale blakeene: "Si cand spunea viziunile mele (subl. în text, n.m.), o făcea pe tonul obișnuit pe care noi discutăm problemele triviale pe care toți le înțeleg și de care nimănui nu-i pasă" (Bentley, Jr., 2004, p. 421). În manuscrisul inedit Reminiscences (1852), Robinson adaugă: Blake povestea "despre cele mai stranii lucruri în modul cel mai simplu, vorbind despre viziunile (subl
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
să facă predicții asupra unui univers infinit, ordonat el însuși după un număr finit de principii și legi cuantificabile prin relații și concepte matematice. Am putea să ne întrebăm, cum o făcea Henri Poincaré, de ce matematica fundamentată logic pe adevăruri triviale nu se reduce la o uriașă tautologie și, de fapt, la un alt mod de a spune că 1 = 1. În unul din capitolele următoare, vom vedea și răspunsul lui Henri Poincaré la această întrebare, aici însă vom afla opiniile
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
că fusese demonstrată cu două mii de ani înainte de Platon). Profesorul Soddy este un exemplu mai recent și mai frapant (dar teorema lui era într-adevăr a lui). O problemă de șah este matematică autentică, dar în același timp este matematică "trivială". Oricât de ingenioase și complicate, oricât de originale și surprinzătoare ar fi mutările, lipsește ceva esențial. Problemele de șah sunt neimportante. Cea mai bună matematică este, în același timp, și serioasă, și frumoasă "importantă", dacă vă place, dar cuvântul este
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
are un efect extrem de nesemnificativ asupra a orice altceva. "Efectele formidabile" au fost nu asupra oamenilor în general, ci asupra oamenilor asemenea lui Whitehead. Așadar există două matematici. Există matematica reală și matematicienii reali, și există ceea ce eu numesc matematica "trivială", pentru a folosi un cuvânt mai potrivit. Matematica trivială poate fi justificată cu argumente care ar apela la Hogben sau la alți scriitori din școala sa, dar nu există o asemenea apărare pentru matematica reală, care ar trebui apărată ca
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Efectele formidabile" au fost nu asupra oamenilor în general, ci asupra oamenilor asemenea lui Whitehead. Așadar există două matematici. Există matematica reală și matematicienii reali, și există ceea ce eu numesc matematica "trivială", pentru a folosi un cuvânt mai potrivit. Matematica trivială poate fi justificată cu argumente care ar apela la Hogben sau la alți scriitori din școala sa, dar nu există o asemenea apărare pentru matematica reală, care ar trebui apărată ca artă, în cazul în care totuși ar trebui apărată
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
în următorii mulți ani. E adevărat că există ramuri ale matematicii aplicate, cum ar fi balistica și aerodinamica, care au fost dezvoltate în mod deliberat pentru război și solicită o tehnică destul de elaborată: ar fi greu poate să le numim "triviale", dar niciuna din ele nu pretinde să fie clasificată drept "reală". Sunt, într-adevăr, respingător de urâte și intolerabil de plictisitoare; nici măcar Littlewood nu ar reuși să facă balistica respectabilă, și dacă el nu ar putea, atunci cine? Așadar, matematicianul
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
cine? Așadar, matematicianul real are conștiința curată; nu există nimic ce ar putea fi spus împotriva activității sale, oricare ar fi valoarea ei; matematica este, așa cum am spus la Oxford, o ocupație "inofensivă și inocentă". Pe de altă parte, matematica trivială are multe aplicații pentru război. Experții armurieri și designerii de aeroplane, de exemplu, nu și-ar putea face treaba fără ajutorul ei. Iar efectul general al acestor aplicații este simplu: matematica ușurează (chiar dacă nu atât de evident precum fizica sau
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
va dispărea de tot războiul, cu atât va fi mai bine. Nu știu care din aceste puncte de vedere este mai aproape de adevăr. Este o chestiune urgentă și emoționantă, dar nu e nevoie s-o argumentez aici. Se referă doar la matematica "trivială", ceea ce-l califică mai degrabă pe Hogben s-o facă. Cazurile pentru matematica lui ar putea fi implicate mai degrabă mai mult decât mai puțin; în cazul meu, nu are relevanță. Într-adevăr, mai sunt multe de spus, deoarece există
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
care matematicianul descoperă adevărurile matematice și, de fapt, ce este și cum recunoaștem un rezultat matematic important? Se reduce raționamentul matematic la o simplă manipulare de simboluri logice și, dacă da, cum se explică faptul că rezultatele matematice nu sunt triviale? Sunt doar câteva întrebări la care câțiva mari matematicieni ai secolului trecut au încercat să ofere un răspuns și care încă stârnesc controverse aprinse. Intuiția și logica în matematică 1 Henri Poincaré Este imposibil să studiezi operele marilor matematiciani, chiar
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
10 ianuarie 2011 ***. (2012). List of current products. Product Manager Air and Command Tactical Trainers PM ACTT, http://www.peostri.army.mil/PM-CATT/PM ACTT.jsp. Abstract To say today that the education is passing a crisis period is something completely trivial. More than that, as any triviality, this one is not raising any worried reactions either. We are identifying three causes of this state of things in the education: first of it, the demolishing critics of the postmodernism, which were accusing
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pentru a da la o parte orice este controversat și pentru a reduce identitatea consumatorilor de produse până la denominatorul comun cel mai scăzut și a asigura în felul acesta cele mai mari vânzări, este nevoie să înlături tot ceea ce este trivial sau neplăcut din mărfurile și produsele culturale 180. Valorile au ajuns astfel un mijloc pentru comercializarea produselor, iar în prezent, așa cum susține filosoful Slavoj Zizek, capitalismul conține în sine teza și antiteza, un gest consumerist ascunzând și un gest anticonsumerist
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
exprimării lui Adrian Năstase, flagrantă între 2000 și 2004, a fost probabil stimulată de succesul aceluiași "model". Cazul cel mai interesant e reprezentat de succesul mediatic și electoral al lui Traian Băsescu în calitate de candidat al dreptei: acesta nu se exprimă trivial decât extrem de rar în mass-media, dar provoacă fiori de plăcere auditoriului prin simpla sugestie a ce ar putea spune dacă nu s-ar cenzura. 63 De pildă, la 22 aprilie 1990, când intervenția "scutierilor" declanșează marea mișcare de protest din
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fertilă a studiului cultural, cu atenția cuvenită proceselor de reconvertire semantică a conceptelor și categoriilor estetice tradiționale. Însă exigențele mult prea severe ale criticului de la "Sburătorul" condamnă din start melodrama, pe motiv că n-ar fi decât un spectacol facil, trivial e drept, cu un efect terapeutic garantat (din cauza constituției bicisnice a naturii umane), găsind-o așadar vinovată de "egoism" și de o "purificare fățarnică". Prin urmare, în melodramă singura formă de "artă" accesibilă tuturor "fiecare își găsește exaltarea sentimentelor lui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
estetic, relevabil în "degradarea anecdotică" a poveștii sentimentale din O dragoste florentină. Dar, după cum am anticipat, recursul la anecdotă vizează nu atât "degradarea", cât simplificarea romanțioasei aventuri amoroase prin reducția la sâmburele său epic, la elementele de "intrigă", întotdeauna mai triviale în raport cu poezia inefabilă a iubirii și cu suferința obligatorie pusă în scenă printr-un ceremonial patetic, grandilocvent. Lovinescu a intuit foarte bine că, spre a putea fi integrată în compoziția contrapunctică a romanului, nuvela trebuia comprimată, "rezumată" la nucleul ei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
frumoasa Lulù, în care, ca tot pățitul, nu mai vrea să vadă o femeie în carne și oase, ci un "fetiș ireal", ipostază idealizată a iubitelor de odinioară (Mab, Igeea), "icoană" proiectată undeva, în eter, dincolo de periculoasele imixtiuni ale concretului trivial. Idealizarea trădează, în subiacent, un acut sentiment de insatisfacție și chiar de resentiment față de femeie, natură duplicitară deprinsă a pune bărbatul în inconfortabila postură de încornorat. Refuzând însă realitatea amorului, mistificând-o cu bună știință, Andrei reușește să iasă din
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
retorica" presupune referința directă la o "realitate" care poate fi declamată cu oarece talent, spre încântarea femeiuștilor în căutare de aventură, dar pe care literatura adevărată (mai precis: poezia "epică", romanul-melodramă) știe să o transfigureze prin mijloace mai rafinate. Seducătorului trivial Lovinescu îi opune aici, în primul său roman-ciclu, figura îndrăgostitului nobil și pur, în ideea că viața nu trebuie acceptată așa cum e, în toată trivialitatea ei, ca în literatura "realistă". De ce nu ne-am imagina-o altfel, ca într-un
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o sumă de constrăngeri care fac puțin probabilă posibilitatea de a spune efectiv ceva”. Dacă urmărim emisiuni de dezbateri cu atenție, vom confirma acest lucru. P. Bourdieu apreciază că jurnaliștii sunt interesați de extraordinar, de evenimente care sunt scoase din trivial, iar pentru a fi primii ce le oferă spre vedere, ar face orice (de multe ori se copiază între ei) unde ar trebui să fie originalitate este doar banalitate. Un alt subiect abordat în “Despre televiziune” este cel de dezbaterii
Puterea de influenţă a televiziunii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Baldovin () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2289]
-
California au impulsionat expansiunea necontenită a americanilor spre vest. În drumul lor, aceștia au construit instituții democratice specifice, așa cum se credea, unei republici exemplare. Conceptele de independență, economie de piață și egalitate a șanselor au devenit crezul întregii națiuni. Deși trivial, spiritul de frontieră era alimentat de energie și optimism. După ce urmărise comportamentul americanilor la locul de muncă, în lăcașele de cult și în timpul liber în anii '30 ai secolului al XIX-lea, Alexis de Tocqueville scria că "America este un
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]